Educație interculturală
Elaborarea unei strategii de schimbare organizațională pentru o instituție de
învățământ
Ce este interculturalitatea? Cum poate fi ea construită? Cum putem dobândi o
conștiință europeană?
1) Interculturalitatea este un proces, nu un scop în sine. Există sute de definiții
ale culturii. Dacă privim cultura dintr-o perspectivă mai largă, ne vom referi
la valorile și atitudinile care permit grupurilor de oameni să dea un sens
lumii. Încercarea de a înțelege culturile înseamnă examinarea multor aspect
ale vieții:ce este definit ca ,,bun” sau ,,rău”?; cum sunt structurate familiile?;
care este relația dintre bărbați și femei?; cum este perceput timpul?; care
tradiții sunt mai importante?; ce limbi se vorbesc?; care reguli guvernează
consumul hranei și al băuturii?; cum este difuzată informația?; cine are
puterea și cum a obținut-o?; care sunt reacțiile la alte culturi?; ce rol joacă
religia?
2) Planificarea unor dezbateri pe aceste teme în cadrul orelor de consiliere
educațională și de dirigenție vor stârni un deosebit interes, cu condiția ca cel
ce va susține astfel de discuții, să fie el însuși avizat asupra lor.
3) Fiecare cultură transferă membrilor săi sistemul valoric și simbolurile, ale
căror înțelesuri se pot schimba de la o cultură la alta. Părinții și familia,
școala, prietenii și mass-media, toate contribuie la socializarea copiilor.
4) Educația intercultural are legătură cu educația pentru drepturile omului și cu
educația antirasistă.
5) Sarcina educației intercultural este de a favoriza relațiile dintre diferitele
grupuri cultural, majoritare sau minoritare( respect pentru minorități,
rezolvarea pașnică a conflictelor).
6) Toate cadrele didactice trebuie evaluate periodic în privința performanţele lor,
precum şi ajutor pentru identificarea necesităţilor de perfecţionare profesională
şi pentru elaborarea unui plan de îndeplinire a acestora;
7) Cadrele didactice şi directorii unităţilor de învăţământ t r e b u i e încurajate şi
t r e b u i e s ă li se ofere posibilitatea de a profita de oportunităţile oferite de
programele de schimburi şi de mobilitate, precum şi de reţele, atât la nivel
naţional, cât şi la nivel internaţional;
8) Dat fiind faptul că provocările cu care se confruntă comunităţile de învăţare ale
directorilor sunt similare în întreaga Europă, directorii unităţilor de învăţământ ar
trebui să beneficieze şi de experienţe de învăţare în comun în colaborare cu
omologii lor din alte state membre, în special prin schimb de experienţă şi
exemple de bune practici, precum şi prin posibilităţi transfrontaliere de
dezvoltare profesională,
9) Să s e promoveze activ posibilităţile oferite de programele de schimburi şi de
mobilitate atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional şi să se
sprijine participarea la astfel de programe, în vederea creşterii substanţiale a
numărului de cadre didactice şi de directori ai unităţilor de învăţământ care
beneficiază de acestea;
10) Dezvoltarea unui program de cooperare europeană pe plan şcolar cu privire
la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice şi a directorilor unităţilor
de învăţământ.
Educația intercultural a copiilor și tinerilor presupune două etape:
A-i ajuta să aibă capacitatea de a recunoaște inegalitatea, injustiția,
rasismul,prejudecățile;
A le da cunoașterea și abilitățilele care îi vor ajuta să înfrunte și să schimbe
aceste probleme, cărora oricând trebuie să le facă față în societate.
Strategii de educare:
1) Educația interculturală formală ( programe dezvoltate de școală).
2) Educația informală.
Un element esențial în educația interculturală este încurajarea cunoașterii și
informării despre alte culturi.
