Codul de Drept Canonic

Pentru guvernarea
Bisericii Catolice Reformate
Revizuit și aprobat la 31 martie 2020

CUPRINS
Articolul I - Organizarea Bisericii
Articolul II - Ministere
Articolul III - Sacramentele
ARTICOLUL IV Bisericile particulare și grupările lor
ARTICOLUL V Institutele de viață consacrată și societățile de viață apostolică
ARTICOLUL VI Disciplina ecleziastică
ARTICOLUL VII Exercitarea Ecclesia Supplet

ARTICOLUL I
ORGANIZAREA BISERICII

CANONUL 1: Guvernare
Punctul 1 litera (a). Conducerea bisericii va consta din următoarele: episcopul care prezidează,
consiliul director și Sfântul Sinod.
(b) . Sfântul Sinod este format din trei organisme separate: Colegiul Episcopilor, Consiliul
Director și Colegiul Clerului și Laicilor. Fiecare organism trebuie să fie distinct și de rang egal în
Sinod.

CANONUL 2: Episcopul care prezidează

Episcopul care prezidează este capul spiritual al Bisericii și răspunde de conducerea Bisericii, cu
ajutorul episcopilor diecezani regionali. Episcopului care prezidează îi revine sarcina de a adopta
legislație și de a da tonul progresului Bisericii. Episcopul care prezidează va anunța Sfântul Sinod
și va acționa ca moderator al acestuia. Episcopul care prezidează are dreptul și trebuie să
îndeplinească următoarele:

Alineatul 1 litera (a) Numai persoanele consacrate ca episcop vor fi alese ca episcop care
prezidează. Trebuie să existe cel puțin 3 (trei) episcopi activi și votanți în Biserică pentru a alege
un episcop care prezidează dintre ei. Toți episcopii, membrii consiliului și clerul activ trebuie să
voteze în această alegere, care are loc în mod obișnuit în timpul Sfântului Sinod la fiecare 6 ani.
Alegerile necesită un cvorum de 2/3.
(c) Nicio persoană nu poate fi aleasă episcop care prezidează dacă nu a fost episcop timp de cel
puțin 5 ani și nu a împlinit vârsta de cel puțin 45 de ani.

Pagina Codul de Drept

Canonic 1
(d) Oficiul de episcop care prezidează este încheiat pentru o perioadă de 6 ani. Aceștia pot fi
realeși o singură dată pentru un total de 12 ani de conducere.
(e) Oficiul de episcop care prezidează poate fi eliberat din motive de sănătate precară sau vârstă
înaintată. Funcția poate fi vacantă fie voluntar, fie cu votul majorității episcopilor activi.
(f) Episcopul care prezidează poate, la cererea sa, să se retragă din oficiu și, la pensionare, să fie
numit episcop emerit care prezidează, dacă dorește acest lucru.
(g) În cazul în care episcopul care prezidează este găsit vinovat de infracțiuni care încalcă legea
Bisericii, el / ea va fi depus printr-un vot al Sfântului Sinod. De asemenea, acesta poate fi depus
dacă este găsit vinovat de infracțiuni grave care încalcă legea civilă, printr-un vot al Sfântului
Sinod. Aceste voturi pot avea loc separat de întrunirea Sinodală programată, fie în scris, prin
telefon sau prin metode online.
(h) Un administrator interimar care să supravegheze Biserica va fi numit de comitet până când va
avea loc alegerea unui nou episcop care prezidează. Aceste alegeri urmează să aibă loc în termen
de 90 de zile.

CANONUL 3: Episcopul diecezan

Episcopul diecezan guvernează o anumită zonă geografică a Bisericii. Episcopul diecezan va
lucra împreună și în colaborare cu episcopul care prezidează în conducerea Bisericii. Episcopul
diecezan este directorul executiv și ofițerul eclezial al zonei geografice pe care o guvernează.
Episcopul eparhial va prezenta Sfântului Sinod un raport bianual cu privire la condițiile,
creșterea, slujirea și situația financiară a eparhiei lor.

Clerul ridicat la rangul de episcop și episcop diecezan are dreptul și trebuie să îndeplinească
următoarele:
Alineatul 1 litera (a) Numai persoanele care au primit Ordinele Sfinte (Diaconatul și Preoția) vor
fi ridicate la funcția de episcop.
(b) Numai persoanele care îndeplinesc criteriile stabilite în Constituția acestei Biserici vor fi
eligibile pentru a fi ridicate la rangul de episcop.
(c) Nicio persoană nu poate fi aleasă episcop diecezan dacă nu a împlinit vârsta de 40 de ani și a
fost episcop timp de cel puțin 3 ani.
(d) Episcopul diecezan este ales de episcopii și/sau clerul din dieceza sau regiunea sa. Laicii din
dieceză sau regiune trebuie, de asemenea, să participe la alegeri, dacă împrejurările o permit.
(e) Funcția de episcop și/sau episcop diecezan poate fi vacantă din motive de sănătate precară
sau vârstă înaintată.
(f) Episcopul diecezan poate, la cererea sa, să se retragă din funcție și, la pensionare, să fie numit
episcop diecezan emerit.
(g) În cazul în care un episcop eparhial sau un alt episcop este găsit vinovat de infracțiuni care
încalcă legea bisericească, acesta va fi depus printr-un vot al Sfântului Sinod. De asemenea,
acesta poate fi depus dacă este găsit vinovat de infracțiuni grave care încalcă legea civilă, printr-
un vot al Sfântului Sinod.
CANONUL 4: Consiliul Director

Pagina Codul de Drept

Canonic 2
Consiliul de administrație asigură conducerea temporală a Bisericii și răspunde de conducerea
lucrărilor Bisericii. Consiliul se întrunește anual pentru a stabili bugetul pentru anul următor,
precum și trimestrial sau chiar lunar pentru luarea altor decizii executive, după caz.

Alineatul 1 litera (a) Toate consacrările întru episcopat vor fi ratificate în prealabil de către
Consiliu pentru a răspunde oricăror preocupări și pentru a afirma puterea episcopului care
prezidează de a consacra.
(b) Comitetul va alege un membru pentru a servi corpul judiciar al Bisericii atunci când Biserica
trebuie să audieze cazuri care implică încălcări ale Canoanelor Bisericii.

CANONUL 5 :Sfântul Sinod

Sfântul Sinod este organul legislativ principal al Bisericii și este format din următorii: Colegiul
Episcopilor, Consiliul Director și Colegiul Clerului și Laicilor.

Alineatul 1 litera (a) Sfântul Sinod este singurul organism care adoptă legi și/sau modifică
canoane.
(c) Episcopul care prezidează va anunța ora și locul Sinodului o dată la doi ani (la fiecare doi
ani). Data Sinodului va fi anunțată cu cel puțin 6 (șase) luni înainte de reuniune.
(d) Sinodul se va desfășura într-un loc cât mai central posibil, astfel încât să fie convenabil
pentru cât mai mulți episcopi, clerici și laici.
(e) Sinodul va avea loc, de obicei, într-un weekend, dar nu va depăși cinci zile.
(f) Sinodul va revizui și va adopta bugetul prezentat de Consiliul Director.
(g) Sinodul va pune deoparte timp pentru închinare și reflecție.
(h) Cu excepția cazului în care circumstanțele impun altfel, toate consacrările întru episcopat vor
avea loc la reuniunea bienală a Sinodului. Hirotonirea la preoție și diaconat poate avea loc și la
Sinod.

CANONUL 6: Colegiul Episcopilor

Colegiul Episcopilor va fi format din fiecare episcop din Biserica Catolică Reformată, inclusiv
cei care sunt pensionați. Funcția colegiului este dublă: acționează ca un organism consultativ al
episcopului care prezidează și pentru a-l sfătui în toate problemele legate de guvernarea bisericii,
precum și pentru a acționa ca organism spiritual preeminent în timpul reuniunii Sfântului Sinod.

Alineatul 1 litera (a) Colegiul episcopilor se va întruni fie personal, fie prin alte mijloace, de
obicei o conferință telefonică sau video, de cel puțin 4 (patru) ori în cursul anului.
(b) Colegiul va alege un membru pentru a servi organul judiciar al Bisericii atunci când Biserica
trebuie să audieze cazuri care implică încălcări ale Canoanelor Bisericii

CANONUL 7: Colegiul Clerului și Laicilor

Colegiul clerului și laicilor este format din toți membrii clerului și reprezentanții regionali cu
bună reputație ai laicilor Bisericii.

Pagina Codul de Drept

Canonic 3
Alineatul 1 litera (a) Colegiul clerului și laicilor formulează și votează legislația referitoare la
viața Bisericii.
(c) Colegiul clerului și laicilor votează bugetul Bisericii.
(d) Colegiul alege un membru pentru a servi organul judiciar al Bisericii atunci când Biserica
trebuie să audieze cazuri care implică încălcări ale Canoanelor Bisericii.

CANONUL 8: Organul judiciar

Organul judiciar va fi convocat în sesiune în timpul ședinței Sfântului Sinod sau mai frecvent,
după cum este necesar, pentru a aborda orice încălcare a dreptului bisericesc și/sau civil.

Alineatul 1 litera (a) Organul judiciar va audia cazurile clericilor sau laicilor care au fost acuzați
de încălcarea Canoanelor Bisericii sau a legilor Statelor Unite sau ale statului în care trăiește
acuzatul.
(b) Inculpatul este prezumat nevinovat până când va fi găsit vinovat.
(c) Deciziile organului judiciar sunt definitive.
(d) Organul judiciar raportează autorităților judiciare competente orice încălcare penală a
dreptului civil.

ARTICOLUL II
MINISTERE

CANONUL 1: Structura ministerială

Slujirea bisericii este compusă din următorii: episcopi, preoți, diaconi și slujitori laici autorizați.

CANONUL 2: Episcopul
Episcopul deține în cadrul funcției sale deplinătatea slujirii hirotonite și va avea toate privilegiile
și onorurile la care are dreptul rangul.

Alineatul 1 litera (a) Numai persoanele hirotonite cu cunoștințe și experiență suficiente în

slujirea teologiei, a Scripturii, a liturghiei și a dreptului canonic vor fi luate în considerare pentru
alegerea în funcția de episcop. De asemenea, trebuie să fi împlinit cel puțin 35 de ani și să fi slujit
ca preot al Bisericii Catolice Reformate timp de cel puțin 5 (cinci) ani.
(b) Candidații la consacrare vor fi examinați de episcopul care prezidează și de consiliul
conducătorilor pentru a le evalua calificările.

(c) Episcopii vor fi aleși numai în conformitate cu nevoile Bisericii și la voința organelor de
conducere.
(d) Un episcop poate sluji fie ca episcop diecezan ales, fie ca coadiutor sau auxiliar, fie într-o
calitate strict titulară sau curiană, la discreția episcopului care prezidează.

Pagina Codul de Drept

Canonic 4
(e) Episcopii care sunt invitați să se încardineze în Biserica Catolică Reformată dintr-o altă
confesiune / jurisdicție de către organele de conducere ale Bisericii trebuie să dețină succesiunea
apostolică valabilă sau vor fi limitați la funcționarea ca preot până când vor putea fi consacrați în
descendența noastră.
(f) Stilizările pentru un episcop în această biserică sunt Preasfințitul sau Preasfințitul și în salutul
rostit sau scris, "Excelența Voastră".
(g) Episcopul se va retrage din funcție la data și ora pe care le consideră potrivite. Un episcop
care, la examinare, este găsit incapabil să-și continue îndatoririle poate fi eliberat din funcție
printr-un vot majoritar al Colegiului Episcopilor.
(h) Dacă un episcop este acuzat de infracțiuni care încalcă legea Bisericii, el / ea va fi suspendat
din toate îndatoririle în așteptarea unei investigații. În cazul în care probele sunt suficiente pentru
continuarea procedurii, organul judiciar organizează un proces. În cazul în care inculpatul este
găsit vinovat, acesta este imediat lipsit de toate privilegiile inerente și se aplică o pedeapsă. În
cazul în care infracțiunea este suficient de gravă, inculpatul poate fi, de asemenea, depus.

CANONUL 3: Preotul
Preotul este o persoană (bărbat sau femeie) hirotonită în mod corespunzător preotului care, printre
alte îndatoriri, celebrează slujbe euharistice publice, precum și alte servicii sacramentale pentru
oamenii Bisericii.

Alineatul 1 litera (a) Nicio persoană nu poate fi rânduită în această Biserică dacă nu a împlinit
vârsta de cel puțin 25 de ani. Candidații la hirotonirea la preoție trebuie, de asemenea, să
efectueze mai întâi cel puțin 6 (șase) luni ca diacon.
(b) Orice persoană care dorește hirotonirea întru preoție în această Biserică trebuie să
demonstreze că are cunoștințe suficiente în teologie, Scriptură, liturgică, omiletică, drept canonic.
Episcopul diecezan, consultându-se cu directorul vocațional, va fi cel care va judeca dacă
respectivul candidat îndeplinește sau nu criteriile minime pentru hirotonire și va transmite
concluziile sale Consiliului de administrație și episcopului care prezidează pentru aprobarea
finală.
(c) Toți candidații la preoție în Biserica Catolică Reformată, fie prin hirotonie, fie prin
incardinare, vor fi supuși unei verificări complete a antecedentelor penale la nivel local, de stat și
federal.
(d) Orice persoană care deține deja ordine în cadrul acestei biserici și care este acuzată de
infracțiuni sexuale împotriva minorilor sau de alte infracțiuni grave va fi suspendată din funcție și
facultățile sale vor fi revocate în așteptarea rezultatului anchetelor civile interne ale Bisericii și
externe.
(d) (1) Biserica Catolică Reformată va colabora cu toate autoritățile civile în orice
anchetă cu privire la persoanele suspectate de infracțiuni sexuale împotriva minorilor.
(e) (2) Orice persoană care deține deja ordine în această Biserică și care este condamnată
pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor este destituită din funcția sa. Nu există
excepții.

Pagina Codul de Drept

Canonic 5
 (f) (3) Orice persoană care solicită hirotonirea sau încardinarea în această Biserică și care
ascunde informații cu privire la condamnări anterioare sau acuzații de infracțiuni grave,
sexuale sau de altă natură, va fi considerată ca fiind defectuoasă din punct de vedere
canonic și nu va fi considerată eligibilă pentru hirotonire în această biserică.
(g) Toți preoții cu reputație bună în cadrul Bisericii Catolice Reformate vor fi eligibili pentru un
loc în Colegiul Clerului și Laicilor.
(h) Stilizarea normală pentru un preot în cadrul Bisericii este fie Reverend, fie Reverendul
Tată/Mamă, fie Tatăl/Mama.

CANONUL 4: Diaconul
De-a lungul istoriei, diaconul s-a îngrijit de nevoile fizice ale comunității și i s-a atribuit
privilegiul de a vesti Sfânta Evanghelie în timpul Liturghiei. Slujirea diaconului este una de
slujire adusă congregației, preotului în timpul celebrărilor liturgice și comunității mai largi.

Alineatul 1 litera (a) Există două forme ale diaconatului: diaconatul de tranziție, unde diaconul
intenționează să continue preoția, și diaconatul permanent, care este o stare aleasă pe viață.
(b) Fiecare candidat trebuie să se dovedească suficient de bine informat în următoarele: teologie,
Scriptură, liturgică și omiletică, spre satisfacția episcopului diecezan împreună cu directorul
vocațional, care este responsabil cu supravegherea formării lor.
(c) Aceleași reglementări care reglementează verificarea antecedentelor și problemele legate de
infracțiunile sexuale împotriva minorilor care se găsesc în canonul 3 se aplică și tuturor
candidaților la diaconat. (d) Stilizarea diaconilor permanenți este Reverendul Diacon. Diaconii de
tranziție folosesc Reverendul Domn/Doamnă/Domnișoară/Doamnă.

CANONUL 5: Pastorul laic licențiat

Pastorul laic licențiat (LLM) este un membru al unei congregații locale care primește permisiunea
de la episcopul lor să efectueze liturghii non-sacramentale în absența pastorului, adică rugăciunea
de dimineață. LLM este autorizat să conducă rugăciunile credincioșilor în timpul Liturghiei și să
citească lecțiile dacă se folosește un lecționar de trei lecții în acel loc. Ei pot, de asemenea, să
slujească celor dintr-un spital, azil de bătrâni, hospice sau altă instituție după finalizarea oricărei
pregătiri necesare pentru aceste setări de slujire.

Alineatul 1 litera (a) Deoarece slujitorul licențiat laic este mai degrabă o slujire licențiată decât
una hirotonită, reglementările care le guvernează sunt la discreția episcopului diecezan.
(b) Licența unui ministru laic licențiat poate fi revocată în orice moment.

CANONUL 6: Comunități religioase

Biserica Catolică Reformată încurajează fondarea ordinelor religioase și reformarea ordinelor

religioase existente pentru a se conforma practicilor și teologiei Bisericii Catolice Reformate.

Sec 1 (a) Comunitățile religioase trebuie să adreseze o petiție Sfântului Sinod pentru permisiunea

Pagina Codul de Drept

Canonic 6
de a fi înființate sub Biserica Catolică Reformată.
(c) Dacă sunt aprobați pentru înființare, ei trebuie să-și supună Constituția și Regula de viață
Sinodului pentru aprobare.
(d) Odată înființate și aprobate, ordinele călugărești sunt sub îndrumarea episcopului care
prezidează, dar autonome în funcționarea lor zilnică.

CANONUL 7: Laicii
Laicii, fiind trupul lui Cristos, sunt protejați de episcopii și clerul Bisericii de orice vătămare
spirituală, fizică, emoțională și psihologică, atât pe plan intern, cât și, pe cât posibil, pe plan
extern.

Alineatul 1 litera (a) Laicii se vor bucura de un rol egal în conducerea Bisericii și, ca atare, vor
constitui cea mai mare parte a Colegiului Clerului și Laicilor.
(b) Laicii devin membri ai acestei biserici fie prin sacramentul Botezului, fie prin Mir sau
Primire.
(c) Orice membru al laicilor care este în stare bună în cadrul acestei biserici este eligibil pentru
alegerea în Colegiul Clerului și Laicilor.
(d) Un membru cu reputație bună este definit ca unul care participă și participă la Sfânta
Liturghie în mod regulat și oferă financiar sprijinul parohiei sale și al Bisericii în general.

CANONUL 8: Susținerea financiară a Bisericii

Se așteaptă ca toți episcopii și clerul să contribuie financiar în mod regulat pentru a sprijini
activitatea Bisericii atât la nivel local, cât și universal. Acest lucru se poate face prin cotizații ale
clerului sau prin alte mijloace, inclusiv donații de bunuri, servicii sau proprietăți pentru uzul
bisericii. Slujitorii și membrii laici sunt, de asemenea, așteptați să contribuie financiar la binele
Bisericii, de obicei prin colectarea duminicală în timpul Liturghiei în parohia lor locală.

ARTICOLUL III
SACRAMENTELE

CANONUL 1: Sacramentele sunt înțelese istoric în Biserica Catolică și în alte Biserici ca semne
vizibile ale harului lui Dumnezeu care trebuie celebrat și împărtășit cu poporul sfânt al lui
Dumnezeu. Ca atare, acestea sunt sărbătorite și oferite gratuit. Clerul Bisericii Catolice Reformate
nu poate percepe o taxă pentru sacramente. Se obișnuiește ca unii membri ai bisericii să acorde
clerului o bursă monetară pentru serviciile sacramentale efectuate, iar clerul poate primi astfel de
burse cu recunoștință. Cu toate acestea, bursele nu ar trebui să fie așteptate și cu siguranță nu ar
trebui solicitate. În cazul în care pot fi implicate cheltuieli de călătorie pentru o nuntă sau o altă
celebrare sacramentală, clerul poate solicita ca aceste cheltuieli să fie plătite de persoana

Pagina Codul de Drept

Canonic 7
(persoanele) care primește împărtășania sau de familia / reprezentantul acestora înainte ca clerul
să se angajeze să călătorească și să celebreze împărtășania.

CANONUL 2: Taina Sfintei Euharistii

Toate persoanele din această Biserică sunt invitate și încurajate să participe la celebrările
euharistice (denumite și Sfânta Liturghie) ținute în fiecare duminică și în zilele sfinte în care vor
auzi Cuvântul lui Dumnezeu și pot primi Trupul și Sângele lui Iisus Hristos.

Alineatul 1 litera (a) Celebrarea Euharistiei este considerată "izvorul și culmea" vieții creștine
spre care ne îndreptăm mulțumirea și lauda noastră către Dumnezeu, primind în același timp o
reînnoire a harului și a credinței.
(b) Slujitorul Sfintei Euharistii (denumit și Președinte sau Celebrant) este în mod obișnuit un
episcop sau preot. În absența lor, un diacon sau un laic licențiat poate conduce celebrarea folosind
ostii euharistice consacrate în prealabil și omițând rugăciunea euharistică și orice alte rugăciuni
sau gesturi rezervate unui episcop sau preot.
(c) Toți catolicii, creștinii și alte persoane de bunăvoință sunt bineveniți să participe la Liturghie
și să primească Sfânta Euharistie, precum și celelalte sacramente ale Bisericii, potrivit dorinței lor
personale și stării lor de viață. Primirea Sfintei Euharistii (denumită și Împărtășanie) în Biserica
Catolică Reformată nu este rezervată doar membrilor "în stare bună" sau fără păcat. În mod
similar, toți cei prezenți trebuie încurajați să joace un rol activ în celebrare, vestind lecturile,
conducând muzica sau cântând și/sau ajutând la distribuirea Împărtășaniei.
(d) Celebrarea săptămânală/regulată a Liturghiei este, de asemenea, cadrul potrivit și preferat
pentru celebrarea altor sacramente ale Bisericii, inclusiv Botezul, Mirul, Ungerea bolnavilor,
Căsătoria și/sau Ordinele Sfinte.
(e) Timpul și locul celebrărilor euharistice duminicale, zilele sfinte și zilele săptămânii (după
cum se dorește) urmează să fie stabilite de episcopul diecezan local sau de păstorii parohiilor, în
consultare cu membrii comunității lor. Locul preferat pentru Sfânta Liturghie este o biserică, o
capelă sau un oratoriu desemnat. Cu toate acestea, setările non-religioase, inclusiv casele private,
centrele comunitare, școlile, parcurile sau plajele, pot fi utilizate în funcție de nevoile locale sau
de opțiunile de spațiu.
(f) Un număr adecvat de ostii consacrate trebuie rezervat într-un vas adecvat (de obicei un
ciborium sau pyx) pentru a fi distribuit în timpul săptămânii celor bolnavi, spitalizați, bătrâni,
închiși sau incapabili să participe la celebrarea euharistică. Sfânta Euharistie rezervată poate fi
venerată și în Joia Sfântă, Vinerea Mare, solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos (denumită
și Duminica Corpus Christi) și cu alte ocazii potrivite.

CANONUL 3: Taina Botezului

Alineatul 1 litera (a) Celebrarea Botezului este ocazia plină de bucurie în care un copil, un
adolescent sau un adult este spălat/eliberat de păcat și primit ca un copil al lui Dumnezeu la o
viață de har și inițiat ca membru al Trupului lui Cristos, adică al Bisericii.

Pagina Codul de Drept

Canonic 8
(b) Slujitorul obișnuit al Botezului este episcopul, preotul sau diaconul. În cazul unei urgențe
care pune viațaîn pericol, când botezul imediat poate fi necesar sau dorit și nu este disponibil un
slujitor hirotonit, orice persoană botezată poate administra sacramentul botezului folosind apă și
cuvintele prescrise mai jos.
(c) Pentru a fi valid, licit și eficient, sacramentul Botezului trebuie să includă turnarea de apă,
chiar dacă numai într-o cantitate minimă, și cuvintele: "Vă botez în numele Tatălui și al Fiului și
al Sfântului Duh". Botezul unui prunc sau copil mic care nu ar fi confirmat imediat după botez
primește în mod obișnuit o ungere simplă cu Sfântul Mir pe cap sau pe piept, așa cum este
prescris în ritualul botezului.
(d) Timpul și locul preferat al sacramentului Botezului este în timpul celebrării euharistice
duminicale obișnuite, când întreaga comunitate de credință este adunată și își poate primi noii
membri. Cu toate acestea, sacramentul poate fi celebrat în alte momente și/sau locuri, inclusiv
case private, spitale sau alte locuri, după cum o cer circumstanțele pastorale.

CANONUL 4: Sacramentul Mirului

Alineatul 1 litera (a) Mirul marchează desăvârșirea sau "pecetluirea cu Duhul Sfânt" a
dezvoltării credinței și inițierii depline în Biserică.
(b) Slujitorul ordinar al sacramentului Mirului este episcopul diecezan. Cu toate acestea, el
acordă în mod obișnuit facultatea de a administra sacramentul preoților, așa cum este justificat de
celebrarea Mirului în timpul vigiliei pascale (a se vedea secțiunea d de mai jos). Diaconii nu
administrează sacramentul Mirului.
(c) Pentru a fi valid, licit și eficient, sacramentul Mirului trebuie să includă punerea mâinilor și
invocarea Duhului Sfânt (fie individual, fie colectiv, dacă există un număr mare de confirmați),
precum și o ungere cu Sfântul Mir pe cap, așa cum este prescris în ritul Mirului.
(d) Sacramentul Mirului este administrat copiilor mai mari (cei care au atins "vârsta rațiunii",
considerată în general ca vârsta de 7 ani), adolescenților și adulților care au fost botezați anterior
în Biserică. Acest lucru poate fi celebrat în orice moment potrivit în timpul anului liturgic,
episcopul diecezan slujind ca slujitor al sacramentului. Acei copii mai mari, adolescenți și adulți
care nu au fost botezați anterior sunt botezați și confirmați în mod obișnuit în timpul Liturghiei
anuale din Vigilia Paștelui, preotul lor pastor slujind ca slujitor al sacramentului după ce a primit
delegația obișnuită de la episcopul lor local.

CANONUL 5: Sacramentul Reconcilierii

Alineatul 1 litera (a) Reconcilierea (denumită în mod obișnuit, dar mai restrictiv, Spovedanie
sau Pocăință) este mijlocul sacramental prin care păcatele cuiva sunt iertate și cineva este
restaurat la comuniunea Bisericii și la ordinea harului. Se dorește a fi o experiență de vindecare și
nu una de rușine, umilință sau pedeapsă.
(b) Datorită naturii sale sensibile și absolut confidențiale, celebrarea sacramentului Reconcilierii
este strict limitată la episcopi și preoți. Ei trebuie să fie întotdeauna conștienți că iartă păcatele în
numele lui Dumnezeu și nu al lor. Un episcop sau preot care dezvăluie păcatele mărturisite
împreună cu identitatea penitentului în cauză este considerat o încălcare a legii Bisericii și va fi

Pagina Codul de Drept

Canonic 9
disciplinat în mod corespunzător, ceea ce poate culmina cu depunerea sau excomunicarea.
(c) Celebrarea sacramentului este compusă din următoarele: recunoașterea inițială a penitentului
că a păcătuit și are nevoie de iertare/reconciliere; mărturisirea verbală deplină și onestă a
păcatelor lor cunoscute/amintite; consilierea și atribuirea unei penitențe adecvate de către
ministru; recitarea opțională a unui act tradițional sau personal de căință de către penitent; și
recitarea rugăciunii de dezlegare și o binecuvântare finală de către slujitor.
(d) Reconcilierea poate fi celebrată în orice moment și/sau loc convenabil atât pentru penitent,
cât și pentru slujitor. Slujitorii pot stabili și promova ore stabilite pentru a celebra împărtășania,
dar trebuie să rămână deschiși oricând un penitent se poate apropia de ei în nevoie. Trebuie să
avem mereu grijă să asigurăm intimitatea, pentru ca nimeni să nu audă mărturisirea penitentului.

CANONUL 6: Sacramentul Ungerii Bolnavilor

Alineatul 1 litera (a) Ungerea bolnavilor este celebrarea tradițională și primară a Bisericii de
vindecare sacramentală fie pentru infirmități fizice, psihologice, emoționale, spirituale sau de altă
natură. (b) Ungerea poate fi administrată fie de un episcop, preot sau diacon, folosind uleiul
consacrat al bolnavilor și cuvintele prescrise (vezi c mai jos).
(c) Celebrarea sacramentului este compusă din următoarele: salut și introducere din partea
slujitorului; o citire adecvată a scripturilor; punerea mâinilor pe capul persoanei și invocarea
Duhului Sfânt; ungerea cu untdelemnul bolnavilor în semnul crucii pe fruntea persoanei și pe
palmele ambelor mâini în timp ce spune: "Prin această sfântă ungere, Domnul, în iubirea și mila
Sa, să vă ajute cu harul Duhului Sfânt. Domnul, care vă eliberează de păcatele voastre, să vă
mântuiască și să vă învie"; și o rugăciune de încheiere cu binecuvântarea finală. (d) Orice
persoană care consideră că este potrivită pentru împărtășanie și că ar putea beneficia de pe urma
acesteia o poate solicita în orice moment. Acesta poate fi administrat fie privat/individual, ceea ce
este tipic dacă se află într-un spital sau într-un alt cadru de sănătate, fie unui număr de persoane în
timpul Liturghiei sau al unei alte adunări comunitare adecvate.

CANONUL 7: Sacramentul Preoției

Alineatul 1 litera (a) Ordinele sfinte (denumită și hirotonire) este sărbătoarea în care un bărbat
sau o femeie, după ce a auzit chemarea Domnului, este consacrat și binecuvântat să slujească
poporul lui Dumnezeu cu viața sa ca slujitor după chipul Domnului. Cele trei ordine sfinte din
Biserică sunt episcopatul (adică episcopii), presbiteratul (adică preoții) și diaconatul (adică
diaconii).

(b) Slujitorul Ordinelor Sfinte în celebrarea preoției și diaconatului este episcopul diecezan.
Numai un episcop poate hirotoni preoți și diaconi. Pentru consacrarea unui episcop, este necesar
un minim de trei episcopi care participă la succesiunea apostolică verificată.
(c) Celebrarea celor trei Ordine Sfinte necesită chemarea și prezentarea candidaților, punerea
mâinilor de către episcop (episcopi), invocarea Duhului Sfânt, Litania Sfinților (recitată sau
cântată / cântată), rugăciunea prescrisă de consacrare și învestirea noilor hirotoniți cu veșmintele
și numirile potrivite ordinului lor. Acestea sunt definite în întregime în rituri.

Pagina Codul de Drept

Canonic 10
(d) Este la latitudinea episcopului (episcopilor) hiroton(i) să definească frecvența, datele, orele și
locul potrivit pentru riturile de hirotonie. În Biserica Catolică Reformată, este de preferat ca
Ordinele Sfinte (cel puțin ale episcopilor) să fie celebrate în timpul sinodului nostru bienal. Cu
toate acestea, nevoile pastorale locale și potențial urgente trebuie luate în considerare în
programarea hirotoniilor.
(e) Disciplina celibatului pentru preoți și alți clerici ai Bisericii Catolice Reformate este
opțională. Clerul se poate căsători fie înainte, fie după hirotonie.

CANONUL 8: Taina Sfintei Cununii

Alineatul 1 litera (a) Sfânta Căsătorie (denumită în mod obișnuit căsătorie) celebrează uniunea
iubitoare, destinată vieții, a doi adulți care consimt. Aceștia pot fi de sex opus sau de același
sex/sex. De asemenea, este posibil ca aceștia să fi fost căsătoriți și divorțați anterior. Anularea
căsătoriei (căsătoriilor) anterioare nu este cerută de Biserica Catolică Reformată.
(b) Cei doi parteneri care se prezintă pentru Sfânta Căsătorie sunt considerați pe bună dreptate
slujitorii sacramentului. Cu toate acestea, căsătoria lor trebuie să fie mărturisită fie de un episcop,
preot sau diacon, pentru a fi validă atât sacramental, cât și legal în Statele Unite (acest lucru este
diferit în alte țări). De asemenea, martorul clerical îndrumă și sprijină partenerii în pregătirea și
celebrarea căsătoriei.
(c) Sfânta Căsătorie poate fi celebrată în orice moment sau loc convenabil atât pentru parteneri,
cât și pentru martorul clerului. Acesta poate fi celebrat în cadrul Liturghiei, fie duminică, fie într-
o altă zi a săptămânii, în funcție de mediul religios și preferințele partenerilor.
(d) Celebrarea sacramentală validă a căsătoriei cere ca ambii parteneri să aleagă să se
căsătorească din proprie voință și fără presiune din partea nimănui și a nimicului, să schimbe
ambele jurăminte de fidelitate și inele și ca slujitorul martor să binecuvânteze uniunea lor.
Ministrul trebuie, de asemenea, să semneze certificatul de căsătorie eliberat legal după ceremonie
și să se asigure că partenerii și alți martori îl semnează și ei. Alte tradiții religioase, culturale sau
familiale pot fi încorporate în sărbătoare după cum se dorește și se potrivește.
(e) Clerul și miniștrii laici licențiați ai Bisericii Catolice Reformate trebuie să respecte decizia
unui cuplu căsătorit cu privire la a avea sau nu copii, în lumina opțiunilor legale disponibile în
Statele Unite.

CANONUL 9: Închinarea și celebrările sacramentale ale Bisericii Catolice Reformate trebuie să

urmeze modelele stabilite de Biserica Catolică, așa cum se găsește ea în Biserica Romano-
Catolică, Anglicană, Veche
Ramuri catolice și ortodoxe. Această biserică nu va fi obligată să urmeze nici o formă, ci va folosi
orice astfel de forme, obiceiuri și limbi care se potrivesc cel mai bine nevoilor parohiei sau
comunității locale.

Pagina Codul de Drept

Canonic 11
ARTICLE IV
BISERICI PARTICULARE ȘI GRUPĂRILE LOR

Vezi Articolul VIII din Statutul Bisericii

ARTICLE V
INSTITUTELE DE VIAȚĂ CONSACRATĂ ȘI SOCIETĂȚILE DE VIAȚĂ APOSTOLICĂ

Vezi Articolul VIII din Statutul Bisericii

ARTICLE VI
DISCIPLINA ECLEZIASTICĂ

Vezi articolul I, canonul 8 al acestui document.

ARTICLE VII
EXERCITAREA SUSPLET ECCLESIA

CANONUL 1: Din când în când, Biserica poate avea nevoie să ia o decizie pentru binele
poporului lui Dumnezeu care ar putea intra în conflict cu normele dreptului canonic. Cu aceste
ocazii, vechiul dicton al ecclesia supplet ("proviziile bisericești") va înlocui toate aceste norme.
Dacă nevoile spirituale ale unui grup de oameni sunt în pericol din cauza lipsei de acțiune din
partea Bisericii, episcopul care prezidează, cu consimțământul unei majorități simple a Colegiului
sacru al episcopilor, poate suspenda temporar un canon sau o secțiune a acestuia pentru a asigura
beneficiul poporului lui Dumnezeu. Această măsură nu poate fi luată fără atenția și atenția
cuvenită și nu poate fi repetată mai mult de o dată într-un an calendaristic dat.

Pagina Codul de Drept

Canonic 12