Conform Pidalionului nu trebuie recunoscuta autoritatea

episcopilor cazuti in erezie sau nedrepti

Iată ce ne tâlcuiește Sfântul Nicodim Aghioritul la nota 272 de la Canonul 4 al Sinodului

din Antiohia*:

„Pe însuşi canonul acesta îl pomeneşte sinodul al 4-lea în al 4-a praxă a sa, citit de
Etie arhidiaconul şi primichiriul Bisericii mari. dar pentru ce canonul acesta mai în toate
cărţile a practicalelor sinoadelor se însemnează al 83 nu mă dumiresc? Poate că să fie
greşeală a scrierii (faţa 149 tomul al 2-lea al sinodicalelor). Însemnează însă, fiindcă la
sinodul acesta a fost exarh Evsevie Arianul, şi următorii lui. Pentru aceasta
nerânduit l-au lăsat, ca să le ajute, împotriva Părinţilor care atunci se goneau
de dânşii, şi mai ales împotriva marelui Atanasie. Pentru aceasta Sfântul
Atanasie, şi Sfântul Ioan Hrisostom, după Socrat cartea 6 cap 18 au prihănit
canonul acesta, că nu este soborniceştii Biserici, ci acelei a arienilor. Că şi pe
Atanasie prin canonul acesta l-au caterisit evsevianii, şi pe Hrisostom au căutat să-l
caterisească episcopii cei ce în Constantinopol s-au adunat împotriva lui. Fiindcă adică
după ce s-au caterisit au sărit în scaun, fără a hotărî alt sinod cele pentru dânsul. Încă şi
1|Page
papa Inochentie în epistolia ce trimite către Constantinopoliteni pentru
Hrisostom, prihăneşte pe un canon acesta după Sozomen cartea 8 cap 26 şi după
Dositei (foaia 133 despre cei ce au patriarhit în Ierusalim). Deci fiind zic, că şi sfinţii
aceştia acest canon îl prihănesc. Iar ecumenicul al 4-lea sinod îl primeşte, precum am zis,
şi cel al 6-lea ecumenic. Pentru aceasta este trebuinţă a se prosdiorisi (a se
rândui), ca să rămână neprihănit; adică, să nu aibă loc de dezvinovăţire şi nădejde de
aşezare episcopul acela ce se va caterisi, 1. La vinovăţii arătate, şi drepte după canonul 28
spostolesc. 2. Nu de sinod particular de câţiva episcopi ai eparhiei, şi din aceştia unul dând
dreptate, iar altul osândind, după canonul 14 al acestui sinod din Antiohia (că atunci
trebuie mitropolitul să cheme şi din episcopii megieşitelor ţări, ca să se cerceteze judecata,
şi să se dezlege toată îndoiala, după acestaşi canon), dar ori de sinodul tuturor episcopilor
eparhiei, care în conglăsuire osândind, iar nu neunindu-se după canonul 15 al acestuiaşi
din Antiohia, ori de sinodul patriarhului ocârmuirii. 3. Şi să fie faţă cel ce se judecă, şi loc
de răspundere să i se dea, după canonul 74 apostolesc, afară numai de s-a chemat, şi nu au
întâmpinat după acestaşi apostolesc. 4. Şi pârâşii să nu-i fie vrăjmaşi vederaţi, nici
aceiaşi să fie şi pârâşii, şi judecători, precum acestea s-au întâmplat la
nelegiuita caterisire a lui Atanasie şi a lui Hrisostom. Despre care vezi la
subînsemnarea canoanelor 28 şi 32 apostoleşti. Ci şi prezbiterii, şi diaconii, şi clericii cei
mai de jos, întâi trebuie a şi căutat judecăţile lor la arhiereii lor. Iar de ar prihăni pe
judecătoria lor, să cheme şi pe alţi megieşi episcopi, ori şi pe mitropoliţii eparhiilor lor,
după canonul 36 din Cartagina. Şi cel 12 al acestuiaşi.”

Nota 272 de la Canonul 4 al Sinodului din Antiohia arată foarte clar că NU trebuie
recunoscută autoritatea episcopilor fărădelege, eretici sau nedrepți. Canonul
acesta care face referire la judecata sinodală, se aplică, doar dacă judecata se face de
episcopi ai soborniceștii Biserici, și nu de către episcopi eretici sau fărădelege, după cum s-
a întâmplat cu Sfinții Atanasie cel Mare și Ioan Hrisostom. De asemenea, pârâșii nu
trebuie să fie și cei ce judecă sau vrăjmași ai celui chemat la judecată, ci se
cuvine a fi dreptslăvitori și neprihăniți, pentru a nu se face nedreptate, după
cum subliniază și tâlcuirea la Canonul 74 Apostolic:

„Iar cei ce-l pârăsc pe el pentru bisericeşti pricini, se cuvine a fi şi

dreptslăvitori, şi neprihăniţi, adică vrednici de credinţă, că întru alt fel nu se
primesc la pâră după aceleaşi canoane. Pentru aceasta şi Zonara se vede
conglăsuind cu hotărârea cea de aceste fel a canoanelor.”

Se înțelege foarte clar că dacă pârășii sunt eretici sau vrăjmași vădiți ai celor chemați la
judecată, înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile în care trebuie acceptată participarea

2|Page
la o astfel de judecată. Iată că astfel de judecăți nedrepte fac ecumeniștii, și cei îngrădiți de
erezie nu au de ce a se înfățișa lor, întrucât aceasta este o judecată a celor fărădelege.

„Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea

pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut.” – Psalmul I

„[…] iar cu oamenii cei care fac faradelege nu ma voi insoti cu alesii lor. […]

[…] Prabuseasca-se de pe stanca judecatorii lor. […] – Psalmul 140

Adăugăm mai jos și un scurt fragment din cele consemnate mai demult în articolul

Dezbatere asupra proiectului de rezolutie propus publicului larg fara o

consultare temeinica cu toti membrii sinaxei si contra-argumente .

Un alt punct din proiectul de rezoluție cuprinde afirmația că întreruperea pomenirii

ierarhilor ecumeniști nu suspendă în vreun fel legislația canonică a Bisericii
Ortodoxe. Nu putem să nu observăm că acesta reprezintă un punct periculos, deoarece,
recent, s-a arătat că această legislație la care se face referire este cea a consistoriilor
eparhiale, în fața cărora preoții ce întrerup pomenirea nu au de ce să se supună și să se
prezinte, pentru că ortodocșii trebuie să se lupte să convoace un sinod care să condamne
pe eretici, nu să îi judece ereticii pe ortodocși.

Sfântul Maxim Mărturisitorul nu s-a dus de bunăvoie spre a fi judecat de

eretici, ci din porunca Împăratului, a fost luat cu forța de către oști și adus
la judecată. La fel erau aduși și mucenicii în fața împăraților idolatri, spre a fi chinuiți
dacă nu jertfeau idolilor, și nu se duceau din propria inițiativă. Atunci când prezența nu
este impusă prin ridicare cu forța, prezentarea la astfel de judecăți ale călcătorilor de
lege nu are nicio justificare în acord cu Sfânta Tradiție.

*CANONUL 4 – CANOANELE SINODULUI DIN ANTIOHIA

Dacă vreun episcop caterisit de sinod, ori prezbiter, sau diacon de episcopul său, ar îndrăzni a lucra ceva a
liturghiei, ori episcopul după obişnuirea cea dinainte, ori prezbiterul, ori diaconul. Să nu mai fie slobod lui
nici întru al sinod, a-i fi nădejde de aşezare, nici loc de răspundere să aibă, ci şi cei ce se împărtăşesc cu
dânsul toţi, să se lepede de la Biserică, şi mai ales, dacă aflând ei hotărârea cea dată asupra celor mai înainte
zişi, ar îndrăzni a se împărtăşi cu dânşii.

3|Page
TÂLCUIRE
Rânduieşte canonul acesta, că oricare arhiereu se va caterisi de către sinod, ori prezbiter, sau diacon se va
caterisi de către episcopul său, şi fiind caterisit, ar îndrăzni a lucra vreo sfinţită lucrare, precum mai întâi,
adică arhiereul a arhieriei, iar preotul pe a preoţiei, şi diaconul a diaconiei, mai înainte de a se cerceta
judecata lor la altă judecătorie bisericească mai înaltă, aceştia zic, să nu aibă mai mult nădejde de îndreptare
la alt sinod, nici să li se dea loc de a se dezvinovăţi. Fiindcă aceştia şi cei asemeni, s-au făcut lepădaţi de către
fiecare sinod, pentru aceasta că nu a îngăduit a rămâne în caterisirea sinodului, după canonul 37 din
Cartagina, dar şi câţi s-au împărtăşit cu cei caterisiţi ştiind caterisirea lor, toţi să se depărteze din Biserică.
Vezi şi pe 28 apostolesc.

4|Page