Muzică

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Unelte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru o revistă, vedeți Muzica (revistă).

Euterpe, muza muzicii, într-un mozaic roman din orașul Vichten din Luxemburg. Flautul dublu este
denumit aulos.

2:10

Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart

Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune[1] și simultan [2] într-o formă
plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă. [3][4][5]

Instrumente muzicale

Articol principal: Instrumente muzicale.

Instrumentele muzicale sunt utilizate în interpretarea compozițiilor muzicale și sunt de obicei

clasificate în patru mari grupe tradiționale: cu coarde, suflători din lemn, suflători din alamă și
instrumente de percuție, la care se adaugă suflători cu structură complexă și instrumentele
electronice. Acestea se folosesc pentru a crea muzica, fiind făcute din plastic, sârmă, pânză etc.

Genuri muzicale

Articol principal: Genuri muzicale.

Există numeroase clasificări ale genurilor muzicale: vocal și instrumental, sacru și laic, cult și
comercial („de consum”), rock, de origine afro-americană, muzică electronică etc.

Istoria muzicii
Articol principal: Istoria muzicii.

Antichitate: s-au păstrat puține exemple de compoziții. Acestea sunt bazate pe moduri.
Instrumentele reprezentative ale Greciei Antice sunt lira (cu care este reprezentat Apollo) și aulos
(vedeți figura). Pitagora (aprox. 570 î.Hr. - 495 î.Hr.) a considerat că esența muzicii este dată de
raporturi de numere simple proporționale cu lungimea coardelor monocordului pentru diferite note.

Evul Mediu (500-1400): cântul bizantin și gregorian domină discursul muzical. Leonin, un compozitor
asociat cu catedrala Notre Dame din Paris, a organizat aproximativ în anul 1200 primul cor pe mai
multe voci.[6] Pentru următorii 400 de ani acesta a fost principalul mod de exprimare muzicală. [7]
Instrumentele muzicale importante au fost orga (inițial portabilă, de proveniența bizantină) și lăuta
(utilizată în muzica laică, de exemplu de trubaduri).

Renaștere (1400-1600): muzica vocală corală domină. Vocile sunt combinate în feluri din ce în ce mai
complicate. Cântul gregorian stă la baza unei voci, nu a întregii compoziții polifonice.