UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE RELAȚII INTERNAȚIONALE,

ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL ADMINISTRARE PUBLICĂ

REFERAT

TEMA : „Dreptul la libera circulație”

Program: Administrare Publică

AUTOR:
Denis Primac
 CHIŞINĂU 2023

Cuprins:

1. Consideraţii generale privind dreptul la libera circulație.

2. Legea Supremă- garantul liberei circulații.

3. Cazuri de îngrădire a libertății circulației.

4. Concluzie.

5. Bibliografie.
 1. Consideraţii generale privind dreptul la libera circulație.
Dreptul la libera circulaţie – este un drept fundamental al omului, consacrat
în art. 27 din Constituţia Republicii Moldova, iar garantarea acestuia reprezintă o
obligaţie a fiecărui Stat de Drept. Acest drept aparţine fiecărui individ, fiind
cunoscut ca un drept natural, o voință a acestuia de a hotărî independent şi liber
asupra locului şi ţării în care ar prefera să locuiască. Luând în studiu evoluţia
preocupărilor pentru protecţia şi dezvoltarea drepturilor fundamentale ale ființei
umane, s-a constatat că dreptul la libera circulaţie este totuşi un drept de eternă
tradiţie în istoria popoarelor, fapt pentru care a fost preluat și înscris în marea
majoritate a actelor internaţionale despre drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului, devenind o preocupare a organismelor internaționale.

2. Legea Supremă- garantul liberei circulații.

Fiecare persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, sau origine socială, poate beneficia
de acest drept la libera circulație, iar statul este obligat să ocrotească aceste interese
ale cetățeanilor, străinilor și apatrizilor.
Prin alin. (1), Legea Supremă garantează dreptul la libera circulaţie în ţară
pentru toate persoanele, indiferent dacă acestea sunt cetăţeni ai Republicii
Moldova, apatrizi sau cetăţeni străini, care se află legitim pe teritoriul ţării noastre.
În acest sens, dreptul la libera circulaţie este îngrădit pentru persoanele care au
pătruns în ţară prin încălcarea legislaţiei cu privire la intrarea în Republica
Moldova. Primul aspect (aspectul intern) se referă la posibilitatea circulației și a
stabilirii libere pe teritoriul Republicii Moldova. Conform alin.(2) din art.27:
oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili
domiciliul sau reședința în orice localitate din țară. Prin cele menţionate, deducem
următoarele noţiuni:
1.Domiciliu – locul unde persoana fizică își are locuința sa statornică sau
principală. Orice persoană are un domiciliu, aceasta constituind un indice de
indentificare a acestei persoane, fapt important în raportul juridic.
2.Reședința – locuința secundară, temporară, locuința unde persoana fizică
este înregistrată la momentul dat.
3.Localitatea – poate fi dedusă din conținutul art.110 din Constituție și Legea
nr.764-XV din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a
Republicii Moldova (MO al RM, nr.16/53 din 29 ianuarie 2002), ca fiind un sat
(comună) sau un oraș (municipiu) . Libertatea cetățeanului de a circula în interiorul
statului nu necesită aprobare, autorizare sau depunere a unei declarații. Dacă
persoana respectivă nu dispune de un act de identitate (buletin de identitate), ea nu
încalcă legea. Însă, pentru a dispune de toate drepturile sale, ea ar trebui să poată fi
identificată ca cetățean cu capacitate de exercițiu, iar buletinul ar înlesni efectuarea
unor proceduri necesare acestei persoane. Legea prevede numai unele cazuri în
care este obligatorie identificarea persoanei:
- ancheta penală;
- săvârșirea unei contravenții;
- încheierea unui contract;
- savârșirea altor abateri disciplinare;
- angajarea la serviciu etc.
Al doilea aspect (aspectul extern) garantează po sibilitatea de circulație
liberă în afara teritoriului Republicii Moldova, inclusiv ieșirea și revenirea în orice
timp pe teritoriul statului:
- Dreptul de a ieși din țară – părăsirea temporară a teritoriului Republicii
Moldova, caracterizat prin:
a) Abţinerea statului de a împiedica persoanele să-l părăsească;
b) Responsabilitatea statului de prevenire a abuzurilor ce țin de încălcarea
flagrantă a dreptului la libera circulație;
- Dreptul de a emigra – presupune hotărârea unei persoane de a se stabili cu
traiul pe teritoriul unui alt stat;
- Dreptul de a reveni în ţară – presupune un drept absolut, spre deosebire
de primele două drepturi. Orice cetățean al Republicii Moldova poate intra pe
teritoriul statului, acesta fiind obligat să-i asigure accesul fără restricții și condiții
suplimentare, în afară de cerința prezentării sau existenței actelor ce confirmă
apartenența persoanei la stat. Accesul pe teritoriul statului poate fi limitat în
virtutea art. 54 şi 19 din Constituția Republicii Moldova.

3. Cazuri de îngrădire a libertății circulației.

Îngrădirea libertății circulației sunt efectuate în asemenea cazuri, când
persoana:

• îndeplinește serviciul militar și este obligată în interesul societății să

îndeplinească ordine prin care apară suveranitatea și integritatea teritorială a
Republicii Moldova;
 • este privată de libertate în condițiile stabilite de lege după ce i s-a oferit un
proces echitabil și i-a fost demonstrată vina, această persoană prezentând un risc
sporit de pericol pentru societate în ansamblu;

• are inderdicție de acces în zone de carantină, zone militare și zone de

securitate.

Curtea Contituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională, a

controlat actele normative ce ar putea leza drepturile omului, inclusiv dreptul la
libera circulație. Curtea s-a exprimat în această privință în Hotărârea nr.16 din 19
mai 1997 (MO al RM, nr.37/19 din 5 iunie 1997)11, stabilind:

1. existența instituției, viza de reședință, viza de domiciliu și utilizarea lor în

raporturile sociale vin în contradicție cu normele și principiile constituționale
(art.24 și art.54), iar obligativitatea obținerii lor este în contradicție cu dreptul la
libera circulație, de aceea și includerea unor astfel de prevederi în actele normative
sunt neconstituționale;

2. se deduce că viza de reședință nu poate fi invocată pentru exercitarea unui

oarecare drept, însă ea este necesară pentru asigurarea unei evidențe a oamenilor pe
teriotoriul Republicii Moldova. Mai există și alte legi prin care acest drept
fundamental este garantat, unde sunt indicate procedurile și criterii legate
nemijlocit de exercitarea dreptului respectiv. Aceste acte sunt:

1.Legea nr.269-XIII din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova (MO al RM, nr.6/54 din 26 ianuarie 1995).

2.Legea nr.108-XIII din 17 mai 1994 privind frontiera de stat a Republicii

Moldova (MO al RM, nr.12/107 din 3 noiembrie 1994).

3.Legea nr.275-XIII din 10 noiembrie 1994 cu privire la statutul juridic al

cetățenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova (MO al RM, nr 20/234 din
29 decembrie 1994).

4.Hotărârea Guvernului nr.376 din 6 iunie 1995 cu privire la măsurile

suplimentare de realizare a sistemului național de pașapoarte, prin care au fost
aprobate regulile de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica
Moldova (MO al RM, nr.47/344 din 24 august 1995).

– Dreptul la libera circulație este unul deosebit de important și trebuie

respectat conform tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte și
conform prevederilor constituționale, acest drept fiind extrem de necesar și
important, recunoscut ca unul ce corespunde cu principiile echitații, universalității,
legalității, libertății ș.a.
 5. Concluzie

Dreptul la libera circulaţie cuprinde două aspecte: libera circulație pe

teritoriul statului propriu și libera circulație pe teritoriul altor state. Cât privește
libera circulație în statul nostru, aici funcționează principiul potrivit căruia cetățenii
au dreptul de a circula nestânjenit și de a-și stabili acolo unde doresc reședința. O
precizare simplă se impune în ceea ce privește statele federative, în care, în funcție
de legislația fiecărui stat-membru, există multe interdicții privind exercitarea unor
profesii, ocuparea unui loc de muncă, lucrări ce pun sub anumite rezerve
posibilitatea reală de circulație.
 6. Bibliografie

1. Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.

2. Hotărârea Curții Constituționale nr.16 din 19 mai 1997 (MO al RM,
nr.37/19 din 5 iunie 1997).
3. Legea nr.269-XIII din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și
intrarea în Republica Moldova (MO al RM, nr.6/54 din 26 ianuarie 1995).
4. Legea nr.108-XIII din 17 mai 1994 privind frontiera de stat a
Republicii Moldova (MO al RM, nr.12/107 din 3 noiembrie 1994).
5. Legea nr.275-XIII din 10 noiembrie 1994 cu privire la statutul juridic
al cetățenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova (MO al RM, nr 20/234
din 29 decembrie 1994).
6. Hotărârea Guvernului nr.376 din 6 iunie 1995 cu privire la măsurile
suplimentare de realizare a sistemului național de pașapoarte, prin care au fost
aprobate regulile de ședere a cetățenilor străini și a apatrizilor în Republica
Moldova (MO al RM, nr.47/344 din 24 august 1995).