Textul nonliterar

Textul nonliterar este tipul de text care surprinde rezultatul observării realității și al
transformării acesteia în informație.
Caracteristici:
- Conținutul prezintă aspecte din realitate.
- Are scop informativ și se bazează pe adevăruri/concepte generale.
- Limbajul este unul precis, alcătuit din cuvinte cu sens propriu/denotativ.
Din această categorie fac parte: ziarul, revista, știrile, anunțurile, afișele, manualele, etc.

I. Textul narativ nonliterar

Textul narativ nonliterar prezintă succesiunea unor întâmplări care s-au petrecut în
realitate, într-un spațiu și timp bine precizate, la care iau parte persoane reale.
Caracteristici:
- Acțiunea se bazează pe întâmplări reale.
- La acțiune participă persoane, nu personaje.
- Timpurile verbale predominante sunt prezentul și perfectul compus.
- Limbajul este precis, denotativ.
- Modul de expunere predominant este narațiunea.
Exemple: povestirea unei întâmplări reale, reportaje, jurnale, interviuri, etc.

II. Textul descriptiv nonliterar

Textul descriptiv nonliterar prezintă într-un mod detaliat trăsăturile unui obiect, fenomen,
peisaj, persoană, etc.
Caracteristici:
- Se prezintă informații, detalii despre obiectul respectiv.
- Limbajul este unul clar, denotativ.
- Timpurile verbale predominante sunt imperfectul și prezentul.
- Întâlnim structura: substantiv/pronume/numeral – obiectul descrierii, adjectiv – trăsătura
obiectului descris.
Exemple: texte științifice, prezentarea unor produse, ghiduri turistice, etc.

III. Textul dialogat

Textul dialogat prezintă schimbul de replici dintre participanții la dialog.

 Caracteristici:
- Participanții la actul de comunicare schimbă păreri, informații, opinii, etc.
- Sunt prezente mărcile adresării directe: -, ?, !
Exemple: interviul – are ca scop schimbul de informații. El este un text nonliterar, jurnalistic,
informativ, prezentat sub forma unui dialog, la care iau parte jurnalistul/reporterul și persoana
intervievată. Pentru ca interviul să aibă succes, este necesar să se stabilească tema, persoana
destinată intervievării, documentația, planul, principiile ascultării active, iar în final, răspunsurile
și notarea acestora.

IV. Textul explicativ

Textul explicativ oferă informații cu rolul de a clarifica o problemă sau de a înțelege o

problemă/cerință/noțiune, etc.
Caracteristici:
- Oferă explicații.
- Tonul este neutru, iar exprimarea este clară, exactă.
- Timpul verbal predominant este prezentul.
Exemple: enciclopedii, dicționare, prospecte, instrucțiuni, etc.

V. Textul argumentativ/de opinie

Textul argumentativ este textul prin care se susține și se demonstrează un punct de

vedere/o părere în legătură cu o anumită temă.
Caracteristici:
- Structura aparte – ipoteza (notarea opiniei care urmează a fi demonstrată), demonstrația
(prezentarea argumentelor), concluzia (rezumarea demersului anterior).
- Conectori specifici: care introduc teza (în opinia mea, consider că, din punctul meu de
vedere, părerea mea este că..), care introduc argumentele (în primul rând, în al doilea rând,
mai întâi de toate, în ultimul rând, în plus, de asemenea, prima remarcă se referă la, un prim
argument este...), care leagă argumentele (fiindcă, în consecință, așadar, prin urmare), care
introduc concluzia (în concluzie, așadar, deci, în consecință).

VI. Textul multimodal

Textul multimodal este textul care combină două sau mai multe moduri de comunicare:
limba vorbită/scrisă și imaginile.
Caracteristici:
- Poate fi realizat pe suport de hârtie (carte cu imagini, bandă desenată, afiș, manual) sau
digital (desene animate, bloguri, pagini web, site-uri).