MARIUS CIOBOTA

STILISTICA PREDICII

Spanlugn*
 " CUPRINS

Argument ............9
Premise conceptuale pentru o stilisticl a predicii. ... ... .. 15
Stilul omiletic... . .........42
Valenle afective ale discursului omiletic ....73

Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania.

fupecte de stil gi limbi literari. ......154
Incursiuni stilistice in Cuuintele lui Niiolae Steinhardt..248
Teologie gi limbaj artistic........ ....282
Despre farmecul omiliei atipice. .....327
.
in loc de concluzii..... ........354
Referinge bibliografice...... ....r.....357
Anexd:GregoryKneidel,,,Homiletics", inThomas O. Stroane
(editor), Encychpedia of Rhetoric, 'Oxford University Press,
2001 (traduceredinlimbaenglezi). .....371
 Premise concErtuale
pentru o stilisticd apredicii

In contextul celorlalte diviziuni clasice (inaentio, dis-

positio, memoria qi actio), privite ca etape ale unei progresii
structurale, elocutio reprezinti funqia estetizant-persuasivi a

discursului, modul in care care oratorul alege;i utilizeazi mij-

loacele lingvistice adecvate subiecrului pe care il trateazi. Ter-
menul ca atare provine din paideia latini, fiind consacrat de
Quintilian in monumentala lui sintezi asupra retoricii antice,
insi originile conceptului sunt mult mai indepirtate, dator6.n-
du-se nobilei preocupiii umane, crescinde odati cu veacurile,
pentru calitatea estetici a vorbirii gi, mai tirzit,.ascrierii. Pre-
decesoarea incontestabili. a stilisticii este, deci, clasica gtiinli
(,,proto-gtiinEi', cu termenul lui Roland Barthesl) a retoricii

1. Roland Barthes, ,,IJancienne rh6torique", in Comm*nications, 15,

1970, p.173.

15,

I
 Marius Ciobotd

greco-romane. Marea virtute artistici sumarivi" a omului cul-

tivat din Antichitate - rtryn pr1roprrcr1, in formularea Sta-
giritului sau Ars bene dicendi, dacd imprumutim sintagma lui
Quintilian - isi avea in buna exercitare a stilului un principiu
de bazi. Dezbituti amplu de Aristotel, mai tntii in poetica,
apoi in Retorica, ideea de stil ()"6$q) sau elocuyie a devenit o
teml" predilecre a retoricii (deveniti aziflologie, in sensul larg
al termenullui, deprieteniefayd de cuu,int), generAnd, in timp,
analitici dintre cele mai variare: oratorici (clasica retorici si
neoretorica - reoria argumentS.rii), lingvistica (sintaxa, etimo-
logie, lexicologie, pragmatici g.a) filozoficd. (filozofia limbaju-
lui), teologici (asa numita teologie a Cuahntuluz), literari (teo-
ria si critica literarL, stilistica esteticd), comunicaEionala (teoria
comunici.rii, analiza discursului) etc. Atentia acordati expre-
siei lingvistice a unui mesaj, odati cu ciurarea mijloacelor de
perpetua imbunitigire, consriruie esenta actului de teoretizare
a stilului, ,,considerar consubstantial cu limbajul ca fenomen
de culturi'1.
Yazdnd in elocuEie cea mai dificili pame a oraroriei, ilustrul
retor si pedagog care a scris Institutio oratoria identifica urmi-
toarele virtugi ale exprimi.rii cultivate: corectitudinea grama-

l. Ileana Oaicea, Istoria stilisticii romine;ti, Bucuresti, Editura

$tiinli-
fici si Enciclopedici, 1988, p. 38.

t6
 Premise conceptuale ?entru o stilisticd a predicii

ticali (,,emendatus"), claritatea (,,perspicuitas"), frumusegea

(,,ornatus") si proprietatea cuvintelor (,,aptus"). Echivalabil cu
pathos-ul verbal (intrucAt flntegte mai cu seami afectivitatea
destinatarului), conceptul retoric de elocutio cultivi, a;adar,
organizarea lingvistici. a discursului dupi idealul frumusegii,
cizelarca formei, nicidecum obnubilAnd prin acestea conginu-
tul de idei, ci sprijinind receptarea lui in cele mai bune condi-

gii psihoafective. Este la fel de important si amintim ci retori-

ca antici., in calitatea sa de venerabil5" inaintasi a stilisticii, s-a

aritat preocupata de studiul si imbunitipirea continui a efec-

telor limbajului (aspect vizat astlzi de o disciplini universitari

- pragmatica lingvistici - ramuri care valorifici interferenEa

psiholingvisticii si a sociolingvisticii), prin conceptul influent
de adecuare (gr. nprlnrrlv,lat. aptum, Accommodatum) definibll
prin corespondenga cAt mai armonioasi intre idee si cuvAnt,
dar si intre cuvinte in formagiile sintactice pe care acestea le
constituie. Vorbitorul gi scriitorul de astizi au preluat din ci-
vilizaEia retoricii principiul discursiv esential care prevede va-
lorificarea circumstangelor socioculturale specifice acehi hic et
nunc ciLuia i se adreseazi..in acest context, adecvarea elocu-
gionari presupune potrivirea ideii in cuvint pe criterii etice si
estetice deopotrivi. Sub influenga metodologicd"a retoricii, cu
care omilia crestini tncepe si comunice vizibil abia in secolul

t7
 Marius Ciobotd

aI I\A]ea, graEie
fostilor retori devenigi Doctores Ecclesiae (vasi-
le cel Marel, Grigorie de Nazianz, Ioan Hrisostom, Augustin,
Ieronim s'a.), discursul omiletic (cu vidite accenre conversati-
ve pin5" atunci) preia forma exclusiv monologali. gi, odati" cu
ea, procedeele de infrumuseEare verbali incetigenite de spi-

retorici a dascilului capadocian imbraci o admirabili. for-

1. Formatia
mi in acest pasaj de teorie omiletici Iiurit ca introducere
duhovniceasci.
penrru celebra sa omilie la cuvintele biblice ,,Ia aminte de tine insugi":
,,Dumnezeu, Creatorul nosrru, ne-a dat uzul vorbirii, ca si descoperim
unii altora simgimintele inimilor, si, datoriti. naturii noasrre comune, si
facem cunoscute celorlalgi oameni gindurile noasrre, danduJe ra iveali ca
niste cimiri ascunse ale inimii. Daci am fi alcituiti numai din sufet, ne-
am lntelege unii cu altii numai prin gnndire; dar pentru ci sufetul nostru
isi zimisleste gxndurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de
cuvinte gi de nume ca si facem cunoscute cele afate in adincul nostru.
cind gindirea noastri e rostiti, arunci esre purtati de cuvint ca de o lun-
tre, stribate aerul si trece de la cel ce griiegte la cel ce aude. Daci e ticere
adinci si liniste, cuvintul poposeqte in urechile ascultitorilor ca intr-un
port lin{tit si nebXntuit de vi.nturi; daci, insi., zgomotul ficut de asculti-
tori sufli impotriva lui ca o furtunS. cumpliti., arunci, cuvantul naufragia-
zi, risipindu-se in aer. [...] Greu de prins este cuvintul adevirului gi resne
poate sci.pa celor ce nu sunt cu luare aminte. De aceea, Duhul a randuit ca
el si fie scurt si strins, si spuni mult in pugine cuvinre, ca prin scurrimea
lui sr poati fi usor de linut minte. cdfresc este ca o cuurntare bund sd nu-si
ascundd ideile in cuainte obscure, dar iirl sd aibd idei de prisos
;i goale, care
sdnu atace tema in miezul ei. (subl.n.)", Sltntul Vasile cel Mare, S*ieri.
omilii k Hexaimeron. omilii k Psalmi. omitii;i cuudntdri, traducere, in-
troducere, note si indici de Pr. Dumitru Fecioru, Colecgia piringi si Scri-
itori Bisericegti (PSB), vol.77, Bucuresti, Editura Institutuiui Biblic gi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe RomAne (E.I.B.M.B.O.R.), 19g6, p.365.

18
 Premise conce?tuale ?entru o stilistica.a predicii

ritul clasic al elocingei. Constituind o veritabila ,,podoabi a

cuvAntului", asa cum le-a numit Ioan Piuariu Molnar, fgurib
de stil sau tropii (in esenji metdfora gi toate ramificaEiile ei)
sunt valori expresive rezultate din explorarea resurselor limbii,
constituind, ad. meliorem, mijloace de combatere a cligeului
;i a stereotipiei in vorbire sau scris. Impactul perlocugionar
al discursului insuflegit de figuri retorico-stilistice echivaleazi
cu angajarea cognitivi a receptorilor in descoperirea sensului
imbogiqit al expresiilor puse in valoare de orator. intre fondul
ideatic al predicii ;i expresie, cea din urmi necesiti un infinit
mai intens efort de rafinare. AsimilAnd acest infelept princi-
piu, elocutia omiletici pistreaz| regula simplitagii, a modera-

tiei ornamentale gi a naturalegii, tocmai ca rezultate ale unei

stradanii stilistice bine ascunse. Departe de a vedea in aceasta
un scop, Biserica poate valorifica posibilitiple expresive ale
mesajului siu ca mijloace de a-i spori acestuia efectivitatea.
Beneficiile ar fi, prin urmare, unele de naturi spirituali, con-
forme cu idealul crestin. Cultivind aceste trisituri, stilul am-
vonului va reugi ,,sI" persuad eze atunci cAnd nu se gindegte si
farmece"l, intrucAt, prin demnitatea sa, niciodati reductibili.,

l. M. Hamon, Tiaiti de la predicatiaz, Nouvelle edition, Paris-Lyon,

Libraire Victor Lecoffre, 1880, p.148 (,,on persuade qu'on ne pense pas ir
charmer").

l9
 Pre dica mi*op o litului Barto lomeu AnAniA,
Aspecte de stil gi limbd literard

Ierarh ortodox al Clujului timp de aproape doui decenii,

ales in aceasti demnitate bisericeasci dupi o biografie deloc
banali si cu un veritabil prestigiu in lumea literelor, Barto-
lomeu Anania ocupi deja un loc special in istoria amvonului
romAnesc. Urmele sale in istoria si in constiinga romAneasci au
fost mult apreciate, dar ;i, pe alocuri, din unele minore sen-
timente omene;ti, contestate. Fizionomia sa culturali unegte
harurile dramaturgului, al poetului, al romancierului si al te-
ologului, farl" ca aceasti ordine si constituie si o ierarhie, ci,
in mod natural, un aliaj al individualitigii din care a rezultat
o operi griitoare prin sine. S-ar putea considera ci intersecgia
acestor trisituri pe canavaua aceleiasi firi a dat RomAniei pe
clericul racordat prin vocatie la cultura literari de performanti.
gi pe scriitorul ndscut, nuficut care a slujit, cu distincgie uni-

t84
 Predica mitropolitului Bartolomeu Anania. ,4specte de stil / limbd literard
ci, gAndirea, scrisul si viata Bisericii. Figura plurivalenti a lui
Bartolomeu Anania a marcat comunitatea cregtinS" din Cluj
mai cu seami prin activitatea predicatoriali pe care ierarhul a
dupi ce zilele sale cu noi s-au preschim-
desftgurat-o. Astazi,
bat in vegnicia sa cu El, exemplaritatea invatitoreasca a lui
Bartolomeu Anania ne obliga la rilgaatri analitice mobiliza-
toare. Avind atributele unui model, opera sa de amvon se cere

explorati, asemenea unei surse adAnci gi vitale, in toate arti-

culagiile ei.
Omiliile lui Bartolomeu Anania incep, aproape de 6eca-
re dat5., cu o secventS" narativS., insi. o naralie artistici, abil
orientati tematic, pusi ln slujba unei construcgii ideatice
remarcabil stipAnite in ansamblul ei de arhitectul omiletic.
Predicatorul istorisegte fragmentul de Evanghelie cu intengia
bine direcgionati de a misura un orizont hermeneutic, atent
conectat apoi cu restul argumentafiei. Pericopa biblicl nu este
doar parafrazati, indistinct gi placid, cum se procedeazi in
atatea cazrri, ci este asezati., cu viziune de ansamblu, la te-
Iati un prim si esenlial
melia edificiului de sens al cuvAntirii.
principiu omiletic, reflectat cu acuratefe in textele lui Ana-
nia: predica se hrinegte din cuvintul sacru si nu-l pirise;te
pAni nu i-a rotunjit la perfectie semantica teologici si aplica-
bilitatea in plan etic. Pe lXngi. apartenenta ei la dimensiunea

185
 Marius Ciobotd

harici a texrului biblic integral, calirare pe care o risfringe

gi asupra conrexrului, isrorisirea preluati din Sfrnta Sciptu_
ri. are purerea de a sensibiliza invitilturile trarate. Tehnica de
redare a dialogului personajelor biblice rranspune auditoriul,
pe nesimtite, ln atmosfera, sacri si fireasci in acelasi timp, a
acestor conversarii. Astfel, beneficiind de perifraze variate, pri-
ceperea diegetici amitropolitului clujean sporegre farmecul
universului de fapte si persoane ale Bibliei. Scriitorul exersat
in romane, poeme religioase, portrete biografice si dramatur-
gie ;tie si dea culorile
potrivite tabloului pe care si-l doreste a
fi sistemul de referinti al intregii predici. Sunt de altfel calititi
pe care 9i Tirdor Arghezi, parintele si.u literar, i le-a evidengiat,
cu darul lui inegalabil de a aduna frumusegea in cuvinre:
,,sti._
pXneste limba magistral;i miiestriile lui cresc inalt, sporite de
un talent desflsurat in sus"l. Ca om care, potrivit mirturiei

l. Tudor Arghezi, in Predoslouie la Valeriu Anania, Greul pdm,intului.

O pentalogie a mitului rominesc, Bucuresti, Editura Eminescu, I 9g2, p. I g.
Peste decenii, dqi, din picate, postumi penrru cel vizat, a,rea si" ,rini
;i
caracterrzarea altui literat, Dan C. Mihiilescu, Ia adresa personalitlfi
gi operei insolite ale lui Bartolomeu valeriu Anania. Din multitudinea
de expresii cu care savurosul critic scrie despre Anania se distinge una,
aceea care ii atribuie mitropolitului de la cluj ,,lectia rostitorului crestin
;i a pilduitorului moral, redutabila forgi a evocatorului', sau, cel mai
reprezentativ spus, ,,harul truditorului intru cuvAnt,,; in rev. Tabor, m.l,
anul V aprilie 201 1.

186
i Predica mitropolitului Bartohmeu Anania. Aspecte dr stil;i limbd literari

proprii, ,,a lucrat pe cuvAntul gAndit, scris gi rostit", conside-

ri.ndu-l o adevirati ,,hrani vie"1, in persoana lui Bartolomeu
Anania au convietuit scriitorul cu har, conexat prin natura sa

lapoiesis-uI care constituie alimentul nematerialnic al marilor

creatori, si teologul format la scoala Sfintei Scripturi ;i a Plrin-
gilor Bisericii, dintre care pe Ioan Guri de Aur il pomenea cel
mai des. Faptul are totodati meritul de a-l caracteriza etic pe
autor. Acest amalgam, care subzisti cuceritor in orice pagin6,
sau cuvAntare a mitropolitului, scoate la iveali o personalitate
puternici., deseori atipicl, dar neclintiti in consecvenga ei faga
de idealurile pe care le-a flntit si nedispusa la compromisuri cu
servitutile inerente viegii tntre oameni qi sub uremi.
Desi nu preferl exordiul prin insinuagie, Anania se arati
iscusit in valorificarea potenlei argumentative a fiecirei com-
ponente a pericopei biblice care fondeazl mesajul predicii.
Naratia este cea care 1l ajutl,la stabilirea pivotului semantic, a
,tramei" omiletice. lga ci nu reciteste textul in auzul tuturor,
ci preferi si-l parafrazeze atent, dAnd accentul de rigoare punc-
telor care pot construi semnificatia doriti. Aici, competenfa sa

dramaturgici devine arti. Din acest motiv, nu se gribegte si.

dea rezolutii axiomatice, nu simplifici. Dimpotrivi, igi tine

1. Valeriu Anania, ,,Limba noastri, limb5, sft,nti', in Dacia literard, m.

--8,2012, p. 42.

187