UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PROGRAMUL DE MASTER: PROBAȚIUNE

PSIHOPATOLOGIA INFRACTORULUI
Tulburarea de personalitate narcisistă

Student: GHEORGHE GIULIA-MIHAELA

Anul: I

AN UNIVERSITAR
2020-2021
 CUPRINS

1. Generalități privind tulburările de personalitate ........................................................ 3

2. Tulburarea de personalitate narcisistă ........................................................................ 3

2.1. Descriere generală ...................................................................................... 3
2.2. Narcisistul ................................................................................................... 4
2.3. Tipuri de tulburare de personalitate narcisistă ............................................. 5
3. Adolf Hitler și tulburarea de personalitate narcisistă ................................................. 5

4. Concluzii ................................................................................................................... 6

Bibliografie ................................................................................................................... 7

2
 TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ

1. GENERALITĂȚI PRIVIND TULBURĂRILE DE PERSONALITATE.

Personalitatea este un termen care se referă la ansamblul caracteristicilor ce influențează modul
de gândire, simțire și comportament, care diferențiază o persoană de altele. Psihologic, definește suma
trăsăturilor cognitive, comportamentale și emoționale, unice fiecărui individ, fiind influențată de
experiențe, mediu și ereditate. Se consideră că personalitatea unei persoane rămâne aceeași în timp.
Atunci când un individ are un mod de gândire, simțire și comportament care se abate de la ceea
ce societatea consideră „normal”, care provoacă suferință sau probleme de funcționare și care durează
în timp, vorbim despre o tulburare de personalitate1.
Termenul a fost menționat pentru prima oară în secolul al XIX-lea de către psihiatrii francezi
Esquirol și Pinel, care au descris indivizi care, deși nu prezentau simptome psihotice, erau incapabile
să se adapteze social.
Există zece astfel de tulburări; acestea reprezintă modele de comportament manifestate pe
termen lung și concretizate în experiențe interioare care diferă semnificativ de la tiparul dezvoltării
normale. Tulburările de personalitate afectează cel puțin două dintre aceste domenii: modul de
gândire despre sine și ceilalți, modul de a răspunde emoțional, modul de interrelaționare cu cei din
jur, modul de controlare al comportamentului2.

2. TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ.

2.1. Descriere generală.
Cu mult înaintea epocii fotografiilor editate pe rețelele de socializare, grecii aveau o poveste
despre Narcis, un tânăr atrăgător căruia nicio fată nu i se părea potrivită pentru a-i fi pereche. Acesta,
văzându-și reflexia într-un râu, s-a îndrăgostit de aceasta și, incapabil să se despartă de ea s-a înecat.
În acest mit își găsește explicația etimologia cuvântului „narcisist”.
Conceptul psihopatologic de narcisism a fost introdus în psihiatrie de către Ellis3, dar consacrat
pentru a descrie procesele dinamice caracterizate prin centrare exagerată pe sine şi iubire excesivă de
sine de către Freud în lucrarea „Despre Narcisism”.
Tulburarea de personalitate narcisistă face parte din al doilea cluster de tulburări de
personalitate, fiind caracterizată prin dramatism și imprevizibilitate. Se descrie printr-un
comportament dominat de nevoia de grandiozitate, apreciere și admirație exagerată din partea celor
din jur, corelate unui nivel de empatie scăzut.

1
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition.
2
Idem.
3
Ellis. H. (1898). „Auto-erotism: A psychological study”, Alienist and Neurologist, pp. 260-299.
3
 Persoanele care suferă de această tulburare țin cont doar de interesele proprii, de nevoile proprii,
de mărire, de status, de succes personal. Adesea, se remarcă prin aroganță și auto-realizare. Ei nu pot
suporta critici și eșecul le pot face să facă crize serioase. Persoanele narcistice au dificultăți de a
empatiza cu alte persoane, comportându-se deseori cu condescendență față de ceilalți. De aceea,
tratarea narcisismului este foarte dificilă4.

2.2. Narcisistul.
După cum surprinde și mitul grec, în conturarea portretului unui individ cu tulburare de
personalitate narcisistă, în prim-plan se află preocuparea de sine exagerată și defavorabilă. Astfel,
putem caracteriza narcisistul, prin prisma următoarelor:
 imagine de sine grandioasă, exagerată;
 dorința de a fi tratat ca fiind superior celorlalți, fără să fie susținută de merite în acest sens;
 fantezii legate de putere, frumusețe, dragoste;
 se consideră înțeles doar de persoane cu statut înalt;
 manipulator, se folosește de alții pentru a-și atinge scopurile;
 are o empatie scăzută;
 se consideră obiectul invidiei altora5.
Prin urmare, persoana narcisistă este aceea care se consideră superioară celorlalți și prin urmare
solicită întâietate, acordarea de privilegii și favorizarea în diferite situații, pornind de la idea că este
o persoană dotată în raport cu ceilalți, și prin urmare se așteaptă sau solicită o tratare specială. Nu ține
cont de alții, și acționează în favoarea propriilor interese chiar dacă lezează interesele altora, are
tendința de a-i folosi pe ceilalți pentru a-și atinge scopurile într-un mod manipulativ și fără scrupule.
Aceste trăsături cumulate constituie o tulburare de personalitate deoarece preiau controlul în viețile
oamenilor și cauzează probleme. În loc să aibă grijă de propria familie, o folosesc ca pe o sursă de
atenţie sau admiraţie. Sau în loc să caute un feedback constructiv, nu acceptă criticile și le spun celor
care vor să-i ajute că se înșală6.
Această tulburare este specifică doar adulților, întrucât în ceea ce-i privește pe copii aceștia pot
fi foarte egocentrici, aspect ce poate reprezenta o etapă de dezvoltare specifică vârstei.

4
McCullough. M. E., Emmons. Robert A., Kilpatrick Shelley Dean, Mooney Courtney N. (2003) „Narcissists as
«Victims»: The Role of Narcissism in the Perception of Transgressions”, Personality and Social Psychology Bulletin,
Vol. 29, No. 7, pp. 885- 893.
5
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition.
6
Akhtar. S. J. (1989). „Narcissistic personality disorder: Descriptive features and differential diagnosis”, Psychiatric
Clinics of North America. pp. 505-529
4
2.3. Tipuri de tulburare narcisistă de personalitate.
Russ surprinde în cadrul studiilor sale trei tipuri de tulburare narcisistă a personalității:
 narcisismul teribil-malign: cea mai periculoasă formă de narcisism, presupunând paranoia și
comportament antisocial, poate conduce la acte extrem de crude;
 narcisismul vulnerabil: caracterizat prin stare depresivă, anxietate și rușine, sensibilitate
crescută la critici și eșec;
 narcisismul expoziționalist: tipologie care se adaptează cel mai ușor în lumea competitivă,
caracterizat prin exprimarea publică a măreției7.

3. ADOLF HITLER ȘI TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ.

Tulburarea de personalitate narcisistă afectează 1-2% din populație, în special bărbații. Printre
aceștia, se regăsesc și personalități marcante ale istoriei. Ținând cont de trăsăturile specifice aceste
tulburări, era de așteptat ca aceste nume să fie din sfera marilor conducători. Prin urmare, reprezentați
cu tulburarea de personalitate narcisistă sunt Abraham Lincoln, Joseph Stalin, Napoleon Bonaparte
și, nu în ultimul rând, Adolf Hitler. Având în vedere cruzimea de care a dat dovadă, personalitatea lui
Hitler a fost și este studiată de specialiști din întreaga lume. Poate mai mult decât orice altă
personalitate istorică, acesta scoate la iveală diagnostice multiple de tulburări de personalitate. În
continuare, având ca sprijin lucrarea lui Kershaw, vom explica de ce Hitler este considerat ca fiind
un exemplu pentru tulburarea de personalitate narcisistă.
În primul rând, Hitler s-a considerat o persoană foarte specială – s-a considerat un artist
desăvârșit, fiind uimit când nu a fost acceptat la Școala de Artă din Viena, alegând să-i lase pe cei din
jur să creadă că a fost admis, când, de fapt, fusese respins de două ori.
De asemenea, își crea fantezii de succes și putere nelimitată; pentru început, acestea se
concentrau în jurul pasiunii pentru artă, în sensul devenirii celui mai mare și puternic artist. Ulterior,
Hitler a început să-și dezvolte fantezia pentru care este recunoscut în istorie, ci anume cea de a deveni
cel mai puternic conducător din lume, înlăturând toți evreii.
Nu putem neglija din analiză și aspectul privind sentimentul de superioritate, de unicitate.
Dictatorul este cunoscut pentru ideologia conform căruia rasa germană, din care se trăgea, este cea
superioară, celelalte trebuind să fie eliminate din existență.
Alt aspect specific narcisiștilor este manipularea celor din jur, lucru manifestat de către Hitler
în afacerile sale, unde făcea tot ce putea pentru a câștiga beneficii, chiar dacă presupunea „călcatul
pe cadavre” sau sabotarea celor care îl susțineau.

7
Russ. E. (2008). „Refining the Construct of Narcissistic Personality Disorder: Diagnostic Criteria and Subtypes”. Am J
Psychiatry.
5
 În plus, prin acțiunile sale, Hitler era lipsit de empatie față de acțiunile sale din timpul celui de-
al doilea război mondial, uciderea evreilor reprezentând ceva lipsit de durere, ceva ușor pentru acesta.
Cu toate acestea, manifesta empatie față de o singură persoană, respectiv mama sa.
Un ultim criteriu care ajută la încadrarea lui Hitler în tipologia tulburărilor de personalitate
narcisistă îl reprezintă atitudinea arogantă față de ceilalți. El se considera cel mai mare artist, cel mai
deștept bărbat, mai bun decât femeile; oricine nu era el, era considerat inferior8.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, este evident că Hitler manifesta caracteristici specifice
tulburării de personalitate narcisiste.

4. CONCLUZII.
Concluzionând, descriem individul cu tulburare de personalitate narcisistă ca fiind cel cu o imagine
de sine grandioasă, probleme de empatie și dorința de admirație sau atenție, atunci când aceste
trăsături afectează probleme în viața oamenilor.
În vederea diminuării acestei tulburări, orice metodă care ajută la observarea și conștientizarea
comportamentului poate fi de folos. Cu toate acestea, ținând cont de rezistența la opiniile defavorabile
ale celor din jur, poate fi dificil pentru cei cu tulburare de personalitate narcisistă să-și îmbunătățească
comportamentul, întrucât o imagine de sine defavorabilă este greu de acceptat pentru narcisiști.

8
Kershaw. I. (2008). „Hitler: A Biography”. W. W. Norton & Company.
6
 BIBLIOGRAFIE

1. Akhtar. S. J. (1989). „Narcissistic personality disorder: Descriptive features and differential

diagnosis”, Psychiatric Clinics of North America. pp. 505-529
2. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders,
Fifth Edition.
3. Ellis. H. (1898). „Auto-erotism: A psychological study”, Alienist and Neurologist, pp. 260-299.
4. Kershaw. I. (2008). „Hitler: A Biography”. W. W. Norton & Company.
5. McCullough. M. E., Emmons. Robert A., Kilpatrick Shelley Dean, Mooney Courtney N. (2003)
„Narcissists as «Victims»: The Role of Narcissism in the Perception of Transgressions”, Personality and Social
Psychology Bulletin, Vol. 29, No. 7, pp. 885- 893.
6. Russ. E. (2008). „Refining the Construct of Narcissistic Personality Disorder: Diagnostic Criteria and
Subtypes”. Am J Psychiatry.