CAPACUL DE CANAL

Este în mitologia oricărui șofer din România imaginea capacului de canal

de pe șosea. Printr-o lege de adăugat decalogului lui Murphy, acesta nu este
niciodată strict la nivelul asfaltului. Este fie mai sus, fie mai adîncit, zguduind
mașina, tăind cauciucurile. În lumea politică, un astfel de capac de care se
lovește toată lumea și trece mai departe fără să-l aducă la nivelul normal al
carosabilului democratic este madama Șoșoacă. Faptul că nicio instituție
îndrituită a statului nu reușește să o reducă pe această țață scandalagioaică la o
comportare decentă arată, din nou, impotența acestui stat luat prizonier de o
gașcă de turbulenți.Președintele Ucrainei, Zelenski, a fost nevoit să-și anuleze
discursul din parlament (evitînd astfel cu eleganță să ne pună într-o situație
absolut jenantă și răspunzînd la întrebările pe subiect cu o abilitate de adevărat
om politic) pentru a evita un scandal și evenimentul arată iarăși degringolada
noastră social-politică. Întîmplarea care ne face de rușinea lumii (halal
patriotism, nu?) îmi aduce aminte de una din 2018 cînd premierul de atunci al
Japoniei a vizitat Bucureștiul, numai că în ajun premierul Tudose își dăduse
demisia certîndu-se cu Dragnea și înaltul demnitar japonez a rămas cam singur,
neavînd cu cine se întîlni. Cine are memorie, are și rușine. Cum să ai pretenții de
a fi respectat pe plan internațional, de a-ți fi ascultate părerile, cînd derbedeismul
intern și neputința de a-l combate sînt trăsături izbitoare ale țării? Să fim bine
înțeleși: chestia asta nu are de-a face cu „libertatea de expresie”. Pentru că
libertatea asta gingașă nu înseamnă libertatea de a face scandal în orice
împrejurare. La fel a procedat și dl. Simion la deschiderea anului universitar,
împărțind pliante propagandistice printre studenții la SNSPA. Acum, dincolo de
reacțiile exagerate de ambele părți, eu aș fi curios dacă a făcut cineva un sondaj
printre studenții (și profesorii?) universității respective, cîți ar vota într-adevăr
cu AUR? Și nu văd de ce extremismul de stînga al unora dintre cadre ar fi mai
puțin blamabil decît scandalurile de dreapta ale lui Simion et comp. Nexul
chestiunii e în altă abordare: mare parte dintre „profesorii noștri de democrație”
combat nu politici, ci teme, cum ar fi identitatea națională, istoria, familia
normală, măsurile pro-nataliste și alte lucruri de acest fel. Este normal că această
ignorare duce la acapararea temelor respective de către smintiți. Și apoi tot
acești lideri de opinie se miră de urcarea în sondaje a acestora. Care, combinată
cu cinismul incompetent al guvernării care a distrus țara, poate duce la o
dictatură oficializată. Abuzul prin care un guvern cu majoritate lejeră impune
niște legi prin asumarea răspunderii parlamentare, șuntînd dezbaterea normală în
legislativ, este clară dovadă de mare precaritate democratică, peste care s-a
trecut prea ușor. Nu există niciun argument temeinic pentru asumarea
răspunderii, act de situație specială, ceea ce acum nu e cazul. Pe de altă parte,
toate măsurile luate, inclusiv cu pensiile speciale (pe care oficialii se
încăpățînează să le numească eufemistic „de serviciu”), sînt apă de ploaie.
Trebuie spus simplu și răspicat: legal pensiile speciale nu pot fi retrase, și nici
diminuate! Privilegiocrația care conduce România nu face decît să se
consolideze de la o lună la alta. Odată ce procesul a fost declanșat, cu ani în
urmă, în indiferența generală (în primul rînd a Justiției), el nu mai poate fi
curmat legal. Poate doar o impozitare cu 80-90% a sumelor din afara
contributivității să fie o soluție. Dar nimeni nu poate și nu vrea să facă asta.
Chiar, juridic poate deznoda cineva impasul: cum poate Curtea Constituțională
judeca în această speță, de vreme ce este unul dintre principalii beneficiari ai
sumelor respective, aflîndu-se într-un ditamai conflictul de interese? Nu vă
faceți griji, pensia specială a dlui Ciucă (bineînțeles că are!) scade dramatic de la
18.000 la 17.000 lei. Lunar. Iar magistrații se vor pensiona la 60 de ani cîndva
prin 2062! Viață lungă să aveți, dragi alegători! În timp ce toate legile în speță,
mi se pare mie, ca nespecialist, calcă articolul ăla constituțional care vorbește
despre egalitatea cetățenilor. Cînd numești o lege specială, recunoști inegalitatea.
Șoseaua noastră socio-politică e făcută mai mult din capace de canalizare decît
din asfalt lin.