Otto Rank

Otto Rank (n. 22 aprilie 1884, Viena, Austro-Ungaria – d. 31 octombrie 1939, New York
City, New York, SUA) a fost un psihanalist, scriitor, profesor și terapeut austriac, care a lucrat
timp de aproape douăzeci de ani cu Sigmund Freud, pentru ca mai apoi să devină un
binecunoscut oponent al acestuia.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Aduce contribuții valoroase ultimelor ediții ale cărții "Interpretarea viselor" și numele său apare
chiar pe prima pagină după cel al lui Freud. Între 1915-1918, Rank lucrează ca secretar
al Asociației Internaționale de Psihanaliză, fondată de Freud cu cinci ani mai înainte.
Creativitatea ieșită din comun și teoriile sale psihanalitice sunt foarte apreciate de Freud.
La Paris, Rank devine psihoterapeut pentru artiști precum Henry Miller, Anais Nin, și ține
prelegeri la Sorbona. Călătorește între Franța și America și ține prelegeri la universități
precum Harvard, Yale, Stanford, Universitatea din Pennsylvania, având ca teme psihoterapia
relațională, experiențială, "aici și acum", arta, voința creativă, și nevroza ca eșec al creativității.
Rank a fost primul care a susținut faptul că separarea de gândurile învechite, emoții și conduite
este chintesența creșterii și dezvoltării psihologice. El a cercetat cum ființele umane pot învăța
să-și afirme voința în cadrul relațiilor și a pledat pentru un nivel maxim de individuare în cadrul
unui nivel maxim de apropiere. El este cel care introduce terapia aici și acum, terapie care nu va
fi acceptată de Asociația Americană de Psihanaliză și de Asociația Internațională de Psihanaliză
decât peste o jumătate de secol.
Rollo May, unul din pionierii psihoterapiei existențiale în Statele Unite a fost profund influențat de
prelegerile și scrierile post-freudiene ale lui Rank și întotdeauna l-a considerat ca fiind cel mai
important precursor al terapiei existențiale. El spune în acest sens: "De foarte multă vreme l-am
considerat pe Otto Rank drept cel mai mare geniu neconsacrat din cercul lui Freud".

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

În 1904 scrie "Der Kunstler" (Artistul), urmată de "Der Mythus von der Geburt des Helden" (Mitul
nașterii eroului) în 1909, "Die Lohengrin Sage" (Legenda lui Lohengrin) în 1911, care e și teza lui
de doctorat, "Das Inzest-Motiv in Dichtung und Sage" (Tema incestului în literatură și legendă) în
1912, "Die Bedeutung der Psychoanalyse fur die Geisteswissenschaften" (Semnificația
psihanalizei pentru științele umane) în 1913. Alte lucrări semnificative sunt "Der Doppelganger"
(Dublul), "Wahrheit und Wirklichkeit" (Adevăr și Realitate), "Technik der Psychoanalyse": Vol. II,
"Die Analytische Reaktion in ihren konstruktiven Elementen"; Vol. III, "Die Analyse des
Analytikers und seiner Rolle in der Gesamtsituaton" (Terapia voinței), "Kunst und Kunstler" (Arta
și Artistul), "Erziehung und Weltanschauung" (Educația modernă).
În 1924, Otto Rank publică "Das Trauma das Geburt" (Trauma nașterii) carte în care explorează
chestiuni precum arta, mitul, religia, filozofia și terapia și în care explică cum acestea au fost
revelate de anxietatea de separare înainte să se vehiculeze renumitul complex al lui Oedip. Este
primul care vorbește despre termenul pre-Oedip, la un forum psihanalitic în 1925. Se produce
astfel separarea lui Otto Rank de Freud, acesta din urmă acuzându-l de erezie pre-oedipiană.
Din acest motiv, în 1926 pleacă la Paris cu soția sa, Tola și fiica, Helene. Pentru urmatorii 14 ani,
Rank are o strălucită carieră ca lector, scriitor și terapeut în Franța și Statele Unite.