Disforia de gen

Tulburările de dezvoltare sexuală denotă afecțiuni caracterizate prin deviații somatice înnăscute față de
normal ale tractului reproducător și/sau discrepanțe între caracterele biologice masculine și feminine.
Tratamentul hormonal sexual încrucișat presupune utiliarea hormonilor feminizanți la un individ care
a fost declarat de sex masculin la naștere pe baza caracterelor biologice tradiționale, sau folosirea
hormonilor masculinizanți la un individ care a fost declarat de sex feminin la naștere.
Gen - este utilizat pentru a descrie rolul jucat în societate ca băiat sau fată, bărbat sau femeie.
Genul atribuit – desemnarea inițială ca bărbat sau femeie.
are loc la naștere
Genul atipic – caractere somatice sau comportamentele care nu sunt tipice indivizilor cu același gen
atribuit
Genul reatribuit - modificarea oficială (și de obicei legală) a genului.
Identitatea de gen – o categorie a identității sociale și se referă la identificarea proprie a individului ca
bărbat, femeie, sau uneori ca altă categorie.
Disforia de gen – se referă la nemulțumirea afectivă/cognitivă a unui individ față de genul atribuit
Transgen - se referă la indivizi din diferite categorii care se identifică ocazional sau permanent cu un gen
diferit de cel atribuit la naștere.
Transsexual – indivizi care intenționează, sau au realizat deja, o tranziție socială de la bărbat la femeie,
sau viceversa.
Disforia de gen se referă la disconfortul care poate însoți incngruența dintre genul trăit sau exprimat de
individ și genul atribuit.
Deși nu toți indivizii vor resimți un disconfort ca rezultat al acestei incongruențe, mulți dintre ei sunt
afectați dacă nu pot avea acces la intervenții fizice hormonale și/sau chirurgicale.
Disforia de gen la copii
A.Incongruența marcată între genul trăit/exprimat al unei persoane și genul atribuit, cu durată de cel puțin
6 luni.
Manifestată prin cel puțin 6 din următoarele (obligatoriu Prima):
1. Dorința intensă de a aparține genului opus sau insistența că este de gen opus (sau de gen
alternativ, diferit de cel atribuit persoanei respective).

2. La băieți, preferința de a se îmbrăca doar în haine feminine sau de a simula ținuta feminină.
La fete, preferința de a purta doar haine tipic masculine și refuzul categoric de a purta haine tipic
feminine.

3. Preferința de a juca doar rolul genului opus în jocurile de simulare sau imaginare.

4. Preferința exclusivă pentru jucăriile, jocurile sau activitățile tipice genului opus.

5. Preferința exclusivă pentru tovarășii de joacă de gen opus.

6. La băieți, aversiunea față intensă fașă de jucăriile, jocurile și activitățile tipic masculine și
evitarea categorică a jocurilor violente

La fete, aversiunea intensă față de jucăriile, jocurile și activitățile tipic feminine.

7. Aversiunea intensă față de propria anatomie sexual.

8. Dorința puternică de a prezenta caracterele sexuale primare și/sau secundare specifice genului
auto-atribuit.
Disforia de gen la adolescenți și adulți
A.Incongruența marcată între genul trăit/exprimat al unei persoane și genul atribuit, cu durată de cel puțin
6 luni.
Manifestată prin cel puțin 6 din următoarele:
1. Incongruența marcată între genul trăit/exprimat al unei persoane și caracterele sexuale primare și/sau
secundare (sau, la adolescenți tineri, caracterele sexuale secundare anticipate).

2. Dorința intensă de a scăpa de propriile caractere sexuale primare și/sau secundare din cauza unei
incongruențe marcate cu genul trăit/experimentat (sau, la adolescenții tineri, dorinșa de a împiedica
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare ale genului opus).

3. Dorința intensă de a avea caracterele sexuale rimare și/sau secundare ale genului opus.

4. Dorința intensă de a fi tratat ca și cum ar fi de gen opus.

5. Convingerea fermă a individului că prezintă sentimentele și reacșiile tipice genului opus (sau unui
gen alternativ, diferit de cel care i-a fost atribuit)

B. Afecțiunea se asociază cu disconfort și deficit semnificative clinic în domeniile social, profesional și în

alte domenii importante de funcționare.
•Când se dezvoltă semnele vizibile ale pubertății:
→ indivizii născuți băieți - își epilează uneori membrele inferioare la primele semne de creștere a părului
- uneori recurg la contenția organelor genitale pentru a face erecția mai puțin
vizibilă
→ fetele recurg la metode de ascundere a sânilor, merg aplecate sau poartă haine largi pentru a face sânii
mai puțin vizibili
• Frecvent adolescenții doresc tratament hormonal și pot solicita intervenție chirurgicală.
• Adolescenții care trăiesc într-un mediu tolerant își pot exprima în mod deschis dorința de a trăi și de a fi
tratați corespunzător genului căruia consideră că-i aparțin și:
- se îmbracă parțial sau complet ca genul respectiv,
- au o tunsoare tipică acestuia,
- caută în mod preferențial prietenii cu membrii genului opus
- și/sau adoptă un alt prenume potrivit genului auto-atribuit.
• Adolescenții de vârste mai mari, când devin activi sexuali, de obicei nu le arată sau nu le permit
partenerilor să le atingă organele sexuale.
• În cazul adulților cu aversiune față de propriile organe genitale, activitatea sexuală este limitată de
condiția pe care o impun ca organele genitale să nu le fie văzute sau atinse de către parteneri.
• Înainte de reatribuirea genului, adolescenții și adulții prezintă risc crescut pentru: - ideația suicidară
- tentativă de
suicid - suicid
• După reatribuirea genului, adaptarea este variabilă, iar riscul de suicid poate persista.
Debut și evoluție
Este mai uțin probabil entru copiii mici să exprime disforie anatomică extremă sau persistentă,
comparativ cu copiii mai mari, adolescenți sau adulți.
Un copil foarte mic poate prezenta semne de disconfort (plâns intens) doar când părinții îi spun copilului
că el sau ea nu aparține „de fapt” genului opusm ci doar „își dorește” acest lucru.
Disforia de gen cu debut precoce – incepe în copilărie și continuă în adolescență și la maturitate sau
există o erioadă intermitentă în care disforia de gen încetează, ți în care indivizii se autoidentifică drept
homosexuali, urmată apoi de recurenșa disforiei de gen.
- persoanele adolescente și adulte masculine sunt aproape întotdeauna atrași de bărbați
Disforia de gen cu debut tardiv
– apare în jurul pubertății sau mult mai târziu în cursul vieții.
– relatează că au avut dorința de a aparține genului opus în coilărie dar nu s-au exprimat verbal celorlalți
– părinții sunt surpinși pentru că nu au observat semne în copilărie
– prezintă adesea comportament de travestism cu scopul obținerii excitației sexuale
– o mare parte locuiesc sau sunt căsătoriți cu femei
– este mai rară la persoanele născute femei

Factori de risc
Factori de temperament
Comportamentul atipic genului se dezvoltă la vârsta preșcolară timpurie, și este posibil ca un grad mare
de atipie să determine dezvoltarea și persistența dismorfiei de gen.

Factori de mediu
Bărbații cu disforie de gen au mai frecvent frați mai mari decât ei care nu suferă de această afecțiune.

Un factor favorizant – în cazul disforiei de gen cu debut tardiv – sunt travestismul fetițist habitual care
determină apariția autoginefiliei (excitație sexuală obținută dacă se gândește la sine sau se imaginează
femeie) și a altor tipuri de probleme.