ABUZUL SEXUAL ASUPRA

COPIILOR ŞI
ADOLESCENŢILOR
Definiție:

Angrenarea unor copii și adolescenţi

imaturi în dezvoltarea lor psihica și/sau
somatică, într-un comportament sexual, cu
scopul obţinerii excitației sexuale de către
adulţi.
Variante de abuz sexual :

 fără contact corporal;

 cu contact corporal;
 alte forme de perversiune si abuz
ritualizat asupra copiilor.
Tipuri de traume ale abuzului sexual la copii

Tarr, în 1995:
 traume de tipul I : se întâmplă o singură dată, iar copilul
se simte vinovat;
 traume de tipul II: traume recurente și/sau complexe, ce
au cel mai distructiv efect asupra personalității.
 Profilul faptașului

1. Făptași extrafamiliali ;
2. Făptași intrafamiliali:
Tații incestioși - tipul despotic;
tipul cerșetor.
 Manifestări clinice şi date paraclinice

 comportament sexualizat, cu gesturi

provocatoare;
 tulburări emoționale: frica, anxietate, depresie;
 diferite manifestări pshihosomatice;
 fuga de acasă, promiscuitatatea;
tulburări de învățare până la pdeudodebilitate;
tulburări în dezvoltarea personalității, până la
reacții psihotice;
 comportament ciudat în timpul examinării
somatice;
modificări și leziuni ale tegumentelor din zona
genitală și anală;
Desenul efectuat de o fetiță de 5 ani, victima
a unui abuz sexual
 Autoculpabilizarea
victimei

Ironia amară a sorții abuzului sexual și

tragedia acestuia constă în faptul că victima se
culpabilizează, simțindu-se vinovată și rea
(Onken,1993).
 Exemplu: cazul lui D.V., un adolescent în
vârsta de 16 ani, care prezenta o tulburare de
identitate sexuală, în urma unor abuzuri sexuale
succesive care au început încă de la vârsta de 5
ani. În timp, el a evoluat, virând de la
tulburarea de identitate sexuala înspre
homosexualitate. (V. Lupu și colab.,1997)
Desenul familiei efectuat de D.V.
 Consecințele abuzului sexual

În cazul adolescenților, consecințele

abuzului sexual pot apare imediat după
comiterea lui, la vârsta respectivă, sau la
distanță în timp, dacă acesta s-a produs la o
vârstă mai mică.
 În ultima situație, dezvoltarea simptomelor,
se face tot la vârsta adolescenţei, când datorită
unei mai bune maturizări cognitive, cei în cauza
suferă o criză suplimentară prin descoperirea
traumatismului infantil, care generează așa-
numitul “Child Sexual Abuse Accomodation
Syndrome” (V.Lupu si colab.,1997;
Summit,1983).
Dimensiuni de evaluare a consecintelor dupa
un abuz sexual la copil

 Tipul abuzului;
 Gradul de gravitate al abuzului;
 Frecvența și cronicitatea;
 Vârsta copilului;
 Contextul de dezvoltare al copilului;
 Persoana faptașului, gradul de rudenie sau de
cunoștință;
 Procese psihice care conduc la
traumatizarea copilului si simptomele lui
Brown, D. Finkelhor (1985)

Sexualitatea traumatică;
Stigmatizarea;
Trădarea;
Neputința;
Parentificarea si atribuiri sociale de rol
deformate (Fischer).
Psihoterapia

Terapia copiilor se
diferențiază
semnificativ de cea a
adulților.
 Prima problemă
constă în stoparea
abuzului sexual.

Ce modalități de stopare a abuzului pot fi utilizate?

 În anumite situații, asistenței
psihosociale nu îi rămâne altă alegere decât să
tolereze continuarea posibilului abuz până
când apar dovezi clare.
Ce pedepse ați propune pentru mamele care tăinuiesc incestul?
 Transmiterea transgenerațională în procesul
traumatic – perpetuarea incestului timp de peste 5
generații.
Căi de transmitere a abuzului sexual:
 de la tată la tată care au fost abuzați sexual în
copilărie și adolescență (30% de astfel de căi de
transfer);
 fiii care au observat abuzul sexual al taților asupra
surorilor, fraților sau altor rude;
 În alte situații, are loc îndepărtarea copiilor
din familii și internarea lor în clinici, ulterior în
cămine. În pofida faptului că au fost măsuri
socioterapeutice frecvente, există pericolul ca unei
traume de incest să-i urmeze o traumă de
deprivare.
Cea mai eficientă soluție
constă în emiterea de
către justiție a unui
go-order (interdicții
la domiciliu)
împotriva tatălui.
 Direcția Generală de Protecție a
Copilului
2013 688 de copii abuzați
sexual
Mediu urban 225
Mediu rural 463
Număr de copii ce au rămas în cadrul 589
familiilor
Număr de copii pentru care directorul 97
DGASPC a dispus plasamentul în regim
de urgenţă
Cu ordonanţa preşedinţială 2
Număr de cazuri pentru care s-a iniţiat 307
urmărirea penală a agresorului

Numărul de cazuri neraportate este mult mai mare deoarece copiilor le

este teamă să spună ce s-a întâmplat.
Sindromul acomodării copiilor cu abuzul
sexual (Summit, 1983)
1. Păstrarea secretului;
2. Sentimentul neajutorării;
3. Imposibilitatea de reacție și obișnuință;
4. Dezvoluirea abuzului sexual;
5. Implicarea anumitor servicii de specialitate;

.
 Posibile semnficații ale incestului pentru
copii:
 Imi place, dar nu este bine.
 Știu că nu-mi este bine, dar mă face să mă simt deosebit.
 Îl iubesc pe tata, dar îl urăsc pentru asta.
 Sunt mândru că sunt tratat ca un adult.
 Nu-mi place, dar mama vrea să fac asta.
 Îmi place să-i fac geloși pe frații mei.
 Acum îi am cu ceva la mână pe părinții mei.
 Tata cred că mă iubește foarte mult, dacă riscă atât.
 După ce abuzul sexual asupra copilului a
luat sfârșit, în terapie se încearcă elaborarea și
rezolvarea consecințelor.

Scopul terapiei constă în repunerea în

mișcare a procesului de dezvoltare a
copilului, ce fusese întrerupt.
 În ceea ce privește
dinamica stigmatizării,
terapeutul ar trebui să
interpreteze încercările
victimei de a se
autoculpabiliza, fiind testat
inconștient dacă nu cumva
tinde spre prejudecăți
etiologice.
 În cazul dinamicii trădării trebuie inițial
refăcută imaginea deformată despre lume, pe
care au adoptat-o unele victime de la făptaș,
De aceea, terapeutul trebuie să expună clar
faptul că nu victima poartă vina, ci
făptașul.
 În cazul dinamicii neputinței, terapia
trebuie să urmărească recâștigarea
modalităților de acțiune și de siguranță pentru
a se putea apăra asupra atacurilor, mai ales că
minorul se simte incapabil să se protejeze
singur sau să oprească abuzul.
Prevenția
 Educarea opiniei publice;
 Educarea și averizarea copiilor;
 Consiliere și terapie pentru făptași;
 Educarea părinților.
 Educarea opiniei publice vizează
modificarea patternurilor de atitudine, sarcină
îngreunată de două aspecte: descrierea
exagerată a pericolelor și activitățile de
contra – lămurire.
Titluri:
„O fetiță de 12 ani a trecut prin chinuri greu de
imaginat. A fost violată de mai multe ori de un
cuplu de surdo-muți”
„O mamă din București e acuzată că și-a vândut
fiica de 7 ani pentru favoruri sexuale regizorului
Mihnea Columbeanu”
„Profesorul acuzat că ar fi agresat sexual mai
multe eleve, arestat preventiv”