Prevenirea abuzului şi

neglijării copilului
Folosirea în mod intenţionat a forţei fizice
sau a puterii, sau ameninţarea cu folosirea
acesteia, împotriva unui copil, de către o
persoană sau un grup, care are sau poate
avea ca rezultat afectarea efectivă sau
potenţială a sănătăţii, supravieţuirii,
dezvoltării sau demnităţii copilului.
Abuzul şi neglijarea se regăsesc în
conceptul de maltratare.
• Maltratarea împiedică satisfacerea nevoilor
copilului de dezvoltare sănătoasă.
• Maltratarea poate fi un abuz sau o neglijare,
diferenţa fiind dată de intenţia distructivă a
agresorului faţă de victimă.
• Maltratarea provoacă suferinţă fizică şi psihică a
copilului.
• Maltratarea este un proces, constând în
evenimente dureroase pentru copil, repetate
într-o perioadă de timp.
• Un comportament este considerat în societate
ca fiind abuziv dacă depăşeşte standardul
cultural obişnuit al comunităţii.
• Forme: abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul
emoţional, neglijarea.
• Abuzul fizic: folosirea forţei fizice de către cel
care îngrijeşte copilul (părintele, tutorele,
părintele de plasament, bona) având ca rezultat
vătămarea copilului, inclusiv cei care au fost
răniţi în mod deliberat, precum şi cei răniţi din
cauza insuficientei supravegheri.
• Abuzul sexual este o categorie aparte de rele tratamente aplicate
minorului.
• Abuzul emoţional, Garbarino (1986) îl consideră ca fiind atacul
concertat al unui adult asupra dezvoltării conştiinţei de sine şi a
competenţei sociale a copilului.
• Abuzul emoţional poate lua variate forme:
- Abuzul verbal
- Respingerea copilului (expresie a indisponibilităţii de moment a
părintelui)
- Ameninţările care induc frica şi nesiguranţa. Ameninţarea cu
separarea este mai dăunătoare decât adevărata separare.
• Terorizarea copilului cu pedepse, părăsirea sau alungarea.
• Izolarea copilului (legarea, încuierea lui în diferite spaţii închise)
• Manipularea sau coruperea copilului
determinarea copilului de a face anumite lucruri
contrare dorinţelor lui, contrarea celor ştiunte de
el despre bine.
• Gravitatea abuzului trebuie judecată în funcţie
de stadiul de dezvoltare al copilului. Ex. La 5 ani
încă nu ştie să mintă.
• Trădarea
• A ascunde adevărul faţă de copil
• Copii ai cărui părinţi divorţează, Closinki
(1993) menţionează patru aspecte legate
de separare care pot constitui abuz
emoţional: copiii dezvoltă o anxietate
cronică de separare şi sentimentul de
vină, copilul a fost folosit, răpit, martor la
agresiuni fizice.
• Neglijarea constă în rele tratamente prin care se omite
asigurarea nevoilor biologice, emoţionale şi educaţionale
ale copiilor, punînd astfel în pericol dezvoltarea lor fizică,
emoţională, cognitivă şi socială. Forme:
• carenţele de creştere şi dezvoltare
• neglijarea educaţională: permiterea absenteismului,
neînscrierea copilului într-o formă de învăţământ,
ignorarea nevoilor speciale de educaţie
• neglijarea fizică
• neglijarea medicală
• neglijarea emoţională
• abandon şi supraveghere inadecvată.
• Etapele intervenţiei
• Semnalarea:
• colectarea informaţiilor de la cel ce semnalează cazul: informaţii
complete şi relevante de la cel ce raportează cazul şi din surse
colaterale
• analiza datelor: determinarea preluării cazului şi a urgenţei
investigaţiei
• Evaluarea iniţială
• planul evaluării iniţiale: identificarea persoanelor ce vor fi
intervievate, profesioniştii implicaţi
• colectarea datelor: informaţii clare şi precise obţinute de la victimă,
surse colaterale, agresor şi întocmirea rapoartelor iniţiale
• analiza datelor: determinarea validităţii sesizării, determinarea
riscului repetării agresiunii, înregistrarea cazului sau închiderea lui
• Evaluarea familiei
• colectarea datelor
• analiza datelor:identificarea schimbărilor
necesare pentru a reduce sau elimina factorii de
risc, identificarea nevoilor familiei, redactarea
raportului de evaluare
• Intervenţia
• dezvoltarea planului de intervenţie cu familia
• implementarea planului de servicii
• 5. Monitorizarea şi evaluarea intervenţiei.
 Cinci mecanisme explicative ale relaţiilor dintre abuzarea
copilului şi apariţia comportamentului violent

• Abuzul stimulează dezvoltarea unui stil de coping care

este adecvat în raport cu abuzul, însă este dezadaptativ
în raport cu funcţionarea în ansamblu a persoanei

• Abuzul determină modificări corporale care la rândul lor

poate duce la psihopatii. Aceste modificări corporale
includ: dezensibilizarea faţă de durere, simptome de
anxietate provocate de diverse experienţe, fapt care
determină un deficit mare la nivel fiziologic şi emoţional
al copilului în raport cu nevoile celorlaţi.
• Copilul poate avea o predispoziţie biologică în raport cu
stimulările externe, interpretând reacţiile părinţilor în
raport cu el drept comportament abuziv sau inadecvat.

• Tulburările de comportament sunt o co-rezultantă a

abuzului sau neglijenţei faţă de copil. Abuzul sau
neglijenţa produc modificări ale mediului familial care pot
predispune la psihopatii

• Victimizarea în copilărie, psihopatia şi comportamentul

violent sunt rezultatul altor factori biologici sau genetici.