Identitatea de gen si identitatea sexuala nu reprezinta unul si acelasi lucru. In cele mai multe cazuri ele concorda, dar sunt si situatii in care nu se suprapun. Un astfel de exemplu si modul in care familia a reactionat si deciziile pe care le-a luat in consecinta, in materialul urmator.
Identitatea de gen si identitatea sexuala nu reprezinta unul si acelasi lucru. In cele mai multe cazuri ele concorda, dar sunt si situatii in care nu se suprapun. Un astfel de exemplu si modul in care familia a reactionat si deciziile pe care le-a luat in consecinta, in materialul urmator.
Identitatea de gen si identitatea sexuala nu reprezinta unul si acelasi lucru. In cele mai multe cazuri ele concorda, dar sunt si situatii in care nu se suprapun. Un astfel de exemplu si modul in care familia a reactionat si deciziile pe care le-a luat in consecinta, in materialul urmator.
Identitatea sexuala si identitatea de gen nu reprezinta unul si acelasi lucru!
Identitatea noastra sexuala este data de sexul biologic cu care ne nastem. In functie de organele sexuale externe, suntem fete sau baieti, dupa caz. Sigur, avem si o viata hormonala corespunzatoare, care face posibila aparitia unor caracteristici feminine secundare, respectiv masculine ce-s si ele definitorii pentru formarea identitatii noastre sexuale.
Identitatea de gen este insa altceva si anume inclinatia pe care fiecare dintre noi o avem catre un gen sau altul. Cu alte cuvinte ea reprezinta genul cu care o persoana se identifica. Feminitatea sau masculinitatea noastra. In cele mai multe cazuri (statistic vorbind) o persoana care are organe sexuale de tip feminin, are si o identitate de gen tot feminin si la fel pentru masculin.
Asta, stim bine, ca nu este insa o regula exclusiva. Sunt situatii pe care le remarcam, fara a avea un ochi de specialist, in care o fetita spunem ca e mai baietoasa sau un baiat ca e ca o fetita. Daca aceste tendinte se mentin, sunt dezvoltate, intarite si nerezovate pana la criza de identitate din adolescenta, apare un decalaj intre cele doua. Adica fetita devenita domnisoara isi dezvolta o identitate de gen masculin iar baiatul devenit tanar flacau una de tip feminin. Putine sunt situatiile de acest tip in care identitatea de gen sa fie pe deplin inteleasa si asumata de persoana sau de cei din imediata sa apropiere. Prin urmare, pot sa apara conflicte intrapsihice care sa perturbe serios echilibrul emotional al individului. Aparsenzatii de inadecvare, oscilatii intre ce ar trebui sa fac si ce simt / ce imi vine sa fac si asa mai departe. Intrarea si mentinerea in viata de cuplu poate deveni una cu peripetii, mai ales ca fiecare dintre noi, avem de jucat anumite roluri, modelate de cele mai multe ori social. E important sa privim identitatea de gen ca pe un cuantum, astfel ca, de ex, desi sunt femeie, sunt un pic mai polarizata masculin, adica am mai multe trasaturi masculine decat feminine si totusi, sunt, ma recunosc si ma asum ca fiind femeie. Iar disonantele, neimplinirile care deriva de aici se pot corecta prin educatie, antrenament, psiho-terapie etc.
ANDRONACHE FLORI-ANA CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE
Drama apare atunci cand gradul de apropiere de genul opus sexului este destul de mare sau foarte mare, atfel incat apare o ruptura intre ceea ce simt si ceea ce sunt obligat prin conditionarile sociale/ familiale sa fac. Asa apare transgender-ul (transexualul, travestitul). Unii considera acest lucru o tulburare, o devianta, altii fani ai pro-diversitatii, pro-incluziunii si nondiscriminarii, il iau ca pe o normalitate. Pentru a nu mai face risipa de cuvinte va invit sa urmariti un super material si sa reflectati cum ati reactiona daca ati avea un copil sau pe cineva apropiat ca cel prezentat mai jos: cum ati alege sa va pozitionati? http://floriandronache.wordpress.com/2014/06/04/identitatea-sexuala-si- identitatea-de-gen-nu-reprezinta-unul-si-acelasi-lucru/