FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE A UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI

Abuzuri asupra minorităților sexuale din

România între 1990-2020
Aspecte politico-legislative conservatoare

vs.

Dezvoltarea comunității LGBTQ+: Acțiune/Reacțiune

Macoveanu Ionuț-Bogdan, promoția 2020, SPR

București

2021
 Indexul lucrării

 În introducere...

 A. LGBTQ+ în jurul lumii – clarificări, dezambiguizări și din USA în Europa

 B. România și LGBTQ+ (istorie)

 C. Studiul cazului Marianei Cetiner în România

 D. LGBTQ+ în actualitate

o D.I. Acțiune/Reacțiune

 E. Cercetarea evoluției mișcării LGBTQ+ în România din ultimii 15 ani

o E.I. Interviuri cu membri ai asociațiilor LGBTQ+ România

o E.II Interpretarea interviuriurilor

o E. III. Concluziile cercetării

 F. Legea pentru LGBTQ+ ȋn România

o F. I. Legi LGBTQ+ ȋn alte ţări UE

o F. II. Legi LGBTQ+ în state non-UE

 G. Concluzii

 Bibliografie

 Anexe
 În introducere...

În această lucrare am de gând să explorez comunitatea LGBTQ+ şi problemele cu care

aceasta s-a confruntat din trecut până ȋn astăzi, ca urmare a lipsei de sprijin politic, din România
dar şi din alte ţări. Prin abordarea acestei teme, teama de necunoscut va fi înlăturată din conştiinţa
colectivă a oamenilor, oferind posibilitatea de a ȋncheia conflictele care au deteriorat imaginea
oamenilor din acest colectiv şi oferirea libertăţii de exprimare.

Aceasta temă este relevantă. Ea are ȋn vedere un context social actual, dar şi faptul că, ȋn multe
locuri din lume, oamenii care fac parte din LGBTQ+ sunt stereotipizaţi și când își doresc să se
exprime liber sunt chiar pedepsiţi pentru devierea de la normă. Acest lucru este comun mai ales ȋn
ţările care au un procent crescut de lipsă de educaţie ȋn rândul cetăţenilor, şi un procent crescut al
credinţei religioase ori conservatoare, precum este şi România.

Conţinutul lucrării este ȋmpărţit ȋn cinci capitole principale care au la rândul câteodată, acolo
unde este cazul și câte un subcapitol.
Titlul primului capitol este:„ A. LGBTQ+ în jurul lumii” , în care am aprofundat istoria
comunităţii, fiind o abordare legislativă a drepturilor acestor persoane la nivel internaţional, ȋn
special ȋn Statele Unite şi în Europa, menționând şi evenimentele care au avut un impact puternic
asupra colectivului.
În capitolul următor, intitulat: „ B. LGBTQ+ în România”, se are în vedere perioada de la
formarea regională a teritoriului românesc și până la căderea comunismului, încheind însă cu ceea
ce este de impact și anume vremurile de astăzi. Abuzurile politice sau de putere prin care s-a
urmărit discreditarea şi eventual distrugerea drepturilor cetăţenilor LGBTQ+ din ţara noastră,
nu pot fi omise din acest subcapitol.
În capitolul C., denumit: „Studiul cazului Marianei Cetiner” analizăm o speță din drept și
cazul Marianei Centiner din 1996.
 La capitolul D „ LGBTQ+ actualitate ” vorbim despre evenimentele actuale la nivel naţional
şi internaţional, punând accentul pe schimbările sociale şi culturale care au avut loc ȋn present. De
asemenea, după principiul mecanicii „Acțiune/ Reacțiune” se dezvoltă subcapitolul D.I alcătuit
prin tipul de „contrareacții” ale comunității Gay din România la proiecte și politici ale clasei
conservatoare.
La capitolul E „Cercetarea metodologică a evoluței mișcării Gay în România din ultimii
15 ani”, punctul de plecare ȋl reprezintă explicarea modului de colectare a datelor pentru a crea o
cercetare de tip calitativ care o voi aprofunda ȋn urmatoarele subcapitole, de asemenea, vom arunca
o privire amanunţită la politicile din România ce vizează peroanele gay, lesbi, transgender privite
individual, şi cum le influenţează viaţa oamenilor o politica ȋndreptată ȋmpotriva minorităţilor
sexuale.
În subcapitolul E.I.. intitulat :„Interviuri cu membri ai asociațiilor LGBTQ+ din
România” se vor prezenta ȋn detaliu trei interviuri, făcute cu persoane aparţinând comunităţii,
oferind astfel o perspectivă interioară asupra conflictului care se desfăşoară ȋn jurul subiectului,
deopotrivă obiectivă, cu informații de tip strategic (organizațional-executiv) și personală
(afectivă). În următoarele subcapitole E.II, respectiv E.III, așa cum sunt denumite și sugestiv, se
va prezenta interpretarea interviuriilor, urmată de concluziile cercetării.

Capitolul F. „Legea pentru LGBTQ+ în România” expune câteva legi „fundamentale”,

care oferă un cadru comparativ ȋntre ceea ce s-a ȋntamplat de-a lungul istoriei ȋn ţară și „legea
LGBTQ+ în alte țări UE”, mai exact, așa cum apare în urmptorul subcapitol F.I – cum se
descurcă Uniunea Europeană şi organizaţiile influente, precum ONU, ȋn implementarea drepturilor
omului şi ale minorităţilor sexuale.

În ultimul subcapitol, F.II. „Legea ȋn ţările non-UE” avem ocazia de a observa o perspectivă
nouă din ţări care nu se supun regulamentelor europene şi au propriile politici când vine vorba de
administrarea legilor pro ori contra LGBTQ+.

Spre ȋncheiere avem Capitolul G. „Concluziile lucrării/ păreri personale”, ce prezintă

rezultatele acţiunii politicilor pro sau contra LGBTQ+, „reacțiunea”, dar, și o estimare a
probabilităţii evenimentelor care sunt anticipate pentru următorii ani. De asemenea, sunt prezentate
opinii personale cu privire la toate acţiunile politice conservatoare ȋmpotriva LGBTQ+ care au
avut exact opusul predicţiilor, dezvoltând comunitatea Gay din Romania.
 * * *

LGBTQ+ în lume – clarificări,

dezambiguizări, din America în Europa
Comunitate…

Înainte de a începe discuția, voi încerca să clarific înțelesul anumitor termeni, printre care
se numără acronimul LGBTQ+, însă îmi doresc să mă opresc îndeosebi asupra expresiei de
“comunitate LGBTQ+”. O perspectivă interesantă pentru mine apare în cartea lui Eleanor Formby,
din 2012 – „Solidarity but not similarity? LGBT communities in the twenty-first century”. Autorul
explorează aici termenul de “comunitate”, care poate fi „foarte problematic” 1, din perspectiva
faptului că vorbim deja despre un grup de oameni marginalizați, supuși discriminării și urii. Ceea
ce acesta subliniează în studiul său este că a existat cel puțin un caz în care o persoană din acest
grup vulnerabil s-a simțit nu tocmai bine stiind că face parte dintr-o “comunitate”, delimitată de
restul lumii, pe considerente de ordin sexual; nu s-a auzit până acum, de exemplu, niciodată
expresia de “comunitate a celor hetero”, fapt care cumva adâncește parcă și mai mult uneori
marginalizarea. Este de menționat pentru lucrarea de față că folosirea acestui termen de
„comunitate” va trimite către o delimitare de restul lumii a membrilor ei, însă nu prin „sexualitatea
diferită sau „anormală„” a acestor oameni, ci prin specificul de “grup marginalizat” pe care aceștia
îl au. Întorcându-ne la ideea de mai sus, același autor menționează că de multe ori membrii acestei
comunitati au avut de-a face chiar cu o problemă intracomunitate, cel mai probabil pe la finalul
anilor ’80, pentru că erau nevoiți să se încadreze în niște etichete cam limitate – vorbim de simpla
variantă a acronimului LGBT, care exclude, de exemplu, persoanele asexuale sau intersex. De
aceea, varianta LGBTQ+ este cea mai potrivită la care s-a ajuns până acum.

1
FORMBY, Eleanor – Solidarity but not similarity? LGBT communities in the twenty-first century, Introducere, p. 11,
Sheffield: SHU, 2012
LGBTQ+: acronim și termeni cheie

În continuare, voi încerca să dezambiguizez termenii utilizați în lucrarea de față, pentru

început, termeni cheie, care fac subiectul cercetării în continuare, precum gay, lesbi, queer sau
trans.

Qeer

„Queer”, care face parte din terminologia LGBTIAQ, este cuvântul reprezentat de acea
majusculă „Q”, despre care mulți se întreabă ce e cu ea acolo, și înseamnă o expresie-umbrelă, în
general, pentru o persoană lesbiană, gay, bisexuală sau transgender. Totodată, „Q” face trimitere
și la „questioning”, pentru cei care nu se simt parte a vreunei „categorii impuse” de acronim, lucru
despre care tot vorbeam și mai sus.

Persoană lesbiană

Lesbienele sunt femei care sunt atrase de alte femei. Poeta Sappho din Grecia, care a trăit
în secolele VI și VII, a scris despre iubirea altor femei. S-a născut pe insula Lesbos și de aici
provine termenul de lesbiană. Nu există o lesbiană „tipică”, fiecare om exprimându-se diferit.
Unele lesbiene sunt „lesbiene butch”, așa cum precizează un ghid non-formal pentru termeni
urbani – „The Ultimate LGBT Guide for Teens, Zest Books, San Francisco”, ceea ce înseamnă că
se exprimă în ceea ce societatea ar putea considera „o manieră masculină”. „Lesbienele butch s-ar
putea simți mai confortabil îmbrăcându-se în îmbrăcămintea <<bărbaților>>, jucând sporturi
agresive, desfășurând o slujbă tradițional bărbătească sau fiind persoana care este mai cavalerească
într-o relație.”2 „Femmele”, pe de altă parte, se îmbracă de obicei într-o manieră mai „feminină”
(dacă e să folosim tot un termen înlesnit social)3, se machiază, au părul lung și se bucură de
activități asociate cu cele atribuite de societate fetelor, cum ar fi cumpărăturile sau vizionarea unor

2
BELGE, Kathy și BIESCHKE, Marke – The Ultimate LGBT Guide for Teens, Zest Books, San Francisco, 2011,
p.3
3
Am ținut să subliniez cu ghilimelele și paranteze pentru „masculin/ feminin”, pentru că, social, cele două genuri
sunt asociate, dintr-o perspectivă, cu repere care nu promoveză, printre altele, probabil, nici egalitatea de șanse,
„bărbatul” în mod exclusiv fiind asociat de cele mai multe ori cu „puterea”, valoare rar regăsită în imaginea femeii,
femenismul luptând pentru o schimbare în acest sens. La fel și invers, în ceea ce privește feminitatea pentru bărbați.
filme specifice. Desigur, nu toate „femmele” poartă ruj și nu toate „fetele butch” lucrează în
construcții. Unele lesbiene se numesc „futch”, după cum menționează ghidul – o combinație între
„femme și butch”. Există, de asemenea, „blue jeans femmes (o femeie care nu poartă rochii)”. Este
de precizat că toate acestea sunt doar etichete care le ajută pe lesbiene să își clarifice identitatea
socială, iar definițiile se schimbă chiar și pe măsură ce scriu această lucrare.

Gay

Bărbații gay sunt bărbați care sunt atrași de alți bărbați (cuvântul ”gay” este, de asemenea,
folosit uneori pentru a defini o persoană „homosexuală”, în general). „Pe vremuri, cuvântul gay
însemna „fericit” sau „lipsit de griji”, însă, totodată, avea și un sens negativ – „lipsit de restricții
morale și sexuale”4. „Gay” a început să fie folosit pentru a descrie persoanele homosexuale la
mijlocul secolului trecut, deși nu este complet clar de ce5 (poate că oamenii credeau că
homosexualii sunt cu toții fericiți). „Astăzi, homosexual este folosit în cea mai mare proporție
pentru a descrie bărbații homosexuali”.6

Bisexuali

Oamenii care pot fi atrași de oricare dintre sexe sunt bisexuali. Uneori oamenii cred că
bisexualii sunt atrași la fel de ambele sexe, dar nu este neapărat cazul. Pentru unii oameni, „ieșirea
ca bi es/te mai ușoară”, deoarece oferă „speranță” părinților și prietenilor homofobi că vor ajunge
într-o zi cu un partener de sex opus.7 Pentru alții, ieșirea ca bi este mai dificilă, deoarece oamenii
ar putea dori să „aleagă” un sex sau altul.

Transexuali

Sunt persoanele care nu se identifică cu sexul atribuit la naștere.8 De multe ori efortul de a
face față discriminării este uriaș pentru această categoerie, și este marcat de multe ori de episoade
violente din partea societății, mai cu seamă când intervin și alte etichete, precum rasismul, pe-de-

4
Idem 2
5
Idem, p. 5
6
Idem, p. 6
7
Idem, p. 7
8
Encyclopedia „transexual”, Britannica (https://www.britannica.com/topic/transgender), consultat la 23 martie,
2021, ora 5.43pm
asupra.9 Parcursul către o operație de schimbare de sex este dificil, dar cu siguranță un astfel de
om este pur și simplu demn de admirație și unic prin povestea, și bagajul de informații adunat, un
exemplu despre care îmi permit să spun că este un om curajos.

Din America în Europa...

Pornind discuția, este de menționat că unele perspective arheologice demonstrează că încă

din perioada Antichității oamenii au fost liberi să trăiească alături de partenerii de viață fară prea
multă teamă sau stres, însă, odată ce se vor dezvolta civilizațiile medieval absolutiste (în care o
singură persoană avea puterea și stabilea regulile), oameni încep să se supună cutumelor pentru a
fi acceptați de către ceilalți, conformându-se autorității de atunci. Acest fenomen s-a intensificat
odată cu crearea unui cadru institutional al religiei, timp în care s-a accentuat un interval în care
oamenii au trecut de la o credință personală la o religie de grup, influențată de Bisercă. Totodată,
este de menționat faptul că în acest timp, Evul Mediul devine un „spațiu tot mai rural, în comparație
cu modelul antic ubran”10 Astfel, opresiunea celor care se abăteau de la norme s-a extins în timp
și spațiu, acaparând multiple planuri sociale.

Mișcarea LGBTQ+ nu este o invenție contemporană, a existat dintotdeauna, însă acceptarea

ei la nivel internațional nu s-a întâmplat până la un punct, destul de recent în istorie, mai exact la
începutul secolului al XX-lea, nu doar din cauza celor două Războaie Mondiale la care mii de
oameni de toate naționalitățile, rasele, vârstele, orientările sexuale sau genurile au participat, dar
și datorita faptului că materialele scrise au devenit comune în viață oamenilor, astfel informația a
călătorit mai ușor, educând mai multă lume în această chestiune11.

Emanciparea la scară largă a venit din ceea ce mulți cunosc astăzi ca fiind „tărâmul libertății”,
Statele Unite mai exact, care aveau o concentrație mare de susținători ai dezvoltării sociale. În anii
60, când America se afla în război cu Vietnam, s-a observat o creștere a fenomenului de activism,

9
Human Rights Campaign, Fatal Violence Against the Transgender and Gender Non-Conforming Community in
2020, articol condulat la 2 decembrie, 2020, ora 6.30 pm (https://www.hrc.org/resources/violence-against-the-
trans-and-gender-non-conforming-community-in-2020)
10
BOSWELL, John – Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality: Gay People in Western Europe from the
Beginning of the Christian Era to the Fourteenth Century, University Of Chicago Press, Chicago, 2005, p. 169
11
BOSIA, Michael J., McEVOY, Sandra M. și RAHMAN, Momin, The Oxford Handbook of Global LGBT and Sexual
Diversity Politics, Oxford University Press, 2019, pp. 55-57.
fie că era voba de mișcarea Hippie care milita pentru încheierea conflictului, mișcări feministe
pentru drepturile femeilor, sau cele homofile, făcute de persoanele din comunitatea LGBTQ+ și
de aliații săi12. Era clar că oamenii s-au săturat de sistemul implementat împotriva lor, intrând într-
o perioada în care activismul era făcut într-un mod direct, dat fiind faptul că până la acel moment
toate protestele silențioase nu au dat rezultate. Astfel, prima paradă Gay a fost un marș organizat
de o organizație denumită “Personal Rights in Defense and Education”13 (PRIDE) ca ripostă
împotriva raidului ce a avut loc în clubul Black Cat și alte câteva cluburi de noapte din Silver Lake
în anul 1966, și, pentru că marșul nu a fost prezentat de media, s-a început publicarea unui ziar
săptămânal denumit The Advocate14. De aceste evenimente se leagă numele de “PRIDE Parade”
al evenimentelor organizate în luna iunie, în fiecare an peste tot în lume.

Un alt eveninment care a schimbat cursul istoriei oamenilor gay a fost Stonewall, în 1969,
când la un raid al poliției în acest club, lumea s-a revoltat pentru a opri arestarea imorală a celor
prezenți. Se spune că prima persoană care a aruncat prima piatră a fost Marsha P. Johnson, o
activistă trans de culoare care frecventa de mult barul. Chiar dacă acest fapt nu a fost demonstrat,
ea a fost aleasă pentru a crea imaginea rebeliunii împotriva opresiunii, prin faptul că făcea parte
din colectivul mai mutor minorități15.

Concluzia care vine firesc în urma acestor două mari momente importante pentru
comunitatea LGBTQ+ este că indiferent cum oamenii neîndreptățiți aleg să se revolte împotriva
opresiunii, pașnic sau violent, este nevoie de multă determinare și curaj pentru a aduce o
schimbare.

În 1970, pentru a comemora Stonewall și evenimentele care s-au întâmplat înainte de

acestea, un activist din New York a decis să creeze un eveniment inedit în ultima sâmbăta din
iunie, care să atragă atenția oamenilor asupra violențelor comise împotriva comunității Gay din

12
How the Vietnam War Empowered the Hippie Movement, SARAH, articol consulat la 15 ianuare 2021, ora 12 am
(PRUITThttps://www.history.com/news/vietnam-war-hippies-counter-culture)
13
PRIDE Collection tracks inception of The Advocate (https://news.usc.edu/41686/pride-collection-tracks-
inception-of-the-advocate-2/P), articol al USC News, University of Southern California, consulatat la 12 ian 2021,
ora 11.39 pm
14
PETERSON, Abby, WAHLSTROM, Mattias și WENNERHAG, Magnus – Pride Parades and LGBT Movements:
Political Participation in an International Comparative Perspective, Routledge, New York, 2018, p. 18.
15
STEIN, Marc – American Social and Political Movements of the 20th Century: Rethinking the Gay and Lesbian
Movement, Routledge, 2012, pp. 79-81.
America. Astfel, primele două marșuri PRIDE Parade au fost organizate în New York și în Los
Angeles, aceste două orașe având o comunitate foarte mare de persoane LGBTQ+.

Dacă în New York oamenii care s-au adunat au ales să păstreze evenimentul mai serios,
respectând tipul de protest tradițional, classic, fără prea multă gălăgie și haos, în Los Angeles, s-a
pornit de la ideea că nu există limită în privința organizării evenimentului, astfel că oamenii au
venit îmbracați în diferite costume, având pancarde, steaguri LGBTQ+ și muzică din plin, captând
astfel atenția publicului și având o eficacitate sporită față de protestele anterioare, numărul
persoanelor implicate, mărindu-se considerabil. Așa cum precizează Abby Peterson, Paradele
PRIDE au avut o răspândire fulgerătoare, „marșurile se ţin şi in orașe mai mici cum ar fi:
Birmingham, Alabama, Las Cruces şi New Mexico, și oriunde în lume comunitatea își poate cere
drepturile cu voce tare.” 16

Datorita răspândirii mișcării cu repeziciune, s-a decis că este necesar să existe un steag și
câteva simboluri specifice. De aceea, celebrul Gilbert Baker din San Francisco a creat și
popularizat ideea unui steag LGBTQ+ incluziv care să surprindă spiritul și diversitatea
comunității.17

Nu multă lume știe că simbolurile alese precum steagul și curcubeul LGBTQ+ din ziua de azi
au fost de fapt folosite încă din 1921 cu valențe ale toleranței, la Congresul Internațional al Alianței
Cooperative ICA de la Basel, Elveția, reprezentând pe atunci unitatea și pacea între state.
Profesorul francez Charles Gide, care a participat la Conferință Interanțională ICA, în iulie 1923
a propus atunci folosirea celor șapte culori ale curcubeului având în vedere asocierea acestui
fenomen cu armonia și speranța. Nu numai asta, dar fiecare culoare are o însemnătate aparte, mai
ales când sunt alese să formeze stegul unei țări, alianțe sau mișcări. Acest simbol a fost folosit
numai de către ICA, fară a avea o asociere cu comunitatea Gay, trecând prin cel de-Al Doilea
Război Mondial și ajungând să fie folosit de toți colaboratorii intrenaționali până în 2001 când s-
a decis să fie schimbat pentru a se evita confuzia. În 1978, comunitatea Gay din America a decis
să adopte oficial simbolul steagului și pe cel al curcubeului pentru ca membrii să își poată arăta

16
PETERSON, Abby, WAHLSTROM, Mattias și WENNERHAG, Magnus – Pride Parades and LGBT Movements:
Political Participation in an International Comparative Perspective, Routledge, New York, 2018, p. 22.
17
A BRIEF HISTORY OF THE RAINBOW FLAG, San Francisco (https://www.sftravel.com/article/brief-history-
rainbow-flag), articol consultat la 22 martie 2021, ora 16.12 pm.
susținerea și apartenența.18 Acest steag înglobează principiile comunității cuprinzând roșu pentru
vitalitate, portocaliu pentru vindecare, galben precum soarele, verde de la natură, albastru fiind
asociat cu armonia și mov pentru spiritualitate.19 În zilele noastre, la fiecare parade Pride putem
observa steagul original care a ajutat comunitatea LGBTQ+ să devina cunoscută internațional. Este
întradevăr un concept inedit și adecvat pentru reprezentarea minorităților sexuale, mai ales datorită
faptului că, curcubeul este un simbol al speranței, iar comunitatea LGBTQ+ a trecut de-a lungul
timpului prin multe încercări, însă întotdeauna a reușit să meargă mai departe.

(fig. 1, Steagul LGBTQ+ în forma standard)

De sigur, de-a lungul timpului au mai fost adăugate alte culori pentru a reprezenta mai bine
toate minoritățile din comunitate, sau chiar au fost inventate noi steaguri sau simboluri care aparțin
uneia dintre ramurile comunității20.

Aici (fig. 2) avem stegul dedicat victimelor HIV, urmat de steagul dedicate minorităților
de culoare (fig. 3):

(fig. 2) (fig. 3)

18
Pride Flags 101: Everything You've Ever Wanted to Know About Gay, Trans, and Other Pride Flags, them.
(https://www.them.us/story/pride-flags-101), artico
19
Videoclip: How The Pride Rainbow Flag Came To Be | NBC Out | NBC News
(https://www.youtube.com/watch?v=S_bzpr2jalQ&t=150s)
20
Articol, 30 Different PRIDE Flags, Marie Claire (https://www.marieclaire.com/culture/g32867826/lgbt-pride-
flags-guide/)
 Alte steaguri care inglobeaza minoritati din comunitatea LGBTQ+ sunt:

Bisexual (fig.4) Lesbian (fig.5)

Asexual (fig. 6)

Pansexual (fig.7) Intersex (fig.8)

Transgender (fig. 9)

Genderqueer (fig. 10) Genderfluid (fig. 11)

Agender (fig. 12)

Non-Binar (fig. 13) Progress (fig. 14)

Aliat hetero (fig. 15)

Polysexual (fig. 16) Masculine Bear (fig. 17)

Aromantic (fig. 18)21

21
FLAGS OF THE LGBTIQ COMMUNITY, Outright Action International
(https://outrightinternational.org/content/flags-lgbtiq-community)
 Comunitatea LGBTQIA are multe ramuri care încearcă să curindă toate minoritățile
sexuale, indiferent că este vorba de atracția față de un anume sex sau de identitatea de gen, acestea
nu discrimnează, iar oamenii care se identifică cu ceea ce este reprezentat în această comunitate,
pot să aleagă să facă parte din ea, întâlnind oameni asemănători cu care pot să discute lucruri
particulare. Spre exemplu, comunitatea Transgender este foarte primitoare pentru cei care nu se
identifica cu identitatea de gen biologică, și doresc să își poată arăta a ceea ce sunt cu adevărat,
schimbându-și numele sau modul în care se prezintă în societate, nu așa cum este așteptat de la ei,
din cauza normelor de gen. Unele persoane aleg să facă și operație de schimbare de gen, însă în
societății în care predomină lipsa de acceptare și incluziune socială lucrurile se complică. În
România, aceasta idee este reprimată de multe persoane având în vedere credința arhaică a
atribuțiilor persoanelor de un anume gen care sunt forțate de către Biserică și societate. Cea mai
permisivă țară din lume în cee ace privește întregul proces de transformare a persoanelor
transgender este Portugalia, care din 2017 a decis simplificarea procesului de schimbare a genului
pentru cei care doresc să își asume ceea ce sunt.

Se poate spune că datorită evenimentului PRIDE, persoanele LGBTQ+ au căpătat

încredere în comunitate și în sine, iar lumea părea că începe să accepte diferențele, însă, odată cu
începerea unei noi decade, au apărut și alte probleme, mai exact criza HIV/AIDS din SUA. Fie că
această boală avea origini de mai devereme de anii 60, ea nu a fost luată în serios până în 1981,
când mulți bărbați gay din San Francisco au fost diagnosticați cu ea. De atunci boala a fost imediat
asociată cu stilul de viață gay și al altor minorități precum cea a americanilor de culoare.
Contribuţia comunităţii şi organizarea ei instituţională a ajutat inestimabil la ȋnceputul epdemiei
de HIV/AIDS din anii ’80. Având ȋn vedere că, Guvernul federal şi ȋn particular Preşedintele
Ronald Regan s-au mişcat fosrte greu pentru a răspunde epidemiei.22

Din păcate, grupurile de activism care au incercat să combată neglijare nevoilor medicale
ale comunității nu au fost luate inserios, iar acțiunile de informare a publicului despre metode de
protejare împotrivă bolilor cu transmitere sexuala au fost blocate de către guvern. Nici doctorii
americani nu s-au arătat prea încântați de necesitatea tratării persoanelor care făceau parte din

22
Lesbian, gay, bisexual, and transgender (LGBT) health services in the United States: Origins, evolution, and
contemporary landscape Alexander J. Martos1,2*, Patrick A. Wilson1 , Ilan H. Meyer, Department , aticol online
consultat la 9 iulie 2020, ora 10pm
comunitățile tabu, precum LGBTQ+ sau comunitatea color care foloseau droguri. De aceea s-a
întâmplat ca de foarte multe ori, persoanele care se știa că fac parte din aceste ”grupuri rău famate„
, erau evitate sau chiar le era refuzat ajutorul medical, aceasta fiind o încălcare totală a drepturilor
omunlui și a atribuțiilor de serviciu care revin medicilor. Activiștii au început o campanie de ajutor
pentru persoanele care aveau HIV și doreau să intre în grupuri de suport sau terapie, iar Biserica
Catolică a acceptat să se implice până la urma, încercâd să reducă numărul persoanelor infectate
și să ajute la restabilirea imaginii comunității.

Recent, activiștii încă se luptă pentru drepturi ale persoanelor care au HIV, fie gay sau nu, prin
introducerea educației sexuale în școli, oferirea de suport persoanelor dezavantajate care nu își
permit anumite servicii medicale și strângerea de fonduri pentru organizațiile LGBTQ+.

Una dintre cele mai utile decizii care a fost luată pentru a ajuta oamenii afectați de HIV și alte
boli cu transmitere sexuală i-a aparținut președintelui american Obama, care, în 2010, adică un act
care prevede ajutor medical mai ieftin pentru cetățenii cu puțini bani23. Din păcate, această direcție
de ajutor și susținere a fost implementă numai pe timpul presedinției Barak Obama, fiind oprită de
următoarea administrație.

Acum SUA lucrează ȋndeaproape cu WHO, The World Health Organization care “asistă
ţările ȋn planificarea şi implementarea planurilor complete pentru prevenirea HIV, sau pentru
programele de tratare a acestuia.”24

Până în ziua de azi nu s-a putut eradica de tot boala HIV/ AIDS având în vedere că s-a
inceracat de foarte multe ori să se găsească un tratament, și totodată, paralel cu asta, cetățenii
neinformați încă continuă să creadă că aceasta este exclusiv o problemă a minorităților.

Un lucru la care nu se ațintesc priviri atente atunci când fac speculații despre această boală,
este acela că rata mortalității în comunitățile minoritare de genul LGBTQ+, afro-americani sau

23
Video: JULY 13, 2010 | PART OF WHITE HOUSE EVENTS Presidential Remarks on National HIV/AIDS Strategy, C.
SPAN, văzut la 11 ianuarie 2021, ora 11.28 am (https://www.c-span.org/video/?294494-2/presidential-remarks-
national-hivaids-strategy)
24
ANTIRETROVIRALS FOR HIV: A COMPILATION OF FACTS AND PRODUCT INFORMATION 2006,
World Health Organization, Regional Office for South-East Asia, SEARO Technical Publication Series No. 55, p. 1
(https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/204781/B0455.pdf?sequence=1&isAllowed=y)
latini și așa mai departe poate fi controlată de o atitudine de intervenție administrativă. Vorbim de
faptul că oamenii din categoriile menționate mai sus, de multe ori nu beneficieaza de asigurare
medicală stabilă, care în Statele Unite este obținută numai prin locul de muncă, și multe locuri de
muncă fac discriminare când vine vorba de oameni care nu se intergeaza în „normalul” societății,
ori care au o culoare a pielii diferită, evitându-se angajare lor.

Rezultatul acestui mod de opresiune este moartea a milioane de cetățeni care ar fi putut fi
ajutați de Guvernul lor.

Să trecem acum de la America de Nord la istoria continentului european, care, din cauza
multiplelor ţări care există pe teritoriul său, este mai dificil să stabilim când şi unde a început totul,
având în vedere că istoria legilor pro sau contra LGBTQ+ se intinde pe milenii până la momentul
actual. Însă cunoaștem istoria colectivă a continentului deci, putem începe prin a evalua dovezile
arheologice de la cele mai vechi civilizații care au fost aici, urmând să tragem concluziile potrivite
la finalul capitolului.

Începând cu Grecia antică, există dovezi clare de practicare a homosexualității, lucru care nu
era văzut împotrivă normelor sociale, în special pentru bărbați, deoarece grecii antici nu aveau o
religie care interzicea aceste lucruri, însă modul în care practicau aceste lucruri ar fi astăzi
considerat inadecvat, nu pentru că un cuplu de același sex este implicat, ci pentru faptul că acea
timpurie cutumă numită pederastia 25
care prevedea relațiile între un învățător și un student, de
obicei foarte tânăr.

La momentul actual aceasta intră în sfera ilegalității, nicidecum în sfera drepturilor și

libertăților LGBTQ+, dar este încă confundată cu mișcarea, indiferent de eforturile de a scapă de
acest stereotip. Un alt lucru ce trebuie precizat este că persoanele care se identifică a fi femei
biologic, și sunt atrase de femei și-au luat denumirea după o isulă din arhipelagul grecesc denumită
Lesbos, de unde s-au descoperit primele dovezi ale atracției de același sex ale unei femei în

25
PERCY, William Armstrong, Pederasty and Pedagogy in Archaic Greece by , University of Illinois Press, 1996, p.
260
scrierile lui Sappho, o autoare de poezii pe care le dedică zeiței Afrodita sau altor figuri feminine.
Mulți istorici încă dezbat însemnătatea manuscriselor. 26

În jurul secolului al XVIII-lea, Europa a început să devină din ce în ce mai opresivă și mai
rigidă din perspectiva relațiilor de cuplu, pe o parte din cauza instituțiilor bisericii care au început
să se exitindă ca influență politică (teocrație), căpătând mult mai mulți adepți supuși, și pe de altă
parte, asistând la dezvoltarea unui tip de societate a monarhiilor, conduse de „sigurul” uns al lui
Dumnezeu, în cele mai multe părți. „Pierderea” informației, așa cum spune Boswell în lucrarea sa
despre homosexualitate și toleranță în Evul Mediu, caracterizează puterea de atunci drept cel puțin
ignorantă. Spre exemplu, scrierile medieval aproape exclusiv menționează pe Alcibiades drept o
„iubită/ femeie” în compania lui Socrate 27
. Spre exemplu, în ceea ce numim azi Spania, o țară
destul de dezvoltată, fost imperiu care a avut colonii în America de Sud, Biserica Catolica a
acaparat puterea politică și decizională, având posibilitatea de a persecuta orice persoană care nu
respecta tiparele impuse de către aceștia. Mii de oameni au fost executați pentru „sodomie” până
în secolul al XX-lea.28 Din păcate, chiar dacă timpul a vindecat rănile comunității, opresiunea s-a
întors, de data asta sub forma naziştiolor care au ajuns la putere și au persecutat si mai mult
persoanele care făceau parte din LGBTQ+.

În ziua de azi este diferit. Așa cum precizează și Margarita Alonso în cartea Best Inclusion
Practices; LGBT Diversity, care a fost publicată în 2013, este de subliniat faptul că: „ȋn 2005
guvernul a aprobat cea mai incluzivă lege despre LGBT din toată lumea, punând astfel mariajul
ȋntre cuplurile de același sex la același nivel cu cele heterosexuale. De asemenea, asta a fost
completată de legi privind adopția făcută de cupluri LGBT și libertatea identității de gen.” 29

La momentul actual, în topul celor mai permisive țări din Europa se află: Suedia, cu
foarte multe legi care protejează oamenii LGBTQ+, Norvegia, Danemarca, Olanda, Islanda,

26
Pentru Sappho a se vedea: Sappho, Fragmentul 31, în: Diane Rayor, Sappho's Lyre: Archaic Lyric and Women
Poets of Ancient Greece, Berkeley, Los Angeles, Oxford, 1991, p. 57; Martti Nissinen, Homoeroticism in the biblical
world, trad. de Kirsi Stjerna, Fortress, Minneapolis, 1998, p. 74
27
BOSWELL, John – Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality: Gay People in Western Europe from the
Beginning of the Christian Era to the Fourteenth Century, University Of Chicago Press, Chicago, 2005, p. 18
28
HAGGERTY, George și ZIMMERMAN, Bonnie – Encyclopedia of Lesbian and Gay Histories and Cultures, p. 727
29
ALONSO, Margarita – Best Inclusion Practices; LGBT Diversity” IE University of Spain, publicat în 2013 de
Palgrave MacMillan, Inroducere, pg.xiv, alineat 4.
Belgia, Austria, Luxemburg, Franța, Finlanda, Marea Britanie și Irlanda, Spania, Portugalia și
Estonia30. La polul opus se află în majoritate țările din Europa de Est, multe dintre care au făcut
parte din fostul bloc comunist, precum: Polonia, Ungaria, România, Slovacia, Slovenia, Belarus,
Ucraina, Serbia, Moldova, Albania, Cehia și Kosovo31.

Putem spune că istoria nu a fost blândă față de comunitatea LGBTQ+ și au existat multe
nedreptăți, însă, tot ceea ce putem face de acum este să advocam pentru acceptarea tuturor
oamenilor. Indiferent de orientare sau gen, pentru ca acest lucru să funcționeze, trebuie să ne
adresăm turturor problemelor din sistem, deoarece opresiunea unui grup se reflectă asupra altuia
și perpetuează un ciclu care nu poate fi rupt decât prin abandonarea ideologiilor vechi și construirea
unor noi viziuni care înglobează toate minoritățile și oferă posibilitatea de exprimare și de
dezvoltare fară opresiune, judecare sau discriminare. Este preconizat că, odată cu dezvoltarea
tehnologică și socială, astfel de lucruri să fie normalizate, iar oamenii care fac parte din diferite
minorități să fie în sfârșit acceptați, dar pentru asta este nevoie de timp și activitate constantă care
să ajute la propagarea procesului în lume.

B. LGBTQ+ în România
Istoria României în cee ace privește LGBTQ+ este una lungă, zbuciumată și de cele mai
multe ori lipsită de claritate, având în vedere poziția geografică, cultura și moștenirea care ne-a
fost lăsată. Dacă începem din Antichitate, când ”țara noastră” unificată nici nu era pe atunci ca
idee, iar dacii și alte popoare se stabiliseră pe acest teritoriu, putem observa că nu există scrieri sau
artefacte care să ateste felul în care aceștia priveau relațiile între cupluri de același gen, ori pe
persoanele care nu se identificau cu sexul biologic. Religia a jucat mereu un rol important în modul
de viață dus de către oamenii dintr-un colectiv. Așa cum am precizat în capitolul anterior, faptul
că la greci nu existau probleme legate de relațiile între persoane de același gen, geto-dacii de pe
treitoriul României de azi însă urmau o credință de tip politeist-păgân și aveau zei diferiți fața de

30
Eurobarometrul privind acceptarea LGBTQ+ in statele europene, 2021
(https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/infographics_2019_lgbti_final.pdf)
31
Idem 30
zeii greci, Zamolxis fiind cel mai important dintre aceștia. Din păcate, nu sunt foarte multe
documente care atesta dacă această religie era permisivă sau nu, însă este sigur că după convertirea
acestora la creștinism, religia a devenit mai opresivă față de minoritățile LGBT. Cu toate aceste,
există o posibilitate mică totuși ca persoanele LGBTQ să fi fost bine primite în triburile dacilor,
având în vedere că majoritatea civilizațiilor antice nu priveau diferențele sociale în același mod în
care sunt privite astăzi. După invazia Europei de către huni, apariția creștinismului și căderea
Imperiului Roman, dacii, la fel că toate civilizațiile antice din acea vreme, au dispărut sau nu au
mai fost consemnați în documentele oficiale. Însă în locul lor a apărut Țara Românească, începând
astfel un „nou timp”, al domnitorilor.

Singurele atestate ale existenței homosexualității vin acum din anul 1462 în Țara
Românească, de la cronicarii bizantini care povesteau despre suspiciunea unei relații între
Domnitorul Radu Cel Frumos și Sultanul Mohamed al II-lea, deoarece aceștia erau „prieteni
apropiați”32, dar nu există alte dovezi în aceasta privință, însă trebuie precizat că la acea vreme, în
islamul vechi, care exista în Imperiul Otoman, nu erau legi împotriva relațiilor gay, deoarece se
practicau indiferent, spre deosebire de ziua de azi. Khaled El-Rouayheb descrie în lucrarea sa cum
erau relațiile gay în lumea Islamica și Arabă pre-modernă și faptul că nu seamănă cu descrierea
din ziua de azi care este oferită în țările din vest.33

Înaintând în timp, perioada interbelică a fost foarte plăcută pentru cetățenii de rând care s-
au bucurat de cel puțin 20 de ani de liniște și libertate. Bucureștiul, fiind capitala țării, s-a dezvoltat
și extins, fiind plin de trease, hanuri, magazine și ateliere de tot felul. De asemenea, viață de noapte
care a apărut în oraș urma stilul capitalelor europene precum Parisul sau Berlinul, unde orcine avea
suficient timp și bani putea avea o noapte de neuitat.34 În anii ’20 Berlinul era capitala din Europa
cu cea mai mare comunitate LGBT care avea posibilitatea deținerii barurilor pe care multe
persoane le frecventau și nu existau legi stricte împotrivă acestora. Pe de altă parte, în București,
oamenii erau mai reținuți în a se afișă “out of the closet” și nu aveau baruri separate față de

32
Ce nu te învață nimeni la școală despre sexul și relațiile homosexuale ale domnilor români, VICE
(https://www.vice.com/ro/article/43ebzp/sexul-si-relatiile-homosexuale-ale-domnilor-romani), consultat la 23
aprilie, 2021, ora pm
33
EL-ROUAYHEB, Khaled – Before Homosexuality in the Arab‐Islamic World, 1500–1800 de, Bulletin of the School
of Oriental and African Studies, University of London, publicat de Cambridge University Press, Vol. 69, No. 2 din 2006, pp.
319-321
34
Queer Bucharest, Mateiu Caragiale (http://queerbucharest.com/mateiu-caragiale/), articol consultat la 22
martie, 2021, ora 10 am
heterosexuali. Însă fie că bărbații sau femeile gay își arătau afecțiunea departe de ochii lumii sau
pe străzile din oraș, aceasta se întâmpla negreșit, singurul impediment în acceptarea lor fiind faptul
că nu erau considerate în totalitate „etice”. Generația care a crescut pe timpul păcii de la 1918 și
până la 1939 nu a avut probleme, însă lumea va intra iar în conflict.

În ţara noastră, după moartea Regelui Ferdinand, Carol al II-lea a venit la putere în 1930 și a
adus odată cu el un regim autoritar ce a impus o nouă constituție și a schimbat legile care existau
în societatea românească de până atunci. În jurul anului 1936, acesta a adăugat în Codul Penal la
articolul 431 pedeapsa cu închisoarea, de la șase luni la doi ani, pentru relațiile homosexual.35
Aceasta a însemnat o lovitură grea dată comunității LGBT din țară, însă lucrurile nu aveau decât
să se înrăutățească.

În centrul Europei tensiunile începeau să crească și naziștii au preluat controlul total al

Germaniei fiind conduși de Hitler, la fel și acceptarea minorităților a început să scadă, ajungând la
un punct critic care a ajutat la producerea evenimentelor ce vor urma. Între timp, în România, la
1940 Carol al II-lea a abdicat pentru a lasă administrația generalului Ion Antonescu care era
pronazism, și noului rege, fiul său, Mihai. Datorită faptului că acum România era un aliat al
Germaniei, a fost necesară respectarea ordinelor date de Antonescu prin care mii de minorități au
făcut parte din genocidul organizat în Europa. La fel ca în Germania, românii din comunitatea gay
au purtat triunghiul roz și au fost timiși în lagărele de concentrare de peste hotare fară a se mai
auzi de ei.36

Comunitatea LGBT nu a avut timp să își plângă morții după război, cum se întâmpla cu
oamenii din statele vestice, iar familiile celor sacrificați nu au primit nici despăgubire ori scuze,
motivul fiind: Acordul de la Yalta, unde conducătorii celor trei mari puteri (Winston Churchill,
Franklin D. Roosevelt și Joseph Stalin) s-au întalint pentru a dezbate ce se va întâmplă după război
și au decis ca România să rămână sub stăpânirea URSS. Astfel, guvernul cel nou condus de Petru
Groza a impus ideologia comunistă cât mai repede posibil.

35
OIȘTEANU, Andrei – Sexualitate și societate. Istorie, religie și literature, pag, 358
36
The Pink Triangle: From Nazi Label to Symbol of Gay Pride (https://www.history.com/news/pink-triangle-nazi-
concentration-camps)
 Comunismul, fiind o ideologie bazată pe control, nu dorea ca oamenii să aibă libertate de
expirimare, mai ales dacă aceștia veneau dintr-o comunitate care nu aducea un beneficiu partidului.
Astfel, paranoia între oameni a ajuns la niveluri periculoase și au existat multe cazuri în care
persone LGBT au fost raportate miliției și încarcerate în baza noului articol din Codul Penal,
art.200 care prevedea că orice activitate ilicită se putea pedepsi cu închisoarea.37

Nicolae Ceaușescu considera comunitatea LGBTQ nefolositoare dezvoltării naționale

deoarece planurile sale constau în reproducerea ridicată a populației pentru a exista mai multă forță
de muncă38. În anii de dinaintea revoluției au avut loc arestări ale figurilor publice precum artiști,
intelectuali și jurnaliști care încercau să pună în perspectivă crimele asupra comunității.39

De abia în 1993 legea a fost pec ale să se schimbe, iar persoanele gay să nu mai fie trimise
în închisoare. Totuși, un singur caz celebru s-a mai întâmplat în anul 1995, când Mariana Centiner
a fost acuzată de lesbianism, și, în baza reactivității articolului 200, ea a petrecut 3 ani în închisoare
înainte de a fi grațiată la cererea Amnesty International. Acest caz este unul foarte important pentru
comunitatea LGBTQ+ deoarece reprezintă o încălcare a drepturilor cetățenești și un motiv pentru
a lupta în continuare împotriva discriminării. Astfel, îl vom analiza mai amănunțit în următorul
capitol.

Pentru a nu evita evenimentele de acest fel, comunitatea și aliații acesteia au înființat

societatea ACCEPT40, care avea misiunea de a apara drepturile LGBT în instanță. Prin activismul
acestora care a constat într-o campanie la nivel național în 1997, s-a reușit abrogarea articolului
200 din Codul Penal în 2001. De asemenea, asociația Accept a ajutat în 2005 la crearea primei
parade PRIDE în București, care a stârnit reacții de susținere sau respingere a propunerilor de
egalitate din partea oamenilor și a figurilor publice. Este într-adevar o realizare având în vedere că

37
MITE, Liviu-Marius – Documentar. Incriminarea și dezincriminarea homosexualității. Articolul 200 din Codul
penal românesc, articol în: Noua Revistă de Drepturile Omului, 2 (2016), pp. 51-79
38
Documentar 100 de ani în 100 de zile, PRO TV, văzut la 11 mai 2021,
(https://stirileprotv.ro/100deanideromania/z100-de-ani-in-100-de-zile-masurile-luate-de-ceausescu-pentru-ca-
populatia-sa-ajunga-la-30-de-milioane.html)
39
Ce însemna să fii gay în România anilor ‘80, când exista terapia prin electroșocuri și castrare, VICE
(https://www.vice.com/ro/article/3kkeg5/gay-in-romania-anilor-80), articol online, consultat la 12 ianuarie, 2021,
ora 15.03 pm
40
Asociația ACCEPT, site oficial – Istoric (https://www.acceptromania.ro/istoric/), consultat la 15 mai, 2021, ora
11.27 am
românii, deși eliberați de comunism, au rămas încă sub mentalitatea cu care au fost îndoctrinați de
atâta timp.41 Paradele Pride, denumite GayFest, au fost repetate în fiecare an în București până în
2012, când comunitatea a fost profund dezamăgită din cauza lipsei de implicare a autorităților și a
lipsei de fonduri, dar au continuat să se desfășoare și în anii următori sub denumirea de Bucharest
PRIDE.

În același timp, este necesar de precizat că Guvernul și Biserica care formează două mari
puteri din statul românesc, au preferat să își mențină poziția neutră sau chiar s-au poziționat
împotriva dezvoltării comunității de foarte multe ori, ceea ce face implementarea unei schimbări
foarte greu de de acceptat în societatea românească, ce are încredere în aceste instituții.
Posibilitatea creșterii acceptării persoanelor din minoritățile sexuale este posibilă, însă cel mai util
„pentru toată lumea la momentul actual, ar fi crearea unor spații protejate pentru cei care sunt din
comunitatea LGBTQ, pentru ca aceștia să se poată exprima și să știe că parte din „normal”,
acceptați și înțeleși de cei din jur fară etichetare”.42

După intrarea României în Uniunea Europeană, în 2007, a trebuit să ne adaptăm criteriilor

care sunt stabilite pentru teritoriul statelor care fac parte din această organizație. De aceea, sub
supraveghere atentă, țara noastră a implementat câteva legi de protejare importiva discriminării.
De exemplu, în Codul Muncii avem Capitolul 2 - Principii fundamentale, Art. 5. Egalitatea de
tratament, alineatul 2, în care se precizează că: “Orice discriminare directă sau indirectă față de un
salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă,
cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală,
vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau
responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie
defavorizată, este interzisă.”43

De asemenea, Codul penal aplicat din 2014, prin articolul 77, subliniază faptul că incitarea
la ură și discriminarea sunt acum ilegale și pot fi pedepsite, însă nimeni nu a fost condamnat în
instanță până acum în baza acestui articol. Totuși, în “Raportul Homofobia şi discriminarea pe

41
Primul PRIDE din București, video 2005, asociația MozaiQ (https://www.youtube.com/watch?v=qixHxICFQGE),
văzut la 15 mai, ora 14 pm
42
JOHNSTON, Tim R. – Affirmation, Care Ethics, and LGBT Identity, Palgrave, New York, 2016, pp. 91, 94
43
Codul Muncii, Capitolul 2, Principii fundamentale, Art. 5. Egalitatea de tratament, alineatul 2
criterii de orientare sexuală şi identitate de gen în statele membre ale UE”44 se menționează că
România este una dintre cele 14 state membre care nu acceptă parteneriatul civil între persoane de
același sex și interzic adopția. Este clar că Romania mai are nevoie de timp pentru a ajunge la
statutul celorlalte state din vest care deja au făcut progrese mari în cadrul drepturilor omului și ale
minorităților, iar speranța comunității din țară nu vă dispărea fiindcă, așa cum a demonstart istoria,
vremurile se schimbă, iar lucrurile care în trecut nu erau acceptate, în mod greșit, ajung ca în final
să fie recunoscut și de ceilați ca fiind o parte a vieții normale.

C. Studiul cazului Marianei Catiner

Pentru a înțelege mai bine ce este un studiu de caz și ce urmărește acesta, voi începe prin a
oferi o definiție. Așadar, studiul de caz reprezintă o analiză mai amănunțită asupra unei situaţii,
umană, complexă, unică, de exemplu, o decizie majoră cu consecinţele ei care au avut un rezultat
favorabil sau nu, cu scopul de a înțelege o situație și a lua o decizie pe care o considerăm a fi mai
utilă45. Tema aleasă pentru această lucrare este cazul Marianei Centiner, din România, care a avut
loc la 1996.

Perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost foarte grea pentru România
deoarece, datorită acordurilor între marile puteri care au “salvat” Europa de Al Treilea Reich, țările
mici și neinfluente au fost nevoite să rămână sub dominația acestora. România, a ajuns sub
conducerea comunistă a URSS. De aici, a început impunerea noilor legi și restricții pe modelul
rusesc, astfel, cetățenii erau nevoiți să respecte deciziile partidului condus de Gheorghe Gheorghiu
Dej între 1948-1965, și mai apoi ale lui Nicolae Ceaușescu după 1965-1989.

44
RAPORTUL ECRI PRIVIND ROMÂNIA (al cincilea ciclu de monitorizare) Adoptat pe 3 aprilie 2019
(https://rm.coe.int/fifth-report-on-romania-romanian-translation-/168094c9e7), consultat la 2 aprilie 2021, pm
45
GRAD, Galina – Studiul de Caz, metodă eficientă de dezvoltare a competenţelor comunicative, pg. 110
(https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/23.Studiul%20de%20caz_Metoda%20eficienta%20de%20dezvoltare
%20a%20competentelor%20comunicative.pdf)
 Viața sub socialism a devenit grea, însă minoritățile și opozanții partidului au avut de suferit
cel mai mult, comunitatea LGBTQ fiind privită ca un „păcat” de către Biserică, și precum un lucru
nefolositor de către partidul care dorea ca femeile să nască mai mulți copii, astfel încât țara să aibă
mai multă mână de lucru în viitor.

În context, terbuie precizat că Mariana Centiner este o femeie româncă care a trăit cam toate
cele de mai sus, o femeie crescută și educată în sistemul orfelinatelor din Republica Socialistă a
României, însă, ea a reușit să își facă o carieră sportivă în handbal și să se mute în Olanda împreună
cu soțul său de origine turcă, chiar dacă regulile de emigrare în afara țării erau foarte stricte pe
atunci. Departe de casă, în Olanda, Mariana Centiner nu a putut participa la revoluția de la ’89 și
a aflat mai trâziu de cele întâmplate și de mișcările activiștilor pentru nediscriminare.46

Ea fost nevoita să se întoarcă în țară în 1995, la Alba-Iulia, însă acum România părea o țară
diferită, având în vedere cei șase ani de democrație care au fost instaurați. Astfel, ea nu a suspectat
nimic atunci când a întâlnit două femei, Adina Vană şi Elena Mihăilescu, care i-au oferit sprijinul
și au lăsat-o să se mute în apartamentul în care acestea stăteau.

De aici cazul se complică deoarece există două fire narative pe care voi încercă să le surprind
în măsuri egale și detașat, pentru a trage o concluzie impasibilă și cât se poate de utilă. Să începem
cu perspectiva Marianei Centiner, deoarece ea este cea care a servit sentința. Aceasta menționează
că cele două i-au cerut niște bani împrumut (în jur de două zeci de milioane de lei vechi), ceea ce
Mariana a accepta crezând că acestea vor înapoia banii curând.

După o vreme în care a locuit cu cele două femei, a început o relație cu Adina Vană pentru că
a considerat-o apropiată și aceasta părea a fi interesată, însă, la scurt timp după aceasta, când a
venit timpul returnării banilor, Adina și Elena au refuzat plata datoriei. Certurile în privință banilor
luați au continuat până când, într-o seară în care cele trei se aflau în aceeași încăpere a luat naștere
un conflict mai serios. Problema este că Adina și Elena susțin că Mariana a început să fie violentă
cu ele, să spargă niște pahare, pentru ca mai apoi să iasă din apartament, trântind ușa în urma sa.
De aceea, ele au fost nevoite să meargă la poliție pentru a depune o plângere. Pe de altă parte,

46
Pentru mișcările ativiștilor din România: O’ DWYER, Conor – Coming out of communism: the emergence of
LGBT activism in Eastern Europe, New York University, New York, 2018, pp. 173-216.
Mariana susține că aceste lucruri nu s-au întâmplat și nu ea a excaladat conflictul, de asemenea și
ea s-a dus la poliție în acea seară pentru a depune o plângere, însă nimeni nu a luat-o în serios.

Relatarea ambelor părți47 este importantă pentru examinarea studiului de caz, deoarece oferă
posibilitatea de a evalua ambele puncte de vedere. Astfel, înțelegem că acest conflict a escaladat,
iar părțile implicate s-au acuzat reciproc pentru daune morale. Problema care se ridică din acest
fapt este implicarea autorităților care au refuzat să o asculte și pe Mariana, arestând-o pe loc pentru
încălcarea articlolului 200 din Codul Penal de la 1968.48

Procesul a fost unul scurt și dur, Mariana fiind acuzată de faptul că a încercat să o oblige pe
Adina Vană să întrețină relații sexuale cu ea și de asemenea, s-a luat în calcul plângerea făcută de
ambele femei care susțineau că aceasta a fost violentă cu ele. Pentru a fi siguri, procurorii au
obligat-o pe inculpată să facă „teste psihice”, concluzionând că aceasta suferă de „impulsuri
homosexuale” ceea ce i-a adus o sentință de trei ani.

La scurt timp Mariana Centiner a depus o cerere de recurs care a fost aprobată în 1997 și a
reușit să iasă din închisoare pentru scurt timp, însă instanța a decis să reevalueze cazul, deoarece
ultimul alineat al articolului 200 avea prevederile potrivite pentru cazul ei. Astfel, din cauza
faptului că acest scandal a devenit public, instanța a decis că este un pericol pentru societate și este
necesar ca inculpata să îndeplinească restul sentinței programate în primul proces. Mariana este
arestată și încarcerată din nou la penitenciarul de la Tîrgşor.

Cazul său a fost mediatizat și a ajuns astfel și în afara țării, iar societatea Human Rights Watch
s-a autosesizat, iar International Gay and Lesbianism Human Rights Comission (IGLHRC) a
obținut un interviu cu Mariana chiar în interiorul penitenciarului. Aceasta a dezvăluit cum a fost
primită, în mod brutal, de către gardieni, dar și de deținutele de acolo, care o considerau
respingătoare și vulgară doar pentru că era lesbină. Modul în care a fost tratată timp de multe zile
în cadrul arestului dovedește lipsa de compasiune și îndoctrinarea comunistă care au ramas în
societatea românească și după căderea regimului dictatorial. Abuzul asupra drepturilor omului nu

47
ROMANIA: MARIANA CETINER - PRISONER OF CONSCIENCE, Amnesty International
(https://www.amnesty.org/en/documents/eur39/030/1997/en/)
48
Codul Penal din 21 Iulie 1968; Art. 200 a fost abrogat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 21 iunie
2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.
s-a limitat la bătăi și insulte, deoarece, aceasta povestește că a fost transferată la Aiud cu un tren
de deținuți și pe tot parcursul drumului nimeni nu i-a oferit mâncare sau apă.

Eliberarea sa a fost un un efort general făcut de mai multe organizații și susținătorii ai

comunității LGBTQ+ din România, care l-au convins pe președintele de la acea vreme, Emil
Constantinescu, să semneze un decret președințial de grațiere. Din fericire, acesta a acceptat fară
prea mare dificultate având în vedere faptul că era pro aderarării la Uniunea Europeană și la
NATO. Opinia publică, pe de-o parte, încă se prezenta a fi împotriva dezincriminării personelor
gay, iar multă lume a protestat împotriva eliberării sale, însă cu ajutorul organizațiilor
internaționale pentru drepturile omului, eliberarea a avut loc.

Banii nu i-au fost niciodată restituiți și nici timpul pierdut în închisoare nu a mai putut fi
recuperat, însă suportul oamenilor din comunitate și a aliaților s-a dovedit a fi generos, Mariana
primind azil politic în Germania unde a oferit interviuri pentru Amnesty international, o bine
cunoscută organizație care militează pentru drepturile omului, inclusiv cele LGBTQIA.49

Așadar, putem spune că acest caz este unul fericit și ne arată faptul că este posibil să rezolvăm
problemele comuității gay, însă este nevoie de implicare și uneori de ajutor din partea
organizațiilor influente care militează pentru drepturile omului.

Căderea comunismului nu a însemnat încetarea urii și discriminării față de comunitatea

LGBTQ+, având în vedere că mai sunt câteva cazuri, precum Marian Mutașcu și Ciprian Cucu
care erau din județul Timiș, unde relațiile gay erau văzute împotrivă firii și erau violent
condamnate. Cuplul a fost arestat precum Mariana, în baza încălcării articlului 200 și au ajuns la
închisoare împreună unde le-au fost încălcate drepturile omului, fiind abuzați fizic și psihic. După
eliberare, întorși în județul natal, comunitatea și biserica au intervenit pentru „a-i ajuta” să scape
de „impulsurile anormale” care le-au adus sentința judiciară. Din cazua amenințărilor și
evenimentelor care au avut loc după, unul dintre bărbați, Marian Mutaşcu, s-a sinucis, iar Ciprian
a decis să se mute în SUA unde a susținut activ drepturile comunității Gay.

49
Crimes of hate, conspiracy of silence Torture and ill-treatment based on sexual identity, ACT 40/016/2001,
Amnesty International Publications, United Kingdom, 2001
(https://www.amnesty.org/download/Documents/120000/act400162001ar.pdf)
 Abia în 2001 articolul care a făcut atâtea victime în cadrul comunității a fost abrogat, iar
societăți non-guvernamentale ca ACCEPT sau MozaiQ au devenit tot mai vocale și au ajutat la
crearea marșurilor PRIDE în București și în țară. Pentru persoanele LGBTQ, care vin din familii
sau colective care discriminează minoritățile sexuale, nivelul de stres și depresie sunt deosebit de
crescute, având în vedere faptul că îndoctrinarea îi face pe oameni să creadă că sunt vinovați pentru
violența care este îndreptată asupra lor și nu se vor putea integra în societate dacă se află că sunt
altfel decât majoritatea. Acest stil de viață se numește, în engleza “living in the closet” și se traduce
efectiv prin „a trăi în dulap”, ceea ce surprinde felul în care persoanele care nu se simt în siguranță
și care trăiesc într-un stat care nu acceptă astfel de abateri de la normă. Astfel, cei mai mulți aleg
în mod recurect să nu își exprime identitatea orietării sexuale sau de gen și să traiasaca ascunși
printre membrii comunității respective, iar lucrul acesta nu este deloc sănătos. Totuși, putem
observa o schimbare pozitivă, așa cum precizează sociologul american Steven Seidman,50 care
compară statutul actual al persoanelor gay “din dulap” față de cum era în anii anteriori. În multe
cazuri, finalul poveștilor este unul tragic, deoarece nimeni nu poate trăi ascuns pentru totdeauna
sau, aceștia aleg să intre în relații „heteronormative” pentru a fi apreciați, însă aceste parteneriate
sunt forțate sau toxice având în vedere lipsa totală de atracție dintre parteneri, iar rata sinuciderii
rămâne încă constantă. Prediciția cea mai favorabilă pentru viitor este aceea în care organizațiile
care lucrează pentru acceptarea persoanelor LGBT în comunități tradiționaliste (în care se
încadrează și Romania), ajung să reducă rata mortalității membrilor, ca urmare a suicidului și a
crimelor din ură. Prin legi precum Ordonanța nr. 137 din 31 august 200051 privind prevenirea și
sancționarea tuturor formelor de discriminare și noile legi ale Uniunii Europene la care România
a început procesul de aderare, libertățile grupurilor mminoritare au devenit mai protejate, oferind
astfel curajul necesar pentru Comunitatea LGBTQIA+ de a se exprima.

Concluzia acestui studiu este că lupta pe care oamenii din minoritățile sexuale o duc doar
pentru a avea posibilitatea să iubească este nemiloasă și grea, deoarece autoritățile care ar trebui
să protejeze fară discriminare toți cetățenii aleg, de cele mai multe ori părtinitor, iar oamenii din
colective decid pentru individ, fapt care duce la abuzuri.

50
SEIDMAN, Steven – Beyond the Closet. The Transformation of Gay and Lesbian Life, Routledge, 2004, pp. 25-59
51
Vezi Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,
Publicat în MONITORUL OFICIAL, nr. 166 din 7 martie 2014
 Cazul Marianei Centiner este într-adevăr o demonstarţie a lipsei de acceptare și imparțialitate
a Ministerului Justiției de la acea vreme. Nu trebuie să lăsăm acest fapt să se repete. De aceea,
luarea deciziilor în cazuri sensibile trebuie efectuată fară prezența influențelor exterioare precum
credințele religioase, iar statul trebuie să ofere posibilitatea de exprimare a cetățeanului indiferent
de apartenența sa. ul 0000000000000000000000000000000000 000 000 0

-0

000

0000 000

Ul 0000 000 0000 000 0000 00000000

000000000000000

000000000000000000000

000000000000000000000000
 D. LGBTQ+ în actualitate
În acest capitol aruncăm o privire mai amănunțită asupra culturii comunității LGBTQ+, modul
în care aceasta este percepută în ziua de astăzi de cei din interiorul și exteriorul acesteia, dar și
punctul de vedere al aliaților or celor care nu cunosc conceptul.

Din cauza multiplelor schimbări culturale prin care fiecare țară de pe mapamond a trecut de-
a lungul istoriei, dezbaterea legată de minoritățile sexuale rămâne, în multe dintre ele o chestiune
tabu foarte fină, însă, putem observa că toleranța a crescut considerabil în ultimii ani, motivele sun
numeroase și greu de calculat, însă un principal mijloc care a ajutat la înțelegerea, pe scară largă,
a comunității LGBT este datorat platformelor social media52. Legătura dintre dezvoltatea
tehnologiei și circuitul informației este foarte strânsă, astfel, orcine deține un telefon și acces la

52
The power of social media in the gay rights movement, BroadBent Insitute
(https://www.broadbentinstitute.ca/the_power_of_social_media_in_the_gay_rights_movement), accesat la 23
ianuarie, 2021, ora 4 pm
internet și de asemenea, o dorință de a se educa, poate afla orice subiect de interes fară multe
probleme.

Perioada anilor 1990 spre 2000, în lume, a fost într-adevăr un spectacol având în vedere toate
întâmplările care au avut loc internațional, de la războiul contra terorismului până la mișcările
contra discriminării rasiale, sexuale și de gen făcute de minorități și dezvoltarea tehnologiei.
Nașterea unei noi generații în perioada 1998-2005 (generația Z) a oferit o speranță de schimbare a
lumii deoarece acești copii care vor crește odată cu internetul, vor avea ocazia să schimbe legile și
să creeze un sistem în care toți oamenii sunt avantajați și protejați. De ce ar face acest lucru?
Datorită faptului că, era informației a început, cetățenii nu mai pot avea scuza de a fi neinformați,
astfel, problemele oricărui grup devin probleme reale și recunoscute la nivel national sau poate
chiar mondial.53

În Germania, prima paradă Pride a avut loc în 1997, iar cuplurile de același sex au fost
recunoscute încă din 2001 pentru ca după aceea, în 2004 să fie lăsate să adopte copii. Unii
cercetătoti consideră că, de fapt, prima mișcare gay ar avut loc aici. 54 În 2006, dreptul la educație
și muncă pentru persoanele care nu se indentifica cu genul vă fi octrotit de lege. Din păcate, în
anul 2008, proiectul de lege pentru a opri terapia de conversie a persoanelor LGBTQ. Astfel vor
mai trece ani buni până când un nou proiect de lege pe această tema vă fi elaborat și înaintat.

Anul 2013 a fost dedicat studiilor sociologice, iar printr-un chestionar adresat cetățenilor, s-
a aflat că 87% considerau că homosexualitatea ar trebui acceptată de societate, iar în 2019 6.9%
dintre germani se declară queer.55

În prezent, trecerea în următorul secol a forțat și mai multe țări care mai devereme erau nehotărâte,
să înceapă a pune în practica legislații care să ofere mai multe posibilități persoaneleor gay. De
exemplu, Marea Britanie care în anii 2000 a ridicat restricția asupra înrolării în armată a
persoaneleor LGBTQ. După aceea, în 2002 cuplurile homosexuale au fost, în sfârșit, lăsate să

53
Idem 53
54
Gay rights movement born in 19th century Germany, scholar says, EureKAlert!, accesat la 25 ianuarie, 2021 ora
12.20 am (https://www.eurekalert.org/pub_releases/2011-02/uocp-grm022811.php)
55
Eurobarometer on Discrimination 2019: The social acceptance of LGBTI people in the EU,
(https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/ebs_493_data_fact_lgbti_eu_en-1.pdf)
adopte copii, precum cuplurile hetero, însă vor mai trece încă doi ani până când parteneratele civile
să fie recunoscute pe teritoriul statului.

2007 va fi anul schimbărilor majore deoarece acum, comunitatea Gay este în sfârșit
recunoscută, iar violența, discriminarea și în special crimele din ură sunt complet ilegalizate,
oferind posibilitatea minorităților sexuale să se exprime fară teamă, astfel sunt aleși și câțiva noi
membri care fac parte din comunitatea gay să aibă un loc în Parlamentul scoțian.56

În 2008, cuplurile lesbiene care fac fertilizare in vitro pot să își păstreze copiii oficial. Aceste
victorii nu sunt deloc neînsemnate, mai ales pentru persoanele Gay care au fost dintotdeauna
forțate să se ascundă. Prima paradă WorldPride este ținută în 2012 în Londra iar de abia în 2014
se legalizaează căsătoria între persoanele de același sex pe tot teritoriul UK. Iar de abia în 2019
prima femeie transgender, Lavenre Cox, a apărut pe coperta revistei Vogue din Anglia57.

Una dintre cele mai dezvoltate țări din UE în privință drepturilor omului și a minorităților
sexuale este Suedia, care încă din 1944 a decriminalizat homosexualitatea, iar recent, prin 2001 a
acceptat parteneriatul civil și adopția în 2003, iar mai apoi mariajul în biserică cu binecuvântarea
din partea preotului. În jurul anului 2008, bărbații gay au primit acordul de a dona sânge, cu minime
restricții precum abstinența pentru o perioadă de 6 luni înainte.

La studiul facut ȋn 2019 de Eurobarometrul 58

din Uniunea Europeană, Suedia a ieșit pe
primul loc la toleranță, datorită faptului că 98% dintre suedezi consideră că minoritățile sexuale
trebuie să aibă aceleași drepturi în societate. Suedia este urmată îndeaproape de Olanda care are
un procent de acceptare de 97%, și protejează drepturile LGBTQ încă din anii 2000. În Amsterdam
există o mare comuitatea Gay care este foarte primitoare iar oamenii sunt toleranți, astfel rata
discriminării este foarte mică.

Spania este în topul celor mai primitoare și rezonabile țări în privința LGBTQIA, având legi care
recunosc căsătoria și adopția date în 2005, de asemenea, serviciul militar pentru persoanele

56
Patrick Hervie, EG(https://europeangreens.eu/people/patrick-harvie)
57
24 hours with Laverne Cox, Vogue (https://www.vogue.com/article/laverne-cox-24-hours-disclosure-netflix)

58
Vezi: Eurobarometer on the social acceptance of LGBTQ people in the EU 2019:
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/ebs_493_data_fact_lgbti_eu_en-1.pdf
transgender și protejează comunitatea împotriva abuzurilor și actelor criminale în care se
încadrează tipul „terapie de conversie”.59

Alte țări din Nord urmăresc profilul Suediei și încep să devină tot mai tolerante, Norvegia
oferind posibilitatea schimbării genului în toate documentele emise. Danemarca, la fel, ea oferă
recunoașterea cuplurilor gay din 2012, dar și Franța unde sterilizarea persoanelor transgender
devine ilegală din 2017.60

La polul opus, este de notat astăzi cazul foarte nefericit șal Poloniei care chiar dacă a
semnat în 1932 declarația de intrare în ONU, în care este specificată decriminalizarea relațiilor
gay, nu acceptă expunerea publică a identității minorităților sexuale.61 Căsătoria este ilegală prin
Constituție încă de la 1997, iar adopția nu este nici măcar menționată, deoarece numai cuplurile
heterosexuale au posibilitatea aceasta.

O alta problemă este faptul că persoanele non-binare, care nu se identifică cu genul atribuit
la naștere sau nu au un gen specificat, nu sunt recunoscuți în niciun fel de către acest stat. Motivele
pot fi multiple pentru opoziția Poloniei în fața Europei, însă unul dintre acestea poate fi faptul că
aceasta a făcut parte din fostul bloc sovietic și a rămas setată pe tipul de guvernare specific rusesc,
la fel că multe alte state est-europene.

calc2 fac ok cul genc 0000 perffff2 ul clc c nd scr 2 deci clc dp clc 1111< clc 1()()()()ncadfg
perf 000 00 0 0 0000 000 perf 0000 000

59
Spain's Health Minister Calls for End to Gay ‘Conversion Therapy' (https://www.voanews.com/science-
health/spains-health-minister-calls-end-gay-conversion-therapy)
60
French law scraps sterilization for transgender people, REUTRES (https://www.reuters.com/article/us-france-
lgbt-sterilization-idUSKCN12E03V)

61
International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association: Carroll, A., State Sponsored Homophobia
2016: A world survey of sexual orientation laws: criminalisation, protection and recognition (Geneva; ILGA, May
2016): https://ilga.org/downloads/02_ILGA_State_Sponsored_Homophobia_2016_ENG_WEB_150516.pdf
 Bulgaria fiind parte a Uniunii Europene, de-abia din 2007 a fost nevoită să respecte regulatiile
impuse celorlalte state membre care au fost deja integrate. Astfel, doar 39% din cetățeni consideră
importantă acceptarea LGBTQ+, iar rezidența cuplurilor gay pe teritoriul țării este limitată.62

În Romania, la nivel național, mișcările făcute în prezent pentru acceptarea LGBTQ sunt încă
greu de receptat, din cauza opoziției tradiționaliste și Bisericii Ortodoxe care încă modelează
opinia public (cum a fost și scandalul creat în jurul Referendumului pentru familie organizat în
2018). Putem spune că Romania cu procentul de 38% este în coada clasamentului european63, dar
este posibil ca în viitor să asistăm la schimbări de opinie benefice.

Pe ultimul loc în Europa se află Slovacia64, care este o țară foarte conservatoare, având un
nivel de toleranță foarte scăzut pentru cei care ies din tipar, de aceea, nu oferă posibilitatea de
adopție, mariaj sau schimbare de sex fară sterilizare.

Uniunea Europeană oferă ghiduri de implementare a legilor proLGBTQ+, însă nu poate

schimba opinia publică dintr-o țară care este foarte puțin tolerantă. Astfel, oamenii care fac parte
din comunitate iau de multe ori atitudine și se alătură organizațiilor homofile.

D.I. Acţiune și reacţiune 000 000 000 000

000

000

…000

00 000
01 000
02 000 000
03 000 000

62
Eurobarometrul privind acceptarea LGBTQ+ in statele europene, 2021
(https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/infographics_2019_lgbti_final.pdf)
63
Idem
64
Idem
 04 000 000

000

000 perfu

Acțiune și reacțiune 000 0 ramane imediat asta si l dp 000 00 000 00 djndn jhjh00000jhjh
Unul dintre cele mai cunoscute principii din fizică este ce de-al treilea principiu fundamental
mecanicii, enunțat de Newton. Potrivit acestuia, atunci când există o forță care acționează asupra
unui obiect, „o acțiune” altfel spus, va exista de fiecare dată, o altă forță cu un sens opus, așa
numita „reacțiune”. Principiul se aplică foarte ușor și în acestă lucrare, fiind unul dintre lucrurile
care m-au făcut să-i dau sens acesteia. Acest lucru se întâmplă din simplul motiv că prinicipiul
funcționează și la nivel social. Așadar, așa cum și în fizică există „contrareacția”, sau reacția de
sens opus, tot așa și în societate există o mișcare de reacțiune la o anumite atitudini, comportamente
sau chiar la anumite politici.

O caracteristică a oamenilor, indiferent de rasă, gen sau sexualitate este aceea că, oricât de
multe probleme și piedici le stau în cale, aceștia nu vor renunța și se vor dedica schimbării pentru
a creea un viitor mai bun. Probabil acest răspuns psihologic este scris în codul nostru genetic și
este ceea ce ne face fiinițe umane cu intelect. Speranța și devotamentul au ajutat la aducerea multor
schimbări, începând de la primele civilizații umane, prin care predecesorii noștri au încercat să
îmbunătățească modul de trăi succesorilor, prin nenumăratele războaie și mișcări pentru libertatea
de exprimare a unui grup, și prin activismul diplomat din ziua de azi. Cu toții urmăresc un țel nobil,
de a crea o lume în care vor fi acceptați și nu vor mai exista părți care să se contrazică. Astfel, în
ziua de azi, suntem cel mai aproape de globalizare, mai aproape decât în orice alt moment al istoriei
și este posibil să ajungem la un acord comun în următoarele secole, dacă continuăm a ne dezvolta
și lupta pentru drepturile și libertățile tuturor persoanelor.

Comunitățile opresate de-a lungul istoriei sunt formate din oameni admirabili, ce nu se lasă
copleșite în fața opresorilor și continuă să lupte, colectiv sau individual, nu numai pentru propriul
drept de exprimare, ci și pentru generațiile care vin. Fară mișcări precum cele feministe ale
sufragetelor65, care doreau egalitatea de gen, femeile nu ar fi avut posibilitățile pe care le au azi
precum votul ori deținerea proprietăților. De asemenea, fară Martin Luther King66, comunitatea
afro-americană ar fi fost silită să lupte și mai aprig pentru a-și căștiga drepturile din ziua de azi.
Cât despre comunitatea LGBTQ+ care cunoaște prea bine ce înseamnă opresiunea, dacă nu ar fi
avut oameni dedicați care să își riște integritatea și uneori viață advocand pentru drepturi, cu greu
ar fi ajuns la momentul actual în care, cel puțin în țările mai dezvoltate în care nu mai există
asemenea discriminare ca în trecut.67
Chiar și așa, lupta pentru egalitate nu se termină aici, deoarece sunt multe alte probleme de
rezolvat care se pot agrava în timp, dacă nu sunt oprite curând. De aceea, drepturile LGBTQ+
trebuie trecute la categoria drepturi umane, împreună cu cele ale celorlalte minorități, deoarece
opresia uneia duce la efecte asupra alteia. Spre exemplu, nu poate exista gay-liberarea fară
feminism68, având în vedere că comunitatea este formată din mai multe genuri, pe care
feminismul le dorește a fi egale și nu poate exista feminism fară includerea tuturor femeilor
indiferent de culoare sau etnie. Astfel, rupând lanțul opresiei, toate minoritățile pot fi libere.
Probleme întâlnim și in SUA încă, legate de mediul de lucru, public sau privat, ce încă
rămâne deosebit de ostil pentru persoanele LGBTQ, din cauza faptului că „de multe ori acestea se
confruntă cu discriminarea dacă își exprimă orientarea sexuală sau chiar dacă rămân “în dulap”,
tot pot să aibă parte de glume sau incitare la ură făcută de colegi” 69. Astfel, doar câteva state au
protecție împotriva acestor cazuri, dar multe părți din SUA rămân în continuare neutre din punctul
de vedere al implicării în oprirea agresiunilor față de persoanele non-hetero. Oficial, SUA este
considerată a fi o țară mai democratică din punctul de vedere al susținerii minorităților, însă, din
când în când mai apar probleme care ne arată că până și într-una dintre cele mai dezvoltate
administrații, există pericole incontrolabile care amenință echilibrul.
Un exemplu cu impact puternic este așa numita “panica gay”, care este un motiv ce poate fi invocat

65
LGBT and Feminism: Why Does Gender Equality Bother Conservatives? , Heinrich Boell
(https://ua.boell.org/en/2019/12/25/lgbt-and-feminism-why-does-gender-equality-bother-conservatives)
66
Marthin Luther King, NOBEL PRIZE (https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1964/king/biographical/)
67
LGBT HEROES. Stonewall, (https://www.stonewall.org.uk/about-us/news/13-lgbt-heroes-you-should-know-
about)
68
Art. cit. la 65
69
MEZEY, Susan Gluck – Beyond Marriage, continuing battles for LGBT rights de, publicat de Rowman &
Littlefield, 2017, cap. I, p.4.
de persoanele care comit o acțiune violente precum asaltul sau omorul și se justifică, pe baza fricii
sau a nebuniei temporare create de primirea unor avansuri sexuale de la persoane LGBTQ ca fiind
legitimă apărare.
Cazuri celebre precum cel din 2015 a lui Daniel Spencer care a fost ucis de James Miller în
apartamentul sau din Texas, din motive încă necunoscute, însă acesta a folosit scuza „panicii de
moment” pus anchetatorilor că Spencer i-a făcut avansuri homosexuale, el a primit doar 6 luni cu
10 ani de recurs. Acesata scuză a fost folosită deseori pentru a justifica atacurile de natura
homofobica sau transfobica, fiind in sfârșit abrogate în iunie 2019 de către Congres și nu a mai
putut fi folosită de atunci. În ziua de azi, nu mai există asemenea legi care să contrazică drepturile
la liberă exprimare și este posibil ca în viitor, persoanelor LGBTQ+ să le fie oferită și mai multa
protecție.70
În Romania, au fost pornite multe acțiuni împotriva comunității LGBTQ, însă susținătorii
acesteia și organizațiile naționale non-guvernamentale precum MozaiQ sau Asociația Accept și
cele internaționale ca Amnesty International s-au organizat și au remediat situația. Exempul cel
mai recurent fiind Referendumul pentru familie din 2018 care nu a reușit. Însă mai există destule
incidente în care au fost implicate organizații sau persoane homofobe așa cum a fost “Marșul
normalității”71 făcut de susținătorii partidelor de extremă dreaptă, mai ales Frontul Creștin Noua
Dreaptă (FCND), această demonstrație a fost făcută în special pentru a combate marșul Diversității
care s-a ținut în același timp. Astfel, dacă de multe ori s-a auzit până acum „politici” în această
lucrare, mă opresc prin a menționa că există și atudini sociale, diferite ONG-uri care nu acceptă
persoanele gay.

Totodată, în tandem cu acțiune/ reacțiune, voi prezenta în cele ce urmează, evenimențial,

momente în care s-au pus pe ordinea de zi în Parlament legi antiLGBTQ+ sau când pur și simplu
grupările conservatoare au încercat să atace minoritățile sexuale din România. Totodată, voi
încerca să suprind și care a fost efectul, reversal medaliei pentru fiecare, „reacțiunea” altfel spus.

70
Courts in 39 American states still admit the “gay-panic” defence, Economist
(https://www.economist.com/united-states/2020/11/28/courts-in-39-american-states-still-admit-the-gay-panic-
defence), citit la 11 mar, 2021, ora 6 pm
71
Românii de la Marșul Normalității și PRIDE mi-au spus de ce este importantă căsătoria, VICE
(https://www.vice.com/ro/article/neamwq/marsul-normalitatii-versus-pride-bucuresti), citit la 11 mai, 2021, ora
11 am
 Politici convervatoare vs. campanii pro LGBTQ+

Conservatorismul este o ideologie în care unii oameni consideră că shimbarea nu este

necesară, însă pericolul cel mai mare pe care aceasta poate să-l aducă este respingerea dezvoltării
prin refuzarea sprijinirii colectivelor de minorități care nu fac parte din agenda conservatoare.
În România, de-a lungul decadelor care au trecut de la comunism până în prezent, observăm
repetarea unor probleme care par a nu avea o rezolvare, acestea sunt de obicei abuzuri asupra
diferitelor minorități din țară, care nu afectează cetățeanul „obișnuit”. De aceea, nimeni nu are
impulsul de a ajuta în oprirea lor. Un astfel de abuz a fost constituit de Referendumul pentru familie
care a făcut subiectul știrilor naționale.

Mișcare de reducere a drepturilor comunității LGBTQ a început subtil, în 2015 când, un

complex de 30 de organizații non-guvernamentale denumir “Coaliția pentru Familie” care aveau
că scop promovarea familiei tradiționale că “uniunea dintre un bărbat și o femeie” au obținut peste
3 mil. de semnături din 500,000 necesare pentru realizarea referendumului cu schimbarea
constituției. 72

Introducerea cerințelor referendumului nu s-a reușit, printre altele, datorită implicării

comunității LGBTQIA. Organizații ca ACCEPT, naționale, au făcut scrisoare deschisă în sprijinul
comunității din România, aceasta fiind semnată de aproape 1000 de personalități publice și
intelectuale, transformandu-se într-o petiție online cu peste 10.000 de semnături. Acesta face o
„reacțiune” spre vizibilitatea la nivel international a comunității Gay. “Coaliția pentru Familie” a
colaborat în același timp cu Biserica Ortodoxă Romanescă care și-a arătat sprijinul asupra
Referendumului pentru „familia tradițională” încă de la început, reușind astfel să aducă mai multe
persoane de partea lor astfel.

La data de 6 Octombrie 2018, a avut loc referendumul care avea că scop redefinirea familiei în
Constituția României. Cetățenii au fost întrebați dacă sunt de acord se schimbe Articolul 48 din
Constituție. Acest articol avea să prevadă de acum faptul că: „Familia este compusă exclusive din

72
Cynical Romanian Referendum Tries to Redefine ‘Family’, HUMAN RIGHTS WATCH
(https://www.hrw.org/news/2018/10/03/cynical-romanian-referendum-tries-redefine-family), accesat la 3 dec
2020, ora 11 pm
uniunea unui bărbat cu o femeie”73, neglijând astfel, atât persoanele gay, bi, cât și celelalte
identități de gen - precum non-binary, intersex sau transgender. În consecință, orice relație care se
dorește a se oficializa legal între persoane care nu sunt hetero-normative devine neconstituțională.

Un alt caz de politică conservatoare este amendamentul adus de senatorul PMP, Lungu Vasile
Cristian, absolvent al seminarului teologic din Zalău, la legea educației din România, acest
amendament având că scop modificarea și completarea legii educației naționale nr.1/2011, și
interzicerea predării educației depre gen și sexualitate în cadrul școlilor prin aticolul 7, Alin.(e),
lucru abuziv.

Textul articolului, așa cum a fost scris de Lungu Vasile Cristian, se prezintă: “(se exclud –
n.n.) activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă că genul este
un concept diferit de sexul biologic, cele două fiind întotdeauna aceleași”74, iar adoptarea acestuia
s-a făcut cu majoritate de voturi în iunie 2020, fiind înaintată președintelui.

Criticile nu au încetat să apară, deoarece multe persoane care fac parte din comunitatea
transgender și non-binar s-au simțit discriminate. În plus, eliminarea unor părți ale curicumului
școlar va constitui un detriment pe termen lung având în vedere că studenții nu vor mai avea
posibilitatea să învețe în teorie despre comunitatea LGBTQIA, şi libertatea creaţiilor de orice fel,
prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public,
sunt inviolabile.”75

Toate aceste campanii politice conservatoare, duse împotriva comunității au avut un efect
contrar de cele mai multe ori. Vocile comunității au devenit tot mai tari, tot mai auzite în contextul
campaniilor ultranaționaliste de cele mai multe ori, care incită la ura și discriminarea unui grup
deja vulnerabil. Astfel, asistăm la acea ”contrareacție”. Pe fondul tot mai larg al câte unei noi

73
Românii au respins ura prin #boicot, HotNews(https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22744419-asocia-accept-
salut-rezultatul-referendumului-pentru-familie-rom-nii-respins-ura-prin-boicot.htm), accesat la 22 mai, 2021, ora
12 pm
74
Raport suplimentar asupra propunerii legislative pentru modificarea si completarea legii educatiei naționale
nr.1/2011, NR. XXVIII/44/05.06.2020, L87/2020 (https://www.senat.ro/legis/PDF/2020/20L087S1.PDF), consultat
la 1 aprilie, 2021, ora 11 am

75
Constituția României – Art. 29, Libertatea conştiinţei; Art. 30, Libertatea de exprimare
politici conservatoare, s-au conturat încet, dar sigur, premisele demarării unor noi proiecte, care s-
ar fi dorit a fi transformate în politici publice, însă au rămas de cele mai multe ori multe din acestea
la nivelul unor campanii de success. Și aici vorbim despre campanii care fac eforturi pentru
sănătatea psihică și emoțională a membrilor comunității, pentru asigurarea siguranței persoanelor
transgender, pentru incluziune, combaterea discriminării, dar și pentru sănătatea persoanelor gay.

Un exemplu vine de la asociația MozaiQ, care a dat startul, în august 2020, unei campanii
denumite “Spune NU! homofobiei și transfobiei în campania electorală”76. Aceasta vizează
încetarea folosirii de către partide a incitării la ură și lozincilor scandaloase legate de LGBTQ
pentru a-și mări șansele de a fi alese în timpul campaniilor electorale. Acest lucru rănește foarte
mult oamenii care fac parte din LGBTQIA, cei mai mulți fiind tineri, care cad victime atacurilor
făcute de homofobi sau alte persoane cu ideologii naționaliste. Un exemplu este modul în care
Cozmin Gușă a criticat opoziția și pe Nicușor Dan spunând că „este gay și el, și partidul său, USR
PLUS, compus numai din homosexuali”77, aceste insulte fiind iritante și fară rost, doar pentru a
stârni o opinie publică contrară și pentru a ieși personal într-o lumină favorabilă înainte de alegeri.
MozaiQ nu a fost totuși singura asociație care a ripostat, ACCEPT criticând în mod deschis, pe
toate rețelele de socializare, folosirea de către PSD a stereotipurilor, transfobiei și homofobiei drept
unealtă de campanie.

La nivel naţional, s-a încercat introducerea une campanii de informare creată cu ajutorul
asociaţiei „Eu sunt!Tu?” care doreşte să disemineze public probelmele comunităţii Gay, şi
reducerea lor, ȋn special cele legate de sănătate și contractarea bolilor cu transmitere sexuale de tip
HIV, dar și a problememlor legate de dependența de alcool sau de droguri a tinerilor LGBTQ, care
de cele mai multe ori se leagă de gradul de anxietate ridicat ori de depresie, în legătură cu teama
neaceptării și respingerii de către ceilalți. Alte activități, menționate pe site-ul oficial al organizaţiei
care sunt întreprinse în mod natural sunt: organizarea activităților de strângere de fonduri,
publicitate prin mediul online, propunerea noilor legislații și informarea funcționarilor publici din
diferite sectoare de administrație.78

76
Spune NU! Homofobiei MozaiQ (https://www.mozaiqlgbt.ro/2020/08/nu-homofobiei-si-transfobiei-in-
campania-electorala/), accesat la 23 aprilie, 2021, ora 7 pm
77
Idem
78 Misiunea Asociaţiei “Eu sunt! Tu?” la https://eusunttu.ro/proiecte/
 O altă campanie internațională a fost creată de către Comisia Europeană, care a stabilit că, la
data de 17 Mai va fi celebrată Ziua Internațională împotriva homofobiei, transfobiei și bifobiei
pentru a oferi suport și recunoaștere oficială comunității LGBTQ+. Această campanie de acceptare
nu a fost făcută publică de mass media din România, decât poate într-o mica măsură. Însă ea a luat
amploare în ultimul an. Recent, chiar acum pe data de 17 mai, 2021, mai multe branduri cunoscute
și-au arătat aprecierea vis-à-vis de necesitatea unei astfel de celebrării. Acest lucru s-a văzut chiar
în mai multe spoturi publicitare, iar unul dintre marile branduri din lume de mobilă mass-market
a creat chiar spații mobilate pentru „El și el”, sau pentru „Ea și ea” 79, combătând categoriile din
piețele de masa „Man/Woman”80

În concluzie, anii trecuți, (în special 2018-2020) au fost plini de evenimente, mai mult sau mai
puțin prielnice comunității LGBTQ+ și aliaților săi, deoarece constantul joc de putere care apare
în politică descurajează activitățile de protejare a drepturilor minorităților, nu numai sexuale dar și
de alt tip. Totuși, a existat și un rezultat benefic pentru comunitatea gay, poate unul dintre
laitmotivele acestei lucrări, și anume, vizibilitatea, vocile care se fac auzite, lucruri care contează
foarte mult într-o ramă conservatoare. Cea mai mare piedică este legată de rezistența la schimbare
care îi face pe mulți cetățeni să nu aprecieze mișcările homofile și campaniile de recunoaștere a
drepturilor. Este destul de dificil de imaginat pentru unii oameni heterosexuali ce poate să însemne
o lume cu reguli prin care să nu te poți ține de mână cu persoana de-aproape sau ce însemnă să fii
discriminat pentru ceea ce ești, de fapt.

E. Cercetarea evoluției mișcării LGBTQ+ în România din ultimii 15 ani

Trecând la partea cercetării propriu-zise, și că tot vorbeam despre unul dintre „laitmotivele”
lucrării, m-am gândit să încerc să îl verific cumva, folosind metode calitative potrivite și la

79
IKEA, IDAHOT „Iubirea există și în afara celor patru pereți”, campanie
(https://www.ikea.com/ro/ro/campaigns/idahot-2021-iubirea-exista-si-in-afara-celor-patru-pereti-pub6bd0dca0),
accelast la 18 mai, 2021, ora 12 am
80
Understanding Non-Binary People: How to Be Respectful and Supportive, National Center for Transgender
Equality (https://transequality.org/issues/resources/understanding-non-binary-people-how-to-be-respectful-and-
supportive), accesat la 12 mai, 2021, ora 2 pm
îndemână, cum este interviul, despre care voi vorbi în cele ce urmează. Mi-am dorit să cunosc care
sunt oamenii care se luptă zi de zi cu cazuri despre discriminare sau violență împotriva minorității
sexuale din România. Mi-am dorit ca în aceste interviuri de pronfunzime, semistructurate, dar și
cu experți în domeniul activismului, să expun imaginea unor realități dureroase a celor queer,
afectați de atitudinile politico-sociale ultraconservatoare.

GOD GOD GOD

GOD SAVE
SAVE
SAVE

SAVE SAVE
Ul gatha 3 SAVASAVESAVESAVE perfffff
Astfel, să începem cu prezentarea unei ideei generale, descriind cadrului politic al României
cu privire la persoanele care fac parte din minoritățile sexuale. Aici, trebuie precizat că Romania
este o țară tradiționalistă care se bazează în profunzime pe religie și ”normalitate” socială, acest
lucru fiind impus prin legi, cutume și comportamente sociale care nu este indicat a fi încălcate de
un cetățean care dorește să facă parte din colectiv81.
Datorită acestor viziuni, este foarte greu pentru oamenii care fac parte din minorități precum cele
sexuale să aibă căștig de cauză sau să fie apreciați. De aceea, politicienii care sunt la putere nu iau
în calcul aproape niciodată drepturile și libertățile acestor cetățeni.
La nivel național, sunt foarte puține legi care protejează persoanele LGBTQ+, una din ele
este cea aprobată de Parlament în 2000 care precizează că discriminarea și incitarea la ura
împotriva persoaneleor gay este ilegală la locul de muncă, dar și în servicii de educație, sănătate
sau în drepuri de proprietate. Această lege a fost lăudată de către Uniunea Europeană, având în

81
Romania ‘turns illiberal’ with moves against gay marriage, POLITICO, (https://www.politico.eu/article/romania-
gay-marriage-turns-illiberal-with-moves-against/), 11 mai, 2021, ora 5 pm
vedere că este foarte bine definită, iar Amnesty International a realizat un raport82 în care a
menționat implicarea României în implementarea drepturilor LGBTQ din Estul Europei.
Legat de persoanele transgender, în afară de legea care permite schimbarea numelui doar după
efectuarea operației de schimbare de sex, nu există alte reglementări care să-i ajute pe aceștia cu
terapia după operație, sau polițe de asigurări pentru tratamentele hormonale. În acest caz, România
mai are mult de lucrat pentru acceptarea totală a LGBTQ+, însă, acest lucru se poate realiza numai
în afara teocrației pe o urmează uneori și doar prin legi comprehensive care să nu aibă posibilitate
de „fentare”.

E.I. Interviuri cu reprezentanţi ai comunităţii

Din cauza fluxului mare de informații care circulă în mediul cultural și online, de multe
ori, comunitatea LGBTQ+ din România e greșit caracterizată, iar personele care nu cunosc
realitățile și problemele de zi cu zi ale celor care fac parte din aceasta, tind să subestimeze sau
supraestimeze gravitatea unor situații. Am decis astfel, pentru a aduce cele mai bune informații în
acesata lucrare, să realizez și să prezint trei intreviuri cu reprezentanții LGBTQ+ care cunosc
practic “culisele” comunității și care pot oferi detalii utile și nealterate despre aceasta. Nu este
întâmplător că este vorba de trei interviuri, excluzând paritatea și incluzând dorința de avea o
rezultantă cât mai clară și definită în final. Totodată, alegerea celor trei asociații a fost foarte
importantă pentru lucrare, deoarece se diferențiează între ele fie prin zonele regionale diferite în
care activează (PRIDE România care activează într-un oraș precum Clujul, și celelalte două în
București), fie prin distanța în timp a anilor în care au luat ființă și a experimentării activismului
(vorbim aici despre ACCEPT-ul, înfiițat în 1995, și MozaiQ-ul în 2017, de exemplu). Totodată,
nu este întâmplător nici că am ales în proporție de 100% personae gay/lesbi, unul dintre subiectele
principale ale interviului făcând trimitere la cel mai recent abuz politic organizat, îndreptat
împotriva minorităților sexuale din România – Referendumul din 2018, care a vizat, printer aletele,
în mod expres primele trei „majuscule” ale acronimului LGBTQ+.

82
Raportul „Overview of Lesbian and Gay rights in Eastern Europe” 2008 Saturday 17 May 2008, de la Amnesty
International (http://www.amnestyinternational.be/IMG/pdf/doc_18433.pdf), accesat la 7 mai, 2021, ora 7 pm
 Structura interviului este foarte importantă de subliniat. Așa cum se va observa, fondul
comun al celor trei interviuri îl reprezintă primele 9 întrebări. Prin acestea, mi-am dorit să surpind
în mod special imaginea „monografică” a unei întregi mulțimi conservatoare din România, așa
cum este ea percepută de trei din vocile pe care asociațiile Gay din România le au. Întrebările în
sine se referă direct, printre altele, la atitudini conservatoare și ultranaționaliste din România
ultimilor 15 ani. Este bine de menționat, totodată, că există necesitatea dezambiguizării celor două
concepte politice menționate anterior, „conservatorism”, respectiv „ultranționalism” Prin urmare,
definesc conservatorismul ca o filozofie politică ce promovează instituțiile sociale în contextul
culturii și civilizației. Printre principalele elemente ale conservatorismului se numără tradiția,
imperfecțiunea umană, unitatea organică, ierarhia, autoritatea și dreptul la proprietate.83 În timp ce
ultranationalismul este definit ca fiind un tip de naționalism extrem care promovează interesele
unui singur stat, în detrimentul celorlalte.84
Mi-am dorit totodată, să surprind în mod dinamic reacțiile pe care le au cei intervievați,
atât în calitatea lor simplă de oameni, care au suferit și care s-au consumat pe fondul
Referendumului, cât și în calitatea lor de conoscători sau reprezentanți ai asociațiilor pe care le-
am întrebat ce a însemnat cel mai greu moment pentru ele, de natură abuzivă. În final, 5 intrebari
sunt dedicate fiecarei organizatii în parte, pentru a afla informații detalitate despre implicarea
diferită a fiecăreia în varii momente, sau despre statusul special al fiecareia ori misiune și obiective
specifice, însă și despre perpective personale și afective ale fiecărui om intervievat.
Este de menționat că în integralitate interviurile s-au desfășurat online, în condițiile
restrictive ale actualei pandemii, prin întâlniri video, care au avut loc pe parcursul a două ore, cu
pauză, după programările menționate mai jos în interviuri, prin intermediul aplicației Zoom,
discuțiile fiind în întregime înregistrate, cu acordul celor intervievați.

Cât despre metoda de cercetare, și anume interviul, menționez că mi s-a părut cea mai
potrivită din mai multe motive. O astfel de metodă de cercetare calitativă „nu presupune
operaționalizarea foarte precisă a variabilelor, însă nici pe departe nu exclude o definire cât mai
clară a conceptelor”85, așa cum se întrevede în lucrarea de față. Cum o definiție simplă spune,

83
Political Ideologies: An Introduction 6th ed, by Andrew Heywood, February 13, 2017, Red Globe Press
84
Dicţionarul Oxford (https://www.lexico.com/en/definition/ultranationalism)
85
Asociaţia Română de Dezvoltare Comunitară – Studiul de caz ȋn dezvoltare comunitară, pp. 2-7
„interviul este o metodă indirectă, în care nu avem acces la fenomenul studiat, însă încercăm să
obţinem datele necesare întrebând persoanele care au anumite cunoştinţe despre fenomenul care
ne interesează”86. În primul rând, interviul surprinde informații directe de la om, în starea lor
filtrată, dar și brută, sinceră și în mod natural. Fie că este vorba de ce a văzut, în calitate de martor,
ori de ceea ce a trăit, în calitate de subiect, oamenii fac ca interviul să rămână o metodă de cercetare
bogată pentru cercetător. Pentru mine, alegerea acestui „instrument” de cercetare a însemnat a
înțelege evenimente cu impact major asupra vieții oamenilor. Mi-am dorit să ascult, să privesc
obiectiv, detașat pe tot parcursul metodic, astfel încât să pot așeza aici atât informații care ar putea
servi mediului instituțional-politic, cât și celui pshio-emoțional. Interviurile realizate se doresc a
fi, în final, trei interviuri de profunzime, semistructurate, așa cum se prezintă mai jos.

Prezentarea interviurilor

Interviu cu Vlad (31 de ani), bărbat gay,

reprezentant al asociației MozaiQ,

Data, ora și modalitatea de intervievare: 3 decembrie, 2020, ora 3pm, online (aplicația Zoom)

1. Cum vedeți politica conservatoare din România? Cum ați resimtit prezenta conservatorilor in
societatea din România?

Anul asta, in primul rand, in 2021, se implinesc 20 de ani de la dezincriminarea homosexualitatii

in Romania, respectiv scoaterea Art. 200 din Codul Penal. Romania a fost in 2001, una dintre
ultimele tari din Europa care au dezincriminat homosexualitatea. Prin comparatie, tari ca Ungaria,
Ceholsovacia au dezincriminalizat homosexualitatea inca din anii `60 si `70. Inclusiv in blocul Estic
a existat o politica de realaxare a politicilor antihomosexuale, pe cand in Romania lui Ceausescu,

86
ȘANDOR, Sorin Dan, MARIAN, Cosmin – Cercetare in ştiintele politice: teorie, metode şi aplicaţii (Research in
Political Science: Theory, Methods and Applications), Accent, 2006, p. 128
 in contextul politicilor pronataliste, care a inclus si interzicearea avortului, in `68 a intrat in vigoare
un nou Cod Penal odata cu Articolul 200, care pedepsea relatiile homosexuale, de la 1-5 puscarie.
Inclusiv interzicea propaganda homosexuala. Dupa `90, Romania a intrat in 1993 in Consiliul
Europei, cu promisiunea de a scoate articolul 200 din Codul Penal. In 1994 - CCR a dat o decizie
intr-un caz din Sibiu prin care Art 200 ar fi fost constitutional atata timp cat relatiile homosexuale
nu produc scandal public, facand trimitere la un concept vechi al lui Carol al II-lea, din anii `30. CCR
evident ca a preluat atunci acel concept total gresit, luand o decizie de a-l numi constitutional, la
fel de gresita si nefericita. „Scandal public” putea insemna chiar si prostia ca doi vecini, daca
vedeau doi barbati intrand in aceeasi casa, sunau la politie si tot asa. In `96, Romania a
condamnat-o pe Mariana Cetinel, victima unor abuzuri si a disriminarii pe baza de orientare
sexuale. In 2001, criteriile de la Copenhaga pentru aderarea la UE prevedeau si inca prevad ca
statele UE sa aiba legilatie antidiscriminare pe baza de orientare sexuala. Astfel ca in 2001, printr-
o ordonanta de urgenta a lui Adrian Nastase, s-a scos articolul 200 din Codul Penal, si
homosexualitatea a fost dezincriminalizat. In acelasi timp in anul 2000, Romania trecuse
ordonanta in CDR 137/2000 privind antidiscriminarea, care merge mai departe decat ceea ce cere
UE. UE cerea discriminarea pe piata muncii, pe cand Romania interzicea discriminarea si in alte
domenii extra – domeniul locuirii (n-ai de ce sa inchiriezi pe baza de orietare sexuala).

2. Îmi puteti menționa trei momente sociale sau politice, când comunitatea dvs a fost vizată în mod
explicit de catre politica conservatoare din Romania?

Evident, primul este Refendumul familiei, din 2018. Este cel mai important pentru comunitatea
LGBTQ+ din Romania, facand-o tot mai vizibila. Apoi, pot spune ca legea identitatii de gen, „data”
in forma de proiect doar, din fericire, in plina carantina generala, cand toata lumea steatea in
casa, se dadeau amezni si asa mai departe. Reactia la trecerea acestei legi a fost absolut
extraordinara. La ea n-am reactionat doar noi, cei din Romania, ci si cei din strainitate. S-au
mobilizat universitati de la cel mai inalt nivel din intreaga lume, s-a scris o scrisoare de catre 800
de profesori din toata lumea si in plina stare de urgenta, in fata Palatului Cotroceni, s-a si organizat
un protest al comunitatii transgender – un lucru de mobilizare extraordinar, in plina stare de
urgenta. Si al treilea moment, as mentiona in 2013 – povestea cu Mihaela Radulescu, cand a facut
niste comentarii homofobe, si dupa aceea comunitatea s-a mobilizat intr-un protest in fata sediului
PRO TV.
3. Ce a insemnat Referendumul pentru familie, din 2018 pentru asociatia dvs?

A insemnat in mod cert o mare provocare in ceea ce priveste rezistenta la schimbare a profilului
unei asociatii deja fondate. Ne-a redefinit obiectivele pentru o perioada de cel putin 3 ani.

4. Ați prevăzut acest moment? Dacă da, când?

Imediat dupa fondarea MozaiQ., pot spune ca aveam cumva treaba noastra. Si pe atunci a inceput
si initiativa Coalitiei pentru familie, care ne-a deraiat de la drumul nostru cumva. Nu am vrut sa
citim legi, constitutii si tot felul de lucruri, insa fiind obligati de imprejurari, am inceput in 2016 cu
o dezbatere comunitara, unde am explicat oamenilor care e treaba cu Referendumul, care sunt
pasii de modificare a Constitutiei. Am luat lucrul acesta in serios. Sa vedem, cum ne organizam, ce
facem mai departe. Munca noastra pe Referedum a continuat in cei trei ani, prin zeci de
comunicate de presa. De fiecare data reactionam la tot ce se intampla pe subiect, am scris
sentatorilor si deputatilor. De exemplu, in mai 2017, cand s-au depus cele 3 milioane de semnaturi
la CCR, noi am organizat o contrapetetitie semnata de 1000 de vedete. Au semnat INNA, Loredana,
oameni din toate zonele, de la artisti pop, la regizori, la actori. Dup-aia am inceput sa ne organizam
si in strada. Ne-am organizat si in strada, cu marsul Dumnzeu nu face politica!

5. Cum ați reacționat propriu-zis la referendum, organizational? Ce strategii ati folosit?

A trebuit sa reactionam la o „nebunie” a Coalitiei pentru familie, care impanzise deja toate orasele
cu bannere, flyere pana si in paine. Noi am actionat in online. Am avut site-ul, am facut publicitate
pe Facebook si pe Instagram. A fost o campanie platita. Am avut protestul in Piata Victoriei
IUBIREA NU SE VOTEAZA! cu o saptamana inainte de referendum. Am vrut sa fie informata lumea,
si in afara Romaniei. Campania noastra a ajuns la vreo 6 milioane de romani, care a contat, zic eu
pentru votul final.

6. Ce ați făcut după ce ați depășit momentul acestui abuz? Cum v-ați mobilizat după? Ce strategii de
combatere ați încercat să puneți în practică?
 Etapa post-referedum a fost sa lucram in continuare la firul ierbii, si sa ajutam peroanele care
suferisera deja discriminarea si ura din timpul referendumului. Am lucrat si cu persoane rome in
mod special. Dar acum a venit pandemia si ne-a cam incurcat. Am facut un proiect prin care sa
crestem gradul de angajabilitate al persoanelor transgender. Avem si un targ cu angajatori
LGBTQ+ friendly. Facem si fotbal, pentru DIVERSITATE. Deci na, ne-am continuat munca in
comunitate practic, cumva avand si aceasta umbra a conservatorilor asupra noastra.

7. Cum vă simțiți ca persoană gay, în România, știind ce s-a întâmplat atunci?

A fost un atact direct, organizat indelung, la adresa unor drepturi fundamentale, care personal m-
a solicitat.

8. Odata luat sfarsit acest eveniment organizat, uitandu-va in spate, imi puteti spune daca a avut un
efect sau nu asupra comunitatii dvs momentul 2018?

A avut multe aspecte negative, crescand discrimnarea in randul nostru si ura fata de persoanele
vulnerabile, care au avut dupa acest eveniment nevoie de ajutorul nostru, al asociatiilor, care sa
le ajute sa treaca peste toata discriminarea si loviturile incasate, cel putin la figurat. Efectul benefic
a fost clar vizibilitatea. Toata societatea a disutat despre acest subiect. Am fost to mai vizibili. S-a
discutat in sate, in biserici. Poate asa oamenii si-au schimbat convingerile gresite (zic si eu, macar
o parte dintre ei).

9. Ce puteti spune despre schimbarile din ultimii 15 ani, vis-a-vis de acceptarea comunitatii noastre
de catre societate, referindu-va daca ati putea, la dezvoltarea acesteaia dintai?

De exemplu, astazi, am ajuns sa avem cam 33% dintre Romania, conform ultimului barometru
sunt de acord ca cuplurile gay sa primeasca dreptul la casatorie. Lucrurile au evoluat pozitiv, insa
nu fara a fi prezent acest grup conservator.
Este clar ca in Romania clasa politica a ramas in urma ”trendurilor”, de altfel lucruri normale. Uite,
chiar recent, in 2013, am avut propuneri pentru parteneriatul civil, dar clasa politica a tot evitat
sa si le asume. Schimbarile sunt de mai multa natura si implica foarte mult latura sociala in primul
 rand. Pe masura ce foarte multi oameni calatoresc in strainatate, iau contat cu normalitatea de
acolo, care poate exista si la noi. Privesc, analizeaza, si isi dau seama ca totul e in regula (daca e
sa vorbim de adeptii ultraconservatorismului). Plus expunerea, persoanelor LGBTQ+ si la televizor,
si in societate, au un impact pozitiv. Vizibilitatea este castigul noastru pe care il meritam, pentru
ca suntem la fel ca toti ceilalti.

10. Cum a evolutat PRIDE-ul in Bucuresti, in ultimii 15 ani?

In 2005 e primul Bucharest PRIDE intre Tineretului si Piata Unirii din Bucuresti.
*(youtube, istoria PRIDE-ului si a primelor cluburi gay din Bucharest). Primele PRIDE-uri au fost cu
violente (2006, 2007, 2008), iar Romania a fost condamnata la CEDO in 2013, pentru violentele de
atunci, insa incetul cu incetul, chiar daca a scazut pana atunci (avea pana-ntr-o mie de oameni), a
fost una dintre manifestarile cele mai pastinice, insa abia dupa anul 2010, ca sa intram in decada
ultimilor 10 ani. Acum pot spune, ca avem o mobilizare de exceptie, in ciuda reticentei autoritatilor
locale de atunci. In ultimii 3 ani, avem o mobilizare de exceptie (undeva la 10 000 de participanti).

11. Cum vă simțiți știind că a exsitat pana acum această comunitate conservatoare și că există în
continuare în Romania, pregătită mereu să se mobilizeze?

Cumva povestea conservatorismului anti LGBTQ+ se invarte in jurul anul 2001. Cand LGBTQ+ apare
in peisajul social si politic din Romania, apar politici ultraconservatoare imediat. In 2001, de
exemplu, cand Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane s-a opus chiar dezincriminarii
homosexualitatii si a inceput chiar un referendum national, asta pentru ca tot vom vorbi despre
Referedumul familiei din 2018. Alta poveste este cea a lui 2007, cand un grup de pastori
neoprotestanti s-au intalnit la Vatra Dornei si au decis sa porneasca actiunea de modificare a Art.
48 din Constitutie, pe tema termenului de „soti” (predecesorul lui 2018 ca sa-i spun asa). N-au
strans semnaturile necesare, si initiativa lor a fost respinsa la CCR. In 2011, aceleasi figuri politice
au presat pentru modificarea Codului Civil, pentru a interzice clar casatoria gay. Grupurile acestea
pot spune ca au fost pregatite sa se organizeze mereu, avand tinte mari, si deloc termperati. Au
incercat la Constitutie, nu le-a iesit, apoi la Codul Civil; le-a iesit. Si si-au continuat munca,
ajungand in 2015 sa porneasca o noua initiativa legislativa, care s-a prelungit pe vreo 3 ani,
 culminand in Referendumul despre care vom vorbi. Cumva sunt aceiasi, si se mobilizeaza
permanent, ori de cate ori le vine vreo noua idee.

12. O considerați o comunitate puternică?

N-as putea sa-ti dau un raspuns clar, insa iti pot spune ca nu actioneaza singura. Exsita o puternica
sustinere din afara, „grupari antigender transnationale”, care in Romania si-au gasit terenul fertil.
Vorbim despre Vatican, apoi despre zona neo-protestantilor si, mai apoi, despre zona lui Putin.

13. Ați resimțit vreodată discriminare, pe motivul orietarii sexuale? Cand s-a intamplat asta?

Discrimnarea este o realitate crunta. Am fost discriminat de foarte multe ori, in scoala generala in
mod special. Noi la MozaiQ avem tineri care sunt dati afara din casa. Cauta job, nu sunt acceptati
acolo. Noi le cautam cazare, mancare, job. Persoanele trangender nu sunt angajate, nici nu-s
chemate la interviu macar sau daca incep tranzitia la locul de munca, sunt discrimnate acolo, bully-
ing; adica se creeaza un mediu de lucru ostil care poate duce inclusiv la concediere. Discriminarea
asta la nivel personal, in societate merge si mai departe. Daca in cazurile mentionate anterior,
vorbim de sanatate la nivel emotional in unele cazuri, exista si cazuri poate mult mai drastice, si
cand spun asta ma refer la faptul ca sanatatea iti poate fi pusa in pericol in mai putin de cateva
zile, poate. Este o discriminare din partea statului care n-are un plan pentru bolnavii de HIV/SIDA
de exemplu.

14. Ce proiectii de viitor aveti?

Privesc echilibrat si uite, iti spun, de exemplu, ca intrarea unei „noi” configuratii politice in
Parlament si anume AUR, ma face sa spun ca nu avem o usa deschisa la ei. Vom vedea cum
evolueaza lucrurile, dar nu avem o usa deschisa acolo. Sloganul „Natiune, familie, nu stiu ce...”, la
care se adauga ideologia lor de pe site - acolo sunt semne ale homofobiei, din nefericire.
Interviu cu Andrada Popa (32 de ani), femeie lesbi,

președinte al asociației PRIDE România,

Data, ora și modalitatea de intervievare: 4 noiembrie, 2020, ora 5.30 pm, online (aplicația Zoom)

1. Cum vedeți politica conservatoare din România? Cum ați resimtit prezenta conservatorilor in
societatea din România?

Consider ca acest grup are in Romania inca o voce indeajuns de pronuntanta, insa n-as numi-o
puternica. Daca ar fi fost atat de puternica, ar fi trecut, de exemplu, Refendumul din 2018. Oricat
ne gandim noi ca „Vai cat e de rau aici!”, se poate si mai rau. Este exemplul Ungariei sau al
Poloniei.

2. Îmi puteti menționa trei momente sociale sau politice, când comunitatea dvs a fost vizată în mod
explicit de catre politica conservatoare din Romania?

Desigur. Cea mai recenta disputa – scandalul despre proiectul de lege care interzicea discutiile
despre identitatea de gen, care spre rusinea mea a pornit chiar din orasul meu natal. Inca nu
putem spune ca avem o rezolutie finala, proiectul se tot plimba pe la Curtea Constitutionala. Nu
suna deloc bine pentru viitor, pentru ca ar crea o ingradire foarte puternica a drepturilor umane,
daca ar fi acceptat ca lege si intrat in vigoare. Ar deschide clar usa pentru discriminare in mod
oficial pentru prima data, inca de la scoala primara, cat si pentru cei din mediul unviersitar. Am
speranta c-o sa fie respinsa intr-un final. Am fost parte semnatara cu alte organizatii pentru
sublinierea periocului unui astfel proiect de lege, in cadrul unei petitii catre Presedinte. Incercam
totodata sa explicam sis a mediatizam ca ideilogia de gen nu insemna sa invatam pe cineva sa fie
gay, trans etc. Cu acestea te nasti, n-ai ce le face. Si trebuie sa fii constient de ele.

Alt moment este victoria de la ACCEPT, in cazul X si Y vs CEDO, pe baza abuzurilor autoritatilor
romane care au obligat doua perosna transgender sa isi faca operatie de schimbare de sex mai
intai, si mai apoi sa0si schimbe actele. Legislatia in vigoare pe aceasta tema ar trebui clar
schimbata, dar mai intai macar simplicata, pentru ca sunt convinsa ca statul roman nu ca nu e
 pregatit, pentru ca este pregatit pentru orice acceptare in fond si este o greseala sa spunem ca nu
e pregatit pentru acceptarea gay-lor, dar vocea conservatorilor totusi exsita.

Un alt proces care este tot pe rol, este cazul celor 21 de cupluri de acelasi sex din Romania, care
au dat in judecata statul roman la CEDO, pentru incalcarea dreptului la viata de familie. El trebuie
sa adopte o forma de protective legala pentru aceste cupluri, ca este casatorie, parteneriat civil,
etc. El este pregatit si trebuie sa actionize astfel. Un caz similar a fost in Italia unde au fost trei
cupluri care au castigat. Societatea romana este pregatita pentru orice. Esta ca sic and ne-am
intoarce la 1800 sa ne intrebam daca este etic sa abolim sclavia, pentru ca nu toata comunitatea
poate e de acord cu asta. Ca bonus, as adauga binecunoscutul Referendum.

3. Ce a insemnat Referendumul pentru familie, din 2018 pentru asociatia dvs?

S-a intamplat sa intru chiar atunci in organizatia despre care doresti sa vorbim, si asta pentru ca
ce s-a intamplat atunci n-a fost deloc de dat uitarii, sau ignorantei. Atunci am intrat eu „activa in
activism”, ca sa spun asa. Pana atunci eram mai mult sustinator din umbra, dar in momentul in
care a inceput campania pentru redefinirea familiei a fost practic punctul culminant. N-am mai
suportat, m-am implicat activ, si am decis sa raman in asociatie dupa, si sa ma implic si mai
mult.

4. Ați prevăzut acest moment? Dacă da, când?

Noi stiam de mult ca se pregateste un Referendum pentru redefinirea familiei, ca s-au strans
respectivele voturi, care ar valida o astfel de cerere, dar foarte multa bucata de timp ne-am gandit
ca nu se poate ajunge pana acolo, adica...e prea mult. Am crezut ca exista indeajuns de putina
umanitate incat sa-si dea seama ca nu e in regula ce fac.

5. Cum ați reacționat propriu-zis la referendum, organizational? Ce strategii ati folosit?

Imi amintesc momentul in care a trebuit sa gandim la rece si sa decidem in ce directie ne inreptam.
A fost o intrebare pe care multi dintre noi si-au pus-o: Ce fac? Ma duc si votez „NU”? Sau nu ma
duc si boicotez? Si am decis intr-un final ca cea mai sigura varianta ar fi sa indemnam lumea sa nu
 ia parte la asa ceva, pentru ca este un drept democratic, si votul prin absenta practic invalideaza
intrebarea. Deci si din punct de vedere etic era mult mai ok. Si la nivel personal, reactia mea a fost
„Cum adica ma intrebi asa ceva? Ce sens are sa ma intrebi asa ceva?”. N-am considerat ca este
demn de mine sa raspund la asa ceva. De aceea ne-am implicat in campania activa de boicot.

Strategic, ca sa iti raspuns si explicit, am luat legatura cu celelalte organizatii nationale, care
militeaza pentru comunitatea LGBTQ+. Am ales cu totii boicotul. Acelasi mesaj, insa in forme
diferite, ca sa facem un front comun. Am apelat foarte mult la social-media, pentru ca este invitabil
unul din cele mai bune canale de comunicare, independent de locatie. Mesajul ajunge oriunde,
fara sa te deplasezi fizic. Am facut si o campanie locala foarte intensa. Am facut tot ceea ce
presupune dezbatere pe acest subiect. Am facut o campanie vizuala cu o serie de mesaje, care
incercau sa apeleze la populatia generala si sa le sublinieze oamenilor absurditatea subiectului, si
pe de alta parte, sa le evidentieze faptul ca este vorba de persecutie, si ca suntem fiinte umane la
urma urmei.

O alta tactica adoptata a fost si inscrierea noastra ca observatori electorali, pentru a ne asigura
ca alegerile nu sunt fraudate. Am stat de la 6 dimineata la 1 noaptea. Atata ura am vazut in acele
zile... Personal, evenimentul m-a consumat, dar, din fericire nu a trecut cu rezultatul asteptat de
ei (n.n. – organizatorii conservatori ai referendumului). Una peste alta, am incercat sa educam, sa
aducem in fata oamenilor faptul ca este o discriminare, si ca e si ceva inutil, pentru ca la nivelul
Codului Civil, oricum casatoria este definita ca una dintre un barbat si o femeie.

6. Ce ați făcut după ce ați depășit momentul acestui abuz? Cum v-ați mobilizat după? Ce strategii de
combatere ați încercat să puneți în practică?

Din fericire, Referendumul n-a trecut, si asta m-a bucurat. Am sarbatorit vreo 3 zile dupa. Dar am
fost precauti imediat. Am lucrat pe vindecare, pentru ca foarte multe persoane au resimtit extrem
de tare toata perioada aceea, si au fost vitime ale discriminarii. Se poate ajunge in asemenea
punct si trebuie sa ne asiguram ca nu se va mai ajunge la asa ceva. Am inceput sa ne implicam tot
mai activ. Sa trimitem petitii, sa ne asociem si sa actionam in timp si chiar drastic. Uite cum s-a
 mobilizat toata lumea la proiectul de lege despre identitatea de gen, pentru ca reactia noastra a
fost mult, mult, dar muult mai rapida fata de reactia noastra din perioada referendumului.

7. Cum vă simțiți ca persoană gay (lesbi), în România, știind ce s-a întâmplat atunci?

Efectiv a fost ca o vanatoare de vrajitoare pentru mine tot ce s-a intamplat. Imaginea electorala
care cred ca n-o sa ma paraseasca niciodata este cea de pe Bld. Eroilor, din centrul Clujului, unde
era cortul electoral al unui conservator vocal, imagine care infatisa Clujul arzand, pentru ca vin
homosexualii. Sub, era orasul arzand cu biserica Sf Mihail din centru, si Piata Centrala, si sus un
mesaj ca el sustine familia tratidionala. Tot discursrul public ultraconservator a fost inuman, pur
si simplu. Discursuri propagate in biserici, ca nu e bine sa fii „asa”, cand de fapt e bine si e o
normalitate.

La nivel personal, am ajuns sa-mi fac comingoutul chiar atunci fata de bunica mea, chiar din cauza,
scuze, datorita (pentru ca a fost minunat), datorita acestui eveniment negativ. M-am gandit ca
probabil n-ar accepta; cu frica ma gandeam la asta, dar cine te iubeste, te accepta cum esti. Atat
de mult se vehihula in presa si se discuta... ca bunica a inceput sa-mi puna intrebari despre ... .Din
discutia pe care am avut-o cu ea mi-am dat seama ca este mult mai deschisa si asta m-a incurajat
sa-mi fac comingoutul fata de ea. Daca n-ar fi fost tot circul mediatic, probabil n-as fi ajuns sa am
conversatia aia cu ea si sa-mi dau seama cat de deschisa e de fapt.

8. Odata luat sfarsit acest eveniment organizat, uitandu-va in spate, imi puteti spune daca a avut un
efect sau nu asupra comunitatii dvs momentul 2018?

Au americanii o vorba: The is no bad or good publicity. There is just publicity.

9. Ce puteti spune despre schimbarile din ultimii 15 ani, vis-a-vis de acceptarea comunitatii noastre
de catre societate, referindu-va daca ati putea, la dezvoltarea acesteaia dintai?
Iti pot spune ca a crescut clar vizibilitatea. Si asta, odata cu decriminalizarea homosexualitatii,
odata cu organizarea PRIDE-urilor... am tot intrat mai mult in spatiul public. As spune ca este
important sa-ti spun ca in zonele urbane, dezvoltate, aceste lucruri au dus la o acceptare a noastra
de catre sociatate, si la incluziune treptata, insa in mediul rural si in orice oras mic, as zice ca nu e
 nicio schimbare, si nu ca-n ultimii 15, si chiar in ultimii 20 de ani. Nu exista in rural nicio
imbunatarile a acestui aspect. Si asta pentru ca, na, si resursele noastre, de exemplu, sunt limitate
in promovare si sustinere, si abia pot sa acopere zona urbana. Ne extindem in rural, in masura in
care avem cazuri punctuale – o persoana care ne contacteaza pentru ca are nevoie de ajutor (fie
consiliere, fie ajutor de orice fel), atunci evident ca ne implicam. Totul pleaca de la neacceptarea
de catre societate si in aceste cazuri, sa stii. Totusi, nu avem campanii structurate coerent in afara
spatiului urban. Una peste alta, pot spune ca zero in rural si cu unu in rural da cu plus, si nivelul de
acceptare a crescut, dar nu doar datorita noua, ci si comunitatilor noastre din alte tari, care deja
au schimbat acele convingeri de care va spuneam. Si asta se poate vedea in primul rand in media.
Uitati-va la Netfilx. E un exemplu tare bun, prin filmele si serialele inclusive. Gandeste-te astfel ca,
in ciuda faptului ca cineva poate n-a vazut o persoana gay, are acces la un serial unde poate vedea
ca este la fel de normala ca si una straight.

10. Cum vedeti aceasta dezvoltare a comunitatii dvs in orasul dvs, Clujul?

Orasul in sine, da, pot spune ca este deschis, social vorbind, dar din perspectiva autoritatilor locale
este o reticenta destul de puternica. Deci nu stam mai bine la capitolul asta fata de alte orase din
tara.

(n.n. - Asta imi aminteste de reactiile opresive, si motivele intentante de autoritatile bucurestene
cand a avut loc primul PRIDE din Romania. Autoritatile, se pare, ca au perpetuat aceasta
atitutudine. Putem vorbi astazi despre vreo schimbare in sensul acesta?)

Din perspectiva mea, fiind si femeie, pot spune ca exista deopotriva atacuri, oprelisti si lipsa de
sustinere atat pe partea de orietare sexuala, cat si pe partea de identitate de gen, inclusiv vorbim
aici despre sexism. Eu am observat chestiile astea pe doua filiere, traind intr-o societate profund
misogina. Iar in momentul cand lupti public, pot spune ca imi este greu, insa, comparand, la nivelul
autoritatilor locale, trebuie sa intelegem ca este fara doar si poate mult mai greu sa lupti pentru
drepturile minoritatilor sexuale, pentru a schimba niste convingeri gresite, care nu fac decat sa
faca rau.
11. Ce părere ai despre discursul extremist al partidului politic AUR, nou intrat in Parlament, odata cu
ultimele alegeri electorale din 2020, vis-a-vis de comunitatea dvs?

Pentru mine n-a fost surpinzatoare intrarea AUR in Parlament. Din nefericire, noi traim intr-o bula
foarte fericita si nu ne dam seama de asta. Prin definitia ta ca om, cand ceva nu iti place, convii sa
treci mai departe. Si asta poate fi un lucru bun, pana cand, se intampla astfel de lucuri. Ai un coleg
la facultate care nu e de acord cu LGBTQ+. Nu stiu cati ar alege sa stea sa iasa cu el la cafea, si
totusi sa-i prezinte un punct de vedere, prin care si-ar putea da seama ca suntem si noi oameni,
schimbandu-i convingerile gresite, care nu fac decat rau lui, si celorlati. Aceasta bula de confort
ne face pe noi de multe ori sa tindem cateodata ca discursruile astea extremiste inca exista, si se
propaga foarte bine. Intra pe grupurile lor si vezi singur cati oameni reactioneaza la mesajele lor
care invita la patriotism, insa ca substrat, incita la ura, intoleranta, extremism intr-un cuvant. Asa
ca pana nu se organizeaza ei structurat, cum au facut-o acum, in cadrul unui partid, pentru noi
totul e roz. Toti ne accepta. “Bai, dar chiar la extrema asta nu exsita !”, dar ei erau acolo deja. Pur
si simplu nu aveau o voce. Unii sunt vechi, figure cunoscute. Erau acolo deja. Este diseminat din
Coalitia pentru Familie in mare parte. Totusi, nu cred c-ar putea reusi sa faca ceva de unul singur
(n.n. – AUR). Dar nu trebuie subsestimat. Si asta cu toate ca, lasand la o parte tot ce nu ne place
la ei, fac niste gafe de PR cel putin extrem de grave, si un circ ce imi aduce aminte de PRM in epoca
Vadim.

12. Cum vedeti casatoria acum (in anii viitori) in Romanaia, intre persoanele de aceleasi sex? Este ea
o realitate?

Drepturile fundamentale ale omului nu sunt dicutabile. Carta ONU este foarte clara in privinta
asta. Discursul conservator s-a temperat de-a lungul vremii, gratie victoriilor noastre pe cale
legala. Vor accepta probabil un parteneriat civil “Da, haide sa-i lasam sa-si imparta bunurile, dar
sa n-adopte copii!”. Ideea de casatorie in mod explicit n-o vad prea aproape de momentul prezent,
dar nici prea departe.

13. Cand credeti ca va fi posbila casatoria in Romania mai exact si ca cei din comunitatea LGBTQ+ sa
beneficieze de aceleasi drepturi care altora le sunt deja recunoscute in alte tari dezvoltate ?
 Sincera sa fiu, as zice ca in vreo doi ani va fi posibil un parteneriat civil in Romania, ca mai apoi sa
se dezvolte spre casatorie in adevaratul sens al cuvantului.

14. Ce proiectii de viitor aveti, in plan personal?

Imi doresc sa traiesc fericita in continuare alaturi de partenera mea. Imi doresc sa ma casatoresc,
chiar daca un act nu schimba cu nimic situatia noastra, insa vreau acest lucru aici, in Romania,
unde lupt pentru recunoasterea drepturilor mele. Nu iau in calcul casatoria in alta tara gay-
acceptance. Am discutat cu ea daca ramanem aici si ne luptam, sau ne mutam altundeva unde sa
ne fie mai usor. Am ales sa stam aici. Iar statul roman n-ar recunoaste casatoria. M-am gandit sa
ma casatoresc in alta tara, atacand Romania in instanta pentru a o obliga sa-mi recunoasca
certificatul de casatorie. Dar nu cred ca e cea mai buna varinta si iti spun si de ce. Se leaga fix de
discursul conservator – tot ce fac eu cu prietena mea, spun ei, ca sunt “importuri…ca nu sunt
romanesti”. Ei, eu nu imi doresc sa raspund acelor comentarii homofobe intalnite in social-media
care imi spun “Mergi in America, du-te in Olanda si traieste acolo alaturi de depravati”. Din
perspectiva mea personala, eu casatorindu-ma in alta tara, le dau cumva dreptate. Insa eu sunt
aici ca sa ii fac pe toti sa inteleaga ca nu s-a inventat nici in America, si nici Olanda asa ceva, ci
este de cand lumea si pamantul, cum spune o expresie tot romeasca foarte adevarata, iar in tara
mea eu sunt aici ca sa imi construiesc recunoasterea drepturilor. Si voi face asta din interior. Nu
imi doresc sa-mi fac acest deserviciu, casatorindu-ma in alta tara.

Sunt optimista ca mi se vor recunoaste aceste drepturi aici, in Romania. Dar imi pastrez si realismul care
ma face sa lupt pentru recunoasterea lor.

Interviu cu Luca Istodor (25 de ani), persoană gay,

membru al asociației ACCEPT

Data, ora și modul de intervievare: 3 aprilie, 2021, ora 11 am, online (aplicația Zoom)

1. Cum vedeți politica conservatoare din România? Cum ați resimtit prezenta conservatorilor in
societatea din România?
 Mi se pare greu de definit. Așa cum sigur nu există nicio singură comunitate LGBTQ+, sau o
comunitate Gay, așa cum și noi suntem tot mai ramificați, așa și ei sunt - unii mai homofobi, alții
mai putin. Însă au tot mai multe grupuri, tot mai diverse; de asta, e cam greu să dau o definiție,
dar uite, cel puțin în Romania, în perioada Refendumului (Referendumul familiei din 2018 – n.a.)
pot spune că ce-am văzut atunci a fost un cartel aproape, o coaliție clar. Erau atunci și unii
împotriva drepturilor femeilor, alții împotriva avortului, erau organizații peste organizații și de
dreapta convervatoare. Cred că homofobia, transfobia se simpatizează reciproc cu alte idei
promovate de organizații care contracarează mișcarea feministă. Se știe că la toate astea nu
trebuie neglijate legăturile internaționale cu grupurile conservatoare din alte țări, dar si cu
grupurile religioase transnaționale. Se știe deja că este o întreagă caracatiță, se primesc finanțări,
există susținere.

2. Îmi puteti menționa trei momente sociale sau politice, când comunitatea dvs a fost vizată în mod
explicit de catre politica conservatoare din Romania?

La nivel personal, mie încă mi se pare incredibil că sunt oameni care fac din viația lor un scop
homofob, astfel încât să îngreuneze felul în care trăiesc comunități deja vulnerabile și
marginalizate.

Referendumul pentru familie din 2018, clar primul loc, și aș mai zice că pe lângă failul ăsta
minunat al grupării conservatore, ar mai fi si încercările de a se adopta legea aceea care spunea
NU educației sexuale în școli, și intrarea AUR in Parlament e de notat în cele din urmă, din finalul
lui 2020.

3. Ce a însemnat Referendumul pentru familie, din 2018 pentru asociația dvs?

Dozajul a fost nebun la ACCEPT, mulți voluntari ne-au sărit în ajutor. Eu nu știu exact ce s-
a întâmplat de la începutul inițiativei Coaliției pentru familie. Am ajuns cu o lună înainte doar de
referendum. Îți pot spune însă sigur că am urmărit îndeaproape efortul ACCEPT - mai multe
 campanii, cu imagini ale mai multor familii care sunt acceptance (tolerante –n.n) cu copiii lor gay,
trans, queer. Eram și eu cu ai mei într-unul dintre promo-uri, când am reușit să vin în țară.
Președinta noastră era foarte extenuată atunci, în ultima lună înainte de referendum – presă, TV,
interviuri. Atunci s-a facut și o coaliție la ACCEPT denumită RESPECT, tot pentru a contracara
referedumul.

4. Ați prevăzut acest moment? Dacă da, când?

Da, categoric. E vorba clar de mai mulți ani. Știam și ne pregăteam cumva pentru acest
moment, după tot mai multe inițiative de a trece în Parlamet un referendum de tipul ăstuia.

5. Cum ați reacționat propriu-zis la referendum? Ce tactici și metode ați adoptat?

Despre metoda adoptă, și anume boicotul nu știu să-ți zic cum s-a ales ca fiind soluția cea
mai bună. Dar știu că probabil mai multe organizatii, MozaiQ, PRIDE-ul, toate s-au consulatat
între ele și împreună ACCEPT s-a ajuns la această decizie unanimă. Însă nu-ți dau siguranța
informației.

6. Ce ați făcut după ce ați depășit momentul acestui abuz? Cum v-ați mobilizat după? Ce strategii de
combatere ați încercat să puneți în practică?

Ne-am bucurat. Sâmbătă, în prima zi, eu eram dezamăgit, mă gândeam că o să treacă

pragul de prezență la vot. Eram la o petrecere seara și, după ce am dormit o oră toată noaptea,
m-am trezit și am aflat ca n-a trecut. Eram lângă ai mei duminică și tot dădeam refresh să vedem
procentul final al prezenței la vot. La nivel organizațional, îți pot spune că ACCEPT-ul și-a continuat
misiunea, dezoltandu-se pe mai multe ramuri, și cu tot mai multe proiecte. Tot mai multe campanii
mișto, pentru tineri. Mesajul „You are not alone!” este foarte important și trebuie auzit.
7. Cum vă simțiți ca persoană gay (lesbi), în România, gândindu-vă la ce s-a întâmplat atunci?

Hmm... suntem gay, trăim într-o societate încă tare neînțelegătoare și lipsită de educație.
Ne confruntăm cu lucruri homofobe, transfobe. Am proiecte sensibile și chiar n-am energia să ma
implic în toate emoțional. Încerc să rămân obiectiv, să îmi duc task-urile la finalul fiecărui proiect.
Dar cu Referendumul a fost mult mai personal și am fost afectat emoțional, pentru că în mod
evident se făcea referire la persoana mea, la orietarea mea sexuală și la identitatea mea. Sigur că
se punea accent de către conservatori pe atunci pe latura asta ”legislativă”, în birourile din
Parlament, atunci când se confruntau ei cu opoziția, dar dincolo de asta... câtă homofobie a fost!
De la simplul ton al ”unei mici modificări consituționale” (așa cum se tot vorbea de către grupul
ultraconservator) s-a ajuns la a mă simți atacat de o avalanșă de stickere, pliante și alte afișe
homofobe răspândite prin oras. Eram într-o întâlnire chiar într-o zi din timpul campaniei și ironic,
cei de la Cpf au vrut să ne împartă pliante. Eram foarte furios. Nu înțelegeam cum se poate
întampla asta, fiindcă mă simteam targgetat personal și cumva am ales atunci să mă implic direct
în lupta asta antireferendum și mai mult decât o feceam deja; întâmplător venisem în țară, și am
simțit să fac orice se putea. M-am dus la ACCEPT atunci, eram membru și atunci, însă nu așa de
implicat pâna la momentul lui 2018. Am intrat pe ușă și le-am zis colegilor „Hey, dați-mi ceva de
făcut, ca să stopăm asta!” (n.n. – amploarea campaniei conservatoare a Ref/2018) Așa că acum
îți răspund la întrebare punctual. Am făcut postări, subtitrări, chestii random, care-mi sunt la
îndemână, am organizat un eveniment, moderare de comentarii etc. Trebuia să fac ceva, că era
grav, era super nasoală situația, pentru mine personal în primul rând. M-am simtit foarte
consumat emoțional.

8. Odată luat sfârșit acest eveniment organizat, uitandu-vă în spate, îmi puteti spune dacă a avut un
efect sau nu asupra comunității dvs momentul 2018?

Clar s-au dezvoltat lucrurile. ACCEPT-ul a avut un moment mai low prin 2015. În jurul
Referendumului din 2018 s-au tot strâns noi relații și parteneri. Și după Referendum și mai mule
 proiecte, și mai multe finanțări. S-a dezvoltat clar asociația. S-au dezvoltat de fapt, asociațiile din
toată țara. Am câștigat, dar riscul a fost unul prea mare, la limită. Nici nu vreau să mă gândesc
acum la Polonia, de exemplu. Referedumul a fost un moment pentru a fi solidari în comunitatea
noastră. Oamenii au început să lupte și mai mult și asta e îmbucurător pentru mine. Momentele
astea dezoltă, cum a fost Referendumul, însă e riscant. N-aș mai vrea. Mă obosește acum doar
gandul organizării unui nou Referendum; o figură bisericească din Constanța a făcut anuntul ăsta
de curând, dar nu, nu, nu mai vreau!

9. Ce puteți spune despre schimbările din ultimii 15 ani, vis-a-vis de acceptarea comunitatii noastre
de catre societate, referindu-va daca ati putea, la dezvoltarea acesteaia dintai?

Da, lucrurile par un pic mai relaxate acum, aș spune. Și văd că gradul de toleranță crește.
Am să-ți povestec chiar din experiența mea. Hmm, țin minte comentariile de pe Facebook de acum
apoximativ 10 ani. Ca și acum, și atunci se păstra și în online o parte din homofobie. Aș putea să-
ți povestesc ceva ‚plin de hate’, legat paradoxal de o chestie specifică adolescențiolor, la varsa
mea de atunci, când eram în liceu, ce n-ar fi trebuit decât să prindă bine și să fie ok. Aveam un
blog pe atunci, îmi făcusem comingoutul pe blogul ăsta și scriam despre ce însemnă să fii gay.
Primeam hate, și chiar de la un prieten conservator de dreapta - prieten de familie. Îmi tot reproșa
că „ar trebui să-mi țin orientarea pentru mine, că de ce expun public ceva intim?”. Era un prieten
de familie cu care vorbim foarte mult și acum. Culmea este că și el face parte dintr-un grup
marginalizat, însă, da... are această părere de dreapta ultraconservatoare. De fiecare dată aveam
acest registru de hate pe blog, la care mă așteptam, cu care mă obișnuisem deja. Stiu că lucrurile
de genul, acum ca și atunci, în ceea ce priveste expunerea – un lucru normal, specific atat nouă,
cât și celor cis, sunt destul de riscante însă pentru o persoana gay ca mine, repet un lucru banal,
simplu, pur si simplu sa vorbesti despre iubire. Am primit însă amenințări. Și asta aș dori să-ți
subliniez. Nu știu dacă s-ar întampla astăzi la fel de recurent ca acum ceva timp, că tor vorbeai de
ultimii 15 ani. Mi se spunea atunci „că mă așteaptă în fața liceului, că o sa îmi arate ei – tineri ca
și mine de altfel”. M-am speriat atunci foarte tare, dar totul a fost rezolvat pân’ la urmă. Astăzi
văd că e un curaj tot mai des în rândul adolescenților din comunitate. Căutam în liceu ”vloguri gay
life”, trebuia de fiecare dată să mă uit la ceva care era ori american, ori englezesc, ori franțuzesc.
Însă acum, avem și noi tineri tot mai mulți care au curajul să iasă în față și să vobrească despre
 ceea ce ei iubesc, și despre viața lor, tineri asumați. Iar asta este minunat pentru că e vorba de
curaj. Îi văd pe foarte mulți pe tik tok. N-au cel mai bun discurs, drept vorbind, dar totuși sunt
acolo. E ceva touși. Se răspândește acel ”You are not alone!” de care ziceam și cumva și asta e
bine.

10. Ați putea să îmi spuneți care este unul dintre cele mai puternice discursuri antiLGBTQ+ din
România, în opinia dvs?

Primul nume care îmi vine în minte acum e partidul deja fascist, ultranaționalist AUR. Mă
sperie discursul lor, cât de repede au prins la românii afectați de pandemie, dar e doar o mică
chestie. Discursul organizațiilor ăstora ar mai fi - PROVita, care e antiavort și grupul acela
conservator religios din PNL, Grupul de Rugaciune din Parlament, care tot timpul a susținut și
chestia asta cu ideologia de gen, si multe alte chestii antiLGBTQ+.

11. Cum vedeți România în ultimii 15 ani în ceea ce priveste acceptarea și incluziunea persoanelor
transgender, de către societate?

Este greu de spus. Spre deosebire de noi, cei care au doar o alta orietare sexuală (adică
gay persons), perosoanele transgender, prin prisma identității lor de gen au din păcate de-a face
parcă de tot mai multe ori cu violența și discriminarea agresivă din partea societății. Încasează
mult mai mult, pentru că da, in mod deloc inteligibil pentru mine, oamenii reactionează mult mai
brutal uneori parcă la un om trans, schimbat ”cu totul” dacă e sa vorbim cu cuvintele agresorilor,
decât la cei gay, la care poate vad doar „un păr mai lung, un cercel, vopsea”; repet, de neînțeles,
dar straniu în continuare. Prin urmare, misiunea ACCEPT de a le acoperi această nevoie de
hiperprotecție persoanelor transgender râmane pe listă, fiind un subiect cheie de mai bine de 10
ani.
12. Poate unul dintre cele mai recente subiecte zilele acestea (n.n - ianuarie) este cazul X, Y, persoane
transgender vs Romania la CEDO. Ce imi puteti spune despre acest caz?

Da, acesta a fost cel mai recent caz. Este cât se poate de trist și de alarmant că pentru a
obține o schimbare de gen în acte, ești supus la o groază de eforturi administrative – inclusiv
schimbarea de sex. Sperăm noi ca de la acest caz încolo să vedem o mai bună deschidere a
autorităților pentru persoanele transgender. Eu lucrez pentru acest segment. Am un proiect legat
de sănăntatea comunității, însă focusul e pus pe trangender persons.

13. Ce au însemnat ultimele PRIDE-uri pentru dvs, dar și PRIDE-ul în general?

Sărbătoare. Eu n-am fost la primul PRIDE din 2005. Ar fi fost drăguț să mă fi dus ai mei.
Dar iți spun din ce știu de la cei care au participat atunci. Vorbim în mare de un marș modest, cel
din 2005, cu vreo 500-700 de persoane, ouă aruncate înspre manifestanți, atitudine ostilă a
autorităților, pentru autorizatii și avize, și multă-multă violență. Acum să-ți spun cum arată
ultimele parade, la distanță de aproximativ 15 ani. PRIDE-ul din 2019 se arată încă greu de
organizat și de primit aprobări în special. A fost un efort nebunesc al Teodorei, directoarea noastră
de a obține tot ce trebuie, incusiv traseul de pe Victoriei care s-a negociat frenetic. Nu se voia
vizibilitatea noastră. Things happen. Nu erau atât de deschisi mai marii capitalei atunci. Totuși, sa
nu uitâm că de la 500, ajungem azi la PRIDE cu 10 000 de oameni.

14. Ce proiecții aveți pentru viitor în plan personal? În plan macro, se va schimba oare ceva?

Personal, eu nu vreau să mă căsătoresc. Dar văd posibilă o schimbare. Lucrurile se tot

schimbă în bine. Au fost schimbări în bine. Și sper la un parteneriat, care cred că va fi primul posibil.
Se va intampla. Eu mă mențin optimist, dar și realist. Trebuie activism în continuare.
 E.II. Interpretarea rezultatelor
Există foarte multe puncte de vedere în cominitatea LGBTQ+ vis-a-vis de politicile conservatoare
din România, unele sunt sunt mai optimiste decât altele, însă constant este de așteptat să existe
speranță, gândire obiectivă, în lupta pentru drepturi. Așa cum putem constata în unanimitate din
răspunsurile celor 3 intervievați, unul dintre cele mai mari abuzuri pentru comunitatea LGBTQ+ a fost
Referendumul pentru familie, din 2018. Este de menționat că este greu de cuantificat „abuzul”. Abuzul
este sau nu este, există sau nu. Însă prin „mare” mă refer la „bine organizat”, așa cum cei trei
intervievați îl descriu. A fost organizat, pus la punct, „rumegat”, și s-au creat toate condițiile favorabile
pentru a trece cu rezultatul așteptat de inițiatori, lucruri întâmplate ani de-a rândul. Perspectiva
intituționalizării nefuncționale a religiei în România este un fenomen cunoscut și foarte puternic , ce a
dat un mare sprijin conservatorilor, așa cum se și așteapta. Consumul de energie pentru memebrii
comunității Gay a fost unul peste limită în timpul campaniei pentru refenredum. În cazul primului
interviu, cu Vlad, observăm, cum o nouă organizației non-guvernamentală, MozaiQ, recent înființată,
numărându-se printre încă totuși puținele astfel de organizații din țară, este nevoită acum să-și schimbe
cu totul profilul, fiind obigată pentru un timp să neglijeze „lucrul la firul ierbii” din comunitate, pentru a
se interesa de problema ce a fost foarte aprinsă mult timp. Referendumul pentru familie a fost, potrivit
răspunsurilor, unul așteptat mai mult sau mai puțin. Profilul diferit de intervenție socială al
organizațiilor, cel mai probabil, a făcut să nu se accepte ideea că se va întâmpla –”Totuși, n-am crezut că
pot merge (conservatorii, organizatori Ref. – n.n.) chiar până-ntr-acolo...”. Asta nu a însemnat însă
nicidecum o lipsă de reacție anticipată, pentru că, cu toate acestea, Ref./2018 a demonstrat și buna
colaborare când vine vorba de lucruri grave, a ONG-urilor LGBTI. Camapaniile tututor au mizat la unison
pe boicot, din perpectivă de specialitate, dar și morală – „Ce întrbare e asta? Cum să mă întrebi așa
ceva? Dacă merit sau nu să am drepturi?”. Strategiile folosite au fost foarte bine puse la punct, și au avut
sprijinul exterior al cumumităților Gay din afară, majoritatea sfrategiilor fiind catre mediul online. Astfel,
cu maxime eforturi, comunitatea LGBTQ+ a încercat și chiar a reușit să facă față unui abuz politic
conservator, realizat cu multă atenție de către către grupări mult mai numeroase, și cu mult mai mulți
adepți cu putere financiară. „Ne-ar fi fost extrem de greu să reorganizăm un alt Referendum pentru a
schimba ceva, în cazul în care Referedumul pentru familie trecea și producea efecte, și asta, printre
aletele, din punct de vedere fianciar”. Referendumul a demonstrat că există implicare, mobilizare
organizațională și oameni pregătiți pentru a apăra drepturile minorităților sexuale din România. Aceiași
oameni, însă au resimțiti pe tot parcursul campaniilor homofobe, consum emoțional, fiind implicați
personal de cele mai multe ori. ”Imaginea Clujului arzând, că vin homosexualii și vă fură copiii” este de
menționat ca una dintre multele „lozinci și metode” homofobe care au afectat foarte puternic emoțional
unul dintre intervievați. Totodată, că tot vorbim despre cum afectează o politică conservatoare viația
personală a unei peroane gay, am primit în informațiile de mai sus o perspectivă foarte interensată,
duală, deopotrivă „negativă” (prin consum de energie, dezamăgire, tensiuni, anxietate și tristețe), dar și
pozitivă, cumva – „Mi-am făcut outcomingul față de bunica mea, și am rămas surpinsă să constat pe
propria piele că tradiția sau vârsa n-au de-a face niciuna cu conservatorismul, de fapt.”. Totuși însă, ca o
rezultantă a celor trei interviuri, în sine episodul Referendumului a fost marcant în majoritatea cazurilor.
Asociația MozaiQ a avut de-a face, așa cum se precizează cu multe cazuri raportate de homofobie în
decursul acelor zile, cu mulți oameni vulnerabili, mai „mulți decât în mod obișnuit”. Cu toate acestea, pe
termen lung, așa cum era de așteptat, Referendumul și politicile contra LGBTQ+ în mod special sunt
însoțite de „forța de reacție de sens opus”, cuantificată într-un excedent fulminant al tot mai multor
campanii pro LGBTQ+, al tot mai multor susținători pentru acești oameni, și al unei mai mari informări
cu privire la problemele minoritățiilor sexuale din România.

Cât despre ultimii 15 ani, în România se observă o schimbare foarte dinamică a acceptării Gay de către
societate, iar cel mai probabil pe lângă evenimentele ONG-urilor, un motiv clar este fluxul de informații
(fie ele și dezinformări), care circulă în mediul online. Fiecare om care își aplecă atenția cumva asupra
acestei teme, într-un mod poate mai stângaci, face parte din acel cadru de dezvoltare firească. „Dacă
acum 5 ani, cel puțin, găseai actualitate ca adolescent în conțiunutul din afară în mod exclusiv, acum îi
vedem și pe ai noștri pe Tik Tok, sau în oricare alt mediu online – sunt acolo și, chiar dacă n-au cel mai
bun discurs, demonstrează curaj”. Așa cum a spus Luca, este fundamental, ca adolescent gay, să știi că
nu ești singur, să primești mesajul ”You are not alone!”.

E. III. Concluzii

Concluziile cercetării arată o rezultantă necuantificată, însă care este îndeajuns de clară. Cu alte cuvinte,
„reacțiunea” la cel mai bine organizat episod contra LGBTQ+ arată că Referedumul a avut exact efectul
opus în final. Comunitățile s-au dezvoltat rapid, devenind vizibile, chiar și într-un context deloc fericit.
”There is no bad or good publicity. There is just publicity.”, după cum spune și unul dintre intervievați.
Cu toate acestea, prețul putea fi unul foarte mare, dacă rezultatele Referednumului erau altele, iar asta
adâncea și mai mult fenomenul discriminării în România.

Capitolul IV. „ Consideraţii juridice ȋn privinţa LGBTQ+ ȋn România ”

Viziunea de viitor a tututor oamenilor care aprobă dezvoltatea este rezolvarea problemelor
legate de protecția persoanelor vulnerabile, precum cei care fac parte din comunitatea LGBTQ+ și
schimbarea culturii colective rigide care nu acceptă diferențele. În România, sistemul juridic nu
este considerat chiar cel mai dezvoltat, mai ales în comparație cu țări precum Olanda, Danemarca,
Suedia sau Germania, însă am făcut eforturi pentru a ajunge la faza de implementare a planurilor
anti-discriminare și suntem pe drumul cel bun, progresele fiind vizibile. În curând, vom observa o
schimbare de mentalitate în cadrul colectivității, dar și în cadrul legislației, astfel, cadrul
comparativ dintre evenimentele istorice și cele actuale va fi ușor de văzut.v1v2v3v4

Cu un secol în urmă, în perioada 1900-1935, relațiile între personele de același gen nu erau
incriminate, însă, începând cu domnia lui Carol al II-lea, din 1938 aceste practici au devenit ilegale
prin articolul 431 din Codul regelui. În timpul războiului și dominației naziste, orice act care nu
era heteronormativ a fost criminalizat.

Perioada comunistă 1945-1989, a avut multe considerații juridice împotriva LGBTQ

deoarece regimul comunist se baza pe reproducerea oamenilor astfel încât populația țării să se
dezvolte. Gheorghe Georghiu Dej a întărit legislația din nouul Cod Penal care considera orice
informație LGBT fiind împotrivă naturii, fiind condamnată prin lege cu închisoarea. În 1968,
Nicolae Ceaușescu a impus articolul 200 și 201 care prevedeau pedepse de la 1 la 5 ani pentru
persoanele LGBTQ+. Chiar și după revoluția de la 1989, aceste articole au rămas în vigoare pentru
multă vreme, cazul cel mai mediatizat fiind cel ai Marianei Cetiner care a fost condamnata în baza
acestui articol, executând 3 ani de închisoare.

De abia în 1994 legile care încălcau drepturile persoanelor gay au fost declarate
neconstituţionale și abrogate iar, datorită organizațiilor de tipul ACCEPT sau Amnesty
International, Codul Penal a fost revizuit în 2001. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană,
România a făcut progrese în acceptarea persoanelor homosexuale și prin legi de antidiscriminare
la locul de munca, în cazul serviciilor medicale, de educație sau locuință, de asemenea, începând
cu anul 2006, de la primul GayFest, maşurile Pride au fost ținute în ficare an, în București și Cluj-
Napoca până în 2012.

Alt proiect de lege, pro LGBT, care a fost înaintat în anul 2018 , de către Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării (CNCD), împreună cu organizațiile ACCEPT, MozaiQ, și
Coaliția Antidiscriminare, prevedea formarea unei uniuni consensuale între cupluri, fie
heterosexuale sau homosexuale, care să fie făcută de către ofițerul de stare civilă.
La CAPITOLUL I Dispoziţii generale, Art. 1, Alin. (2) se precizează cu exactitate: “ Uniunea
consensuală reprezintă asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de acelaşi sex în scopul
organizării vieţii lor comune ca viaţă de familie.“ 87
De asemenea, partenerii pot beneficia de
asigurările și drepturile legate de sănătate în cuplu, dar și cele sociale. Din păcate, proiectul de lege
nu oferea posibilitatea adopției pentru cuplurile gay.

În final, acest proiect nu a fost adoptat, chiar dacă structura sa era foarte bine redactată, Comisia
juridică a Senatului României susținând faptul că nu răspunde niciunei nevoi sociale cu adevărat.
La fel ca în cazul inițiativei legislative făcută de Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării, cea făcută de partidul ALDE la 2 noiembrie 2018 privind parteneriatul civil a fost
respinsă de Senat la 12 Martie 2019.

Activismul politic pro drepturi egale între persoanele gay și cele hetero a fost mereu în
dezvoltare, însă, de-abia acum 20 de ani a început să devină mai proeminent. Astfel, odată cu
decriminalizarea relațiilor homosexuale și ținerea paradelor gay pe teritotiul țării, au apărut și
proiecte de politici care vizau recâștigarea drepturilor celor din comunitate, dar și proiecte în
tandem, care din contră, vizau suprimarea acestor drepturi. Propunerile legislative care au fost
înaintate către Parlament în ultimii 5 ani, ce prevedeau limitarea drepturilor greu câștigate ale
cuplurilor de același sex, dar și a persoanelor care nu intră în sfera heteronormativității, sunt destul
de numeroase.

În jurul anului 2008, propunerea oferită Senatului de către Partidul România Mare care preciza
că: „În conformitate cu prevederile Articolului 74 din Constituție și cele ale Articolului 88 din
Regulamentul Senatului, vă înaintăm, alăturat, inițiativa legislativă pentru modificarea Legii
nr.23/1999 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul Familiei, totodată și Legea
nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.”88 Modificarea Codului Familiei și a acestor legi

87
Proiect de lege privind uniunea consensuală, înaintat la Parlamentul României de Consiliul Național pentru
Combaterea Discriminării, CAPITOLUL I Dispoziţii generale, Art. 1, Alin. 2
(https://main.components.ro/uploads/1d3a0bf8b95391b825aa56853282d5da/2018/03/Proiect_Lege_privind_uniunea
_consensuala.pdf)

88
Propunerea legislativă de schimbare a Codului Familiei, februarie 2008, de la Partidul România Mare către
Parlamentul României și câtre Biroul Permanent al Senatului (http://cdep.ro/caseta/2008/02/26/pl08074_se.pdf)
pentru a face căsătoria heteronormativă, doar între un bărbat și o femeie, excluzând astfel alte
categorii de gen a fost unul dintre primele initiative de abuzuri ale claselor politice din așa numita
etapă „a democrației de tranziție” din România. Acest proiect de suprimare a drepturilor
comunității a avut un potențial mare de a fi adoptat, primind multe voturi favorabile, dar datorită
schimbării Parlamentului, a fost pierdut și nu s-a mai revenit asupra lui.

Încă din 2013, Parlamentul a început să analizeze ideea de a schimba Constituția și Legea
căsătoriei, punând niște termeni tot mai restrictivi decât ceea ce era precizat în aceasta, însă
societatea civilă și Amnesty International au intervenit, fiind împotriva acestui amendament, de
aceea Comisia a fost nevoită să le retragă.

În următorii ani, inclusiv în 2015, un grup format din aproximativ 23 de ONG-uri sub numele
„Coaliția pentru Familie" a strâns semnături de la cetățeni pentru a modifica articolul 48 și alineatul
(1) din Constitie. Prin implicarea Sfântului Sinod și a Bisericii de la noi din țară, s-a reușit
înaintarea proiectului către Senat. Această inițiativă a fost adoptată de oficialii din Parlament, în
2018 având loc Referendumul pentru familie, însă votul public nu a fost suficient pentru a se
aproba, deoarece românii au boicotat referendumul. Această victorie a comunității LGBTQ+ a
ajutat la recunoașterea sa și la schimbarea convingerilor majorității oamenilor cu privire la
persoanele gay, însă, nu este o soluție permanentă, având în vedere evoluția politicilor
conservatoare sau ultranaționaliste din ultima vreme.

În 2020 un alt caz de politică conservatoare, care amenința drepturile și libertățile minorităților
sexuale și de gen, este amendamentul adus de Senatorul PMP, Lungu Vasile Cristian, care dorea
schimbarea legii educației din România, nr.1/2011, astfel, predarea educației de gen în școli este
interzisă. Acest lucru afectează persoanele trans sau care nu se identifică cu genul atribuit la naștere
așa cum puțin cunoscuți mai sunt cei „non-binary” sau „genderfluid”, îngrădind libertatea de
exprimare, dar și posibilitatea tinerilor de a învață desper corpul lor, despre sănătatea lor psiho-
emoțională ori dezvoltare personal. De aceea, societăți LGBTQIA au demarat campanii pentru
oprirea acestui proiect de lege, iar Președintele Klaus Johannis l-a declarant necorespunzător.

În prezent, încă există legi care stau în calea acceptării relațiilor de același gen, una dintre
acestea apare chiar în Codul Civil, la secțiunea legată de căsătorie, unde Art.277, intitulat
„Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria”, prin alineatele 1,2,3 redă
ferm și concis idei conservatoare și naționaliste de natură juridică în privința parteneriatelor civile.
Textul în exactitate este redat astfel: „Art. 277, Alineat (1) Este interzisă căsătoria între persoane
de acelaşi sex. Alineat (2) Căsătoriile între persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în
străinătate, fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România. Alineat
(3) Parteneriatele civile între persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în
străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.” 89

În raportul Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței, altfel denumită „ECRI”,

se precizează necesitatea unei strategii la nivel național care ar trebui implementată de statul român
în perioada 2018-2022, denumită „Strategia Națională – Egalitate, Incluziune, Diversitate”.90
Aceasta conține măsuri, fără obiective specifice, pentru promovarea nediscriminării împotriva
persoanelor LGBTQ+. Prin ea, ECRI recomandă autorităților să ia măsuri urgente pentru
promovarea toleranței față de persoanele LGBTI în toate domeniile vieții, cât și pentru combaterea
homofobiei și transfobiei. Guvernul nu a raportat în prezent nicio activitate întreprinsă pentru
implementarea strategiei, având probabil ca motiv declarat actuala situației a pandemiei. Deci,
rămâne să putem spera ca pe ultima sută de metri a anului 2021, sau poate în 2022 să putem observa
o schimbare de atitudine a intituțiilor statului.

IV.1. „ Consideraţii juridice ȋn alte ţări UE ”

Europa este cel mai dezvoltat conglomerat de state care lucreaza pentru acceptarea
LGBTQIA+ si nu întarzie în implementarea regulilor sociale și sancțiunilor pentru abaterea de la

89
Lege privind Codul civil Parlamenul României, Camera Deputaților și Senatul, CAPITOLUL II : Încheierea
căsătoriei, Secţiunea 1 Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei, Interzicerea sau echivalarea unor forme de
convieţuire cu căsătoria, Art. 277, p. 52 (http://www.imliasi.ro/noul-cod-civil.pdf)

90
RAPORTUL ECRI PRIVIND ROMÂNIA (al cincilea ciclu de monitorizare), Publicat pe 5 iunie 2019,
Capitolul I, Teme de interes general, 3. Teme specifice pentru România, Promovarea toleranței și combaterea
discriminării, art. 99 (https://rm.coe.int/fifth-report-on-romania-romanian-translation-/168094c9e7)
aceastea. Asta este un lucru foarte convenabil pentru minoritatile sexuale, deoarece înseamnă că
pot fi protejați în cazul discriminării și a crimelor din ură de exemplu, lucru care nu se întampla și
acum 70-80 de ani în timpul regimurilor naziste din Europa.

Statele care conduc clasamentul în privinta implementării considerațiilor juridice sunt: Suedia,
Olanda, Spania, Danemarca, Germania, Regatul Unit și Luxemburg91, având în verede legislația
comprehensiva pe care o pun în practică în teritoriu. La polul opus se află țări precum România,
Ungaria, Cehia, Bulgaria, Polonia și Slovacia, deoarece multe dintre acestea nu doresc să
implementeze reguli care să ofere persoanelor gay dreptruri cetățenești egale. Este de precizat că
religia nu este neapărat factorul care determină de fiecare dată această opozitie, ci ideologia
comunistă care a fost instaurată timp de mulți ani în cadrul acestor națiuni, încât a schimbat
fundamental cutumele și jurisprudența statului.

Începând din cele mai vechi timpuri, pe teritoriul european, homoxesualitatea nu a fost
condamnată juridic, chiar dacă din punct de vedere social, era considerată o „problemă personală”
și astfel nimeni nu se afișa în mod public. Totuși, cuplurile non-hetero, dispuneau aproximativ de
același tratament precum cele heterosexuale, lucru întâmplat în Grecia sau Imperiul Roman, spre
exemplu. Așa cum precizează și John Boswell în „Gay People in Western Europe from the
Beginning of the Christian Era to the Fourteenth Century”, „oamenii gay din Roma erau o
minoritate, însă nici contemporanii lor nu-i tratau ca fiind bizari, periculoși sau imorali, aceștia
dintâi fiind integrați la toate nivelurile în societate”92. Este binecunoscut faptul că un rol impotant
în impunerea atitudinilor contra LGBTQ+ l-au avut monarhiile absolutiste, în timpul cărora
Inchiziția Spaniolă a facut cele mai multe victim, însă nu existau organizații care să susțină
drepturile LGBT până atunci.

91
Idem
92
BOSWELL, John – Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality: Gay People in Western Europe from the
Beginning of the Christian Era to the Fourteenth Century, University Of Chicago Press, Chicago, 2005 p. 87
 În jurul anului 1885, în Marea Britanie, a fost implementat “The Criminal Law Amendment
Act ”,93care prevedea schimbarea pedepsei cu moartea într-una mai mică, de doi ani de inchisoare
sau muncă silită pentru persoanele gay. Problema prinipală era atunci „afișarea afecțiunii în public
a cuplurilor gay (bărbați) exclusiv, făcând abatere cele formate din femei (lesbi). Astfel, un caz
special este procesul lui Oscar Wilde, în 1895 la Londra, celebrul autor irlandez fiind condamnat
la doi ani de inchisoare și la muncă forțată, deoarece s-a afișat în public cu un alt barbat (deoarece
era bisexual/ gay), în locul soției sale.94

Trecând rapid spre zilele noastre, mă voi opri puțin și asupra Europei postbelice. Estul, sub
dominația comunistă a Rusiei a rectificat toate legile permisive legate de LGBTQ+ și a avut grijă
să elimine orice posibilitate de exprimare liberă a comunității, prin impunerea de pedepse drastice.
În timp ce țările din URSS erau constant monitorizate și forțate sa aplice legi împotriva
minorităților sexuale si de gen, restul țărilor europene precum Suedia, legalizau în anii ’70
schimbarea de gen și scoteau homosexualitatea din categoria bolilor mentale. 95 La începutul anilor
1990, Danemarca era prima țară din Europa si din lume care acceptă parteneriatele civile ale
cuplurilor gay și le oferea drepturi egale cu cele hetero.96 La polul opus, Bulgaria interzicea prin
Constituție mariajul persoanelor LGBTQ. De abia din anul 2001, restul țărilor din Europa, printre
care și Romania, începeau a face progrese legate de dreptrurile si libertatile persoanelor gay, lesbi,
bi, trans sau din celelalte categorii ale minoritatilor sexuale.

Dreptul la exprimare a fost permis în majoritatea țărilor din Est, iar paradele PRIDE,
importate de la americani au ajuns chiar și până în țări conservatoare precum România sau
Bulgaria. Desigur, aici oamenii își asumau un risc mare prin a participa la aceste marșuri menite

93
CRIMINAL LAW AMENDMENT ACT from 1885 : CHAPTER LXIX, Part I. Outrages on decency, Art. 11.
(http://www.irishstatutebook.ie/eli/1885/act/69/enacted/en/print), consultat la 2 aprilie, 2021, ora 4 pm

94
Oscar Wilde: Gay martyr with complex faith journey recalled in art, Qspirit, (https://qspirit.net/oscar-wilde-gay-
martyr-faith/), citit la 11 aprilie, 2021, ora 5 pm

95
Article from Ministry of Employment, Official Swedish Government, Chronological overview of LGBT persons
rights in Sweden (https://www.government.se/articles/2018/07/chronological-overview-of-lgbt-persons-rights-in-
sweden/), consultat la 8 mai, 2021, ora 11 am
96
A Brief History of LGBTQI+ Rights in Denmark, Scandinavia Standard, (https://www.scandinaviastandard.com/a-
brief-history-of-lgbtqi-rights-in-denmark/), accesat la 11 aprilie, 2021 ora 7 pm
să atragă atenția asupra discriminării cu care se confruntă comunitatea, mulți oameni fiind agresați
de sustinători ai valorilor tradiționale sau ultranaționaliști.
Datorită formării organizațiilor intrenaționale militante pentru dezvoltare precum Amnesty
International, CEDO sau Organization Intersex International, țări ca Olanda, Belgia, Spania,
Marea Britanie, Suedia, Luxemburg, Germania, Franta si Malta aveau să legalizaele căsătoriile și
schimbarea de gen, în perioada 2001-2017 pentru ca dupa aceasta să înceapă campanii mai ample
în rezolvarea problemelor LGBTQ+. La momentul actual, începând cu 2019, UE incearcă să
strângă cât mai multe date cu privire la modul în care cetățenii privesc minoritățiile sexuale. Astfel,
Eurobarometrul care analizează sondajele și atitudinile cetățenilor față de diferite aspecte ale
societății, precum drepturile LGBT, are primul loc ocupat de Suedia cu o majoritate acceptantă de
98%, ultimul loc fiind deținut de Slovacia, cu 31% acceptare, așa cum se poate vedea in acest
grafic al Comisiei Europene. 97

În fine, Europa are țări care încearcă constant să își îmbunătățească procesul legislativ
astfel încât acesta să fie incluziv, prin considerații juridice ale comunităților de tipul LGBTQ și de
asemenea, prin convingerea cetățenilor cu privire la faptul că oferirea drepturilor necesare unei
categorii care a fost discriminată de mult timp nu înseamnă pierderea drepturilor și libertăților
personale, însă, apar din când în cad cazuri la nivel național în țări precum, Polonia, unde anumite
grupuri stabilesc „LGBTQ+ free zone” în mod abuziv. Exemplul zonelor „fară LGBTQ” reprezintă

97
Eurobarometer on Discrimination 2019: The social acceptance of LGBTI people in the EU, raport întocmit de
Comisia Europeană, la nivel național, colectare: mai, 2019 , publicat la 23 septembrie, 2019 pe site-ul oficial
(https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/ebs_493_data_fact_lgbti_eu_en-1.pdf), accesat la 11 ian, 2021, ora 11 am
un afront la adresa comunității, încât promovează segregarea și discriminarea pe baza atracției de
gen. Aceste lucruri se întâmplă în principal din lipsa educației la nivel social și din teama de
necunoscut pe care multe perosane din țările ieșite de sub comunism încă o mai au. Viz-a-viz de
aceste „zone libere de LGBTQ+”, Comisia Europeană și-a arătat în luna mai un punct de vedere,
instaurând official o zonă a diversității, denumită „LGBTIQ Freedom Zone”98

fig. 1999

Europa este în dezvoltare continuă și este puțin probabil ca lucrurile să nu se schimbe, având
în vedere că se fac deja demersuri de către diferite organizații pentru a reduce această practică a
„zonelor libere” și pentru a promova campanii care ar putea schimba viziunea asupra personelor
gay.

IV.2. „ Consideraţii Juridice ȋn ţările non-UE ”

În lume, există foarte multe țări care nu au dezvoltat încă legi sau reglementari juridice
despre persoanele LGBTQIA+, multe dintre motive țin de credințele tradiționale ale fiecărei țări
sau de lipsa de informare pe aceasta temă. Astfel, problemele comunității nu sunt luate în seamă
de către legiuitori sau societate, ignoranța devenind tot un fel de discriminare împotriva acestora.
Totuși, sunt și țări extraeuropene și în afara USA în același timp, cu initiative de acceptare a
LGBTQ+.

98
Parliament declares the European Union an ‘‘LGBTIQ Freedom Zone’’, European Parliament
(https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20210304IPR99219/parliament-declares-the-european-
union-an-lgbtiq-freedom-zone), accesat la 2 mai, 2021, ora 5 pm
99
EU declared 'LGBT freedom zone' in response to Poland's 'LGBT-free zones', BBC,
(https://www.bbc.com/news/world-europe-56366750), accesat la 3 mai, 2021, ora 7 pm
 În actualitate, contrar opiniei majorității, relațiile homosexuale sunt încă legale în țări precum:
Bahrain, Cipru, Liban, Israel, Iordan, Iraq, o parte din Palestina și Turcia încă din anii ’90.
Ilegalitatea relațiilor apare în Codul Penal din Siria, Egipt, Palestina (Fâșia Gaza), Iran, Arabia
Saudită, Pakistan, Quatar, Oman, Emiratele Arabe Unite și Yemen.100
Un exemplu de lege ar fi legea din Pakistan; Unde Codul Penal 1860, care își are originea din
codul penal Indian impus de colonia Britanică, nr. 377- Ofense nenaturale încriminează “actul
carnal împotriva ordinii naturale” 101, cu pedepsă maximă de închisoare pe viață; acesta aplicandu-
se la actul sexual între bărbați, iar secțiunea 4 criminalizează actul sexual în afara căsătoriei, după
legea Sharia. Căsătoriile homosexuale nu sunt legal recunoscute în Pakistan, iar toate relațiile între
persoanele de același gen sunt văzute că o abatere de la lege.

Trecând în afara Orientului, în Canada, înainte de 1969 relațiile între persoane de același gen
erau considerate infracțiuni și pedepsite cu închisoare, la momentul actual, Canada conduce
clasamentul celor mai sigure țări din lume pentru LGBTQIA+. În 2002, mariajul era recunoscut
și susținut de către stat prin Codul Civil din Canada, unde la Alineatul (4) este precizat: „ Întrucât
numai accesul egal la mariaj în scopuri civile ar respecta dreptul cuplurilor de același sex la
egalitate fară discriminare, și că o instituție diferită de căsătorie nu le-ar oferi același acces egal și
le-ar încălca demnitatea umană, acesta fiind o încălcare a Cartei canadiene a drepturilor și
libertăților.” 102
Nu numai asta, dar Canada a fost prima țară din lume al cărei prim-ministru a
oferit o scuză oficială comunității LGBTQIA+. Astfel, Justin Trudeau a ieșit în fața Parlamentului
la 28 noiembrie 2017 și a exprimat scuzele datorate de statul canadian oamenilor și cuplurilor din
comunitatea gay, astfel, demonstrând că shimbarea este posibilă.103

100
Being LBGT in Asia, USAID from the American People (https://www.usaid.gov/asia-regional/being-lgbt-asia),
consultat la 7 ian, 2021, ora 12 am
101 THE PENAL CODE OF PAKISTAN, 1860, ACT NO.: XLV OF 1860 , Date of Assent: October 6,

1860, 377. Unnatural offences, accesat la 7 aprilie, 2 pm

102
Civil Marriage Act Of Canada, S.C. 2005, c. 33, Assented to 2005-07-20, al. 4 (https://laws-
lois.justice.gc.ca/eng/acts/c-31.5/page-1.html), văzut la 2 mai, 3 pm

103
Trudeau apologises for Canada's discrimination against LGBT people, BBC (https://www.bbc.com/news/world-
us-canada-42157806), văzut la 3 mai, 2 pm
 În final de capitol putem observa diferențele, uneori foarte mari dintre țările de pe mapamond,
fiecare având propriile legi cu privire la comunitatea LGBT, însă umanitatea și acceptarea nu sunt
mereu sinonime cu legea. De aceea, în locuri precum Pakistan sau Iran, unde oamenii sunt uciși
daca își exprimă sexualitatea, trebuie implementate reglementări juridice care să ofere o șansă la
viață și libertate pentru cei care nu sunt incluși în „normalul” societății. Nu este imposibil, deoarece
există țări care au reușit acest lucru, precum Australia, care, după diminuarea influenței Imperiului
Britanic, a decis legi noi cu privire la homoxesualitate, oferind șanse egale cetățenilor, indiferent
de perferintele sexuale.
Din perspectiva României, nu stăm chiar foarte rău la acest capitol, însă nu este bine să ne
mulțumim cu atât deoarece, dreptruile omenești nu sunt un lucru de discutat sau negociat, ele
trebuie asigurate și protejate de către statul în care trăim și niciodată diminuate în funcție de
dorințele majorității.
Din cazuza discrimnării și urii, mulți experiemntează diferite stări emoționale la limită. În multe țări
dezvoltate, există deja noțiunea locurilor „gay-friendly”, așa cum precizează și Tim R. Johnston, în cartea
sa „Care, Ethics and LGBT identity”. Odată cu propagarea informațiilor, tot mai multe organizații
economice (HoReCa, mari retileri), baruri, cafenele, sunt spații dedicate LGBT-friend, însă ceea ce îmi
doresc să sublieniez este că chiar și în statele dezvoltate încă se aștern noi practici de incluziune și acum.
Johnston arată cum, spre deosebire de locurile menționate mai sus, memebrii în vârstă LGBTQ+ au mari
probleme în locuri precum azile sau spitale.104

Concluzii finale

Acțiunile cu privire la acceptare și protejarea comunității LGBTQ+ implementate de

guvernele din jurul lumii de-a lungul timpului, au avut rezultate însemnate sau derizorii, însă,
fiecare dintre aceste politici care au fost inițiate, au ajutat la dezvăluirea problemelor din viața de
zi cu zi a minorităților sexuale existente în fiecare țară.

Începând cu 1900, existența comunităților LGBTQ a început să fie recunoscută de către

public, mai ales în Occident, iar oamenii care făceau parte din aceasta au avut posibilitatea
exprimării, în cazul în care aveau reședința într-o țară cu legislație permisivă precum Suedia,

104
JOHNSTON, Tim R. – Affirmation, Care Ethics, and LGBT Identity palvgaremacmillan, New York, 2016,
p. 8
Olanda, Franța, Germania sau SUA. Acest lucru a durat la fel de mult cât perioada de pace
interbelică, pentru ca să stagneze pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza extinderii
nazismului, și să se reîntoarcă în anii ’50 după formarea Uniunii Europene și a Națiunilor Unite,
care prevedeau ocrotirea minorităților din țările fondatoare. De așteptat, cele mai eficiente mișcări
au pornit din SUA, pionierii de la Stonewall, reușind să dea startul marșurilor pentru egalitate în
drepturi ale persoanelor din LGBTQIA, creând astfel renumitele “PRIDE Parade” care se țin peste
tot în lume la ora actuală, în țările democratizate. În Orient, situația a devenit mult mai grea pentru
oamenii care sunt non-heterosexuali, din cauza Revoluției islamice din 1978, care a implementat
regimul autoritar, cunoscut astăzi pentru tratamentul brutal al celor gay. La acea vreme, la nivel
național, românii se pregăteau ca 10 ani să experiementeze democrația, urmând intrarea în UE,
care a luat un timp îndelungat, din cauza lipsurilor din legislație, corupției și problemelor la scară
largă pe care le administrațiile precum România le întâmpină, însă odată cu alăturarea noastră din
2007, procesul schimbării sustenabile a avut loc și ne-am adaptat rapid la cererile impuse.

Chiar dacă au existat multe piedici în lupta comunității LGBTQ pentru drepturile sale, iar
cetățenii cu opinii conservatoare și cu critici dure la adresa sitlului de viață al persoanelor gay au
fost acolo, s-a reușit totuși evitarea, pe cât posibil a legilor care aveau ca obiectiv îngrădirea
drepturilor (cum s-a întâmplat în perioada 2004-2018, când multe organizații de genul Partidul
România Mare sau Coaliției pentru Familie au dorit să schimbe Codul Familiei, respectiv,
Constituția pentru a le reflecta ideologia).

În retrospectivă, toate aceste atacuri lansate de naționaliștii homofobi au ajutat la crearea

unei publicități naționale pentru comunitatea LGBTQ+ care, contrar așteptărilor, nu s-a diminuat,
ci a câștigat și mai mulți aliați. Astfel, oamenii, probabil în mare parte, s-au documentat pe această
temă sau și-au dat seama că opresarea unor persoane care nu rănesc pe nimeni, nu este în regulă.
Totuși, încă mai există rezistență la nivelul clasei politice și al Bisericii din țară, fapt care ne
îndepărtează de Europa, situându-ne în coada clasamentului acceptării și nediscriminarii.

Anul 2020 nu a fost așa cum ne așteptam, din cauza virusului care s-a răspândit neașteptat
în lume, însă a fost destul de productiv în cazul Uniunii Europene care a dat startul unei strategii
de creare a drepturilor egale pentru persoanele din LGBTQ în perioada 2020-2025.
Rămâne de văzut acum dacă aceste noi legi vor fi implementate sau vor eșua, în special în statele
membre ale Uniunii.
Bibliografie

Cărți de specialitate, citate

1. ALONSO, Margarita – Best Inclusion Practices; LGBT Diversity” IE University of Spain,

publicat în 2013 de Palgrave MacMillan, Madrid

2. BELGE, Kathy și BIESCHKE, Marke – The Ultimate LGBT Guide for Teens, Zest Books,
San Francisco, 2011
3. BOSIA, Michael J., McEVOY, Sandra M. și RAHMAN, Momin, The Oxford Handbook
of Global LGBT and Sexual Diversity Politics, Oxford University Press, 2019
4. BOSWELL, John – Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality: Gay People in
Western Europe from the Beginning of the Christian Era to the Fourteenth Century,
University Of Chicago Press, Chicago, 2005
5. EL-ROUAYHEB, Khaled – Before Homosexuality in the Arab‐Islamic World, 1500–
1800 de, Bulletin of the School of Oriental and African Studies, University of London, publicat
de Cambridge University Press, Vol. 69, No. 2 din 2006, London
6. FORMBY, Eleanor – Solidarity but not similarity? LGBT communities in the twenty-first
century, Introducere, Sheffield: SHU, 2012
7. HAGGERTY, George și ZIMMERMAN, Bonnie – Encyclopedia of Lesbian and Gay
Histories and Cultures, Garland, 2000, New York and London
8. JOHNSTON, Tim R. – Affirmation, Care Ethics, and LGBT Identity, Palgrave, New York,
2016
9. MEZEY, Susan Gluck – Beyond Marriage, continuing battles for LGBT rights de, publicat
de Rowman & Littlefield, 2017
10. NISSINEN, Martti – Homoeroticism in the biblical world, trad. de Kirsi Stjerna, Fortress,
Minneapolis, 1998
11. O’ DWYER, Conor – Coming out of communism: the emergence of LGBT activism in
Eastern Europe, New York University, New York, 2018
12. OIȘTEANU, Andrei – Sexualitate și societate. Istorie, religie și literature, POLIROM,
2017, București
13. PERCY, William Armstrong, Pederasty and Pedagogy in Archaic Greece by , University
of Illinois Press, 1996, p. 260
14. PETERSON, Abby, WAHLSTROM, Mattias și WENNERHAG, Magnus – Pride Parades
and LGBT Movements: Political Participation in an International Comparative
Perspective, Routledge, New York, 2018
15. RAYOR, Diane – Sappho's Lyre: Archaic Lyric and Women Poets of Ancient Greece,
Berkeley, Los Angeles, Oxford, 1991
16. ȘANDOR, Sorin Dan, MARIAN, Cosmin – Cercetare in ştiintele politice: teorie, metode
şi aplicaţii (Research in Political Science: Theory, Methods and Applications), Accent,
2006
17. SEIDMAN, Steven – Beyond the Closet. The Transformation of Gay and Lesbian Life,
Routledge, 2004
18. STEIN, Marc – American Social and Political Movements of the 20th Century: Rethinking
the Gay and Lesbian Movement, Routledge, 2012

Cărți necitate, dar consultate

1.

Intrumente de lucru

1. Constituția României
2. Codul Civil
3. Codul Muncii

Acte, documente oficiale și alte surse electronice oficial

Rapoarte
1. ANTIRETROVIRALS FOR HIV: A COMPILATION OF FACTS AND PRODUCT
INFORMATION 2006, World Health Organization, Regional Office for South-East Asia,
SEARO Technical Publication Series No. 55
(https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/204781/B0455.pdf?sequence=1&isAllo
wed=y)
2. Eurobarometer on the social acceptance of LGBTQ people in the EU 2019:
(https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/ebs_493_data_fact_lgbti_eu_en-1.pdf)
3. Eurobarometrul privind acceptarea LGBTQ+ în statele europene, 2019
(https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/infographics_2019_lgbti_final.pdf)
4. International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association: Carroll, A., State
Sponsored Homophobia 2016: A world survey of sexual orientation laws: criminalisation,
protection and recognition (Geneva; ILGA, May 2016):
https://ilga.org/downloads/02_ILGA_State_Sponsored_Homophobia_2016_ENG_WEB_
150516.pdf)

Acte

1. Codul Penal din 21 Iulie 1968; Art. 200 a fost abrogat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 89 din 21 iunie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.
2. Raport suplimentar asupra propunerii legislative pentru modificarea si completarea legii
educatiei naționale nr.1/2011, NR. XXVIII/44/05.06.2020, L87/2020
(https://www.senat.ro/legis/PDF/2020/20L087S1.PDF), consultat la 1 aprilie, 2021, ora 11
am
3. Proiect de lege privind uniunea consensuală, înaintat la Parlamentul României de Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării, CAPITOLUL I Dispoziţii generale, Art. 1,
Alin. 2
(https://main.components.ro/uploads/1d3a0bf8b95391b825aa56853282d5da/2018/03/Pro
iect_Lege_privind_uniunea_consensuala.pdf)
4. Propunerea legislativă de schimbare a Codului Familiei, februarie 2008, de la Partidul
România Mare către Parlamentul României și câtre Biroul Permanent al Senatului
(http://cdep.ro/caseta/2008/02/26/pl08074_se.pdf)
 5. Criminal Low Amendament, 1885
(http://www.irishstatutebook.ie/eli/1885/act/69/enacted/en/print), consultat la 2 aprilie,
2021, ora 4 pm
6. The Penal Code of Pakistan, 1860
7. Civil Marriage Act Of Canada (https://laws-lois.justice.gc.ca/eng/acts/c-31.5/page-1.html)
8. Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor
de discriminare, Publicat în MONITORUL OFICIAL, nr. 166 din 7 martie 2014
Alte surse electronice oficiale

1. Asociația ACCEPT, site oficial – Istoric (https://www.acceptromania.ro/istoric/), consultat

la 15 mai, 2021, ora 11.27 am
2. Misiunea Asociaţiei “Eu sunt! Tu?” la https://eusunttu.ro/proiecte/

Articole științifice și nonștiințifice

1. GRĂDINARI, Galina – Studiul de Caz, metodă eficientă de dezvoltare a competenţelor

comunicative, în Revista Limba română, nr 12 (126), 2005
2. MITE, Liviu-Marius – Documentar. Incriminarea și dezincriminarea homosexualității.
Articolul 200 din Codul penal românesc, articol în: Noua Revistă de Drepturile Omului,
2 (2016)
3. Article from Ministry of Employment, Official Swedish Government, Chronological
overview of LGBT persons rights in Sweden
(https://www.government.se/articles/2018/07/chronological-overview-of-lgbt-persons-
rights-in-sweden/), consultat la 8 mai, 2021, ora 11 am

4. Human Rights Campaign, Fatal Violence Against the Transgender and Gender Non-
Conforming Community in 2020, articol condulat la 2 decembrie, 2020, ora 6.30 pm
(https://www.hrc.org/resources/violence-against-the-trans-and-gender-non-conforming-
community-in-2020)
5. How the Vietnam War Empowered the Hippie Movement, SARAH, articol consulat la 15
ianuare 2021, ora 12 am (PRUITThttps://www.history.com/news/vietnam-war-hippies-
counter-culture)
6. PRIDE Collection tracks inception of The Advocate (https://news.usc.edu/41686/pride-
collection-tracks-inception-of-the-advocate-2/P), articol al USC News, University of
Southern California, consulatat la 12 ian 2021, ora 11.39 pm
7. A BRIEF HISTORY OF THE RAINBOW FLAG, San Francisco
(https://www.sftravel.com/article/brief-history-rainbow-flag), articol consultat la 22
martie 2021, ora 16.12 pm.
8. Pride Flags 101: Everything You've Ever Wanted to Know About Gay, Trans, and Other
Pride Flags, them. (https://www.them.us/story/pride-flags-101), artico
9. 30 Different PRIDE Flags, Marie Claire
(https://www.marieclaire.com/culture/g32867826/lgbt-pride-flags-guide/)
10. FLAGS OF THE LGBTIQ COMMUNITY, Outright Action International
(https://outrightinternational.org/content/flags-lgbtiq-community)
11. Lesbian, gay, bisexual, and transgender (LGBT) health services in the United States:
Origins, evolution, and contemporary landscape Alexander J. Martos1,2*, Patrick A.
Wilson1 , Ilan H. Meyer, Department , aticol online consultat la 9 iulie 2020, ora 10pm
12. Ce nu te învață nimeni la școală despre sexul și relațiile homosexuale ale domnilor români,
VICE (https://www.vice.com/ro/article/43ebzp/sexul-si-relatiile-homosexuale-ale-
domnilor-romani), consultat la 23 aprilie, 2021, ora pm
13. Queer Bucharest, Mateiu Caragiale (http://queerbucharest.com/mateiu-caragiale/), articol
consultat la 22 martie, 2021, ora 10 am
14. The Pink Triangle: From Nazi Label to Symbol of Gay Pride
(https://www.history.com/news/pink-triangle-nazi-concentration-camps)
15. Ce însemna să fii gay în România anilor ‘80, când exista terapia prin electroșocuri și
castrare, VICE (https://www.vice.com/ro/article/3kkeg5/gay-in-romania-anilor-80),
articol online, consultat la 12 ianuarie, 2021, ora 15.03 pm
16. Crimes of hate, conspiracy of silence Torture and ill-treatment based on sexual identity,
ACT 40/016/2001, Amnesty International Publications, United Kingdom, 2001
(https://www.amnesty.org/download/Documents/120000/act400162001ar.pdf)

17. The power of social media in the gay rights movement, BroadBent Insitute
(https://www.broadbentinstitute.ca/the_power_of_social_media_in_the_gay_rights_move
ment), accesat la 23 ianuarie, 2021, ora 4 pm
18. Gay rights movement born in 19th century Germany, scholar says, EureKAlert!, accesat la
25 ianuarie, 2021 ora 12.20 am (https://www.eurekalert.org/pub_releases/2011-02/uocp-
grm022811.php)
19. 24 hours with Laverne Cox, Vogue (https://www.vogue.com/article/laverne-cox-24-hours-
disclosure-netflix)

20. Spain's Health Minister Calls for End to Gay ‘Conversion Therapy'
(https://www.voanews.com/science-health/spains-health-minister-calls-end-gay-
conversion-therapy)
21. French law scraps sterilization for transgender people, REUTRES
(https://www.reuters.com/article/us-france-lgbt-sterilization-idUSKCN12E03V)
22. LGBT and Feminism: Why Does Gender Equality Bother Conservatives? , Heinrich Boell
(https://ua.boell.org/en/2019/12/25/lgbt-and-feminism-why-does-gender-equality-bother-
conservatives)

23. LGBT HEROES. Stonewall, (https://www.stonewall.org.uk/about-us/news/13-lgbt-

heroes-you-should-know-about)
24. Courts in 39 American states still admit the “gay-panic” defence, Economist
(https://www.economist.com/united-states/2020/11/28/courts-in-39-american-states-still-
admit-the-gay-panic-defence), citit la 11 mar, 2021, ora 6 pm
25. Românii de la Marșul Normalității și PRIDE mi-au spus de ce este importantă căsătoria,
VICE (https://www.vice.com/ro/article/neamwq/marsul-normalitatii-versus-pride-
bucuresti), citit la 11 mai, 2021, ora 11 am
26. Cynical Romanian Referendum Tries to Redefine ‘Family’, HUMAN RIGHTS WATCH
(https://www.hrw.org/news/2018/10/03/cynical-romanian-referendum-tries-redefine-
family), accesat la 3 dec 2020, ora 11 pm
27. Românii au respins ura prin #boicot, HotNews(https://www.hotnews.ro/stiri-esential-
22744419-asocia-accept-salut-rezultatul-referendumului-pentru-familie-rom-nii-respins-
ura-prin-boicot.htm), accesat la 22 mai, 2021, ora 12 pm
 28. Spune NU! Homofobiei MozaiQ (https://www.mozaiqlgbt.ro/2020/08/nu-homofobiei-si-
transfobiei-in-campania-electorala/), accesat la 23 aprilie, 2021, ora 7 pm

29. Understanding Non-Binary People: How to Be Respectful and Supportive, National Center
for Transgender Equality (https://transequality.org/issues/resources/understanding-non-
binary-people-how-to-be-respectful-and-supportive), accesat la 12 mai, 2021, ora 2 pm
30. Romania ‘turns illiberal’ with moves against gay marriage, POLITICO,
(https://www.politico.eu/article/romania-gay-marriage-turns-illiberal-with-moves-
against/), 11 mai, 2021, ora 5 pm
31. Parliament declares the European Union an ‘‘LGBTIQ Freedom Zone’’, European
Parliament (https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-
room/20210304IPR99219/parliament-declares-the-european-union-an-lgbtiq-freedom-
zone), accesat la 2 mai, 2021, ora 5 pm
32. EU declared 'LGBT freedom zone' in response to Poland's 'LGBT-free zones', BBC,
(https://www.bbc.com/news/world-europe-56366750), accesat la 3 mai, 2021, ora 7 pm
33. Being LBGT in Asia, USAID from the American People (https://www.usaid.gov/asia-
regional/being-lgbt-asia
34. Trudeau apologises for Canada's discrimination against LGBT people, BBC
(https://www.bbc.com/news/world-us-canada-42157806), văzut la 3 mai, 2 pm
35. ROMANIA: MARIANA CETINER - PRISONER OF CONSCIENCE, Amnesty
International (https://www.amnesty.org/en/documents/eur39/030/1997/en/)

Ale surse online

1. IKEA, IDAHOT „Iubirea există și în afara celor patru pereți”, campanie
(https://www.ikea.com/ro/ro/campaigns/idahot-2021-iubirea-exista-si-in-afara-celor-
patru-pereti-pub6bd0dca0

2. Encyclopedia „transexual”, Britannica (https://www.britannica.com/topic/transgender),

consultat la 23 martie, 2021, ora 5.43pm
3. Asociaţia Română de Dezvoltare Comunitară – Studiul de caz ȋn dezvoltare comunitară
4. Patrick Hervie, EG(https://europeangreens.eu/people/patrick-harvie)
5. Marthin Luther King, NOBEL PRIZE
(https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1964/king/biographical/)

Documentare si alte surse vizuale

1. Primul PRIDE din București, video 2005, asociația MozaiQ

(https://www.youtube.com/watch?v=qixHxICFQGE), văzut la 15 mai, ora 14 pm
2. Documentar 100 de ani în 100 de zile, PRO TV, văzut la 11 mai 2021,
(https://stirileprotv.ro/100deanideromania/z100-de-ani-in-100-de-zile-masurile-luate-de-
ceausescu-pentru-ca-populatia-sa-ajunga-la-30-de-milioane.html)
3. Videoclip: How The Pride Rainbow Flag Came To Be | NBC Out | NBC News
(https://www.youtube.com/watch?v=S_bzpr2jalQ&t=150s)
4. Video: JULY 13, 2010 | PART OF WHITE HOUSE EVENTS Presidential Remarks on
National HIV/AIDS Strategy, C. SPAN, văzut la 11 ianuarie 2021, ora 11.28 am
(https://www.c-span.org/video/?294494-2/presidential-remarks-national-hivaids-strategy)