Cziker, R. (2001), Educația Și Stimularea La Copilul Cu Deficiențe de Vedere, Cluj-Napoca Presa Universitară Clujeană

Roxana CZIKER
EDUCAŢIA şi STIMULAREA
VIZUALĂ LA COPILUL
cu DEFICIENŢĂ DE VEDERE
Presa Universitară Clujeană, 2001

( olriţi.i: I dii c. i ţi o specială
( iiiiiiluii.ilor: pro f. dr. Vasile Preda
©2001 Roxana Cziker
Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a

textului, prin orice mijloace, fără acordul autorului este interzisă.
Universitatea "Babeş-Bolyai"
Presa Universitară Clujeană
Director: Horia Cosma
Str. Gh. Bilaşcu, nr. 24
3400 Cluj-Napoca
ROMÂNIA
Tel.: +40 64 405352
Fax: +40 64 191906
E-mail: presa_universitara@email.ro
ISBN 973-8095-87-5
CUPRINS
Cuvânt înainte
1 I. Definirea şi clasificarea deficienţelor vizuale
3 1.1. Definiţii şi terminologie
1 1.2. Deficienţele vizuale - clasificare
7 II. Fiziologia şi psihologia vederii
II. l. Structura internă a ochiului. Retina
1.3. Celule specifice prezente la nivel cortical
26
1.4. Prelucrarea informaţiei vizuale
29
1.5. Vederea colorată 31
III. Particularităţi ale explorării, percepţiei şi

reprezentărilor vizuale
Elemente specifice copilului cu 41

deficienţă vizuală - Explorarea vizuală,
percepţia şi reprezentarea
IV. Educaţia şi stimularea vizuală

J
Roxana CZIKER
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea de faţă abordează o metodă de stimulare

vizuală, dezvoltare a capacităţii de orientare în spaţiu şi de
coordonare ochi-mână în cazul copilului cu deficienţă de
vedere care are la bază aspecte teoretice referitoare la
psihopedagogia deficienţilor de vedere cum ar fi educaţia şi
stimularea vizuală şi intervenţia timpurie a copilului deficient
vizual de la O la 6 ani.
Această carte este destinată specialiştilor care lucrează
cu copii cu deficienţe de vedere, studenţilor care doresc să se
specializeze în domeniul deficienţelor vizuale şi nu în ultimul
rând, părinţilor acestor copii.
în prima parte a cărţii se face referire la definirea şi
clasificarea deficienţelor vizuale care constituie punctul de
plecare în elaborarea unui program de educaţie şi stimulare
vizuală. Stabilirea corectă a diagnosticului şi încadrarea
copilului între cecitate şi ambliopie sunt aspecte necesare şi
trebuie să fie realizate de către medicul oftalmolog cu care
trebuie să se ţină permanent legătura.
Gândirea şi constituirea unui program de educaţie şi
stimulare vizuală nu poate fi realizată fără cunoştinţe
(, l Jin;iţia şi Slimularea Vizuală la Copilul cu Dcliucnţ.i Jc
Wik-rc
51
Educaţia şi stimularea vizuală
V Prezentarea unui model de stimulare vizuală şi
dezvoltare a coordonării ochi-rnână prin suprapuneri
de imagini
61
V.l. Obiective de bază ale stimulării vizuale cu
ajutorul imaginilor suprapuse
64 67
V.2.Prezentarea materialului
68
V.2.1. Cercuri din interiorul
cărora
lipsesc diferite figuri geometrice 70 76
V.2.2 Pătrate din interiorul
cărora 82 87
lipsesc figuri geometrice la nivelul
celor
patru rânduri 97
V.2.3. Imagini "alb-negru" ordonate
pe 101
grupe de dificultate
V.2.4. Imagini "alb-negru" 106
de
complexitate crescândă Anexa
V.2.5. Imagini monocrome şi în l
culori
complementare Anexa
V.2.6. Imagini complexe în combinaţii 2
şi
nuanţe de culori
Concluzii
Glosar
Bibliografie
Roxana CZIKER
receptare a formei şi culorii, importanţa respectării pimcipnilm

gradării sarcinii şi a respectării contrastului culorii
Având la bază aspectele teoretice referitoare la cerinţele
educative şi corectiv-compensatorii ale vederii copilului
deficient vizual, s-a elaborat un model de stimulare vizuală şi
dezvoltare a capacităţii de coordonare ochi-mână prin imagini
suprapuse care va fi descris în această carte.
Cartea este însoţită de o dischetă pe care se găsesc cele

8 seturi de exerciţii de stimulare vizuală prin imagini
suprapuse.
Aş dori să aduc mulţumiri domnului prof. dr. Vasiie

PREDA de la Catedra de Psihopedagogie Specială. Facultatea
de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei de la Universitatea "Babeş-
Bolyai" din Cluj-Napoca pentru sprijinul acordat.
Autoarea
IN ( w Vmk-ie
d
r
inspec
ţie,
peitep
jic 51
icpic/
cnlare
Mimu
l, IIe
ci
obicei
stiu
IIIIIIH
IIIC
Mai
umil
decât
eoni
ilc
lii|)lul
că
subiec
ţii cu
defici
enţă
de
veder
e nu
bencl
icia/ă
de
tiata
ment
ortopt fenom itatea
ic în enele analiz
cabin aminti atorul
etele te mai ui
noloţţi sus vizual
cc S de a
precu e perce
m şi spune pe
de că lumea
educaţ "ochi înconj
ie ul urătoa
vizual este o re cu
ă, prelu forme
prezin ngire le şi
tă a culoril
dificul creier e ei
tăţi in ului" trebui
teccpt ceea e
arca şi ce dezvo
interp face ltată şi
retare ca stimul
a struct ată cu
mediu ura şi atât
lui funcţi mai
exteri ile mult
or, acestu în
avem ia să cazul
un fie de în
motiv o care
în compl avem
plus exitat de-a
să e face
înţele remar cu
gem cantă. defici
toate Capac enţe
de progr e de
vedere amulu care
. i dispun
I corect e
n iv- copilu
acest comp l şi
sens ensat pentru
am oriu acest
făcut în lucru
apel la care avem
descri este nevoi
erea impli e de
activit cat exerci
ăţii de subiec ţii
educaţ tul cu care
ie şi defici să se
stimul enţă axeze
are de pe
vizual veder formă
ă cu e. şi
toate C culoar
implic u e.
aţiile sigura Pentr
sale, nţă se u
cu va acest
cerinţ încerc lucru
ele de a să a
bază se trebui
şi cu utilize t să se
respec ze la specif
tarea maxi ice
regulil m modal
or de resturi itatea
întoc le de de
mire a veder
D
RoxanaCZI l»
KER
LI.
Defi
niţii
ţi
ter
min
olog
ie
P
entr
u a
înţel
ege
aspe
ctel
e la
care
se
va
face
refe
rite
in
rând
urile
ce
urm
ează
,
este
nece
sar
să
se
defineasc term
ă anumite enii
noţiuni. de
No "no
rmalitatea rma
psihică litat
reprezintă e",
"dezvoltar "an
ea orm
normală alit
ca un ate"
standard ,
mediu " şi "su
capacitate pra
a de nor
stabilire a mal
echilibrul itat
ui dintre e" şi
organism "su
şi mediul bno
înconjurăt rma
or, ceea ce litat
are ca e",
efect ulti
adaptarea ma
subiectulu cate
i la gori
condiţiile e
socio- incl
culturale. uzâ
Trebuie nd
însă să se term
facă enii
delimitare de
a între "def
icienţă" soci
şi al,
"handicap edu
". cati
O. v
M.S. sau
(Organiza orie
ţia ntar
Mondială e
a prof
Sănătăţii) esio
în anul nală
1952, ".
include în C
categoria ateg
deficienţil oria
or "orice pers
copil care oan
într-o elor
perioadă cu
apreciabil defi
ă de timp cien
se găseşte ţă se
în împ
imposibilit arte
atea, ca pe
urmare a mai
stării sale mult
fizice, să e
participe cate
plenar la gorii
activităţile :
de vârsta copii
sa din bolnav
domeniul i
c
r
o
n
i
c
;
-
de
fic
ien
ţi
mi
nta
l;
Roxana CZIKER
gustative şi olfactive şi pe învăţarea alfabetului Brailk-

Există însă posibilitatea existenţei unui rest de vcck-ic
de diferite grade, la unul din ochi sau chiar la ambii care poate
fi utilizat în cadrul unor activităţi de educaţie şi stimulare
vizuală ce au ca efect îmbunătăţirea comportamentului vizual
(de exemplu folosirea unor jucării sau obiecte cu culori
strălucitoare, respectarea contrastului culorii astfel încât
perceperea mediului înconjurător apropiat şi depărtat să se
realizeze în condiţii optime).
b). Persoane cu vederea scăzută, limitată, sau parţială
reunite sub termenul de ambliopie.
"Ambliopia desemnează toate cazurile de diminuare a
capacităţii vizuale, indiferent de eliologie şi gravitate, sân acea
scădere a vederii care se menţine şi după ce s-a făcut corecţia
corespunzătoare." (cu ajutorul ochelarilor şi a exerciţiilor
ottoptice în cadrul cabinetelor oftalmologi ce) [Rozorea A.,
1998].
Termenul de "ambliopie" provine din limba greacă de
la cuvintele "amblys" slab, tocit şi "ops" vedere. Aceasta
se poate defini ca "diminuarea vederii fără leziune organică
sau cu leziune organică a cărei importanţă nu este
proporţională cu scăderea vederii".
de Vedere
lltlv, vi/ual.
i'« once pierdere sau anomalie a tec, li/iologice sau
anatomice, reprezintă restrângerea sau lipsa U Ufipi
nciivităţi, datorată unei deficienţe. HiiiHlicipul reprezintă
limitarea sau împiedicarea unei ptMMtiiiu- de asumare a
rolului social, în urma unei boli oiuamce, deficienţe fizice,
intelectuale sau senzoriale.
Astfel, deficienţa vizuală reprezintă orice pierdere sau
anomalie a structurii sau funcţiei analizatorului vizual. Această
pierdere poate fi de mai multe grade şi anume:
a) Persoană cu cecitate sau nevăzătoare este acea persoană
care nu percepe sub nici o formă lumina; aici se include şi
incapacitatea de a se deplasa într-un mediu necunoscut,
precum şi imposibilitatea da a percepe, de la distanţa de l
metru, numărul de degete aflate în mişcare. PCI cepei ca
formelor şi a culorilor poale fi de asemenea alterată. Lipsa
capacităţii analizatorului vizual de a percepe lumii),') a fosl
încadrată, după Bourdier, în categoria cecităţii ahsoluic
l iliKiuni iitosioi persoane se va axa pe dezvoltarea
tMi'til kiiu»Mtvici\ a sensibilităţii auditive,
RoxanaCYlM'l'
Pentru stabilirea programului de inteivmţie ir sau a

celui de educaţie corectiv-compensatorie este mipmfiint să se
determine tipul deficienţei de vedere şi a acuităţii vi/ualc
(A.V.) şi a altor indici funcţionali ai vederii prin optotopi
standardizaţi, pentru copii, cum ar fi: "Hiding Heidi Low
Contrast FACE Test", "Lea Symbols Test" (pentru contrast),
"Lea Gratings Test" şi altele.
T.2. Deficienţele vizuale - clasificare
T. Funcţie de scăderea A.V.

- ambliopie uşoară - AV-0,5 -0,3,
- ambliopie medie - AV - 0,2 - 0,1;
- ambliopie forte - cu AV sub 0,1 (1/10);
cecitate relativă - percepe mişcările mâinii, percepe
lumina;
- cecitate absolută - fără perceperea luminii.
II. Funcţie de modificarea indicilor funcţionali ai vederii

- afecţiuni care determină scăderea AV;
- afecţiuni care determină alterarea câmpului vizual;
- afecţiuni care determină tulburări ale vederii
binoculare (strabismul);
16 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Dclicicnţ.1 do Vedere
Educarea acestor persoane se realizează punând accent

pe utilizarea la maxim a resturilor de vedere, stimularea vizuală
cu ajutorul imaginilor şi obiectelor simplu colorate, în culori
puţine (maxim 2-3), cu respectarea contrastului culorii, cu
ajutorul imaginilor animate pe computer, cu becuri colorate,
imagini fosforescente etc. în ceea ce priveşte citirea şi scrierea,
se va folosi alfabetul obişnuit, dar cu crearea unor condiţii
adecvate:
- contrastul dintre fondul paginii şi litere să fie
realizate în contrast maxim (alb-negru);
- mărimea literelor se adaptează funcţie de
capacitatea vizuală a copilului;
- sursa de lumină joacă un rol important astfel încât
aceasta trebuie să vină din partea stângă sau din
ambele părţi;
- locul unde copilul îşi desfăşoară activitatea grafică
sau de citire trebuie să-i ofere o poziţie
corespunzătoare a capului şi trunchiului în funcţie
de deficitul vizual;
- pauze de relaxare de 10-20 minute la interval de o
oră sau după desfăşurarea unor activităţi care
solicită analizatorul vizual.
RoxanaCZIKER
- deficienţă vizuală dobândită care poate sm \rm In

vârsta copilăriei mici (0-2 ani), preşcolară (ţ-o ,nn)
la vârsta şcolară mică (7-10 ani) şi după aceasta
vârstă)
Este important să ştim vârsta la care a survenit
deficienţa vizuală deoarece cu cât aceasta este mai apropiată de
vârsta copilăriei mici (până la 3 ani), cu atât cantitatea şi
calitatea reprezentărilor vizuale sunt mai reduse [Rozorea A,
1998]
l tliu <i|iii şi Siimulaica Vi/iuilă Ui Copilul cu Deficienţă de Vedere
a l cot i uni care determină tulburări de adaptare la

întuneric şi lumină,
- tulburări ale sensibilităţii cromatice (dificultatea de
diferite grade de recunoaştere a culorilor sau lipsa
percepţiei unei culori cum ar fi de exemplu
daltonismul)
III După gradul scăderii AV din punct de vedere clinic

ambliopie organică (modificare analizatorului
vizual din punct de vedere organic),
- ambliopie relativă,
- ambliopie funcţională fără modificări organice
IV După gradul lezării optice şi nivelul utilizării resturilor de

vedere
cecitate absolută cu vedere la valoarea O, fără
perceperea luminii,
- cecitate practică (restul de vedere nu este suficient
pentru orientarea în spaţiu),
- modificări ale câmpurilor vizuale
V Funcţie de instalarea deficienţei de vedere

deficienţă vizuală congenitală,
FIZIOLO
Roxana CZ1KER
II.1. STRUCTURA INTERNĂ A OCHIULUI.

RETINA
Având în vedere faptul că cea mai mare parte a

informaţiilor din mediul înconjurător le obţinem pe cale
vizuală, o porţiune semnificativă a neocortexului fiind
implicată în procesarea informaţiei vizuale, analizatorul vizual
a fost studiat în mare măsură din punct de vedere a procesării
informaţiei Primele studii au fost cele ale lui D Hubel şi T
Wiesel urmate apoi de D Mark, I Biederman, S Zeki şi alţii
Mecanismul vederii nu constă doar în diferenţierea
luminozităţii, a formei şi a culorii obiectelor, ci este unul mai
complex care intervine şi în orientarea în spaţiu, în
determinarea mărimii obiectelor, a mişcării spaţiale şi a
distanţei Ochiul devine astfel un element de bază al receptării
informaţiei din mediu
Din multitudinea de semnale electromagnetice
existente, cele cuprinse între ultraviolete şi infraroşii, denumite
vizibile, sunt cele la care este sensibil ochiul uman în figura l
este prezentată structura globului ocular
Roxana .'S
CZKER
Celulă cu N
con C
Celule cu
bastonaş
Fi
g2
Str
uct
ura
ret
ine
i
N
umă
rul
celul
elor
cu
conu
ri
este
în
jur
de 6
mili
oane
şi se
găse
sc în
spec
ial în
zona
fove
ală a
retin
ei Acestea atât
au o pe
sensibilita verti
te pentru cală
culori şi la
recepţia celul
detaliilor ele
Bastonaşe bipo
le sunt în lare,
număr de gang
120 de liona
milioane şi re şi
se găsesc nerv
în zona ii
periferică a optic
retinei, ele i, cât
sunt şi
specializat
e pentru
detectarea
luminii de
slabă
intensitate
Din
figura 2 se
observă că
radiaţia
luminoasă
ajunsă la
celulele
cu conuri
şi cu
bastonaşe
este
transmisă
24 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
Camera
anterioar
ă
Ins
Pupilă
Cornee
RETINA
Fig l Structura globului ocular
Razele luminoase traversează corneea, camera anterioară,

pupila, cristalinul şi umoarea apoasă înainte de a ajunge sa
formeze o imagine pe retină La nivelul retinei se găsesc atât
foveea cât şi celulele răspunzătoare pentru recepţionarea
informaţiei vizuale care sunt celulele cu conuri şi cu bastonaşe,
(denumite astfel după forma pe care o au) (Vezi figura 2)
Aceste celule au fost descoperite în secolul al XlX-lea de
Heinrich Muller cu ajutorul microscopului
Roxana CZKER
o pată cenuşie. Această "pată" nu există în realitate la nivelul

stimulului fizic, ci este rezultatul funcţionării celulelor "on-
off'. Mărind distanţa dintre careurile negre se determină
mărimea câmpului receptor în funcţie de dispariţia petelor gri.
Fig. 3. Grilajul Herman-Hering
Dacă în cortexul vizual ar exista numai celule de tip

"on-off ' şi "off-on", atunci perceperea lumii s-ar reduce doar la
spoturi şi puncte Prin urmare, în afară de aceste celule în
cortexul vizual mai există şi alte celule nervoase care realizează
procesări mult mai complexe ale informaţiei.
Pe baza cercetărilor întreprinse de către D Hubel şi T.
Wiesel în anii '50 în ceea ce priveşte fiziologia percepţiei
vizuale, neuronii care îşi modificau caracteristicile bioelectrice
în cazul unor stimuli vizuali au fost numiţi detectori de
26 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copil ui ui iţ;! ilr Valric
pe
orizontală
prin
celulele
ain;ieiiene
şi celulele
oii/ontulc,
de unde
informaţia
vizuală
este
tiansmisă
mai
departe la
ariile de
proiecţie
corticală
ale
analizator
ului
vizual
unde are
loc
interpretar
ea
acesteia.
11.2
.
Cel
ule
spe
cific
e
pre
zente la nivel cortical
După cu am afirmat mai sus,

informaţiile primite de retină prin
intermediul receptorilor sunt transmise
mai departe, prin nervii optici, la
ariile de proiecţie cerebrală ale
analizatorului vizual, în această zonă se
găsesc două tipuri de celule: "on-off" şi
"off-on". Aceste celule sunt
caracteristice ganglionilor vizuali şi
celulelor nervoase din corpii geniculaţi
laterali implicaţi în procesarea
informaţiei vizuale.
Celulele "on-off' sunt cele
pentru care activitate se intensifică dacă
lumina cade în centrul câmpului
receptor şi se reduce dacă spotul
luminos se află la periferie. Celulelor
"off-on" au o activitate complementară
celulelor "on-off"
Existenţa celor două tipuri de
celule poate fi determinată cu ajutorul
unei configuraţii de careuri negre,
cunoscută sub numele de grilajul
Herman-Hering (Vezi fig. 3). Se va
observa că în momentul în care privirea
se fixează la intersecţia barelor albe
orizontale cu cele verticale se formează
Roxana CZIKER
celule care reacţionează la orice stimul simplu, dar

cu o anumită dimensiune (contur, fantă luminoasă,
linie);
celule care detectează unghiuri.
11.3. Prelucrarea informaţiei vizuale
în 1982 D. Marr a sintetizat într-o schemă (fig. 4)
Schiţa
intermediară
21/2D
Reprezentarea
3D
Fig. 4. Schema generală de procesare a informaţiei vizuale

trăsături. Aceste celule nervoase au fost împărţite în trei

categorii în funcţie de caracteristicile fizice la care reacţionau:
a), simple;
b), complexe;
c), hipercomplexe.
Celulele simple sunt cele care detectează contururile,

fantele luminoase sau liniile. Acestea acţionează numai la o
anumită orientare şi localizare a contururilor, fantelor şi liniilor
(câmpul vizual stâng sau drept).
Celulele complexe se găsesc în ariile striate şi

parastriate ale cortexului vizual (Hubel şi Wiesel); spre
deosebire de celulele simple acestea răspund la stimuli
indiferent de locaţia lor în câmpul vizual, dar rămâne
importantă orientarea stimulilor. Celulele complexe acţionează
şi la stimuli în mişcare.
Celulele hipercomplexe prelucrează stimuli de o

complexitate mai mare în comparaţie cu celulele simple şi cele
complexe. Acestea sunt de două tipuri:
Roxana CZIKER
l II.4. VEDEREA COLORATĂ
l Vederea colorată este un aspect foarte important atât în

cazul subiecţilor cu vedere normală cât şi a celor cu deficienţe
de vedere.
Pentru utilizarea cât mai adecvată a culorilor în vederea
stimulării vizuale, sunt necesare informaţii despre teoria vederii
colorate, importanţa culorilor din punct de vedere psihologic şi
nu în ultimul rând posibilităţile de combinare ale culorilor
ţinând cont şi de contrastul acestora.
Vederea fiinţelor umane se realizează datorită
receptorilor care sunt sensibili la radiaţiile electromagnetice din
domeniul vizibil, în cazul unor animale receptorii vizuali sunt
dezvoltaţi pentru a fi sensibili şi la radiaţii care se situează în
afara spectrului vizibil, astfel multe insecte şi păsări percep
radiaţii de lungimi de undă scurte, ultraviolete (Chen, Collins
and Goldsmith, 1984).
Domeniul vizibil se situează între lungimi de undă
cuprinse între 400nm şi 700nm, ceea ce reprezintă întregul
spectru de culori. In cazul vederii colorate un rol important îl
au pigmenţii care determină culoarea obiectului în funcţie de
absorbţia, respectiv reflexia luminii.
30 Educaţia şi Stimularea Vi/uală la Copilul cu Deficienţa ik Wdac
mecanismul prelucrării informaţiei vizuale. După cum se

observă din figură în cadrul procesării există două clape
procesarea primară şi procesarea secundară.
Procesarea primară (percepţia vizuală primară) care
se referă la reprezentarea la nivelul sistemului cognitiv a
caracteristicilor fizice ale unui stimul. Acestea concură la
desprinderea stimulului de mediul sau fondul pa care se
găseşte, determină localizarea acestuia, dar nu oferă informaţii
despre ceea ce este acel stimul. Cu ajutorul acestei procesări se
detectează conturul, textura, mişcarea, culoarea şi dispunerea
spaţială.
Procesarea secundară (percepţia vizuală secundară)
se referă la recunoaşterea figurilor şi a obiectelor. Acestea au
ca intrare (input) rezultatul procesărilor primare şi ca ieşire
(output) imaginea tridimensională a unui obiect din mediu,
identificat, recunoscut.
Rezultatul acestora este formarea unei reprezentări
intermediare, notată cu 2 1/2D pentru a arăta caracterul
intermediar între imaginea retiniana bidimensională şi cea
tridimensională care se va forma în ultima fază a prelucrării
informaţiei [Miclea M., 1994].
Roxana CZDCER
celulă cu conuri şi de informaţia transmisă la ar ui de

asociaţie vizuală.
Saturaţia reprezintă concentraţia unei culori fiind
detectată prin intensitatea senzaţiilor, utilizând acelaşi
mecanism ca şi în cazul nuanţei.
Strălucirea este gradul prin care o culoare iese în evidenţă în
raport cu fondul ei. De exemplu o imagine roşie pe un fond alb
este mai strălucitoare decât aceeaşi imagine aşezată pe un fond
roz[Creager J. G., 1993]. Interpretarea percepţiei culorii este un
mecanism foarte complex care poate fi conturată astfel:
1.6. Cortexul vizual recepţionează semnale atât
despre
obiecte cât şi despre fond.
1.7. Se primesc semnale care furnizează
informaţii
codate referitoare la nuanţă, saturaţie şi strălucire.
Aceste semnale transmit la rândul lor un complex
de informaţii despre obiect şi fondul său la aria
vizuală de asociaţie
1.8. Aria vizuală de asociaţie integrează şi
interpretează
semnalele; rezultatul este percepţia tuturor
modelelor complexe şi variate de culoare pe care le
vedem.
32 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Dcficicu|.1 de Vedere
Celulele cu conuri sunt denumite după pigmenţii pe

care îi conţin şi anume:
- Conurile albastre care conţin pigmentul de culoare
albastră;
- Conurile verzi au pigmentul de culoare verde;
• Conurile roşii au pigmentul de culoare roşie;
Datorită faptului că celulele cu conuri au nevoie de o
intensitate mai mare de lumină pentru a fi excitate, în
comparaţie cu celulele cu bastonaşe, acestea nu vor fi active în
condiţiile unei lumini de intensitate scăzută. De aceea
stimularea vizuală a copilului cu deficienţă vizuală trebuie să se
desfăşoare în condiţii optime de lumină pentru a percepe
culorile, în cazul activităţilor desfăşurate în încăperi cu lumini
ultraviolete este necesară utilizarea materialelor fosforescente
care pot fi percepute mai uşor şi care au un efect stimulator
asupra celulelor cu conuri; astfel lumina joacă un rol de bază în
prezentarea materialului vizual.
Culorile pot fi descrise în raport cu cele trei proprietăţi:
- Nuanţă;
- Saturaţie;
- Strălucire;
Nuan ţa este dată de numele culorii şi este detectată
prin gradul relativ de lumină absorbită de fiecare tip de
Roxana CZIKER
căreia lumina albă este compusă din cele trei culori primare
roşu, verde şi albastru Aceste culori pot fi amestecate în
diferite proporţii pentru a se obţine celelalte culori
Această teorie a fost acceptată după ce a fost susţinută
de omul de ştiinţă german Hermann von Helmholtz care a
demonstrat prezenţa a trei grupuri de fibre nervoase la nivelul
globului ocular Fiecare grup de fibre nervoase este sensibil la
unul din cele trei tipuri de radiaţii caracteristice
- un grup este sensibil la roşu,
- altul este sensibil la verde,
- al treilea grup este sensibil la albastru
Lumina care afectează simultan fibrele nervoase sensibile la
roşu şi verde produc senzaţia de galben Această teorie este
opusă aceleia lui Brewster în care galbenul este o culoare
primară
Astfel amestecul de lumini coloiate este denumit proces
aditiv în acest caz culorile primare sunt roşu, verde şi albastru,
iar cele secundare sunt violet, galben şi cyan
In anul 1870, psihologul german Ewald Hering propune
o explicaţie alternativă a vederii colorate şi anume Teoria
procesului-opus. El explică astfel fenomenul postimaginii,
adică imaginea care persistă după îndepărtarea stimulului
Această teorie se referă la faptul că în momentul percepţiei
uijojuoo 'SunoA SBiuoqx 9p BţBjnuuoj jo|uo|iu i
B KAIţţpe BUO»X 91S3 UOjnO BJ 9JBO1IJ9J9J 9UO9J BJ}B Q
'9pj9A guţîqo 9S iraqjBg no UBAo pireo9;s9uiB • auţiqo as UBA~O

no j9[OţA puBoajssuiB • auţjqo as PIOIA no uaqjBS puB03;s3aiB
• pjjsy apj3A i§ rujseqjB 'nSoj ajţpunoss 3|uo[no i§ uţiqo as
gj^uiud uo[no ap aoijqoajad [nosjsauiB uuj (sţobjni - misBqjB)
uBAo i§ uaqjeS 'PJOIA juns 'gjBiuud ajioinu 'j BJ3J3J as 3JBO
Bj uo[no pai 9193 uoţM9jvj
9|B UOjnO £ 9J90 BUJJOJ B nJ!U9d 9JB09JS9UJe IJ iod 9JU9)SIX9
UOjnO 19-1} 9J90 BO ţBJţSUOlU9p B 9JBO J9JSM9JQ 9p 9JBOţjdx9
jsoj nB 9ţBjO[OO ţjj9p9A BZBq B[ nBjs gjBO gpsgoojţj

[1661 '^ l Moaopsj unpe
mun B B90 BO Bunq gp jgj BJ gdBOJdB puuj 'ţunj 9 B| puBuiiuţno
BÎBIA 9p iun[ ţ 9[9tU[jd UI BJniUOO BA 9S B1SB90V BJBl[OAZ9p
BJBJO[OO B9J9p9A HB nu 3JBO IjnoSBU HOU HldOO pUBOBJ
9ljd90X9 'jOţUO[nO B BUy 9J9IJU9J9JIP 9p B91BJlOBdBO 9p Undsţp
9UBUin 9[9ÎUIIJ l§ Uin09Jd 9l9JnuJŢBUI IJ JB Uino 9I91BUIUJ
9pJ9A la nSQJ 9p
9|9}UBnu ţB09p 1BZIJB9J 9p IfOlflp IBUI ;UttS mţSBqjB 9p 9J9ţUBnu
9JJUI 9JU91ÎU9J9JIP 'I9UIJ9J JH§un| B-9p 9JU9Z9jd Uljnd IBUJ
juns Bj)SBq|B 9JBOţno gp ju9iu§id no unuoo no 9ţ9jnţ90 909JB09Q

I§ BSUl BlUIZ9Jd B1BJOJOO
oi i|viA T ''l'1-" 1[I-X1 i§ ff

Roxana 37
CZQCER
N
uanţ
ele
de
culo
are
care
sunt
obţi
nute
prin
adao
sul
de
negr
u,
sunt
cons
ider
ate
mai
cald
e
decâ
t
culo
rile
pure
, iar
tent
ele
de
culo
are mai
obţinute înch
prin adaos is.
de alb, De
sunt acee
considerat a în
e mai reci reali
decât cele zare
pure a
Co mat
ntrastul erial
culorii ului
este un alt de
aspect stim
important ular
de care e
trebuie prin
ţinut cont supr
în apu
stimularea neri
vizuală. O de
pată de ima
culoare va gini
apărea mai s-a
strălucitoa avut
re şi mai în
deschisă vede
sau mai re şi
puţin gri cont
dacă rastu
fondul pe l
care este culo
aşezată rilor
aceasta pent
este relativ ru
ca acestea acui
să fie mai tăţii
uşor vizu
percepute, ale.
iar efortul De
vizual să exe
fie mai mpl
redus u,
Cu dacă
lorile au o dou
importanţă ă
deosebită obie
datorită cte
posibilelor au
efecte acee
asupra aşi
acuităţii text
vizuale. ură
Culoarea şi
este acel
considerat eaşi
ă al prop
cincilea rietă
factor care ţi,
afectează dar
în mod au
pozitiv culo
acuitatea ri
vizuală difer
(AV) De ite,
asemenea, ele
culorile pot
contrastan fi
te au efect disti
asupra nse
mai uşor
unul faţă
de altul
datorită
contrastul
ui culorii.
"C
onstanţa
culorii
este una
din cele
mai
importante
proprietăţi
ale
sistemului
de culori"
- afirmă
neuro-
biologul
Semir
Zeki.
Cheia
constanţei
culorii este
că
obiectele
nu sunt
percepute
izolat; mai
degrabă
culoarea
obiectului
derivă din
Jft Wuei|ll fUlilHuJwiMi Vl/iiiiin In ( opilul cu l k Iu nn|fl ik Vedere
iiiu-i uilon w pmtlucc fenomenul de apan|ic .1 mloiu opuse (de

exemplu culoarea percepută este albastru, iai culoarea opusă
care apare în momentul închiderii ochilor este galben - la fel şi
în cazul culorilor negru-alb).
Teoria procesului-opus explică şi un alt fenomen care
nu putea fi explicat cu ajutorul teoriei tricromatice a culorii şi
anume, fenomenul de pierdere a capacităţii de percepţie a
culorilor Persoanele cu vederea colorată normală prezintă trei
tipuri de pigmenţi roşu, verde şi albastru. Cele mai multe
persoane cu probleme în percepţia culorii sunt dicromatici
Acestora le lipseşte un tip de pigment, chiar dacă prezintă
acelaşi număr de pigmenţi ca al acelora cu vederea colorată
normală. Cei mai mulţi au dificultăţi în distingerea între roşu şi
verde; în acest caz ei prezintă doar pigmentul de culoare
albastră [Sdorow L. M., 1993]
Pe lângă rolul important asupra stimulării vizuale,
culorile au şi un efect psihologic deosebit. Astfel,
l Roşul, portocaliul şi galbenul sunt culori calde care
produc stimulare;
1.9. Albastrul-verde şi violetul sunt culori reci
care
produc relaxare;
1.10. Galbenul-verde şi verdele sunt culori neutre
şi
liniştitoare.
PARTICULARITĂŢI ALE EXPLORĂRII,
PERCEPŢIEI ŞI REPREZENTĂRILOR
VIZUALE
38 liducaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
realizarea comparaţiei între lungimile de undă reflectate de

obiect şi mediul său.
în realizarea imaginilor trebuie să se ţină cont de fondul
pe care acestea sunt suprapuse astfel încât efortul vizual să fie
minim, iar percepţia lor să fie cât mai adecvată şi cât mai
completă.
Roxana II
CZIKER
D
I
.
E
L
E
M
E
N
T
E
S
P
E
C
I
F
I
C
E
C
O
P
I
L
U
L
U
I (U obie
DE cte
FICIE sau
NŢĂ ima
gini
VIZU
în
ALĂ -
cazu
EXPL
l
ORAR
subi
EA ecţil
VIZU or
ALĂ, cu
PERC defi
EPŢIA cien
ŞI ţă
REPR de
EZEN ved
ere
TARE
care
A-
nu
ben
în
efici
continuar
ază
e se va
de
face
antr
referire la
ena
câteva
men
aspecte în
t
ceea ce
vizu
priveşte
al
modalitat
P
ea de
entr
inspecţie
u
şi analiză
acea
a unui
sta
obiect /
avem difer
nevoie de ite
clarificare fixăr
a unor i ale
termeni privi
precum rii
explorare pe
, ele
percepţie men
şi tele
reprezent cu
are max
vizuală imă
Ex valo
plorarea are
vizuală info
este rmaţ
modalitate iona
a prin care lă,
omul con
recepteaz duce
ă la
informaţii cont
le urar
mediului ea
extern. ima
"Explorar ginii
ea este sau
primul obie
element ctul
al actului ui
perceptiv perc
" [Preda eput
V., 1988], Treb
care prin uie
însă lum
specificat inos
faptul că ,
inspecţia cul
stimulului oar
nu se ea
realizează sau
printr-o poz
mişcare iţia
continuă, spaţ
ci privirea ială.
trece în Astf
mod el în
"săltat" de elab
la un orar
element la ea
altul, mat
fenomen erial
ce nu ului
poate fi de
supus lucr
controlulu u în
i voluntar cadr
El ul
ementele pro
care duc gra
la mul
capacitate ui
a de fixare de
a privirii edu
pe un caţi
stimul e şi
sunt sti
contrastu mul
l are
vizuală
prin
imagini
Roxana CZIKER
în procesul de percepţie are loc ordonarea :?i umln ;IHM

senzaţiilor vizuale în imagini integrale ale obiectelor
Fiind o etapă necesară a cunoaşterii mediului
înconjurător, percepţiile sunt întotdeauna legate de memorie,
gândire şi imaginaţie şi condiţionate de atenţie.
Reprezentarea este un proces psihic de Reflectare sub
formă intuitivă a obiectelor şi fenomenelor care an acţionai
anterior asupra receptorilor" [Stanică I. şi alţii, 1997J; aceasta
are un rol important în compensarea vederii slabe a copilului cu
deficienţă de vedere.
Spre deosebire de copilul cu vederea normală care
învaţă să perceapă pas cu pas lumea din jur, în cazul copilului
deficient vizual trebuie să se realizeze un program de activităţi
care să favorizeze percepţia mediului înconjurător şi a
obiectelor respectiv a imaginii şi a culorii [Preda V., 1999J.
în formarea şi desfăşurarea acţiunilor perceptive,
îndreptate spre "examinarea" obiectului şi elaborarea percepţiei
ca "model mintal" al acestuia, un rol important, în percepţia
vizuală a obiectelor îl au procesele motrice cum ar fi mişcările
ochilor în urmărirea conturului. Acţiunile obiectuale care
implică motricitatea sunt absolut necesare în procesul de
formare a imaginilor perceptive mai ales la copii şi în special la
aceia cu deficienţă vizuală, însă după ce s-au constituit, aceste
42 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficientă de Vedere
suprapuse prezentat în paginile ce urmează s-a ţinut cont de

aceste aspecte [Preda V., 1988].
"Prin percepţie înţelegem oglindirea în conştiinţa
omului a obiectelor şi fenomenelor care acţionează direct
asupra receptorilor" [Radu T. şi alţii, 1991].
Percepţia este considerată ca un raport între obiect cu
caracteristicile pe care le prezintă (factori obiectivi - cum ar fi:
intensitatea, contrastul, obiectualitatea), şi subiect cu
personalitatea sa (factori subiectivi - cum ar fi activitatea de
explorare, mecanismele de extragere a informaţiei), într-un
cuvânt amprenta pe care şi-o pune fiecare individ asupra
percepţiei despre lume şi viaţă.
Percepţia vizuală reprezintă capacitatea analizatorului
vizual de a prelua, transmite şi prelucra informaţia vizuală
receptată cu ajutorul receptorilor specifici şi transmisă prin
căile vizuale la nivelul cortexului optic unde se găsesc ariile de
proiecţie ale analizatorului vizual. Cu ajutorul percepţiei
vizuale primim informaţii referitoare la forma, mărimea,
culoarea, distanţa, mobilitatea sau imobilitatea unui obiect sau
imagini. De aceea se spune că majoritatea informaţiei despre
mediul exterior (în proporţie de 50 %) provine pe cale vizuală
[Radu l. şi alţii, 1991],
Roxana •îs
CZIKER
A
cest
e
aspe
cte
sunt
foart
e
imp
orta
nte
pent
iu
ibin
uiu
M
unor
perc
epţii
adec
vate.
î
n
cond
iţiile
în
care
ave
m
de-a
face
cu o
defic
ienţă de acest
vedere, uia,
organizare în
a urm
explorării a
vizuale în acest
ceea ce ei
priveşte activ
stimulii ităţi
complecşi infor
se maţi
realizează a
cu rece
dificultate. pţion
Aceasta se ată
datorează este
faptului că insuf
explorarea icien
este tă.
neorganiza A
tă, fie celaş
datorită i
unei lucru
activităţi se
repetate de întâ
investigare mplă
a şi în
stimulului, cazu
fie datorită l
fixării perc
privirii epţie
doar pe i
anumite vizu
fragmente ale
ale când
privirea se ea
fixează de (re
mai multe fer
ori pe ire
stimul, a
ceea ce are la
ca efect, un
mai ales în ob
cazul unor ie
stimuli ct
complecşi, co
necunoscu nc
ţi, ret
formarea )
unei se
imagini re
perceptive ali
lacunare şi ze
imprecise az
Ca ă
lităţile pr
percepţiei in
pot fi ad
modificat uc
e la er
copilul ea
deficient ob
vizual: ie
a. ct
ul
obi ui
ect pe
ual rc
i ep
tat tiv
în nu
cen ă,
trul co
câ m
mp pl
ul et
viz ă)
ual -
pe est
ntr e
u de
loc fic
aliz ita
are ră;
şi c
fix st
are ru
; ct
b. ur
al
int n
egr at
alit ea
ate -
a el
(ca e
rac m
ter en
ul tel
de e
im ob
agi ie
ne ct
co ul
nti ui
-
sti
mu
l
nu
su
nt
org
ani
zat
e şi
str
uct
ura
te
ier
arh
ic;
,]/\ l'ducaţia şi Stimularea Vi/uală la Copilul cu Oclicicnţă de Vedere
acţiuni obiectuale posedă o relativă independenţă faţă de

componenta motrică. Pentru parcurgerea acestei etape la copiii
cu probleme de vedere, trebuie să se elaboreze un plan de
educaţie vizuală, de educare a mişcărilor oculare şi formare a
percepţiei.
r*,
In cazul percepţiei vizuale avem de-a face cu patru

niveluri ale acţiunii perceptive
l Detecţia în care subiectul constată prezenţa sau absenţa

stimulului
2. Discriminarea (deosebirea unui anumit obiect de

celelalte) este operaţia de formare a imaginii perceptive.
3 Identificarea vizează fie două obiecte sau imagini

percepute simultan, fie o imagine percepută la un
moment dat şi imaginea păstrată în memorie.
4. Recunoaşterea implică identificarea, dar nu se reduce la

aceasta ci necesită şi categorizarea adică denumirea şi
includerea obiectului perceput într-o anumită clasă de
obiecte percepute anterior [Radu 1., 1991].
Roxana CZIKER
c. la copilul deficient vizual poate apauM

corectă, dar fără acoperire intuitivă şi
semantică;
d. există manifestarea preferinţelor copilului deficient
de vedere pentru utilizarea reprezentărilor auditive
şi tactil-kinestezice, chiar dacă acesta prezintă
resturi de vedere, ceea ce se răsfrânge în mod
negativ asupra utilizării la maxim a vederii
reziduale, şi în consecinţă reduceiea capacităţii
vizuale l Stanică l şi alţii, 1997J
De aceea în demersul educativ al copiilor cu deficienţe
vizuale trebuie să se construiască un program adecvat de
percepţie corespunzătoare a spaţiului, urmând principiul
gradării sarcinii, de la simplu la complex, şi a principiului
contrastului culorii astfel încât explorarea, percepţia vizuală şi
apoi reprezentarea să se formeze corect
Problema este mai acută atunci când este vorba de
deficienţa vizuală progresivă în care dacă reprezentarea nu este
formată corect aceasta se şterge din memorie (deoarece aşa
cum am afirmat mai sus, aceste fenomene sunt legate de
memorie), iar treptat, pe măsură ce vederea este din ce în ce
mai scăzută sau se pierde (ţinând cont şi de vârsta la care
n t-, '.
.}(> l ducaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
d constanţa - obiectele sunt identificate indiferent de

poziţia şi distanţa acestora faţă de subiect, dar apar
confuzii perceptive,
e semnificaţia - subiectul nu face întotdeauna apel la
obiectul perceput atunci când acesta este denumit
verbal [Stanică I şi alţii, 1997]
"Insuficienţele funcţionale ale vedem" [Preda V,
1993] au efect şi asupra formării reprezentărilor, incomplete
sau greşite, care fac ca discriminarea perceptivă şi plasarea
unor obiecte într-o anumită categorie să fie deficitară
Activitatea perceptivă deficitară are efect şi asupra
formării reprezentărilor vizuale care prezintă unele
particularităţi
a fondul reprezentărilor este sărac datorită experienţei
practice sărace,
b unele reprezentări sunt incomplete, incorecte,
deformate în ceea ce priveşte forma, mărimea
culoarea, raporturile spaţiale, detaliile care scapă
adesea din vedere, acestea se datorează explorării
deficitare care nu are ca activitate fixarea privirii pe
elementele cu maximă valoare informaţională;
EDUCAŢIA ŞI STIMULAREA VIZUALĂ
48 Lducaţia şi Stimularea Vi?uală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
copilul îşi pierde total vederea), reprezentarea corectă a

stimulului este din ce în ce mai dificilă
Cantitatea şi calitatea reprezentărilor depind de
experienţa subiectului dar şi de educaţia vizuală desfăşurată cu
acesta Prin educaţia vizuală se dezvoltă capacitatea perceptivă
şi de formare a reprezentărilor şi mai puţin de creşterea a AV
[Preda V, 1993]
De aceea în capitolul ce urmează se va face referire la
aspecte ce privesc formarea programului de educaţie şi
stimulare vizuală precum şi la importanţa acestora
Roxana CZIKER
IV. EDUCAŢIA ŞI STIMULAREA VIZUALĂ
Educaţia vizuală este o activitate specifică de

compensare, corectare şi exersare a funcţiei vizuale pe de o
parte şi o activitate de stimulare a tuturor proceselor pe de alta,
contribuind la optimizarea vederii slabe Educaţia vederii ajută
nu numai la stimularea analizatorului vizual ci şi a celorlalte
modalităţi senzoriale şi procese psihice pentru a contribui la
compensarea vederii slabe
"La copilul normal, vedeiea "se învaţă" ceea ce nu se
întâmplă în cazul copiilor deficienţi vizual "[Stanică I şi alţii,
1997] De aceea este necesar un program de stimulare vizuală
care ajută la recepţia, transmisia şi prelucrarea informaţiilor
vizuale, la păstrarea resturilor vizuale, precum şi la
interpretarea informaţiilor la nivelul scoarţei cerebrale, prin
antrenarea proceselor psihice cum ar fi atenţia sau memoria
[Stanică l şi alţii, 1997]
Datorită faptului că cei mai mulţi copii cu deficienţe de
vedere prezintă dificultăţi în discriminarea vizuală a formelor
legate de mărime şi contrast, o condiţie de bază în realizarea
itemilor imaginilor suprapuse a fost respectarea mărimii
corespunzătoare, a simplităţii formelor şi a utilizării
Tt"
Roxana CZIKER
manevrat şi perceput atât vizual cât şi tactil, având uilon

strălucitoare şi contrastante [Travernier G şi alţii, May 199 ţ |
Se cunoaşte faptul că mai mult de 90% din persoanele
cu deficienţe vizuale prezintă resturi de vedere de diferite
grade Toţi aceştia trebuie să beneficieze de programe de
educaţie vizuală, stimulare vizuală şi îmbunătăţirea
comportamentului vizual, deoarece studiile pe animale au
arătat că deprivarea organismului de stimuli vizuali la o vârstă
fragedă poate duce la un "comportament ireversibil de orbire ".
Defectele globului ocular sau ale altor părţi ale
sistemului vizual care apar la aceste persoane cu deficienţe de
vedete pot apărea în urma deprivarii stimulării sistemului
nervos
în aceste condiţii este bine să se ştie care este vârsta
minimă, critică la care copilul trebuie supus unui program de
recuperare vizuală şi care sunt stimulii vizuali corespunzători
pentru fiecare caz Acest piogram trebuie să se realizeze cât
mai repede posibil, înaintea vârstei de 6 ani, de preferinţă
începând cu primele luni de viaţă, şi acest lucru cu cât deficitul
vizual este mai pronunţat [Hali A , şi alţii, October 1989]
Un argument pentru realizarea cât mai precoce a
recuperării vizuale este faptul că în cazul ambliopiei la copilul
52 Educaţia Ş' Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
contrastului culorii. Contrastul cel mai mare şi cel mai uşor de

perceput de către copii este acela alb-negru, precum şi liniile de
culoare neagră în alternanţă cu cele albe aşezate în poziţie
verticală, orizontală şi oblică
Un copil cu deficienţă vizuală are nevoie de trei ori mai
multă lumină pentru recepţionarea culorilor spre deosebire de
copilul cu vederea normală De asemenea, unele culori similare
cum ar fi violet, bleu-marin, negru, pot fi confundate dacă
lumina nu este adecvată şi dacă aceste culori nu se găsesc pe un
fond contrastant Aşa cum afirmă şi Nathaly Barraga (1964),
stimularea vizuală reprezintă un aspect important pentru
dezvoltarea comportamentului vizual S-a observat o creştere a
comportamentului vizual la copiii cu deficienţe vizuale care au
primit o stimulare vizuală sistematică [Knowlton M.]
Prin diferite modele de educaţie a vederii cu ajutorul
formelor şi al culorilor, copilul devine conştient de senzaţiile
vizuale şi este încurajat să răspundă la obiectele din mediu
Acest program trebuie realizat în funcţie de deficienţa vizuală,
capacitatea vizuală a copilului şi în colaborare cu medicul
oftalmolog, ţinând cont de vârsta cronologică şi psihologică şi
nu în ultimul rând de preferinţele copilului De asemenea,
înaintea utilizării stimulării vizuale cu ajutorul imaginilor
trebuie să se utilizeze obiecte concrete şi simple, uşor de
RoxaiiaC/lk II
lK
a.
Con
ştiin
ţa
obie
ctul
ui,
apoi
UUH
II.I
\i
in
î
n
ţ
e
l
e
g
e
r
e
a
.
U
n
c
o
p
i
i
va fi f
conşti i
cnl tir n
lumini a
i, a l
persoa o
nelor b
sau i
obiect e
elor c
înamu t
- ^i l» e
acord l
e e
atenţi ;
e şi
înaint c.
e de a
înţele f
ge şi a i
interpi x
cia a
ceea r
ce e
vede. a
b. Se ş
percep i
e a
iniţial p
lumin o
a, apoi i
persoa u
nele r
.>•/ în m
ărirea r
- mai e
întâi c
îşi va e
fixa p
privir ţ
ea pe i
un o
obiect n
şi a
apoi îi
va î
putea n
urmăr t
i â
deplas i
area; o
b
d. Va i
percep e
e mai c
întâi t
obiect e
ele din l
apropi e
ere şi
apoi s
pe i
cele t
aflate u
la a
depărt t
are; e
e. Se vor l
a
perife
ria
vederi
i şi
apoi
cele
din
câmpu
l
vizual
centra
l;
f. Se
explor
ează
mai
întâi
obiect
ele
famili
are şi
apoi
cele
necun
oscute
;
54 Educaţia şt Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
mic, cel mai afectat proces este percepţia vizuală, condiţionată

de mai mulţi factori:
- Acuitatea vizuală (AV) - mărimea şi distanţa de la
care ochiul poate percepe distinct obiectele.
- Câmpul vizual - spaţiul pe care-1 poate percepe
ochiul când priveşte un obiect fix.
- Sensibilitatea luminoasă - capacitatea de a
diferenţia intensităţile diferite ale luminii.
- Sensibilitatea cromatică - capacitatea de percepţie
a culorilor fundamentale.
- Vederea binoculară - capacitatea de a percepe
relieful şi percepţia distanţelor [Stanică I., Popa M.,
1997],
în ceea ce priveşte relaţia figură-fond, stimulii vizuali
pot fi diverşi, de la imagini colorate într-o singură culoare, la
cele colorate în două culori contrastante. Fiecare obiect nou
prezentat copilului trebuie denumit şi se vor determina
caracteristicile cele mai importante referitoare la formă, culoare
şi textură.
Trebuie să avem în vedere faptul că un copil urmează o
progresie în dezvoltarea comportamentului vizual şi anume:
Ordinea apariţiei răspunsului la stimuli vizuali
s ATENŢIE
CÎ3' u»
O CONŞTIINŢĂ ÎNŢELEGERE
a LUMINA PERSOANE ŞI OBIECTE
FIXAR URMĂRIR
E E
APROPI DEPĂRT
ERE ARE
C
PE CE
l
RIF NT
ERI RA
C L
FAMIL NECUNOS
IAR CUT
P Î
A N
R T
T R
E E
G
NP S CO
I MP
M LE
P X
L
U
MARE MIC
g. Se vor analiza mai întâi părţile stimulului şi apoi

întregul;
h. Primele percepute sunt obiectele simple şi apoi cele

complexe;
i. Obiectele mân prezintă mai mare interes în prima

fază $i apoi cele mici - (Vezi fig 3) [Morgan E , M
A, 1995]
De aceea în cazul ambliopiilor dar şi a deficienţelor de

vedere pronunţate dar cu rest de vedere se va realiza un
program de stimulare cât mai precoce atât din punct de vedere
medical cât şi al terapiei psihologice vizuale
PREZENTAREA UNUI MODEL DE
STIMULARE VIZUALĂ ŞI
DEZVOLTARE A COORDONĂRII
OCHI-MÂNĂ PRIN SUPRAPUNERI DE
IMAGINI
M
t
Roxana (.1
CZIKER
V.l.
OB
IE
CT
IV
E
DE
BA
ZA
AL
E
STI
MU
LĂ
RII
VIZ
UA
LE
CU
AJ
UT
OR
UL
IM
AG
INI
LO
R
SU
PR
AP
US
E
P
rogr
amul
de
stim
ulare
cu
ajuto
rul nt
imaginilor re
suprapuse ca
îşi pa
propune cit
realizarea at
următoarel ea
or vi
obiective zu
al
/. ă
R po
e te
d nţi
u al
c ă
e si
r m
e an
a ife
st
d ă.
e
c 1.
11
a
.
l R
a es
ta
j bi
u lir
e
l a
u ve
d
i
er
ii
d hi
n
i o
c
ula li
re.
za
d
1.1
e
2. L
a
ă
ns
r
a
g
m
i
bl
r
u
e
a
i
c
m
â
a
m
gi
p
ni
u
lo
l
r
u
pr
i
ez
e
v
nt
i
e
z
la
u
ni
a
ve
l
lu
l
p
u
r
n
i
ui
n
râ
n
a
d,
n
re
a
s d
e
p c
e o
nt
c ra
t şi.
i
v 1.14.
îmbu
a n
l ăt
ăţ
î ir
n e
t a
r c
e a
g p
i a
i ci
tă
p ţii
a d
g e
i di
n sc
i ri
. m
in
1.1 ar
3. D e
ezv
olt fi
are g
a
sen ur
sibi ă-
lită
fo
ţii
n lo
d ra
. re
p
6. er
D ce
e pt
z iv
v ă
o a
l i
t m
a a
r gi
e ni
a i
si
c m
a pl
p e,
a co
c m
i pl
t ex
ă e,
ţ pr
i ec
i u
m
d şi
e a
n
e al
x iz
p a
Roxana CZIKER
determinarea raportului spaţial între doua

suprapuse.
13. Formarea capacităţii de analiză a imaginilor

complexe ţi determinarea detaliilor acestora.
în materialul practic prezentat s-a ţinut cont de

aspectele stimulării vizuale cât mai optime a analizatorului
vizual De asemenea s-au luat în considerare conduitele care ţin
de percepţia vizuală, şi anume
- Percepţia spaţială (a spaţiului mic),
- Percepţia formei şi a conturului,
- Percepţia culorii
perceptivă a unui complex de imagini la nivelul

unei pagini.
1.15. Dezvoltarea sensibilităţii cromatice

prin
discriminarea tonurilor de gri, a culorilor primare
si secundare.
1.16. Dezvoltarea capacităţii de discriminare

vizuală a
nuanţelor de culoare $i a texturii imaginilor.
1.17. (Creşterea dexterităţii vizuale.
1.18. Dezvoltarea coordonăm ochi-mână prin

căutarea
imaginilor corespunzătoare şi suprapunerea de
imagini.
1.19. Dezvoltarea coordonăm bunanuale prin

căutarea
imaginilor unei pagini cu ajutorul unei mâini şi
suprapunerea imagini/ cu cealaltă mană.
1.20. Dezvoltarea capacităţii de orientare la

nivelul
spaţiului mic şi anume pagina, precum şi
Roxanal'/lk 65
lK
se păstrează
constantă
atâi
"miagmea-
de-bază" cât
şi "imaginea-
lipsă" dar se
modifică
poziţia
spaţială a
"imaginii-
îipsă" la
nivelul
"imaginii-de-
bază" sau se
modifică
textura sau
culoarea
figurilor
întregului
item, pe
fiecare rând
al unui item
se modifică
"imaginea-
de-bază"
precum şi
culoarea
acestora
•
utili
zare
a
tonu
rilor de aces
gri, a unei tor
singure exer
culori din ciţii
gama treb
culorilor uie
primare să
(roşu, se
verde, deter
albastru), mine
ulterior nivel
a ul
combinaţii intel
lor ectu
dintre al al
două copil
culori ului
contrastant întru
e (alb- cât
negru, este
roşu- nevo
verde, ie de
albastru- inteli
portocaliu genţ
etc.) şi în ă
final peste
combinaţi nivel
i între medi
culori u
diferite şi G
utilizarea rupu
nuanţelor l
de culoare ţintă
înainte de îl
realizarea repre
zintă unei
copiii cu pagi
deficienţe ni şi
de vedere a
cu vârsta unor
peste 4
ani, care
înainte de
stimularea
vizuală cu
ajutorul
imaginilor
suprapuse
trebuie să
realizeze
exerciţii
mai
simple
care
facilitează
însuşirea
figurilor
geometric
e şi a
culorilor în
mod
separat,
astfel încât
percepţia
ulterioară
a unui
număr
mai mare
de figuri
la nivelul
V.2. PREZENTAREA MATERIALULUI
Materialul de faţă cuprinde opt seturi de exerciţii, fiecare

din acestea fiind structurat pe un anumit tip de analiză
perceptivă. Exerciţiile sunt constituite după următoarea formă:
l. fiecare item conţine o pagină albă pe care sunt
aşezate figuri numite "imagini-de-bază" (acestea pot fi cercuri,
pătrate etc. din interiorul cărora lipsesc alte figuri); 2
figurile care lipsesc se numesc "imagini-lipsă" şi se
află pe folii transparente.
Exerciţiile pornesc de la simplu la complex după cum
urmează:
- numărul de imagini de la nivelul unei pagini este la
început redus şi treptat acesta creşte;
- combinaţiile dintre imagini
la început se menţine constantă "imaginea-
de-bază" şi culoarea şi se modifică doar
"imaginea-lipsă" (de exemplu "imaginea-de-
bază" este un cerc de aceeaşi mărime şi
culoare iar ceea ce se schimbă este
"imaginea-lipsă" care de fiecare dată este
altă figură geometrică);
Roxana CZIKLR
care cuprinde şi imaginile suprapuse, c<»|><iut.iu-

concentrare pe o anumită imagine va ceea ce v<i
activitatea ulterioară de percepţie a paginilor manualului
V.2.1. Cercuri din interiorul cărora lipsesc diferite figuri

geometrice
(Dischetă - Set 1 doc)
Toţi cei 6 itemi sunt constituiţi din 12 cercuri distribuite

pe câte 4 rânduri în acest caz "imaginea-de-bază" rămâne
constantă din punct de vedere al formei (cercul) şi al culorii
Fiecare cerc prezintă o "imagme-lipsă" după cum uimează
- oval (vezi Anexa 2, ex Nr 13),
- pentagon,
- cerc,
- hexagon,
- pătrat,
- triunghi (vezi Anexa l, ex Nr 1),
- lomb,
- trapez,
- lună (vezi Anexa l, ex Nr 2),
- cruce,
- potcoavă,
mare de figuri la nivelul unei pagini şi a unor combinaţii de

culori să nu ridice probleme de analiză perceptivă
Subiectului i se prezintă, pe rând, câte o pagină cu
"imagini-de-bază" pe care va trebui să le analizeze şi să
determine poziţia spaţială, culoarea, textura şi forma
geometrică a "imaginii-lipsă" "Imaginile-lipsă" se aşază, în
mod aleatoriu, pe o pagină albă astfel încât culorile acestora să
fie percepute cât mai uşor
Un aspect important este analiza verbală a fiecărei
figui i pentru a se realiza conştientizarea fiecărui pas realizat de
subiect Se va începe întotdeauna cu figura din partea "stângă-
sus" pentru a se crea o anumită ordine în explorarea vizuală a
unei imagini
Un rol important îl are şi formarea capacităţii copilului
cu deficienţă vizuală până la 6 ani de a-şi fixa privirea doar pe
imaginea de lucru, indiferent câte imagini s-ar afla la nivelul
unei pagini (trebuie ţinut însă cont de faptul că în ca/ul
nistagmusul poate exista dificultatea urmăririi imaginii) De
aceea se porneşte de la aşezarea pe pagină doar a unui număr
redus de imagini (la început una sau două), aranjate într-o
anumită ordine (una sub cealaltă, una lângă cealaltă), pentru ca,
treptat, să se crească numărul acestora
în urma desfăşurării programului de stimulare vizuală
Roxana CZIKER
lipsă" rămân constante la nivelul fiecărui rând y sunt

distribuite după cum urmează:
- la nivelul primului rând: pătrate (vezi Anexa l,
ex. Nr.3 şi ex. Nr.4);
- cercuri pe cel de-al doilea rând;
- inimioare pe cel de-al treilea;
• cruciuliţe pe ultimul (vezi Anexa 2, ex. Nr.14).
Ceea ce diferă la "imaginile-lipsă" este poziţia spaţială
în raport cu pătratul mare. De exemplu: "imaginea-lipsă" este o
inimioară orientată astfel
- în primul item este orientată cu vârful în jos,
poziţionată în partea de "mijloc-jos";
- în cel de-al doilea item, ea este poziţionată chiar
în mijlocul pătratului;
- în ultimul este orientată cu vârful în sus şi
poziţionată în partea de "mijloc-jos.
Subiectul trebuie să analizeze poziţia fiecărei figuri atât
vizual cât şi verbal ceea ce determină o conexiune între
percepţia analizatorului vizual, poziţia şi detaliile imaginii şi
conştientizarea acţiunii. Aici mă refer la focalizarea pe stimulul
cu maximă valoare informaţională şi evitarea pierderii în detalii
nesemnificative. Acest aspect este foarte important în educaţia
vizuală a copilului de la 4-6 ani deoarece analiza spaţială pas
68 Educaţia şi Stimularea Vizuala la Copilul cu Deficienţă de Vedere
• inimioară.
Deosebirea dintre cele 6 tipuri de imagini este faptul că
se porneşte de la utilizarea contrastului maxim între culori (alb-
negru) şi se ajunge la contrastul realizat din culorilor primare
specifice celor trei tipuri de celule cu conuri de la nivelul
retinei (roşu, verde şi albastru), în cazul acestor imagini este
foarte importantă analiza poziţiei "imaginii-lipsă" în raport cu
"imaginea-de bază" începând cu cele simple ("mijloc", "sus",
"jos") şi ulterior determinarea poziţiei spaţiale mai complexe
("mijloc-stânga", "dreapta-sus", "stânga-jos" etc.).
Acestea fac parte din prima etapă de exerciţii vizuale în
care subiectul se familiarizează cu analiza detaliată a imaginii,
din punct de vedere al culorii şi al poziţiei spaţiale a "imaginii-
lipsă".
V.2.2. Pătrate din interiorul cărora lipsesc figuri

geometrice diferite la nivelul celor patru rânduri
(Dischetă -- Set 2 doc)
Imaginile prezentate au un grad redus de dificultate

astfel încât subiectul nu trebuie să depună un efort vizual
deosebit. "Imaginea-de-bază" este pătratul care rămâne
constantă pe parcursul fiecăruia din cei şase itemi. "Imaginile-
RoxanaCZI /l
KER
rând
se
schi
mbă
ordi
nea
aşez
ării
cerc
urilo
r (de
exe
mpl
u n
u ni
mar
e
este
prim
ul
pe
rând
ul
întâi
, pe
rând
ul al
doil
ea
se
<ill
.i Li
mijl
oc, iar pe o
cel de-al alter
treilea nanţ
rând este ă a
ultimul) "ima
De ginii
asemenea, -
o altă lipsă
deosebire "
între itemi
o b
Ana
repre/mtă
liza
tonurile perc
epti
de gri,
vă a
negru şi text
urii
alb care
şi
sunt pozi
ţiei
diferite pe
spaţ
fiecare iale
rând după
cum "
urmează Ima
negru, gine
gri-închis, a-
gri- de-
deschis, bază
iar pe cel "
deal este
patrulea tot
rând se pătr
află o atul,
combinaţi dar
e a celor se
irei tonuri schi
precum şi mbă
"imagine ale
a-lipsă" în
pe fiecare alt
rând, cu ern
păstrarea anţ
constantă a
a mărimii cu
acesteia lini
Su i
biectul alb
trebuie să e,
analizeze po
textura ziţi
fiecărei a
"imagini- spa
lipsă" şi ţial
poziţia ă
spaţială a est
acesteia e
- l ur
i mă
n toa
i rea
i înc
n ep
e ân
g d
i de
e la
v stâ
e ng
r a
t la
i dre
c apt
a c"
" (ve
d zi
r An
e ex
a a l,
p ex
t Nr
a 7
- şi
j nr
o 8),
s - lin
" ii
, obl
" ice
s alb
t e
â în
n alt
g ern
a anţ
- ă
s cu
u lin
s ii
" ne
ş gre
i ,
" po
m ziţi
i a
j fii
l nd
o ur
m "dr
ă ea
t pta
o -
a jos
r ",
e
a
"
m
i
j
l
o
c
-
j
o
s
"
,
"
s
t
â
n
g
a
-
j
o
s
"
ş
i
cu pas a imaginilor simple precum şi analiza cromatică

determină pregătirea analizatorului vizual pentru percepţia cât
mai uşoară şi mai precisă a unor imagini din ce în ce mai
complexe De asemenea, ajută la stimularea vizuală a
receptorilor optici cai e vor deveni, treptat, mai sensibili la
culori
Imaginile sunt ordonate de la simplu la complex cu
figuri geometrice mari, conţi ăst maxim (alb-negru), respectiv
utilizarea unei singuie culori la nivelul unei pagini (roşu, verde,
albastru)
V.2.3. Imagini "atb-negru" ordonate pe grupe de dificultate

(Dischetă Set 3 doc)
Imaginile sunt dispuse de la simplu la complex fiecare

din acestea vizând o anumită latură a analizei peiceptive
a. Analiza perceptivă a culorii $i mărimii "imaginii - lipsă"
Itemii prezentaţi sunt pătrate din interiorul cărora

lipsesc cercuri poziţionate în mijlocul pătratelor, ceea ce
înseamnă că poziţia rămâne constantă (vezi Anexa l, ex Nr 5
şi nr6) Mărimea cercurilor este însă diferită, iar pe fiecare
Roxanar/!MK
- romburi albe şi negre în alici n.uii.i

- carouri albe cu dungi negi c on/oniaU- şi
verticale;
• dungi albe şi negre dispuse pe orizontală
Următorii itemi conţin aceleaşi "imagini-lipsă" şi
aceleaşi culori, cu deosebirea că se micşorează mărimea
acestora.
Un element important al acestor itemi este faptul că se
păstrează constantă poziţia "imaginii-lipsă" şi anume pe
mijlocul "imaginii-de-bază".
d. Diferenţierea perceptivă fină a nuanţelor pe scala tonurilor

de gn
Pe fiecare rând se păstrează aceeaşi "imagine-de-bază"

reprezentată de figuri geometrice de aceeaşi formă şi dispuse în
aceeaşi ordine după cum urmează, începând de la stânga la
dreapta: cerc, pătrat şi inimioară, "imaginea-lipsă" este de
fiecare dată aceeaşi şi coincide cu "imaginea-de bază".
Ceea ce diferă este, însă, dispoziţia tonurilor de gri: •
linie neagră în poziţie verticală aşezată pe
mijlocul figurii cu tonuri de gri de o parte şi de
- pătrate mici negre în alternanţă cu linii verticale

şi orizontale de culoare albă cu următoarea
poziţie: oval în poziţie verticală situat în partea
de jos a pătratului, oval în poziţie verticală situat
pe mijloc şi oval poziţionat oblic situat pe
mijloc;
- carouri negre în alternanţă cu cele albe, iar
poziţia triunghiurilor este următoarea:
- "dreapta-jos";
- "mijloc",
- triunghi cu vârful în jos situat
în partea de sus a pătratului.
c. Analiza perceptivă a culorii, texturii, mărimii şi formei
La nivelul primelor două rânduri sunt prezentate pătrate

din interiorul cărora lipsesc următoarele forme:
- cerc;
- cruce;
- inimă
Diferenţa dintre primul şir de itemi şi cel de-al doilea
este schimbarea culorii (alb, negru, gri) la nivelul aceluiaşi
rând, respectiv aspectul texturii:
Roxana 7S
CZIKER
- pă
tra
te
de
m
ări
mi
dif
eri
te
di
n
int
cn
o
ml
nu
O
lip
se
sc
pă
tra
te
m
ai
mi
ci
pr
op
orţ
io
n
a te
l xt
e uri
le
c ac
u est
or
m fig
ă uri
r su
i nt
m ur
e m
a ăt
oa
" rel
i e:
m gri
a -
g de
i sc
n hi
i s,
i lin
- ie
d al
e bă
- in
b po
a ziţ
z ie
ă ve
" rti
; ca
l - "i
ă m
ag
p in
e ea
-
m de
i -
j ba
l ză
o "
c est
u e
l ce
rc
p ul
ă iar
t "i
r m
a ag
t in
u ea
l -
u lip
i să
"
c est
u e
pă
t tra
e tul
n ;
u cu
r lor
i ile
a în
c ca
e zu
s l
t pri
o m
r ul
ui
f râ
i nd
g ;
u - ce
r rc
i uri
de
s m
u ări
n mi
t dif
eri
a te
c di
e n
l int
e eri
a or
ş ul
i că
ro
c ra
a lip
se
ş sc
i ce
rc
u a
r a
i ite
, mi
lor
i di
a n
r râ
nd
t ul
e al
x do
t ile
u a.
r E
a leme
ntul
e cons
s tant
t al
e aces
tor
a ima
c gini
e este
e pozi
a ţia
ş "ima
i ginii
-
c lipsă
u " (pe
mijl
c ocul
e "ima
ginii-de- enta
bază"). re
Por ord
nind de la onat
aceste e pe
imagini gru
"alb- pe
negru", de
următoarel dific
e tipuri de ultat
exerciţii e -
păstrează Disc
structura hetă
celor - Set
descrise 5.do
mai sus cu c).
deosebirea La
că se înce
schimbă put,
culoarea atât
(Imagini "ima
într-o gine
singură a-
culoare de-
ordonate bază
pe grupe " cât
de şi
dificultat "ima
e - gine
Dischetă - a-
Set 4 doc lipsă
- şi " au
Imagini acee
în culori aşi
complem culo
are
alta a liniei care se estompează spre partea

exterioară ( vezi Anexa l, ex. Nr.9);
- linie orizontală de culoare neagră cu tonuri de
gri care se estompează către exterior (vezi
Anexa l, ex. Nr.10);
- linie oblică de culoare neagră dispusă pe
mijlocul figurilor cu tonuri de gri care se
estompează spre exterior;
- tonuri de la negru spre gri dispuse concentric
începând de la exterior spre interior.
e. Diferenţierea perceptivă fină a texturii şi mărimii formelor
în cadrul acestui item distribuţia figurilor este bazată pe

structura itemilor anteriori în următoarea ordine:
• pătrate de mărimi diferite pe acelaşi rând, din
interiorul cărora lipsesc cercuri de mărimi
diferite; culoarea celor trei imagini este diferită,
şi anume: primul pătrat este negru, al doilea este
o combinaţie de puncte albe şi negre iar al
treilea tonuri de negru până la gri care se
estompează începând de la exterior spre interior;
RoxanaCZlKER
• pe ultimul rând sunt poziţionate în P<HUM <U-

"mijloc-sus".
Subiectul va trebui să analizeze figura din punct de
vedere al culorii şi al distribuţiei cercurilor lipsă pentru a gă»i
piesa potrivită.
b. Determinarea poziţiei spaţiale a "imaginii-lipsă"
"Imaginea-de-bază" rămâne constantă atât din punct de

vedere a formei (cerc), culorii (negru) cât şi a mărimii.
Deosebirea este că "imaginea-lipsă" se află în diferite poziţii
după cum urmează:
- pe primul rând "dreapta-jos",
- pe cel de-al doilea în "mijloc";
- pe ultimul în partea de "sus".
De această dată analiza se va realiza nu la nivelul
planşei albe ci al foliei transparente pe care sunt desenate
cercuri albe, gri şi negre având o poziţie corespunzătoare
"imaginii-de-bază". Ordinea culorilor pe fiecare rând poate fi
aleasă de subiect sau poate fi dictată de terapeut.
76 Educaţia şi Stimularea Vi/uală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
(din gama culorilor primare: roşu. verde, albastru). Apoi se va

trece la combinaţia a două culori contrastante (roşu-verde,
albastru-portocaliu etc.) la nivelul aceleaşi figuri, în acest caz,
se va proceda la analiza atât asupra culorilor cât şi a mărimii
figurilor geometrice (vezi Anexa 2, ex. Nr.15 şi nr.16)
V.2.4. Imagini "alb - negru" de complexitate crescândă

(Dischetă - Set 6.doc)
a. Determinarea poziţiei spaţiale
în acest caz se reduce numărul de imagini de la nivelul

unei pagini, (dar se măreşte gradul de dificultate) astfel încât
analiza perceptivă să se realizeze cu uşurinţă Astfel, subiectul
va analiza trei rânduri de cercuri, culoarea fiecărui rând
rămânând constantă (primul rând prezintă cercuri negre, al
doilea gri-închis, iar ultimul gri-deschis
"Imaginea-lipsă" este cercul dar mai mic, de aceeaşi
culoare cu "imaginea-de-bază", dar poziţionată diferit.
- pe primul rând toate cele trei "imagini-lipsă"
sunt aşezate în partea "dreaptă-jos",
- pe rândul din mijloc sunt dispuse la mijlocul
"imaginii-de-bază";
Roxana CZIKER
d. Analiza poziţiei spaţiale, a texturii şi a formei
Itemul cuprinde 9 cercuri de aceeaşi dimensiune,

fiecare având textura diferită după cum urmează:
- carouri negre în alternanţă cu cele albe (vezi
Anexa l, ex. Nr 11),
- linii verticale albe şi negre în alternanţă;
- dreptunghiuri albe în contur negru,
- carouri albe şi negre,
- fond gri-închis cu puncte albe;
- fond negru cu puncte albe,
- linii orizontale albe şi negre în alternanţă.
în interiorul fiecărui cerc există "imagini-lipsă" de tipul:
- cruce;
- triunghi,
- inimioară;
- stea;
- pătrat;
- stea cu mai multe colţuri,
- pentagon;
- semilună;
- potcoavă.
78 Educaţia şi Stimularea Vkuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
c. Determinarea poziţiei spaţiale şi analiza scalei tonurilor de

gri
Pe fiecare rând sunt distribuite pătrate de aceeaşi

mărime şi culoare începând de la stânga la dreapta cu negru,
gri-închis şi gri-deschis
Pe primul şi ultimul rând "imaginile - lipsă" sunt pătrate
mai mici situate astfel
- primul "mijloc-jos",
- al doilea pătrat "mijloc-sus",
- al treilea în "mijlocul" pătratului de bază
Deosebirea dintre primul şi ultimul rând este textura
"imaginii-lipsă" care, în cazul celui din urmă rând, respectă
nuanţele de gri ale "imaginilor-de-bază".
Pe cel de-al doilea rând "imaginile-lipsă" îşi schimbă
po?.iţia
- "mijloc",
- "stânga-sus";
- "mijloc-dreapta"
Roxana CZIKER
deaceeaşi mărime, poziţionate astfel:

- "mijloc-stânga";
- "mijloc";
- "mijloc-dreapta".
Textura acestora este, începând de la stânga la dreapta:
gri, fond negru cu puncte albe şi carouri albe şi negre (vezi
Anexa l, ex. Nr.12).
Pe rândul al doilea sunt distribuite "cruci în relief din
interiorul cărora lipsesc inimioare de aceeaşi dimensiune
poziţionate astfel:
- inimioară cu vârful orientat în jos şi aşezată în
partea de "mijloc-jos";
- inimioară cu vârful orientat spre stânga şi
poziţionată în partea "mijloc-stânga";
- inimioară cu vârful orientat în sus şi aşezată în
partea de "mijloc-sus".
Textura acestor figuri este alcătuită din tonuri de negru
până la gri care se estompează de la exterior către interior sau
din marginea de "stânga-sus" spre partea "dreaptă-jos"
Pe ultimul rând "imaginea-de-bază" este prisma, iar
"imaginea-lipsă" este potcoava orientată în "sus", "jos" sau
"dreapta" şi poziţionată astfel:
• "jos-mijloc";
gO Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
Fiecare din figurile enunţate mai sus sunt situate în

diferite părţi ale "imaginii-de-bază" (de exemplu "mijloc-
dreapta", "mijloc-jos", "mijloc-sus").
e. Analiza texturii
Pe pagină sunt prezentate 9 steluţe tridimensionale de

aceeaşi mărime, fiecare având diferite texturi şi nuanţe ale
tonurilor de gri. Subiectul va trebui să analizeze cu atenţie
culoarea fiecărei steluţe.
- fonduri de gri-deschis până la închis cu puncte albe;
- combinaţii de puncte albe, gri şi negre;
- liniuţe mici verticale pe fond alb;
- tonuri de gri până la negai care se estompează de la
exterior către interior
Din interiorul fiecărei "imagini-de-bază" lipsesc cercuri
de mărimi şi poziţii constante. Subiectul trebuie să analizeze în
aceste condiţii doar textura imaginilor.
/.' Analiza poziţiei spaţiale şi a texturii
Itemul este alcătuit din corpuri geometrice. Pe primul

rând se află cilindrii din interiorul cărora lipsesc cercuri
Roxana CZEKER
Se prezintă 6 pătrate colorate în două culori pe cai e

subiectul va trebui să ie denumească. Pătratele sunt distribuite
câte trei pe două coloane. "Imaginea-lipsă" este un pătrat mai
mic situat în diferite părţi ale "imaginii-de-bază". Subiectul
trebuie să determine poziţia pătratului mic şi să-1 aşeze la locul
corespunzător.
Mărimea "imaginii-lipsă" rămâne constantă, iar poziţia
este următoarea
- "mijloc",
- "dreapta-jos" (vezi Anexa 2, ex Nr 17),
- "stânga-sus",
- "stânga-jos"
b. Discriminarea figurii geometrice şi determinarea poziţiei

spaţiale
Sunt prezentate 6 cercuri, fiecare de altă culoare şi

anume, mov, verde, roz, portocaliu, galben şi gri. Din interiorul
acestora lipsesc figuri geometrice (pătrat, triunghi, cruce, stea,
cerc) situate în diferite părţi ale cercului
- "mijloc",
- "mijloc-jos",
- "stânga-sus";
82 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficientă de Vedere
- "sus-mijloc";
- "dreapta-mijloc"
Trebuie specificat faptul că subiectul nu trebuie să
denumească corpurile sau figurile geometrice necunoscute, ci
denumirea poate fi adaptată după caz (de exemplu în loc de
sferă se va spune minge, în loc de hexagon cutiuţă etc),
subiectul va trebui să identifice "imaginea-lipsă", culoarea şi
poziţia acesteia. Aceste imagini "în relief sau a corpurilor
geometrice au fost utilizate doar pentru a crea senzaţia de
spaţialitate
Este foarte important să se analizeze şi dispunerea
tonurilor la nivelul scalei de gri-uri şi anume, linii oblice în
alternanţă (alb, gri, negru etc) şi linii orizontale în combinaţii
ale nuanţelor de gri
Subiectul va analiza verbal fiecare figură în parte, după
care va trece la căutarea cartonaşului corespunzător ţinând cont
de caracteristicile menţionate.
V.2.5. Imagini monocrome şi în culori complementare

(Dischetă - Set 7.doc)
a. Constituirea întregului din părţi şi determinarea poziţiei

spaţiale
Roxana CZIKER
d. Formarea întregului din părţi
Se va reveni, la fel ca în cazul itemului l, la formarea

întregului din părţi, dar cu un grad mai mare de dificultate care
necesită o analiză mai complexă a imaginii.
- formarea unui pătrat din două jumătăţi aşezate
in poziţie verticală sau orizontală şi situate pe
"dreapta" sau pe "stânga", "sus" sau "jos";
- anali/a fină a texturii şi culorii acestora (carouri
roşii în alternanţă cu cele albe, linii oblice
albastre şi albe, carouri albe şi mov) (vezi
Anexa 2, ex. Nr. 19).
c'. Discriminarea vizuală a nuanţelor de culoare
La nivelul paginii se găsesc dispuse 6 pentagoane

(cutiuţe) de culori diferite şi anume:
- verde-închis;
- albastru-deschis;
- mov-deschis;
- roşu,
- galben;
- vişiniu.
- "dreapta-sus";
- "dreapta-jos";
- "mijloc-dreapta" (vezi Anexa 2, ex. Nr.18).
Se va face precizarea că "imaginile-lipsă" din interiorul
"imaginilor-de-bază" au nuanţe diferite ale culorilor enunţate
mai sus, ceea ce implică o analiză perceptivă mai fină. De
exemplu, în cazul cercului de culoare verde "imaginea-lipsă"
este un triunghi de culoare verde mai deschis decât a "imaginii-
de-baza"
în cazul acestor itemi se va menţine constantă mărimea
"imaginilor-de-bază", analiza realizându-se la nivelul celor trei
elemente, formă, poziţie spaţială şi nuanţă de culoare
c. Discriminarea fină a texturii
Sunt prezentate 6 steluţe din interiorul cărora lipsesc

cercuri. Un element important este menţinerea constantă a
mărimii alât a "imaginii-de-bază" cât şi a "imaginii-lipsă",
precum şi a poziţiei acesteia din urmă. Ceea ce se modifică este
textura fiecărei imagini şi culorile acestora.
Roxana x;
CZIKER
E
st
e
f
o
a
rt
e
i
m
p
o
rt
a
n
t
c
a
s
u
b
i
e
c
t
u
l
s
ă
r
e
a
li
zeze fi
anal e
i/a c
com e
plet a
ă a p
fiec o
ărei tr
ima i
gini v
astfe it
l ă
încâ p
t e
anal n
izat tr
orul u
vizu fi
al să e
acu c
mul a
eze r
cât e
mai c
mult a
e z
info I
rmaţ n
ii, a
iar c
figu e
ra st
căut e
ată c
să o
ndiţ c
ii u
ochi m
ul a
va x
fi i
învă m
ţat ă
să v
anal a
izez l
e cât o
mai a
com r
plex e
ima i
gine n
a- f
stim o
ul, r
va m
pute a
a să ţi
dete o
ctez n
e a
deta l
liile ă.
şi să
extr V.2
.6
agă Im
cara agi
ni
cteri co
stici mp
lex
le e în
co p
m
bi r
na
e
ţii
şi z
nu
an e
ţe n
de
cu ta
lo ţi
ri
a
(Di
sch n
etă te
-
ri
Set
8 o
doc r,
)
î
n
î
s
n
ă
mat
p
erial
e
ul
o
de
p
faţă
a
sunt
g
prez
i
enta
n
te
ă
ima
n
gini
u
care
m
cont
ă
inuă
r
seri
u
a de
l
item
d
i
e p
figu ă
ri st
este r
mai e
mar a
e z
(20 ă,
de î
item n
i), s
culo ă
rile al
sunt g
dife o
rite ri
la t
nive m
lul u
acel l
eaşi d
pagi e
ni tr
iar e
grad c
ul e
de r
com e
plex d
itate e
este la
mai si
ridic m
at. p
Se l
u la r
com fi
plex g
atât u
în ri
cee g
a ce e
priv o
eşte m
for et
ma ri
cât c
şi e
culo si
area m
p
a. le
Disc ,
rimi
nare p
a e
vizu
ală fi
a e
culo
rii c
şi a
for
mei r
e
P r
rim â
ul n
item d
cupr p
inde ă
cont st
urul r
uno â
ndu
-se
acee
aşi
for
mă:
8 6 Hducaţia şi Stimularea V izuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
"Imaginea-lipsă" este o potcoavă poziţionată în diferite

părţi ale "imaginii-de-bază" (trei dintre ele sunt poziţionate în
partea de "mijloc-jos", iar trei "mijloc-sus").
Subiectul trebuie să analizeze distribuţia culorilor
- verde, albastru, respectiv mov pe exterior şi negru
în interior,
- roşu în interior şi negru pe exterior,
- galben în interior şi negru pe exterior,
- vişiniu pe exterior şi alb în interior
J. Discriminarea nuanţelor de culoare şi determinarea poziţiei

spaţiale
Sunt prezentate 6 cercuri mari, flecare având altă

culoare şi combinaţii de culori, respectiv de nuanţe de culoare.
Din interiorul fiecărei "imagini-de-bază" lipsesc cercuri mai
mici de aceeaşi dimensiune având aceeaşi culoare cu a cercului
mare, cu deosebirea că poziţia lor este diferită de la un cerc la
altul
- "stânga-jos",
- "dreapta-jos",
- "stânga-sus",
- "mijloc-jos".
RoxanaCZI H'»
KhR
C
eea
ce
difer
ă de
la un
rând
la
altul
este
cnlo.
iu-.i
s.m
textu
ra
figur
ilor.
Mod
alitat
ea
de
lucr
u
este
anali
za
peuc
piiv.i
.1
cont
urul
ui
figu
rilor, în
deoarece co
alegerea m
imaginii bi
poinviu- na
depinde de ţie
determinar cu
ea culorii ce
care le
predomină ga
în contur lb
l)c en
exemplu: e,
- con iar
tur cu
ul lo
un ar
uia ea
din pr
tre ed
hex o
ago mi
ane na
est nt
eo ă
co est
mb e
ina ce
ţie a
de ro
car şie
our ,
i - co
roş nt
ii ur
ul ex
un a
eia 2,
din ex
tre N
stel r.
uţe 21
est )
e T
ver rebu
de- ie să
înc se
his urm
cu ărea
bul scă
ine foar
alb te
e, aten
iar t
cul aces
oar t
ea lucr
pre u
do deoa
mi rece
nan com
tă bina
est ţiile
e de
ver culo
del ri
e( sunt
vez vari
i ate
An şi
necesită o lucr
atenţie urile
crescută devi
n
c. Analiza puţi
perceptivă
a culorii şi n
poziţiei mai
spaţiale
com
plic
De
ate
această
deo
dată
arec
"imaginea-
e
lipsă" se
treb
află la
uie
exterior şi
să
nu în
se
interior ca
reali
şi în cazul
zeze
itcmilor
o
anteriori.
Astfel
trebuie
analizată
atât forma
geometric
ă a
"imaginii-
de-bază"
cât şi a
celei de pe
cartonaşul
transparent
, în acest
caz
8 8 Educaţia şi Stimularea Vkuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
- cerc;
- dreptunghi (vezi Anexa 2, ex. Nr.20);
- pătrat,
- triunghi;
- romb.
Subiectul va trebui să denumească fiecare figură în
parte, precum şi culoarea acesteia, care este diferită la nivelul
aceluiaşi rând Acest tip de itemi nu prezintă dificultate,
bazându-se pe cunoştinţele dobândite în exerciţiile anterioare şi
în acelaşi timp se face trecerea de la imaginile simple la cele
mai complexe care vor urma
b. Determinarea formei şi a culorii predominante ţinând cont

de culoarea conturului
Imaginile prezentate în cadrul celui de-al doilea item

sunt, de asemenea, aceleaşi la nivelul unui rând, după cum
urmează începând de sus în jos
- hexagon (cutiuţă),
- cruce;
- stea;
- inimioară;
- semilună.
Roxana •J l
CZ1KER
d.
Disc
rimi
nare
a
perc
eptiv
ăa
culo
rii şi
dete
rmin
ai c»
/"'
'/'«*'
spaţi
ale
A
cest
exer
ciţiu
are
acee
aşi
struc
tură
cu
cel
antei
101
<l.n de "stâ
această nga"
dată ,
"imaginea- "jos
lipsâ" este "),
conturul prec
"imaginii- um
dc bază" şi
Fo pozi
rmele ţia
fiecărui spaţi
rând şi ală.
culorile
sunt e.
diferite de Disc
la un rând rimi
nare
la altul. Se a
păstrează perc
eptiv
constantă ăa
poziţia nua
nţel
spaţială în or
cazul de
culo
primelor are
patru
rânduri. A
Excepţie cest
face exer
ultimul ciţiu
rând în reali
care diferă zeaz
orientarea ă
vârfului trece
săgeţii rea
("dreapta" la
, "sus", perc
epţia fină a şi a
culorilor com
sub binaţ
aspectul iei
nuanţei şi dintr
a e
combinaţi două
ei dintre culo
acestea. ri
"Ir după
naginea- cum
de-bază" urm
este crucea ează
care •
rămâne cu
constantă lor
pe tot ile
parcursul pri
paginii, iar m
"imaginea- ei
lipsă" este lin
aceea de ii
pe exterior su
şi este tot nt
cruce. m
Analiza se ov
va realiza ,
doar po
asupra rto
culorilor cal
simple la iu,
început, ga
apoi a lb
nuanţei en
unei culori şi
alb
ast
ru;
comparaţie între poziţia "imaginilor-de-bază" şi aceea a

"imaginii-lipsă" de pe "negativ" (folia transparentă).
Primul rând are un grad mai x mic de dificultate şi
anume:
- "imaginea-de-bază" (cercul), rămâne constantă atât
ca mărime cât şi ca poziţie (pe mijlocul imaginii)
pentru a familiariza subiectul cu astfel de exerciţiu,
ceea ce diferă este culoarea acestora, verde, roşu,
albastru şi galben; "imaginea-lipsă" este pătratul
care trebuie suprapus peste "imaginea-de-bază", în
acest caz nu se va percepe decât culoarea,
- "imaginea-de-bază" este săgeata care rămâne
constantă în ceea ce priveşte culoarea (galbenă),
orientarea (cu săgeata spre dreapta) şi mărimea;
ceea ce se modifică este poziţia spaţială ("mijloc",
"jos", "sus" şi "stânga") care trebuie analizată,
"imaginea-lipsă" este hexagonul (cutiuţa), analiza
trebuie realizată la nivelul poziţiei
Pe celelalte rânduri se păstrează aceeaşi modalitate de
raţionament în aranjarea imaginilor.
Roxana( /Ikl l'
realizeze împreună cu "imaginea-lips ti" u.......u « y şi

pătrat mai rnare, respectiv un cerc.
Se va determina textura fiecărei imagini l.i ni vi Iul u mii
rând, precum şi poziţia spaţială a "imaginii-ck- IM /.I" « n u in
cazul primelor trei itemi este aceeaşi pe toată pagina şi ,immu
"dreapta-sus", "stânga-sus", "stânga-jos" şi "dreapta i <>\ " <u
deosebirea că se schimbă poziţia de la un rând la altul
Elementul care rămâne constant pe toată pagina csu-
culoarea (verdele, roşul şi albastrul - culorile specifice ccloi
trei celule cu conuri de la nivelul retinei)
Texturile sunt următoarele
- linii oblice-apropiate, de culoare verde în
alternanţă cu linii albe,
- linii oblice mai depărtate, de culoare verde şi
albă în alternanţă,
- carouri albe şi verzi în alternanţă (imaginea unei
table de şah, cu care subiectul a fost familiarizat
doar că în exerciţiile anterioare imaginile erau mai
mari) (vezi Anexa 2, ex. Nr 22);
- fond roşu-deschis cu puncte de culoare roşu-închis;
- linii verticale roşii şi albe în alternanţă.
în ceea ce priveşte itemul următor, structura fiecărui
rând este următoarea
92 Educaţia şi Stimularea Vizuala la Copilul cu Deficienţă de Vedere
- în cazul celei de-a doua Unii este vorba de nuanţe de

albastru care se estompează începând din interior
către exterior,
- cea dc-a treia linie revine la utilizarea unei singure
culori la nivelul unei imagini doar că toate cele
patru cruci sunt colorate în nuanţe diferite de
albastru, '
- cea de-a patra linie conţine o combinaţie de două
culori şi anume roşu în interior cu marginile de jos
şi sus negre, linie neagră în interior şi verde la
exterior, albastru până la negru începând de sus în
jos, mov până la negru începând de jos în sus,
- ultima linie prezintă tot combinaţii de două culori
negru cu verde, roşu cu negru, albastru cu alb şi
negru cu galben
/ l'armarea întregului din părţi ţinând cont de lextura fiecărei

figuri
Un exerciţiu anterior făcea referire la constituirea

întregului din două jumătăţi, iar în acest caz "imaginea-de-
bază" este doar un sfert dintr-un pătrat (în cazul a trei itemi)
sau cerc (pentru itemul următor), iar subiectul trebuie să
Rovuu < /l1.1
Un alt element constant este po/iiu ',|u(i.ih ţi HI luni eg

cercului la nivelul unui rând, precum şi ',11111111111 m
nuanţelor de culoare pe fiecare rând, do<n < .1 M •«
ordinea acestora.
Culorile sunt nuanţe de verde, roşu, albastm no-iu si
mov sub următoarea formă:
- verde-închis, care se estompează începând dr l.i
exterior către interior (vezi Anexa 2, ex. Nr.23),
- roşu-închis, care se estompează din interioi cătic
exterior;
- albastru-închis pe marginea de "sus" şi de "jos" cate
se estompează către interior ajungând spre alb;
- o dungă neagră oblică în interior care se estompează
către exterior atât spre partea "stângă-jos" cât şi spre
partea de "dreaptă-sus"
h. Analiza perceptivă în cazul combinaţiei a două culori
Analiza se va face, ca şi în cazul itemului anterior, la

nivelul culorilor cu specificarea că aici avem de-a face cu
combinaţia a două culori.
94 F'-ducaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
- fiecare rând prezintă nuanţele unei culori (verde-

deschis până la închis, roşu până la portocaliu,
albastru de diferite nuanţe, roz şi negru până la gri);
- cele patru sferturi de cerc de pe un rând prezintă în
alternanţă texturi şi culori (de exemplu, carouri roşii
şi albe în alterna'nţă, roşu-deschis, o combinaţie de
puncte portocalii şi albe în alternanţă şi portocaliu-
deschis);
- elementul care rămâne constant pe toate rândurile
este structura combinaţiei dintre textură şi culoare
de pe acelaşi rând precum şi textura fiecărui rând;
un alt element constant este poziţia spaţială a
"imaginii-de-bază" pentru fiecare rând şi anume,
"stânga-sus", "dreapta-jos", "stânga-sus", "stânga-
jos").
#. Analiza perceptivă a nuanţelor de culoare
Acest exerciţiu urmează logica unui exerciţiu anterior,

cu deosebirea că analiza este mult mai fină. "Imaginea-de-
bază" este cercul din interior care rămâne constant pe tot
parcursul acestui item, iar "imaginea-lipsă" este cercul de pe
exterior care împreună cu cel de pe interior formează întregul.
Roxana CZIKER
CONCLUZII
Pe lângă educarea vederii în sensul percepţiei

adecvate a formei sau imaginii, s-a pus accent şi discriminate;!
culorilor care acţionează în mod benefic asupra receptoriloi
vizuali şi asupra cortexului optic Pornind de la regulile de bază
ale educaţiei vizuale şi de la următoarele legi
- Teoria Cromatică a vederii colorate a lui
Herman von Helmholtz bazată pe fizica
luminii, mecanismele neurologice ale
vederii şi pe interpretarea psihologica a
percepţiei vizuale, în care la nivelul
anali/.atorului vizual există trei tipuri de
celule cu conuri specializate pentru recepţia
culorilor: roşu, verde si albastru;
- Teoria Procesului de Opoziţie a lui Ewald
Hering în care vederea colorată depinde de
procesele de oponentă ale culorilor care au
loc la nivelul creierului (roşu - verde,
albastru - galben, alb - negru);
,U<U'
"lmaginea-de-bază" este pătratul din interior, iar

"imaginea-lipsă" este pătratul de pe exterior. Elementul
constant este poziţia spaţială şi forma.
Combinaţiile de culori sunt:
- dungă verticală de culoare albastră pe mijlocul
pătratului, cu dungi roşii pe stânga şi pe dreapta;
- verde pe margine şi galben pe mijloc;
- dungă galbenă orizontală pe mijloc cu roşu pe
/
marginea de sus şi de jos;
• dungă neagră pe marginea de jos şi verde începând
din mijloc spre partea de sus.
/. Analiza perceptivă în cazul combinaţiei mai multor culori
Ultimul tip de exerciţii se referă la discriminarea fină a

combinaţiilor de culori, "lmaginea-de-bază" este cercul, iar
"imaginea-lipsă" este pătratul. Elementele constante sunt forma
şi poziţia spaţială pentru toate imaginile acestui item. Analiza
se realizează la nivelul culorilor din punct de vedere a
distribuţiei acestora la nivelul cercurilor şi pătratelor.. De
exemplu cercuri concentrice albastru-închis, albastru-deschis şi
mov sau linii verticale roşu, albastru, verde, galben, portocaliu
şi roşu (vezi Anexa 2, ex. Nr.24).
Roxana CZIKER
mărimii, atrage după sine formarea unei modalităţi de percepţie

a unui obiect sau imagine, axarea pe elementele cu maximă
valoare informaţională şi formarea unor reprezentări corecte
vis-a vis de stimulul perceput
Pe lângă abordarea rezultatelor de specialitate urmărite
în desfăşurarea programului de stimulare vizuală, se constituie
şi un climat afectiv între psihopedagog şi copil şi se creează
situaţii de joc care nu supun copilul unor condiţii de test ce au
ca efect inhibiţia capacităţilor intelectuale ale copilului
Contribuţia adusă de psiholog sau psihopedagog în
activitatea desfăşurată cu copilul cu deficienţă de vedere este
cunoaşterea ştiinţifică a personalităţii acestuia, a potenţialului
său intelectual, a diagnosticului oftalmologie, a vârstei
cronologice şi psihologice astfel încât să se justifice stabilirea
programului de stimulare vizuală ales
i ''.li
• Teoria Postimagimi care face referire la

faptul că imaginea vizuala persistă după ce a
fost schimbat stimulul,
a fost realizat materialul de stimulare vizuală prin suprapuneri
de imagini.
Modelul de stimulare vizuală prin imagini suprapuse
propus în această carte care înglobează şi capacitatea de
organizare a spaţiului, orientarea la nivelul paginii şi
dezvoltarea capacităţii de coordonare ochi-mână, nu este
singurul Acesta trebuie să fie doar un tip de exerciţiu care face
v
dintr-un program de educaţie şi stimulare vizuală în care

trebuie să intre şi stimularea cu ajutorul imaginilor
fosforescente, cu becuri colorate, imagini animate pe computer
şi diapozitive, care împreună conduc la obţinerea de rezultate
favorabile în ceea ce priveşte vederea
Aceste tipuri de exerciţii au ca rezultat îmbunătăţirea
comportamentului vi/ual, organizarea capacităţii de explorare
vizuală şi de organizare a spaţiului perceput (de exemplu în
cazul explorării unei pagini cu diferite imagini sau a obiectelor
aflate pe o masă, subiectul va începe să inspecteze în mod
organizat obiectele sau imaginile-stimul)
Faptul că analiza unei imagini se face din punct de
vedere a formei, a poziţiei spaţiale la nivelul paginii şi a
RoxanaCZIK 101
ER
GLOSAR
a
c
u
i
t
a
t
e
v
i
z
u
a
l
ă
(
A
V
)
paramet
ru în
raport
cu care
se
evaluea
ză
gradul
fu zuale;
nc determi
ţio narea
na acesteia
lit se
ăţi realizea
i / ză cu
di optotipi
sf speciali
un zaţi,
cţi corespu
on nzători
ali vârstei
tăţ (diferite
ii imagini
an pentru
ali vârste
za cuprinse
to între O
ru -7/8 ani
lui şi litere,
vi cifre
zu pentru
al, vârste
de peste 8
ci ani şi
gr adulţi)
ad de
ul mărimi
de descresc
fi ânde,
ci verificat
en e
ţei statistic.
vi a
lfab ul 1825
etul de către
Brai francezu
lle l Luis
si Braille;
st literele
e acestui
m alfabet
de se
sc formeaz
ri ă prin
er combina
e ţii a 6
de puncte
sti dispuse
na pe două
t coloane
pe a câte 3
rs puncte.
oa c
ne e
lo l
r u
ne l
vă e
ză
to o
ar f
e f
in -
ve o
nt n
at celule
în din zona
an de
pr strată
oi atunci
ec când
ţie stimulul
ce luminos
re este
br format
al dintr-un
ă punct
al negru
e mărginit
an de un
ali fond
za luminos.
to
ru
lu
i
vi
zu
al
cu
ac
tiv
ita
te
a
m
ax
i
m
ă
în
re
gi
aţăaaosap auiuBiu JOJBO B 'sns IBUI aiBţuazaad
no aţBnziA B ajBUţuuaţap ap işşi
DODO
uuţj aoun i3iu9/3jd atuţsojS JOJBO B

aiţusd ui BISUOO 'udoo B
sjBuţuuspp ap
sţqosap aţjBOj ţaS BJ BUBd naSsu BJ ap Munuoid ouţq O no

aţdum auBuin aîaj pun BSJBţuazajd uud B ,is luloo niţuad
ţBzţţun jBnzţA m|n;sBJiuoo B aJBuiuuaţap ap
9Kj/ WW03 MOJ ÎPPH

'BiaţoiA Bţuaossjonjj Buiiunj
«l» iiiipiii» ui o iBoiţonţBJis maAap B ap BaiBţaudojd tiv
tini» rp'i Dih ,-iiuBq nes ijoţno no ajBzţţBaj IUI§BUII
/ imSvwi
Wl
l 02 l ducaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
celule on-off
celule din zonele de proiecţie cerebrală ale
analizatorului vizual cu activitate maximă în condiţiile
în care stimulul luminos este mărginit de benzi negre
câmp receptor
o mulţime de receptori (vi/uali) care modulează
activitatea unui neuron
câmp vizual
spaţiul pe care-1 poate percepe ochiul atunci când
priveşte un obiect fix
discriminare vizuală
capacitatea analizatorului vizual de a distinge obiectele
sau imaginile percepute precum şi delimitarea
obiectelor unele de altele
exerciţii ortoptice
leprezintă un ansamblu de metode care urmăresc să
utilizeze ochiul recuperat (strabic) alături de cel valid,
restabilind corelaţia normală dintre cei doi ochi,
realizându-se deci vederea binoculară, acest mod de
recuperare se realizează cu ajutorul aparatului numit
sinoptofor, după ce s-a reuşit să se obţină ameliorarea
sau normalizarea acuităţii vizuale, exerciţii desfăşurate
în cadrul cabinetelor oftalmologice
Roxana 105
CZIKER
"Tes
tul
Fros
tig"
te
st
d
e
e
x
pl
or
ar
e
a
ni
v
el
ul
ui
fu
n
cţ
io
n
al
gl
o
b
al
al
p
er
cepţ o
iei c
şi hi
de -
dete m
rmi â
nare n
a ă,
perf explo
orm rarea
anţe relaţi
lor ei
scăz dintr
ute e
în fond
acti ul
vitat perce
ea pţiei
graf şi
ică obiectul ei,
sau constanţa
de formei;
citir poziţia
e, spaţială,
cupr r
inde e
5 l
prob a
e: - ţ
exa i
min i
area l
coor e
don
ării s
p texto
a nii;
ţ una
i din
a funcţ
l iile
e texto
, nilor
este
t de a
e reali
x za
t segre
u garea
r figur
a ii de
numită şi fond
compoziţia sau a
unui obiec
material, tului
constă într- de
o medi
combinaţi u,
e de acolo
elemente unde
sau difer
motive, enţel
elementele e de
primitive lumi
care nozit
specifică ate
caracteristi nu
cile locale sunt
ale unei sufic
texturi sunt iente
pentru
extragerea
contururilo
r vedere
binoculară
cap
acit
atea
de a
perc
epe
reli
eful
şi
perc
epţi
a
dist
anţe
lor
] 04 Educaţia şi Stimularea Vizuală la Copilul cu Deficienţă de Vedere
pe măsura prezentărilor, se utilizează în cazul în care

subiectul nu reacţionează la testul cu linii paralele.
pîxel
unitate minimală în care se poate descompune o
imagine perceptivă
procesare a informaţiei
capacitate de prelucrare a informaţiei recepţionată prin
diferite canale (vizual, auditiv, etc)
reprezentare
proiecţie internă, într-un sistem cognitiv, a mediului său
extern
sensibilitate cromatică
capacitatea analizatorului vizual de percepţie a culorilor
fundamentale
sensibilitate luminoasă
capacitatea analizatorului vizual de a diferenţia
intensităţi diferite ale luminii.
sistem cognitiv
sistem fizic care are două proprietăţi de reprezentare şi
cea de calcul, reprezentarea este reflectarea într-un
mediu intern a realităţii externe; calculul reprezintă
capacitatea de prelucrare a reprezentărilor pe baza unor
reguli.
Roxana 107
CZIKER
9
Radu
1. şi
alţii,
1991
,
Intro
duce
re în
Psih
olog
ia
C
onte
mpo
rană
,
Edit
ura
Sincr
on
10.
Rozo
rea
A.,
1998
,
Defi
cienţ
a de
Vede
re,
Edit
ura Pro v
Human e
itate. r
1.21. Sdo n
row i
L. M, e
1993, r
Psycho G
logy,
Brown G
and .
Bench F
mark ,
Publish M
ers a
1.22. Sta y
nică T, 1
Popa 9
M. şi 9
alţii, 3
1997, ,
Psihop T
edagog h
ie e
Special I
ă - m
Deficie p
nţe r
Vizuale o
, v
Editura e
Pro m
Human e
itate n
1.23. Tra t
of
Vision
bz
Vision
Stimula
tion
and
'l'ramin
g, in
"Journa
l of
Visual
Impair
ment
and
Blindn
ess",
pp.
143-
146
BIBLIOGRAFIE
1.24. Creager J. G, 1993, Human Anatomy

and
Physiohgy,VJm C Brown Publishers
1.25. Hali A, Bailey l. L, October 1989, A Model
for
Traimng Vision Functioning, in "Journal of Visual
Impairment and Blindness", pp.390-393.
1.26. Knowlton M , U V light: Some Consideration
for
Visual Slimulalion, Educalion of the Visually
Handicaf)f>c'd,
1.27. Miclea M , 1994, Psihologie Cognitivă, Casa
de
Editură "Gloria" SRL, Cluj-Napoca.
1.28. Morgan E, M A, 1995, Resources for
Family
Cenlered Interveni ion for Infanta, Toddlers and
Preschoolers who are Visually Impaired, SK1 HI
Institute
1.29. Preda V., 1993, Psihologia Deficienţilor
Vizuali,
Cluj-Napoca.
1.30. Preda V., 1998, Explorarea Vizuală.
Cercetări
fundamentale şi aplicative, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
8. Preda V., 1999, Intervenţia Precoce în Educaţia
Copiilor Deficienţi Vizuali, Presa Universitară
Clujană, Cluj- Napoca.

Cziker, R. (2001), Educația Și Stimularea La Copilul Cu Deficiențe de Vedere, Cluj-Napoca Presa Universitară Clujeană

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cziker, R. (2001), Educația Și Stimularea La Copilul Cu Deficiențe de Vedere, Cluj-Napoca Presa Universitară Clujeană

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Roxana CZIKER

Presa Universitară Clujeană, 2001

©2001 Roxana Cziker

Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a

1 I. Definirea şi clasificarea deficienţelor vizuale

3 1.1. Definiţii şi terminologie

1 1.2. Deficienţele vizuale - clasificare

7 II. Fiziologia şi psihologia vederii

II. l. Structura internă a ochiului. Retina

1.3. Celule specifice prezente la nivel cortical

1.4. Prelucrarea informaţiei vizuale

1.5. Vederea colorată 31

III. Particularităţi ale explorării, percepţiei şi

Elemente specifice copilului cu 41

IV. Educaţia şi stimularea vizuală

Lucrarea de faţă abordează o metodă de stimulare

receptare a formei şi culorii, importanţa respectării pimcipnilm

Cartea este însoţită de o dischetă pe care se găsesc cele

Aş dori să aduc mulţumiri domnului prof. dr. Vasiie

gustative şi olfactive şi pe învăţarea alfabetului Brailk-

Pentru stabilirea programului de inteivmţie ir sau a

T.2. Deficienţele vizuale - clasificare

T. Funcţie de scăderea A.V.

II. Funcţie de modificarea indicilor funcţionali ai vederii

Educarea acestor persoane se realizează punând accent

- deficienţă vizuală dobândită care poate sm \rm In

a l cot i uni care determină tulburări de adaptare la

III După gradul scăderii AV din punct de vedere clinic

IV După gradul lezării optice şi nivelul utilizării resturilor de

V Funcţie de instalarea deficienţei de vedere

II.1. STRUCTURA INTERNĂ A OCHIULUI.

Având în vedere faptul că cea mai mare parte a

Fig l Structura globului ocular

Razele luminoase traversează corneea, camera anterioară,

o pată cenuşie. Această "pată" nu există în realitate la nivelul

Fig. 3. Grilajul Herman-Hering

Dacă în cortexul vizual ar exista numai celule de tip

După cu am afirmat mai sus,

celule care reacţionează la orice stimul simplu, dar

11.3. Prelucrarea informaţiei vizuale

în 1982 D. Marr a sintetizat într-o schemă (fig. 4)

Fig. 4. Schema generală de procesare a informaţiei vizuale

trăsături. Aceste celule nervoase au fost împărţite în trei

Celulele simple sunt cele care detectează contururile,

Celulele complexe se găsesc în ariile striate şi

Celulele hipercomplexe prelucrează stimuli de o

l II.4. VEDEREA COLORATĂ

l Vederea colorată este un aspect foarte important atât în

mecanismul prelucrării informaţiei vizuale. După cum se

celulă cu conuri şi de informaţia transmisă la ar ui de

Celulele cu conuri sunt denumite după pigmenţii pe

'9pj9A guţîqo 9S iraqjBg no UBAo pireo9;s9uiB • auţiqo as UBA~O

UOjnO 19-1} 9J90 BO ţBJţSUOlU9p B 9JBO J9JSM9JQ 9p 9JBOţjdx9

jsoj nB 9ţBjO[OO ţjj9p9A BZBq B[ nBjs gjBO gpsgoojţj

BJBJO[OO B9J9p9A HB nu 3JBO IjnoSBU HOU HldOO pUBOBJ

9ljd90X9 'jOţUO[nO B BUy 9J9IJU9J9JIP 9p B91BJlOBdBO 9p Undsţp

9UBUin 9[9ÎUIIJ l§ Uin09Jd 9l9JnuJŢBUI IJ JB Uino 9I91BUIUJ

9|9}UBnu ţB09p 1BZIJB9J 9p IfOlflp IBUI ;UttS mţSBqjB 9p 9J9ţUBnu

9JJUI 9JU91ÎU9J9JIP 'I9UIJ9J JH§un| B-9p 9JU9Z9jd Uljnd IBUJ

juns Bj)SBq|B 9JBOţno gp ju9iu§id no unuoo no 9ţ9jnţ90 909JB09Q

oi i|viA T ''l'1-" 1[I-X1 i§ ff

iiiu-i uilon w pmtlucc fenomenul de apan|ic .1 mloiu opuse (de

realizarea comparaţiei între lungimile de undă reflectate de