Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BISERICII
(1933-2016)
S-a născut la 23 mai 1933 în comuna Ion-Roată, Raionul Urziceni. A urmat
Școala din satul său, dar nu a rămas ca majoritatea tinerilor să continue munca
părinților ci, a dorit să învețe mai mult, să se ridice mai sus. Fiind înzestrat cu o
voce deosebită, și, poate influențat de unchiul din partea mamei, PANTA EVI,
cântăreț la Biserica ,,St. Dumitru” Romanian Orthodox Church – America, dă
examen la Școala de cântăreți bisericești din Buzău și timp de 4 ani, (cât durau
cursurile școlii) va învăța foarte bine muzica psaltică, devenind un desăvârșit
cântăreț bisericesc.
În acest timp, Protopopul Gheorghe O. Vasile de la Protoieria Buzău I, cu sediul
la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Mizil, căuta un cântăreț pentru
această Biserică, unde era și preot paroh. Astfel, Școala de cântăreți din Buzău îl
recomandă pe tânărul Dan Cazacu ca fiind foarte bun. Așa ajunge la Mizil, prin
anii 1950-1951, fiind înfiat de Biserica „Adormirea Maicii Domnului” , pe care
o va sluji toată viața sa. De aici, în 1953 va fi luat în armată pentru efectuarea
stagiului militar, obligatoriu, care dura 2 ani. Important de menționat este o
întâmplare care ar fi putut schimba destinul cântărețului Dan Cazacu. În acea
vreme când aveau loc transformări în societatea românească și toți care aveau un
pic de avere sau păreri potrivnice partidului erau înlăturați, în toate domeniile au
rămas goluri care trebuiau umplute cu oameni din popor. Astfel, Facultatea de
Teologie de la București, trimite adrese și la cântăreții bisericești (doar făcuseră
4 ani de muzică și învățătură bisericească) pentru a-i face studenți. Soldatul Dan
Cazacu primește și el o asemenea invitație, dar comandantul unității la care a
ajuns scrisoarea, îl cheamă pe acesta și cu duritate îl întreabă: „Soldat Cazacu
Dan, de ce ai venit aici?” „Să servesc patria!”, răspunde înfricoșat soldatul
(așa trebuia să răspunzi) „Bine, zise înfricoșat soldatul înaintea lui, mergi la
postul tău. ” Apoi acesta scrie Facultății că soldatul Cazacu Dan refuză oferta,
rămânând să servească patria.
Astfel se încheie o pagină care ar fi putut fi o cotitură în viața tânărului cântăreț.
Dar poate că Dumnezeu l-a vrut slujitor de la strană, căci avea o voce cum puțini
au. După lăsarea la vatră (întoarcerea din armată), la scurt timp, tânărul Dan
Cazacu se căsătorește cu o tânără Maria, o dragoste fulgerătoare, care însă nu va
ține mult, din cauza lui, din cauza – Dumnezeu știe! Familia soției se mută la
București, dar cântărețul Dan Cazacu, credincios Bisericii care l-a înfiat, nu a
vrut să plece. Astfel se încheie căsătoria dintre cei doi. Ea, Maria, se va căsători
la București cu un soț ales de mama sa, având o fiică Tereza, dar din spusele
acesteia nu va fi niciodată fericită, așa cum a fost cu „d-l. Dan” , care era foarte
cald, vesel și respectuos și cu o voce foarte frumoasă.”
Când se va fi vindecat sufletul după acest eșec al vieții, tânărul cântăreț se va
căsători cu o fată din zonă, Domnica, în 1966, având împreună 3 copii (2 fete și
un băiat), soția născută în 1946 trăiește și astăzi în casa pe care împreună au
ridicat-o. Foarte discret, d-l. Dan nu vorbea niciodată despre viața particulară,
stând în umbra Bisericii pe care a slujit-o cu multă dăruire toată viața sa.
CÂNTĂREȚ DESĂVÂRȘIT
Stăpânind bine muzica psaltică studiată timp de 4 ani, toate slujbele erau foarte
frumoase iar pentru toată Parohia, părintele era părintele, iar cântărețul era „D-l.
Dan” . Impunea respect prin vocea și pregătirea sa, îmbrăcat mai totdeauna la
costum și cravată (la slujbe) și cu diapazonul pentru tonul corect și pentru dirijat.
Respecta și era respectat de toată Biserica, atentă la tonul pe care acesta îl dădea.
Prin tot ceea făcea în Biserică, d-l. Dan ajuta mult slujind prin cântarea sa
frumoasă, prin comportamentul său și preoți a fost de mare ajutor în aducerea
creștinilor la Biserică și antrenarea lor în viața Bisericii. Acum, din păcate se
așteaptă numai de la preoți, nemaifiind dascălii de odinioară. Astăzi, multe
biserici au cântăreți de ocazie și de multe ori nu se ridică la cerințele slujirii
Bisericii, dar nici așa nu mai sunt. Și lucrul acesta se reflectă în viața Bisericii,
mai ales de la sate.