Japonia și statul marionetă Manciuko

Armata japoneză a ocupat Peninsula Liaodong și a patrulat în zona căii ferate Manciuria de Sud. Mulți
dintre ofițerii acestei forțe erau foarte conștienți de interesele continentale ale Japoniei și erau pregătiți
să ia măsuri pentru a le promova. Acțiunile lor au fost concepute pentru a plasa guvernul civil într-o
poziție de nesusținut și pentru a-i forța mâna.

Acțiunile directe în Manciuria au început cu asasinarea mareșalului Zhang Zuolin, conducătorul de război
al Manciuriei, al cărui tren a fost bombardat de extremiștii japonezi în iunie 1928. Bombardamentul nu a
fost autorizat de guvernul japonez și a contribuit la căderea acestuia. Din cauza rezistenței din partea
armatei, cabinetul de atunci nu a îndrăznit să investigheze și să îi pedepsească pe cei responsabili, iar
acest lucru a contribuit la sentimentul ofițerilor extremiști că erau scutiți de supravegherea civilă.
Succesorul guvernului Hamaguchi a manifestat intenția de a limita puterea armatei. În mod
nesurprinzător, comploturile ulterioare s-au axat pe planurile de înlocuire totală a guvernului civil, iar în
noiembrie 1930 Hamaguchi a fost rănit mortal de glonțul unui asasin. În martie 1931, un grup de
generali de armată bine plasați a plănuit să dea o lovitură de stat prin terorizarea politicienilor în
vederea acordării legii marțiale, dar planul a fost abandonat din cauza lipsei de acord între principalii
responsabili.

La 18 septembrie 1931, incidentul din Manciuria (Mukden) a marcat începutul agresiunii militare
japoneze în Asia de Est. Armata japoneză a pretins că soldații chinezi au încercat să bombardeze un tren
al căii ferate Manciuriene de Sud. Pagubele aduse căii ferate au fost minime, iar trenul a ajuns la
destinație în siguranță. Cu toate acestea, incidentul a dus la capturarea rapidă și neautorizată a orașului
Mukden (în prezent Shenyang), urmată de ocuparea întregii Manciuriei de către japonezi. Guvernul civil
de la Tokyo nu avea niciun control asupra Armatei și chiar și direcțiile primite de la cartierul general al
armatei nu au fost întotdeauna ascultate de comandanții de teren.

în 1932 Japonia crează statul „independent” Manchukuo. Ultimul împărat Qing a fost scos de la pensie
și a fost numit conducător al Manchukuo care era însă un stat marioneta controlat în mod rigid de către
japonezi, care l-au folosit ca bază pentru expansiunea lor în Asia.

Înființarea Manchoukuo ca stat independent sub control japonez a adus multe schimbări. Nu mai exista
nicio restricție asupra întreprinderilor japoneze iar toate resursele Manciuriei au fost deschise
exploatării pentru a satisface nevoile Japoniei.

Din 1933, când pacea și ordinea au fost în mare măsură restabilite, Japonia a continuat activitatea de
dezvoltare și a investit o cantitate substanțială de capital în Manciuria. Dintre toate fazele de dezvoltare,
extinderea căilor ferate și a altor mijloace de comunicare a fost cea mai activă. O nouă și impunătoare
capitală a fost de asemenea construită la Hsinking. În același timp, dezvoltarea industrială a fost
stimulată. Au fost înființate o serie de industrii noi; industriile siderurgică, a cărbunelui și petrolului de
șisturi bituminoase au fost extinse; iar producția de sare industrială a crescut. De asemenea, au fost
depuse eforturi pentru a stimula producția de bumbac și lână.

Toate acestea s-au terminat însă în anul 1945 -Guvernul din Manchukuo a fost dizolvat după capitularea
Japoniei imperiale la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Teritoriile revendicate de Manchukuo au
fost mai întâi ocupate în timpul invaziei sovietice a Manciuriei din august 1945, iar apoi transferate în
mod oficial în administrația chineză în anul următor.