Evoluţia Universului şi a Terrei

Evoluţia UniversuluiTeoria modernăprivind originea Universului şi, implicit, a Sistemului Solar şi a Terrei este aceea
a Big Bang-ului, a Universului în expansiune: materia care alcătuieşte Universul era, iniţial, concentrată sub formă
de particule şi antiparticule într-un spaţiu de proporţii reduse şi avea o temp.f. mare. Expansiunea extrem de
rapidă a acestei materii fierbinţi a fost comparată cu o explozie; de aceea fenomenul a fost numit Big-Bang
(„Marea Explozie”). Expansiunea miezului iniţial de materie a determinat răcirea acesteia. Când temp. a ajuns la
numai câteva mii de grade, electronii şi nucleele au început să se unească, formând atomii. Acolo unde
expansiunea a fost încetinită de atracţia gravitaţională, materia s-a concentrat, formându-se galaxii. Din momentul
exploziei (Big Bang-ul) are loc un proces continuu de expansiune a acesteia, concomitent cu dezv. diferitelor
structuri cosmice; din aglomerările m. mari s-au conturat galaxii, iar în cadrul lor, prin concentrarea materiei în
diverse zone, au rezultat corpuri cosmice de diversedimensiuni, care au evoluat diferit (stele, planete etc). Vârsta
Universului:≈15 miliarde de ani.
Evoluţia Terrei-evoluţia de peste 4,5 miliarde: s-au petrecut o mulţime de modificări, în interiorul său, dar m. ales
la exterior. Au fost distinse, pe scara geocronologică, etape cu durată diferită (ere, perioade, epoci sau vârste),
fiecare având un anumit specific al evoluţiei. Frecventse disting 4 ere geologice, fiecăreia revenindu-i un nr. de
subdiviziuni.
1-În era precambriană, având c. m. mare durată (≈ 4 miliarde de ani), s-a individualizat scoarţa terestră (cu
nucleele principalelor regiuni de platformă) şi s-a produs o evoluţie, în final, către formele elementare de viaţă (în
bazinele oceanice).

2-Era paleozoică(viaţa veche), a durat ≈335 de milioane de ani,încadrată între apariţia primelor forme de viaţă
semnalate ca fosile crustacee (trilobiţi) în oceane şi se încheie cu momentul dezv. primelor gimnosperme şi reptile
pe uscat. Acestei etape îi corespund: • mişcările orogenetice, care au dus la formarea sistemelor de munţi
caledonici (NV Europei) şi hercinici (partea centrală a Europei, M. Apalaşi, din N Dobrogei ) • marile acumulări de
cărbuni.

3-Era mezozoică(viaţa mijlocie) ≈150 mil. de ani; a început cu dezv.amoniţilor şi a reptilelor mari şi s-a încheiat cu
dispariţia acestora. Acestei ere îi corespund: • mişcările tectonice orogenetice kimmerice şi parţial alpine; • o parte
din lanţurile de munţi din sist.alpino-carpato-himalayan (din Europa şi Asia), Cordilierii, Anzii (din America) şi alţii.

4-Era neozoică-70 mil.: apar mamiferelor placentare; era mamiferelor în general. Unii geologi disting ultima
perioadă a acestei ere, cuaternarul, ca fiind o eră aparte, în care au dominat glaciaţiunile, a apărut şi a evoluat
omul. Durează 1,5milioane de ani. Mişcările orogenetice alpine au dus la realizarea sistemelor muntoase c. m. noi
şi la configuraţia actuală a continentelor şi a bazinelor marine.

Evoluţia continentelor şi a bazinelor oceanice: înainte de prima parte a erei paleozoice existau m. multe
blocuricontinentale mici într-un mare ocean, însă mişcările hercinice au dus la sudarea blocurilor într-un singur
continent (Pangea), înconjurat de Oc.Panthalasa.
-La mijlocul mezozoicului se dezvoltă Marea Tethys, care separă continentul în 2blocuri: Eurasia, în nord, şi
Gondwana, în sud. În a 2-a parte a mezozoicului şi în neozoic începe un lung proces de dezmembrare a
continentelor şi de individualizare a baz. oceanice. Astfel: • prin crearea riftului nord-atlantic se schiţează oceanul,
care ulterior va deveni una dintre părţile Oc. Atlantic, dar şi separarea Am. de N de Eurasia; • în emisfera S,
Gondwana se fragmentează m. întâi într-un bloc vestic (Africa şi Am. de S) şi altul estic (Australia cu Antarctica),
formându-se Oc. Indian; din blocul vestic se desprinde India, care se va deplasa spre N, m. târziu ins. Madagascar,
spre E; prin form. riftului Atlanticului de S, Africa se separăde Am. de S, iar Oc. Atlantic devine unitar.Ulterior,
blocul estic se fragmentează în Australia, care se va deplasa spre SE, şi Antarctica, spre Polul S.
-La finele mezozoicului şi în neozoic se dezv.mari bazine tectonice în care se vor acumula cantităţi imense de
aluviuni rezultate din materialele de eroziune adusede pe continente.
-În neozoic, c. m. întinse şi înalte sisteme muntoase de pe Pământ: Cordilierii şi Anzii, lanţul Pirinei – Alpi – Carpaţi
– Caucaz – Himalaya. M. Tethys va fi continuu îngustată şi fragmentată, în prezent rămânând doar câteva
subunităţi: M. Mediterană, M. Neagră, M. Caspică. La sfârşitul neozoicului, tendinţele care se manifestă sunt
următoarele:
• dezv. unui rift nou, important, în E Africii, spre M. Roşie, rezultând un nou ocean;
• deplasarea Africii spre N, cu micşorarea spaţiului M. Mediterane;
• ruperea Pen. California de Am. de Nord, cu dispariţia legăturii dintre Americi;
• extinderea Oc. Atlantic și micşorarea Oc. Pacific.