Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3.1. Caiet de Probleme La Chimie
3.1. Caiet de Probleme La Chimie
Executarea corecta în cadrul diverselor operatii de laborator si aplicatii de chimie, presupune cunoasterea
principalelor notiuni care stau la baza evaluarii cantitative a transformarilor fizico-chimice. Aceste notiuni vor fi prezentate mai jos:
· raportul de masa;
· compozitia procentuala.
Substanta chimica este definita ca fiind un tip omogen de materie, cu o compozitie chimica bine definita.
Substantele chimice pot fi subîmpartite în doua categorii: substante elementare (elemente chimice) si substante compuse
(compusi chimici).
Elementul chimic poate fi definit ca fiind tipul de materie care consta din atomi de acelasi fel (adica din atomi ale caror
nuclee au toate aceeasi sarcina electrica).
Elementele sunt reprezentate printr-un simbol, compus dintr-o litera sau doua, de exemplu, simbolul hidrogenului este H, al
oxigenului O, al clorului Cl etc. Simbolurile tuturor elementelor chimice sunt trecute în sistemul periodic al lui Mendeleev (vezi
Anexa 1).
Elementele chimice pot fi formate din unul sau mai multi atomi. Astfel gazele rare (argonul, neonul etc.) sunt elemente
monoatomice, notându-se cu Ar, Ne etc. În timp ce majoritatea gazelor obisnuite (oxigenul, clorul, azotul etc.) sunt biatomice,
notându-se cu O2, H2, Cl2, N2 etc. Exista si elemente poliatomice, ca de exemplu fosforul, P4, sulful, S8 etc.
Gradul de asociere al atomilor într-un element poate sa varieze în functie de conditiile în care se afla elementul respectiv.
De exemplu, în intervalul de temperatura 20 - 10000C, sulful octoatomic S8 trece succesiv, pe masura cresterii temperaturii, în S6,
S4 si S2. De aceea, trebuie retinut faptul ca denumirea de element biatomic, triatomic, tetratomic etc. Se refera la starea elementului
respectiv în conditii obisnuite de temperatura si presiune.
Compusul chimic poate fi definit ca fiind substanta rezultata prin combinarea, în anumite proportii, a doua sau mai multe
elemente chimice. Compusul chimic rezultat are proprietati diferite de ale elementelor care îl compun.
Orice compus chimic se reprezinta printr-o formula chimica, care indica numarul de atomi ai diferitelor elemente care intra
în compozitia sa. De exemplu, formula acidului azotic HNO3, a oxidului de magneziu MgO, a clorurii de zinc ZnCl2 etc.
Moleculele chimice rezulta prin unirea (în anumite conditii si dupa anumite reguli) a doi sau mai multi atomi. Atomii pot fi
de acelasi fel sau diferiti. În primul caz se obtin molecule de substante elementare, ca de exemplu Cl 2, O2, P4 etc, în timp ce în al
doilea caz se obtin molecule de substante compuse cum sunt MgO, ZnCl2, SO2, H2O etc.
Masa atomica este o marime relativa care arata de câte ori atomul unui element este mai mare decât unitatea de masa
atomica (u.m.a). Drept unitate atomica de masa s-a ales daltonul, care reprezinta a douasprezecea parte din masa atomului de
carbon. Rezulta ca masa atomica este un numar fara dimensiuni. De exemplu, masa atomica a hidrogenului este 1,008, a oxigenului
16, a clorului 35,453 etc. Masele atomice se noteaza cu litera A urmata de indicele care indica substanta.
Exemple:
AH = 1, AC = 12, AFe = 56
Atomul-gram (atom-g) este o marime dimensionala ce reprezinta cantitatea în grame dintr-un element, numeric egala cu
masa lui atomica. Se calculeaza exprimând masa atomica în g.
Exemple:
Exemple:
Masa moleculara, M, este o marime relativa ce arata de câte ori molecula unui element poliatomic sau molecula unei
combinatii este mai mare decât u.m.a.
Masa moleculara reprezinta suma maselor atomice ale elementelor componente ( tinând cont de coeficientii stoechiometrici).
În calcule masele moleculare se rotunjesc.
Exemple:
Molecula-gram, mol, este cantitatea în grame dintr-o substanta numeric egal 414f54e 9; cu masa moleculara a substantei.
Molul reprezinta cantitatea în grame dintr-o substanta egala cu suma maselor absolute a N particule, reprezentate printr-o
formula chimica.
Exemple:
si reprezinta cantitatea în mg dintr-o substanta, numeric egala cu masa ei moleculara. Se calculeaza exprimând masa moleculara în
mg.
Exemple:
si reprezinta cantitatea în kg dintr-o substanta, numeric egala cu masa ei moleculara. Se calculeaza exprimând masa moleculara în
kg.
Exemple:
Echivalent chimic (gram) al unui element, este acea cantitate, exprimata în grame, din acest element care se combina cu 1
g de hidrogen sau 8 g oxigen.
În sensul teoriei atomice, echivalentii chimici reprezinta mase relative ale atomilor care se combina, raportate la masa
atomului de hidrogen (cel mai usor atom).
Echivalentul gram:
- la saruri se calculeaza împartind masa moleculara la produsul dintre valenta metalului si numarul atomilor de metal;
- la oxizi se obtine împartind masa moleculara a oxidului la produsul dintre numarul atomilor de metal sau nemetal si
valenta acestuia;
- la acizi si baze, se calculeaza împartind masa moleculara la numarul atomilor de hidrogen care se pot înlocui prin
metale, respectiv numarul gruparilor oxidril, (OH).
Exemple:
= g/echivalent
= g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
Numar de moli: se calculeaza împartind masa substantei, exprimata în grame, la masa ei molara.
Numar de atomi-gram, se calculeaza împartind masa substantei elementare exprimata în grame la masa atomica a
elementului.
RAPORTUL DE MASA
- reprezinta raportul cantitativ al elementelor care compun unitatea de structura a substantei chimice compuse.
COMPOZITIA PROCENTUALA
A calcula compozitia procentuala a unei substante compuse înseamna a calcula % în care sunt continute elementele
respective în unitatea de structura.
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1
60 g C = 60 : 12 = 5 atom-g C
Problema nr.2
Câte grame reprezinta: 8 mol H2; 500 mmol CaO; 0,02 kmol H2SO4?
Problema nr.3
Câti mol reprezinta: 4 g CuSO4; 300 mmol KOH; 0,4 kmol HNO3?
Problema nr.4
Problema nr. 5
= (2 × 1) + 16 = 18
H : O = 2 : 16 = 1 : 8
Problema nr. 6
Ca : C : O = 40 : 12 : 48 = 10 : 3 : 12
Problema nr. 7
= (2 × 1) + 16 = 18
x = 11,11% H
Problema nr.8
136 g CaSO4 ..................................... 32 g S
680 g CaSO4 ..................................... x
x = 160 g S
Problema nr.9
Determinati formula unei substante care contine : 43,39% Na, 11,32% C si 45,28% O.
NaxCyOz
x : y : z = 2 : 1 : 3
NaxCyOz = Na2CO3
PROBLEME PROPUSE:
10 atom-g Ca; 5 atom-g Al; 2 atom-g S; 0,5 katom-g O; 0,2 katom-g C; 0,1 katom-g Fe?
70 g N; 80 g O; 3,55 g Cl; 0,5 katom-g Cu; 0,4 katom-g Ag; 0,3 katom-g Au?
5. Câte kg reprezinta:
Na; Al; SO2; Al2O3; HCl; H3PO4; Ca(OH)2; Al(OH)3; CuSO4; Al2(SO4)3; HNO3; KOH; Ba(OH)2; Fe(OH)3; MgO; Fe2O3.
15. Sa se afle compozitia procentuala a unui aliaj format din 140 g argint si 260 g aur.
16. La analiza a 2 g aliaj Cu-Au-Ag s-a gasit 0,4Au; 1,2 gCu si 0,02 g impuritati. Determinati compozitia procentuala a
aliajului.
Ca : H : P : O = 20 : 2 : 31 : 64
a). Ca : S : O = 5 : 4 : 6
b). Ca : S : O = 5 : 4 : 8
c). Ca : P : O = 60 : 31 : 48
d). Ca : P : O = 60 : 31 : 64
e). Ca : H : P : O = 40 : 1 : 31 : 64
izotopi = acelasi Z
izobari = acelasi A
izotoni = acelasi N
Conform acestui principiu, într-un atom nu pot exista doi sau mai multi electroni care sa aiba toate cele patru numere
cuantice (n, l, m, ms). Toti electronii unui atom trebuie sa difere între ei cel putin prin unul din cele patru numere cuantice.
c). Regula lui Hund - electronii se repartizeaza în numarul maxim de orbitali de acelasi fel care le sta la dispozitie. Cu alte
cuvinte, mai întâi se ocupa pe rând fiecare orbital cu câte un electron si numai dupa aceea cu cel de-al doilea.
Conform acestei reguli valoarea crescatoare a paturilor si nivelelor energetice este data de valoarea crescatoare a sumei n +
l. Daca doua sau mai multe nivele au aceeasi valoare a sumei n + l, nivelele corespunzatoare numarului cuantic n cel mai mic are
energia mai mica.
1s
2s
2p 3s
3p 4s
3d 4p 5s
4d 5p 6s
4f 5d 6p 7s
5f 6d 7p 8s
c). Cu ajutorul sistemului periodic.
Orbitalii de tip:
Exemple:
Z = 11 1s2 2s2 2p6 3s1
Numarul din fata ultimului orbital de tip s ne da numarul perioadei, iar ultimul orbital ne da numarul grupei.
Partea centrala a atomului în care este acumulata aproape toata masa atomului are dimensiuni de ordinul a 10 -15 m în
comparatie cu dimensiunile atomilor care sunt de ordinul de marime a 10-10m.
În nucleu exista protoni - particule cu sarcina electrica pozitiva si neutroni - particule neutre.
Un nucleu (sau denumit mai general nuclid) oarecare este exprimat simbolic sub forma
, în care s-a notat cu X simbolul atomului din care face parte nucleul respectiv; cu Z s-a notat numarul de protoni sau numarul
de sarcini electrice elementare a nucleului, iar cu A s-a notat numarul de nucleoni sau masa aproximativa a nucleului exprimata în
unitati atomice de masa. Numarul de neutroni se obtine scazând din numarul de nucleoni, umarul de protoni. Deci numarul de
neutroni este A - Z.
Doi nuclizi X si Y sunt izotopi daca au acelasi numar de protoni sau altfel spus daca atomii corespunzatori ocupa acelasi loc
Doi nuclizi X si Y sunt izotopi daca au acelasi numar de nucleoni sau daca atomii au aceeasi masa. Acesti nuclizi izobari se
Doi nuclizi X si Y sunt izotoni daca au acelasi numar de neutroni. Acesti nuclizi izotoni se exprima simbolic sub
forma: ; , cu conditia: A - Z = - .
Configuratia unui nuclid instabil se modifica prin dezintegrare, conducând la o alta configuratie care poate fi stabila, sau de
asemenea instabila.
a). Dezintegrarea α
Procesul în care un nucleu de masa A si sarcina Z emite în mod spontan particule α ( sau ) cu eliberarea unei
cantitati de energie sub forma energiei cinetice a particulelor α, se numeste dezintegrare α.
În urma dezintegrarii se obtine un nou nucleu al unui atom situat în sistemul periodic cu doua casute mai la stânga.
b). Dezintegrarea β
Nucleele radioactive β sunt cele mai numeroase. Acest tip de dezintegrare apare natural la nucleele cu Z ≥ 81.
Dezintegrarea radioactiva β:
+
+
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
Se da nuclidul . Sa se scrie marimile caracteristice nucleului, valori, semnificatii. Sa se scrie câte 2 izotopi, 2 izobari
si 2 izotoni.
A - Z = 81 - numar de n0;
N - Z = 25 - numar izotopic.
izotopi Z = 56
izobari A = 137
izotoni N = 81
Problema nr.2
Izotopi:
Izobari:
Izotoni:
Problema nr.3
Sa se scrie configuratia învelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a 6 particule α si 4 particule β.
Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului element format.
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 4d10 5p6 6s2 4f14 5d10 6p4
PROBLEME PROPUSE
1. Sa se stabileasca pozitia în sistemul periodic si caracterul chimic al elementelor cu Z: 17, 11, 26, 19, 24, 15, 8, 12, 3, 16,
18, 29, 35, 32, 36, 47, 64, 83.
2. Sa se scrie configuratia elementului E1 din perioada a 5-a, grupa V-A si a elementului E2 din perioada a 4-a, grupa V-A.
stiind ca A1 = 122 si A2 = 75 sa se calculeze marimile caracteristice nucleelor respective si sa se scrie un izotop pentru E1 si
un izobar pentru E2.
Scrieti câte un izotop, izoton si izobar al speciei. Precizati pozitia în sistemul periodic si caracterul chimic al elementului.
5. Se da izotopul cu urmatoarea compozitie a nucleului: 15 p+ si 16 n0. Scrieti configuratia electronica a elementului,
marimile caracteristice nuclidului, pozitia în sistemul periodic, un izotop, un izobar si un izoton posibil. Elementul formeaza un acid
cu compozitia procentuala: H - 3,06%, X - 31,63%. Care este formula acidului si ce stare de oxidare are X?
6. Elementul X din perioada a 3-a, grupa VI-A are în nucleu si 16 n 0. Scrieti configuratia electronica a elementului,
marimile caracteristice nuclidului, un izotop, un izobar si un izoton posibil. Elementul formeaza un acid în care starea lui de oxidare
este 4+. Care este formula acidului si compozitia lui procentuala?
7. Sa se scrie configuratia învelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a 7 particule α si 5 particule β.
Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului element format.
8. Sa se scrie configuratia învelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a 7 particule α si 6 particule β.
Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului element format.
9. Sa se scrie configuratia învelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a 5 particule α si 4 particule β.
Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului element format.
10. Sa se scrie configuratia învelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a 6 particule α si 5 particule
β. Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului element format.
11. Sa se scrie configuratia învelisului electronic a nucleului obtinut din prin emiterea a 7 particule α si 4 particule
β. Precizati grupa, perioada si principalele proprietati ale noului element format.
1. Volumul atomic
este o functie periodica de numarul atomic. Volumele atomice cele mai mari le au metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele
tranzitionale.
creste VI B creste VIII A
scad
2. Razele atomice
O periodicitate analoga prezinta si razele atomice,. Cele mai mari raze atomice prezinta
metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
creste VI B creste VIII A
creste
3. Razele ionice
Razele ionice variaza la fel ca si razele atomice. Cu cât sarcina pozitiva a ionilor pozitivi este
mai mare cu atât raza este mai mica.
Razele ionilor negativi sunt mai mari decât razele atomilor. Cu cât sarcina negativa a ionilor negativi este mai mare, raza
ionilor este mai mare.
creste VI B creste VIII A
creste
4. Energia de ionizare
Una dintre cele mai importante marimi fizice ale atomilor este energia de ionizare. Prin energie
de ionizare se întelege energia cheltuita prin smulgerea unui electron dintr-un atom. Ea se exprima de obicei în electroni volti
(eV). Cele mai mici energii de ionizare le au metalele alcaline, deoarece ele pot pierde cel mai usor electronul de pe ultimul strat.
Energia de ionizare creste paralel si cu cresterea numarului atomic Z pentru elementele din aceeasi perioada. Aceasta se explica prin
cresterea puterii de atractie a electronilor de catre nucleu.
Ei creste
creste
Prin afinitate pentru electroni se întelege energia eliberata la alipirea unui electron la un atom cu formarea unui ion negativ.
Faptul ca atomul neutru poate sa accepte electroni, arata ca nucleul nu are câmpul electric complet saturat si tinde spre o
saturare formând ioni negativi prin acceptare de electroni. Stabilitatea ionului negativ astfel format este mult mai mare decât a
atomului neutru . Asa se explica de ce ionul de fluor F- este mai stabil ca atomul de fluor, iar anionul OH- este mai stabil decât
radicalul OH.
1. Starea de oxidare
O proprietate periodica este si starea de oxidare (numar de oxidare, treapta de oxidare, valenta).
Se întelege prin stare de oxidare o sarcina electrica pozitiva sau negativa ce se atribuie unui element în combinatiile sale. Se
atribuie sarcina pozitiva sau negativa în functie de caracterul electropozitiv sau electronegativ al partenerului.
Ca regula, putem spune ca în combinatiile cu elemente mai electronegative decât ele, starile de oxidare maxime ale
elementelor sunt pozitive egale cu numarul grupei din sistemul periodic. În combinatiile lor cu elemente mai electronegative decât
ele, starile de oxidare sunt negative si egale cu 8 - numarul grupei în care se gaseste elementul.
Starea de oxidare reprezinta numai întâmplator sarcina ionului real (de exemplu în Na 2S, Na2O, NaCl etc.). Metalele de
regula au numar de oxidare pozitiv, iar nemetalele au numar de oxidare si pozitiv si negativ.
2. Electronegativitatea. Electropozitivitate.
Fiecare perioada se termina cu un gaz rar, formând împreuna grupa a VIII-a. Aceste elemente se caracterizeaza printr-o
mare inertie chimica. Explicata printr-o structura electronica stabila. Dupa gazele rare urmeaza metalele alcaline care formeaza
grupa I-a si se caracterizeaza toate prin usurinta de a pierde electronul s, transformându-se într-un ion pozitiv.
Elementele care prezinta o tendinta accentuata de a primi electroni se numesc electronegative, iar cele care pierd usor
electronii periferici, se numesc electropozitive.
Caracterul electronegativ creste de la stânga spre dreapta în rândurile orizontale ale sistemului periodic, iar caracterul
electropozitiv se atenueaza. De asemenea se constata o scadere a caracterului electronegativ în grupe, de sus în jos. Aceasta
înseamna ca cele mai electropozitive elemente se gasesc în stânga jos a sistemului, iar cele mai electronegative în dreapta sus. În
grupele din mijlocul sistemului periodic se gasesc elementele care nu au un caracter electropozitiv sau electronegativ pronuntat, ele
sunt practic neutre.
3. Caracterul acido-bazic
Exista un paralelism între electronegativitate si caracterul acid sau bazic. Elementele electropozitive (sau cu
electronegativitate mica) formeaza oxizi cu caracter bazic, iar elementele electronegative (sau cu electronegativitate mare) formeaza
oxizi cu caracter acid.
Caracterul acid creste în grupa de jos în sus, iar în perioada creste de la stânga la dreapta. Cel mai puternic caracter acid se
întâlneste la elementele situate în coltul din dreapta, sus a sistemului periodic.
Caracterul bazic creste în grupa de sus în jos, iar în perioada creste de la dreapta spre stânga. Elementele aflate în coltul din
stânga, jos al sistemului periodic au caracterul bazic cel mai pronuntat.
Elementele din grupele secundare nu se supun regulilor de mai sus. Majoritatea elementelor din grupele secundare
(tranzitionale) apar în mai multe stari de oxidare.
Elementele cu volum atomic mic si valenta mare formeaza cristale în care fortele de legatura sunt foarte mari.
Punctele de topire sunt functie de numarul atomic, Z. În grupele principale, I - IV, temperaturile de topire scad cu cresterea
numarului atomic, pe când în grupele IV - VIII principale si în grupele secundare cresc cu numarul atomic. În perioada, temperatura
de topire a elementelor creste pâna la grupa a IV-a, apoi, scade. În acelasi mod se comporta si temperatura de fierbere.
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
O : 1s2 2s2 2p4
F : 1s2 2s2 2p5
S : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p4
P : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p3
Cl : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5
Problema nr. 2
Na : 1s2 2s2 2p6 3s1
Al : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p1
K : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1
Ca: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2
PROBLEME PROPUSE
1. Sa se discute comparativ proprietatile metalelor: Ti Z = 22; Cr Z = 24; Mo = 42; Mn Z = 25; W Z = 74; Rb Z = 37;
Nb Z = 41.
3. Care dintre urmatoarele elemente au raza cea mai mica?
7. Ordonati în sensul cresterii temperaturilor de topire urmatoarele metale: Ti Z= 22; Mo Z = 42; Ag Z = 47. Scrieti
configuratiile electronice si pozitiile în sistemul periodic al elementelor.
4. CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR
Concentratia unei solutii exprima raportul dintre substanta dizolvata si solutie sau solvent. Exista numeroase moduri de
exprimare a concentratiei solutiilor, în functie de unitatile de masura în care se exprima cele doua componente (dizolvatul si solutia
sau solventul).
1.1. Concentratia procentuala de masa: reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata în grame din 100 g de solutie.
1.2. Concentratia procentuala de volum: exprima numarul de litri de dizolvat din 100 l de solutie.
Acest mod de exprimare a concentratiei se aplica atunci când componentele solutiei sunt gaze.
5.Fractia molara
Considerând o solutie binara ce contine n1 mol solvent si n2 mol substanta dizolvata, atunci fractiile molare x1 (a solventului)
si x2 ( a substantei dizolvate) sunt:
6.Titrul solutiei
c m n T
c -
m -
n -
T -
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1:
Reactioneaza 200 g solutie NaOH 20% cu 200 g solutie HCl 18,25%. Sa se arate daca reactia este totala.
MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40
36,5 - 36,5 = 0
Problema nr.2
H2SO4 + Zn ZnSO4 + H2
MZn = 64
98 g H2SO4 ..........64 g Zn
x g H2SO4 ..........13 g Zn
g H2SO4
Problema nr.3
Se amesteca doua solutii ale unei substante cu raportul molar: H : S : O = 1 : 16 : 32, astfel:
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
HxSyOz
H : H = 1
O: O = 4
Din relatia
g
g
g
g
g
g
Problema nr.4
Se amesteca:
Considerând denstitatea solutiei ca fiind aproximativ egala cu 1 g/cm3, sa se exprime concentratia solutiei finale în toate
modurile posibile.
PROBLEME PROPUSE:
1. Reactioneaza 300 g solutie KOH 28% cu 500 g solutie HNO3 12.8%. Sa se arate daca reactia este totala.
2. Reactioneaza 500 cm3 solutie H2SO4 51% cu ρ = 1,4 g/cm3 cu 500 cm3 solutie KOH 50% cu ρ = 1500 kg/m3. Sa se arate
daca reactia este totala.
6.S-au dizolvat 20 g dintr-o substanta cu raportul molar Mg : S : O = 3 : 4 : 8 si s-a adus la 3 l de solutie. Densitatea acestei
solutii este 1125 kg/m3. Despre ce substanta este vorba? Sa se exprime concentratia solutiei în toate modurile posibile.
7. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea compozitie procentuala: H = 3.06%, P = 31.63%, astfel:
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
8. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea compozitie procentuala: H = 2.06%, S = 32.65%, astfel:
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
9. Se amesteca:
10. Se amesteca:
11. Se amesteca:
a). 400 g solutie H2SO4 40% cu 600 cm3 apa distilata. Se cere c% a solutiei finale.
b). 500 cm3 solutie H2SO4 0,5 m cu 500 g apa distilata. Se cere molaritatea si normalitatea solutiei finale.
12. 400 g solutie 28% KOH se neutralizeaza cu y g solutie 6,3% HNO3 .Se cere y.
14.Se amesteca:
16. 420 g solutie de NaOH contin 68,4 g NaOH pur. Sa se calculeze concentratia procentuala a NaOH si a apei.
17. În 160 g solutie de KCl sunt continute 14.9 g KCl pura. Sa se calculeze concentratia KCl si a apei., exprimata în fractii
molare.
5. TERMODINAMICA CHIMICĂ
O reactie chimica este însotita de un schimb energetic, de cele mai multe ori de caldura. Transferul de caldura se ia în
considerare fie la volum constant, fie la presiune constanta. Daca are loc un transfer de caldura la volum constant atunci transferul
de caldura este egal cu variatia energiei interne (ΔU). Daca se lucreaza la presiune constanta, atunci schimbul de caldura este egal cu
variatia de entalpie (ΔH). În conditii obisnuite, se lucreaza la presiune constanta si ca urmare, se ia în considerare variatia entalpiei,
ΔH. Reactiile în care ΔH>0 se numesc endoterme, cele în care ΔH<0, exoterme.
Exista tabele care contin variatiile entalpiilor în conditii standard. Pentru conditiile standard, aceste variatii de entalpii se
noteaza în mod diferit în functie de procesul care a avut loc, conform unei conventii. Daca variatia de entalpie produsa la cantitatile
exprimate de catre ecuatia chimica, se numeste entalpia standard de reactiesi se noteaza cu . Cu se noteaza entalpia
standard de formare, care reprezinta variatia de entalpie care însoteste formarea unui mol de substanta în stare standard din
elementele sale componente, tot în stare standard. Entalpiile standard de formare ale elementelor se considera prin conventie egale
cu zero. Daca însa un element se cunoaste sub mai multe forme, atunci se considera egala cu zero numai entalpia standard de
formare a structurii stabile în conditii standard (de exemplu în cazul carbonului pentru grafit sau în cazul sulfului pentru sulful
ortorombic).
"Efectul termic al reactiei de descompunere a unei substante în elemente este egal si de semn contrar cu caldura de formare
din elemente a substantei".
Exemplu:
"Efectul termic al unei reactii depinde numai de starea initiala si finala a sistemului, adica efectul termic este acelasi, fie ca
reactia se desfasoara direct, într-o singura etapa, fie ca are loc în mai multe etape intermediare".
1. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie si
suma caldurilor de formare ale reactantilor initiali" (se tine seama de coeficientii stoechiometrici ai reactiilor):
2. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor de combustie a reactantilor si suma caldurilor de
combustie a produsilor de reactie" (se tine seama de coeficientii stoechiometrici ai reactiilor):
Cu ajutorul legii lui Hess se pot calcula caldurile de reactie ale proceselor greu de realizat sau de masurat direct (de exemplu:
procese care decurg prea lent pentru a le fi determinat efectul termic).
Mai uzual, consecinta a doua a legii lui Hess se enunta astfel: "caldura de formare din elemente a unei substante se afla
scazând caldura ei de ardere din suma caldurilor de ardere ale elementelor componente".
Caldura de reactie este dependenta de temperatura. Legea lui Kirchhoff exprima cantitativ aceasta dependenta.
Coeficientul de temperatura al caldurii de reactie este egal cu diferenta capacitatilor calorice ale sistemului dupa reactie
(Cpf) si înainte de reactie (Cpi):
Aceasta ecuatie permite calcularea caldurii de reactie la orice temperatura.
Daca ΔCpeste constant, atunci integrarea între T1=0 si T2=T duce la ecuatia:
ΔHT=f(T) este o curba crescatoare sau descrescatoare, care poate avea minim sau maxim, în functie de modul cum se
schimba ΔCp c u temperatura.
La proiectarea instalatiilor industriale trebuie sa se aibe în vedere acest lucru pentru dimensionarea corecta a încalzitoarelor
sau racitoarelor.
1. Sa se determine caldura de formare din elemente a ZnSO4 cunoscând efectele termice ale reactiilor de mai jos (în kcal/mol):
ΔH2 = -110,94
ΔH3 = -23,44
ΔH4 =+55,10
Rezolvare
-ΔH1
ΔH2
ΔH3
-ΔH4
_____________________________________
ΔHf
J/mol
J/mol
J/mol
Rezolvare
ΔH2 = -0,394·106 J/mol
ΔH3 =-0,286·106 J/mol
ΔH1
- 6ΔH 2
- 6 ΔH3
_________________________________________________
J/mol
J/mol
ΔH= ?
Se cunosc efectele termice ale reactiilor urmatoare:
ΔH2 = - 68,32 kcal/mol
Rezolvare
kcal/mol
ΔH1
2 ΔH2
- ΔH3
kcal/mol
Se cunosc:
Rezolvare
a)
kcal
kcal
kcal
b)
kcal
kcal
kcal
Se degaja cantitatea de caldura de 135,28 kcal. Sa se calculeze caldura molara de formare standard a CO 2(g), cunoscând caldura de
formare standard a CO(g): ΔHf(CO)=-26,41 kcal/mol.
Rezolvare
kcal/mol
1. Sinteza alcoolului metilic din gazul de sinteza este însotita de degajarea a 22,1 kcal/mol în conditii normale. Care este entalpia de
reactie la 500°C, daca se cunosc caldurile molare:
Substanta Cp [cal/mol]
CO 7
H2 7
CH3OH 2+0,03·T
Rezolvare
2. În reactia carbidului (CaC2) cu apa în exces rezulta acetilena si hidroxid de calciu. Calculati caldura de reactie care apare la
obtinerea a 10 m3acetilena (C2H2), la 20°C si 760 mmHg. În aceste conditii se cunosc:
Se cunosc:
kcal/mol;
kcal/mol.
Se degaja cantitatea de caldura de 249,88 kcal. Sa se calculeze caldura molara de formare standard a H2S, cunoscând:
kcal/mol:
kcal/mol.
Se dau:
Substanta
[kcal/mol]
NH3 -11,04
NO 21,60
H2O(g) -58,80
6. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara pentru descompunerea unui kilogram de CaCO3 în CaO si CO2 în conditii standard,
stiind ca:
Substanta
[kcal/mol]
CaCO3 -288,2
CaO -151,8
CO2 -94,05
7. Sa se calculeze cantitatea de caldura degajata sau absorbita la neutralizarea completa a 5 l solutie HCl 0,2N cu cantitatea
echivalenta de NaOH.
Se dau:
Substanta
[kJ/mol]
HCl -92,3
NaOH -426,6
NaCl -410,9
H2O -187,02
3.2. Legea lui Kirchhoff
Substanta
[cal/mol] [cal/mol K]
SO3(g) -94450 8,2 + 10,236·10-3·T
SO2(g) -70960 8,12 + 6,825·10-3·T -2,103·10-6·T2
O2(g) 0 6,0954 + 3,2533·10-3·T -10,171·10-7·T2
2. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara la descompunerea a 1 t de CaCO3 de puritate 60% la temperatura de 927°C. Se
cunosc urmatoarele date:
Substanta
[kcal/mol] [J/mol K]
CaCO3 -285,5 113,8
CaO -151,7 51,09
CO2 -94,05 48,53
3. Sa se calculeze variatia de entalpie la încalzirea unui mol de MgO de la 298 K la 1298 K. Se cunoaste:
cal/mol K