Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epoca antică
Alexandru Macedon (356-323 î.Hr.)rege al Macedoniei (336-323 1.Hr.), mare strateg şi unul
dintre cei mai remarcabili conducători militari din istorie. A constituit pe cuprinsul a trei
continente un imperiu care avea ca hotare Marea Adriatică şi Oceanul Indian, Dunărea, Munţii
Caucaz, Hinducuş şi Deşertul Nubiei, cea mai întinsă alcătuire statală pe care lumea antică o
cunoscuse până atunci. Duce campanii de cucerire a Asiei Mici: 334-333 î.Hr. Alexandru a
cucerit cetăţile Lycia, Pamfilia şi Pisidia; apoi Siria şi Egiptul. După lupta de la Gaugamela
cucereşte Imperiul Persan, este proclamat rege al Asiei, apoi cucereşte şi Persia Orientala
(Afganistanul, Turkestanul și Belucistanul). Întemeiază mai multe oraşe, printre care în vestul
deltei Nilului oraşul Alexandria, ce avea să devină capitala Egiptului; Iskenderun (Alexandretta)
în Turcia; Kandahar (Alexandropolis) în Afganistan; Iskandariya (Alexandria) Irak etc.
Civilizaţia greacă, răspândită până la Indus, Gange, Nil, dădea naştere, pentru secole, unui noi
civilizaţii- cea elenistică.
Burebista (82-44 1. Hr.)(Cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Traciei"),conducătorul uniunii de
triburi cu centrul în cetatea de la Costeşti-Cetatuie (la sud de Orăştie), zona muntelui Kogaionon.
Rege geto-dac care a reuşit unificarea triburilor geto-dacice, întemeietor al statului, care s-a
întins de la Moravia şi Dunărea Mijlocie până la Nipru, şi din Carpaţii Păduroşi până la munţii
Haemus până la Dunărea Mijlocie şi până la Moravia.Acţiunea de unificare a înfăptuit-o în
colaborare cu marele preot Deceneu. A impus reforme care au consolidat statul dac. A iniţiat
funcționarea unei cancelarii regale, funcţia de vicerege revenindu-i lui Deceneu. A înfăptuit o
vastă operă de fortificare. Acestora li se adaugă existenţa comandanţilor militari, reprezentanţi ai
puterii centrale, aşezaţi în fortificaţii şi înzestraţi şi cu atribuţii administrative; recrutarea şi
conducerea armatei; emiterea de monedă de tip roman, simultan cu încetarea emisiunilor
monedelor traditionale. A dus o vastă politică extemă expediția împotriva celtilor din nord-vestul
Daciei în jurul anului 60 î. Hr.Pe boi şi taurisci, după spusele lui Strabon „i-a şters de pe faţa
pământului”. Prin expediţiile în sudul Dunării, i-a adus sub ascultarea sa şi pe celţii scordisci
stabiliți la confluenţa Savei cu Dunărea. Pe la 55 1. Hr. Sunt cucerite coloniile greceşti din
Pontul Euxin: oraşul Boristene, urmat de Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis, Odessos,
Mesembria şi Apollonia, crutat find doar Dionysopolis. A purtat tratative cu Pompeius prin
Acornion.
Constantin cel Mare,împărat roman între 306-337, şi-a extins autoritatea asupra Galliei şi
Britaniei. Constantin cel Mare a fost botezat înainte de moarte. Constantin a continuat şi a
desăvârşit toate reformele iniţiate de împăratul Dioclețian în domeniul administrativ, economic,
militar. Edictele imperiale emise de Constantin stipulau legarea de glie a colonilor şi de
profesiune şi localitate a unor largi categorii de cetățeni. A introdus o nouă monedă de aur, aurul
devenind baza sistemului monetar imperial. Armata este divizată în trupe de graniţă şi trupe de
companie. Constantin cel Mare a construit o nouă capitală, inaugurată la 11 mai 330
Constantinopol. Oraşul a devenit pentru aproximativ 1000 de ani, cel mai mare şi mai frumos
oraş al lumii.Constantin abandonează politeismul tetrarhiei în favoarea monoteismului creştin.
Schimbarea statutului creştinismului din religie persecutată în religie oficială în anul 313 prin
Edictul de la Milano a marcat o adevărată revoluție ideologică. S-a implicat în disputele din
cadrul Bisericii creştine, prezidând Primul Conciliu ecumenic de la Niceea (325), care pune
bazele dogmatice şi canonice ale noii religii şi unde a fost condamnată erezia ariană şi a fost fixat
crezul creştin.
Decebal, rege al dacilor ( 87-106), în domnia căruia statul centralizat dac s-a aflat la apogeul
său. Statul condus de Decebal deşi era mai redus teritorial decât cel întemeiat de Burebista, era
superior în ceea ce priveşte organizarea politică şi militară, nivelul dezvoltării economice şi
spirituale. Decebal a reuşit să refacă unitatea statului dac în condițiile agravării ameninţări
romane. A inițiat un vast program de construcți civile şi militare. Diplomat iscusit, încearcă să
stabilească relații cu popoare şi state inamice Romei. Decebal va încerca să se opună expansiunii
romane, repurtând iniţial însemnate succese în anii 87 şi 89, încheie o pace avantajoasă cu
împăratul Domițian: transformarea Daciei intr-un stat clientelar Romei; acordarea de subsidii
băneşti şi asistență din partea romanilor, utilizate pentru întărirea capacităţi militare a statului
dac. Pacea va fi contestată de împăratul Traian, servind drept pretext pentru reînceperea
ofensivei romane în 101. Decebal este înfrânt la Tapae. În iarna 101/102 luptă împotriva
romanilor în Moesia, alături de aliații săi, burii şi sarmații, dar este nevoit să încheie pace.
Tratatul din 102, defavorabil dacilor, prevedea: dărâmarea zidurilor cetăţilor dacice cedarea
Banatului, Olteniei şi Munteniei către romani; anularea politicii externe a lui Decebal. În 105-
106, în cel de-al doilea război daco-roman, Dacia este cucerită. Decebal se sinucide (106).
Gaius Iulius Cezar (100 î.Hr. - 15 martie, 44 î.Hr.) om politic şi militar roman, scriitor. Caesar
a obţinut consulatul în anul 59 î. Hr.Politica lui a condus la declanşarea razboiului civil, care a
durat cinci ani, mai întâi împotriva lui Pompeius (49-48 î.Hr.), apoi (48-45 î.Hr) împotriva
urmaşilor lui. În 46 î.Hr. a fost numit dictator pe o perioadă de zece ani, iar de la începutul anului
44 î.Hr. - dictator pe viaţă. De la el s-au păstrat şapte cărţi de comentari despre războiul galic (De
bello Gallico), completate de o a opta carte (atribuită locțiitorului său, Aulus Hiitius), şi trei
asupra războiului civil (De bello civili).A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului
roman. A cucerit Galia, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul
55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.
Pericle (492-429 î. Hr.).Om de stat atenian aflat la putere din anul 444 până la sfârşitul vieţii,
unul dintre părinţii fondatori ai democraţiei ateniene, orator şi comandat de oşti remarcabil. A
iniţiat numeroase reforme democratice, care au transformat oraşul într-un centru politic, cultural
şi artistic al lumii greceşti. Pericle a reuşit să federalizeze poporul (demos) cu ajutorul unor
măsuri destinate satisfacerii tuturor revendicărilor fiecăreia dintre clasele sociale, a inventat
“Statul-patron”, făcând din fiecare cetățean al Atenei un salariat al administraţiei publice; a
iniţiat votarea unor reforme ale constituţiei care să permită demosului posibilitatea de a accede la
posturi de conducere; a înmulțit coloniile. În 444 sau 443 î.Hr. Pericle a iniţiat ostracizarea. În
timpul lui Pericle au fost construit remarcabile opere de arhitectură Partenonul, noul Erehteion
etc.; mare protector al ştiinţelor şi artelor, pentru strălucirea intelectuală pe care a dat-o Greciei,
secolul în care a trăit (secolul V î.Hr.) a fost supranumit „Secolul lui Pericle". A construit Marile
Ziduri: peste 10 kilometri de fortificaţii care legau capitala de cele două porturi, Pireu şi
Phalere.În politica extemă circa în 445 1. Hr. a fost încheiat Tratatul de pace între Sparta şi
Atena pentru 30 de ani, numit şi „Pacea lui Pericle". A concurat permanent cu Sparta, Corint etc.
pentru sfere de influenţe şi colonii, ceea ce într-un sfârşit a dus la izbucnirea Războiului Pelo-
ponesiac (431-404 î.Hr.). Pericle a fost izgonit în 430, rechemat în anul următor, prezentându-i-
se scuze în mod oficial. În acelaşi an moare de ciumă.
Traian (Marcus Ulpius Traianus), împărat roman (98-117). Excelent militar şi administrator
eficient, un însemnat cuceritor roman, în vremea sa Principatul realizând ultimul mare efort
ofensiv la Dunăre şi Eufrat. Este cel care a cucerit Dacia în urma celor două războaie (101-102 şi
105-106). În noul forum al lui Traian în 113 este inaugurată Columna lui Traian, capodoperă a
basoreliefului roman, care evocă scene din războaiele daco-romane.În timpul lui Traian Imperiul
Roman atinge maxima expansiune teritorială (o suprafaţă de 3300000 km2 cu o populaţie de
circa 55 milioane locuitori). În 114 Traian începe campania din Orient, ocupă şi transformă
Armenia în provincie romană, creează din teritoriile cucerite la est de Eufrat în 115 provincia
Mesopotamia, iar în 116 cucereşte Nisibis, Seleucia şi Ctesifon, metropolele Regatului Part,
constituind provincia Asiria, şi adoptă titlul de parthicus Maximus. În politica internă s-a
remarcat prin intoarcerea proprietăţilor confiscate.
Epoca medievală
Carol Cel Mare, rege al francilor din 768 până la moarte şi fondator al Imperiului Carolingian,
incoronat Imperator Augustus pe 25 decembrie 800.A menţinut vechile instituți germanice care
domnesc asupra raporturilor dintre nobilii feudali.A fost primul conducător al unui imperiu în
Europa occidentală de la prăbuşirea Imperiului Roman.Infăptuieşte un şir de reforme interne: a
împărţit imperiul în 250 de pagi (de la cuvântul latin pagus", care inseamnă sat") şi ai căror
locuitori, numiți pagen-ses, în special lucrători ai pământului, au dat numele lor (pay-sans")
agricultorilor francezi. A fondat un sistem mixt de supraveghere, laic şi religios. Litigiile erau
arbitrate în numele regelui şi în numele lui Hristos de un conte şi un episcop, care vizitau toate
cantoanele (pagi). A obligat toţi demnitarii, funcţionarii şi consilierii să-şi trimită copiii la şcoală.
În acest scop, Carol va ordona restaurarea, sub autoritatea sa şi cea a Bisericii, a unui sistem
şcolar mai bine adaptat necesităţilor timpului.În politica externă, Carol cel Mare a purtat
numeroase campanii de cucerire: campania din Italia (773-774), a anexat regatul longobard,;778-
expediţie la sud de Pirinei, dar eşecul din faţa Zaragozei l-a silit să se retragă; expediţiile din 785
şi 812, francii au cucerit de la arabi partea de nord-est a Spaniei, cu Barcelona, fondând marca
Spaniei. Anexează Saxonia (772-804), ținuturile avarilor (791-808) cu centrul în Panonia -
fondează “marca de răsărit” (viitoarea Austrie). Către sf. sec. VIII, statul franc cuprindea Galia,
Italia nordică şi centrală, Spania de nord-est, precum şi întinse ţinuturi de la est de Rin. Regele
franc devine pentru papalitate,un zid de apărare a creştinătăţii".Imperiul Carolingian s-a
dezmembrat după moarta lui Carol, în 843, prin tratatul de la Verdun.
Elisabeta I regină a Angliei între 1558-1603.A creat din Anglia o adevărată putere
mondială,bazată pe stăpânirea mărilor și a comerțului international.Elisabeta a reușit să
transforme Anglia întru pretendent serios la hegemonia mondială.Domnia ei coincide cu
perioada absolutismului englez.
Iustinian împărat al Imperiului Roman de Răsărit din anul 527 până în 565.Cei 38 de ani de
domnie au permis recucerirea de la regii barbari a Italiei,Africii,Orientului Apropiat și
Spaniei,reconstituid astfel(fără Galia și Germainia de Vest)teritoriul fostului Imperiu al
Romei.Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman
început în 529.
Ludovic al XIV-lea rege al Franței (1661-1715), supranumit „Regele Soare”. În politica internă
Ludovic XIV s-a bazat pe un aparat birocratic eficient şi s-a sprijinit pe colaborator pricepuți şi
devotaţi, dintre care s-au remarcat Jean-Baptiste Colbert(în Consiliul de Stat, controlor general al
finanțelor, apoi secretar de stat al Casei Regale, secretar de stat al marinei), Louvois, ministru de
război, care a reorganizat armata.În plan economic, măsurile adoptate au asigurat o dezvoltare
fără precedent a Franței. Au fost înființate manufacturi de obiecte de lux, tapiserii, mătase, stofe,
oglinzi, porțelanuri. A stimulat dezvoltarea comerțului prin desfiinţarea numeroaselor vămi
interne, a construit canale (Languedoc, care unea Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic) şi a
creat o puternică marină comercială. În justiţie în perioada lui Ludovic XIV au fost introduse:
codul civil (1667), codul penal (1670), codul maritim (1672) şi codul comercial (1673). În 1665
a fost format consiliul de justiție, dominat de Colbert.În plan religios, Ludovic XIV a dus o luptă
aprigă cu hughenoţii (calviniştii francezi),cărora li s-au impus restricții, au fost închise şcolile şi
bisericile, au fost alungați din serviciile publice şi li s-a interzis practicarea profesiilor de medic,
avocat şi editor. Revocarea Edictului de la Nantes şi Edictul de la Fontainebleau, la 22 octombrie
1685, prin care s-a dorit să se refacă unitatea religioasă în Franţa şi se interzicea credinţa
protestantă, au provocat, după cumplite masacre,exodul masiv al protestanţilor către ţările vecine
(Olanda, Anglia, Brandenburg). În plan cultural, domnia lui Ludovic XIV a reprezentat o
perioadă de înflorire culturală. În perioada domniei Regelui Soare, au creat scriitori precum
Racine, Molière, La Fontaine. Franţa a devenit un model de civilizaţie, impunând curţilor
europene eticheta şi manierele pariziene.Pe plan extern, Franța a cunoscut o serie de succese. În
Europa, în perioada 1659-1713,s-a manifestat hegemonia franceză. A fost implicat în Războiul
de devoluție(1667-1668), Războiul cu olandezii (1672-1679), Războiul de nouă ani (1688-1697).
Războiul pentru succesiunea spaniolă (1702-1713). A transformat în cauză națională cucerirea
Flandrei, Alsaciei şi Franche-Comte.
Matei Basarab, domn al Ţării Româneşti (1632-1654), domn ales al boierilor".În politica
internă s-a ocupat de organizarea armatei, efectivele ajungând la 40 000 de ostaşi. A dispus
construirea unor noi fortificaţii. Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de
închegare a unei şcoli artistice.A fost protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, mare ctitor,
adevarat patron al bisericii. A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea
multor altora, atât în ţară, cât şi la Muntele Athos şi la sud de Dunăre, la Vidin şi Sistov.
Mitropolia Ţării Româneşti beneficiază de danii de sate şi imunități fiscale şi de sprijinul
domniei pentru refacerea bisericilor.A introdus prima legislație scrisă: „Pravila mică" (tipărită la
mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă, precum şi „Îndreptarea legii"
(Târgovişte, 1652.).În relaţiile externe a menţinut relaţii de prietenie, încheind pacte cu
Gheorghe Rákóczi I (1635), cu Sfântul Imperiu Roman (1636), Polonia (1637), Veneția (1639).
Relațiile cu Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, au fost complicate Ciocnindu-se la Focşani
(noiembrie 1637) şi la Ojogeni pe Prahova (decembrie 1639), se împacă pentru un timp scurt în
1644. Basarab, în alianţă cu Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl ajută pe Gheorghe Ştefan să-l
detroneze pe Vasile Lupu (aprilie 1653).
Mihai Viteazul domnul Țării Româneşti (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) şi al
Moldovei (1600). În 1588-1593 ban de Mehedinț, mare stolnic, mare postelnic şi mare ban.
Adept al luptei antiotomane,aderă la Liga Sfântă, pentru a fi parte componentă a unei acţiuni
europene. Se confruntă cu Poarta inițial pe linia Dunării. Bătălia decisivă a avut loc la Călu-
găreni, la 13 august 1595, în care oastea română a repurtat victorie. În 1596 Mihai Viteazul
încheie pace cu turcii: în schimbul plăţii tributului domnului i se recunoaşte domnia. Încheie un
tratat cu Habsburgii (1598), orientat împotriva otomanilor.Mihai Viteazul a reuşit să efectueze
prima unire politică a celor trei ţări române sub o singură domnie: intră în Alba Iulia la 1
noiembrie 1599, în mai 1600. Unificarea sub Mihai Viteazul a declanşat procese istorice latente
ce izvorau din evoluția societăţii europene care cunoaşte o afirmare a conştiinţei etnice.
Înfăptuirea unirii nu a durat: nobilimea din Transilvania, ostilă unei supremaţii româneşti, s-a
alăturat generalului imperial Basta şi l-a învins pe Mihai Viteazul la Mirăslău (18 septembrie
1600); polonezii pătrund în Moldova, restaurând dinastia Movilă,iar la 20 octombrie este instalat
în Țara Românească domn Simion Movilă. Mihai se refugiază la Viena.Din cauza problemelor
financiare Mihai a fost silit să aplice o soluție nepopulară “aşezământul” sau „legarea ţăranilor
de glie” prin care rumânii erau siliţi să rămână pe moşia pe care se aflau în acel
moment.Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor
românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah il îndepărtează pe
Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Ţara Românească, gonindu-l pe Simion
Movilă de pe tron. Însă se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, şi la 9/10 august
1601, la 3 km la sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis la ordinul generalului Gheorghe Basta.
Mircea cel Bătrân,domn al Ţării Româneşti între 1386-1418 (cu o întrerupere între 1395 şi
1397), mare conducător de oşti şi ctitor de biserici.Preocupat de stăvilirea expansiunii turcești în
Balcani, a întărit armata și sistemul de apărare al țării, consolidând cetățile de la Dunăre
(Enisala) şi organizând pe principii militare bănia Severinului.A repurtat o victorie memorabilă
împotriva sultanului Baiazid la Rovine (1394), dar a fost înfrânt,la bătălia de la
Nicopole(1396).Pe timpul lui,Țara Romanească atingea cea mai mare întindere teritorială din
istoria sa.
Petru Rareș,domn al Moldovei între 1527-1538 şi între 1541-1546.Petru Rareş a urmat politica
părintelui său Ştefan cel Mare,urmărind consolidarea autorității centrale,îngrădirea puterii
marilor boieri,întărirea puterii militare a ţării.Pe plan extern, Petru Rareş a desfășurat o largă
activitate diplomatică.
Ştefan cel Mare (1457-1504)-marele domn al Moldovei. Preocuparea dominantă a fost lupta
pentru independenţă, acţiunile sale de centralizare a statului şi afirmarea pe plan internațional
fiind legate indisolubil.A reuşit să oprească anarhia şi luptele interne. Intreprinde măsuri de
consolidare a puterii domneşti-duce o politică de restaurare a domeniului domnesc prin masive
cumpărări de sate cu bani din vistieria domnească şi prin confiscarea domeniilor boierilor
trădători. Îşi întăreşte baza socială a suportului său. Stimulează creşterea avuției mici boerimi şi
ţărănimii libere prin danii şi favorizarea cumpărărilor. Biserica şi mica boerime au fost
principalii beneficiari ai danilor, fiind în acelaşi timp principalii stâlpi ai puterii
domneşti.Restructurează principalele instituții ale statului, în special sfatul domnesc: sporeşte
numărul dregătorilor curţii, dintre aceştia pârcălabii,cărora li se încredințează şi conducerea
administrativ-judecătorească a ţinuturilor. Domnul a întărit capacitatea de apărare a ţării prin
reorganizarea armatei și întărirea sistemului de fortificații. A stimulat atât negustorii autohtoni
cât şi pe cei din Braşov (1458) şi Liov (1460) sau pe cei din Ungaria (1475), dăruiţi cu acte şi
privilegii.Ştefan Vodă a construit un număr impunător de lăcaşe sfinte, pe care le-a înzestrat cu
obiecte de cult (cărţi, icoane, cruci etc.). Tradiţia populară îi atribuie zidirea a 44 de biserici. A
dus permanente lupte pentru menţinerea independenței ţării cu Poarta, Regatul Polon şi Ungaria,
remarcându-se printr-o serie de victorii strălucitoare. În politica externă s-a remarcat atât prin
diplomație: tratative la Cracovia, Buda, Viena, Veneția, Vatican, Milan, Vilnius ori Moscova; cât
şi prin războaie: Polonezii au fost înfrânţi la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497); Cu Ungaria
raporturile au evoluat spre un conflict deschis, ocuparea Chiliei de către Ştefan cel Mare, în
1465. La sfârşitul anului 1467, regele Matei Corvin cu o armată de 40 mii de ostaşi a fost învinsă
de moldoveni (12 mii) la Baia.În 1469,Ștefan i-a înfrânt pe tătari la Lipnic.Relaţiile cu Poarta au
fost complicate.Ştefan Vodă a achitat tributul stabilit, de 3000 de galbeni, până în
1473.Ultimatumul lui Mehmed II, care cerea voievodului să aducă personal tributul şi să predea
Chilia şi Cetatea Albă a fost neglijat.În urma refuzului lui Ştefan a avut loc campania otomană în
Moldova,din 1475,care s-a soldat cu confruntarea de la Vaslui (Podul Înalt), la 10 ianuarie 1475
şi victoria lui Ştefan. Adresarea domnului moldovean către ţările creştine din Europa în1475,
printr-o scrisoare ajunsă la Buda,Cracovia,Viena,Veneția, Milan,Vilnius şi Moscova, în care
îndemna la o acţiune generală, pe mare şi pe uscat, pentru „legea creştinească”, n-a fost auzită. În
1476 sultanul şi-a reluat acţiunile contra Moldovei, conducând personal o mare campanie.
Domnul Moldovei a aplicat tactica pământului pârjolit. Lupta a avut loc la Valea Albă, la 26
iulie 1476. Deşi inițial turcii au obţinut biruință, dar victoria finală a fost a moldovenilor.Cetăţile
Suceava,Neamț,Hotin au rezistat, iar foamea şi ciuma au făcut ravagii în rândul invadatorilor. La
vestea că se apropie ajutorul trimis lui Ştefan de regele Matei Corvin, sultanul a ordonat
retragerea.În 1484,turcii au ocupat Chilia şi Cetatea Albă lovitură grea pentru comerțul şi
defensiva Moldovei.
Vasile Lupu, domn al Ţării Moldova 1634-1653. Epoca lui Vasile Lupu se remarcă prin
prosperitate economică. În politica internă s-a remarcat printr-o fiscalitate excesivă, prin măsuri
de consolidare a servajului, prin suprimarea anilor de prescriere. Domnul sprijină boierimea
greacă ce se consolidează economic prin cumpărări de sate şi de prăvălii sau arendarea strângerii
impozitelor. El împarte populaţia în unități fiscale, ceea ce a reprezentat o inovaţie. Domnul
instaurează un regim autoritar,subminând rolul Sfatului domnesc. Reuşeşte să mențină echilibrul
dintre boierimea partizană a politicii Porţii şi boierimea favorabilă apropierii de Polonia .
Subordonează Biserica scopurilor statului. Introduce aplicarea normelor juridice scrise, bazate pe
dreptul bizantin. A zidit mai multe biserici, printre care remarcăm biserica Trei lerarhi din laşi,
pe lângă care a înfiinţat o şcoală, numită Academia Vasilliană, şi o tipografie.Politica externă a
domnului Moldovei era orientată împotriva alianţelor cu Ţara Românească şi Transilvania. El a
urmărit să obţină domnia munteană pentru fiul său sau pentru el însuşi.Capătă susţinerea
Poloniei în urma căsătoriei fiicei Maria cu nobilul polonez Radziwill şi a cazacilor zaporojeni,
prin căsătoria fiicei Ruxandra cu Timuş Hmelnitki.Domnul este înlocuit în 1653 cu Gheorghe
Ştefan (1653-1658).
Vlad Țepeș, domn în Ţara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi 1476, remarcat prin lupta
împotriva Imperiului Otoman: organizează o campanie la sud de Dunăre în iarna 1461- 1462. În
vestita bătălie de noapte 1462 (prima din istoria militară a lumii), Vlad Țepeş şi cei mai buni
oşteni se îmbracă în straie turceşti şi se infiltrează între otomani, zdrobindu-i.
Epoca modernă
Abraham Lincoln, preşedinte al SUA în 1860-1865. Programul său se baza pe trei idei
fundamentale: abolirea progresivă a sclaviei în Statele din Sud, interzicerea ei în toate celelalte;
libertatea circulaţiei oamenilor şi a mărfurilor prin eliminarea barierelor vamale dintre state;
renunţarea la urmărirea sclavilor refugiaţi în statele aboliționiste. A informat opinia publică prin
mesaje şi cuvântări (aşa cum au fost Discursul de la Peoria, din octombrie 1854, prin care
condamna legea „Kansas-Nebraska," Cuvântarea de la Gettysburg 1863).În cazul secesiunii
Sudului, Lincoln prevedea folosirea forţei armate pentru a readuce statele rebele în Uniune.
Statele din Nord au votat unul după altul ordonanţe de secesiune (Carolina de Sud, 20 decembrie
1860, în februarie 1861: Florida, Alabama, Mississippi, Georgia, Louisiana şi Texas, acestea au
format Confederația Statelor din Sud, la care s-au alăturat: Arkansas, Carolina de Nord,
Tennessee şi Virginia).Lincoln a propus,în martie 1862,ca ajutoare financiare să fie oferite
statelor sudiste care acceptau abolirea progresivă a sclavagismului. La 1 ianuarie 1863 Lincoln a
semnat proclamaţia de emancipare a sclavilor. La Appomatox, în 1865, generalul confederat
Robert Lee semna capitularea Sudului, punând capăt războiului civil. La 14 aprilie 1865, în
timpul unei reprezentanţii la teatrul Ford din Washington, Abraham Lincoln a fost împuşcat.
Alexandru loan Cuza domn al Unirii (1859-1866). Principalul scop al domnului a fost
desăvârşirea unității Țării Romăneşti şi a Moldovei, printr-o serie de acte de guvernămănt:
formarea unui parlament unic, a unui singur guvern, fixarea capitalei la București (1862),
organizarea statului pe noi baze.Militant pentru cauza naţională şi pentru obţinerea independenței
țării, s-a afirmat în timpul mişcării revoluționare de la 1848 din Moldova, parte din Comitetul
revolționar moldovean împreuna cu C. Negri,V. Alecsandri,Petrache Cazimir şi alţii. În 1849,
Al. I. Cuza este numit preşedinte al Judecătoriei Covurluiului, în 1851-director al Ministerului de
Interne din laşi, în 1855-voric, la 7 iunie 1856-pârcălab (prefect) al ţinutului Covurlui, iar în
1857-pârcălab de Galaţi. Al. I. Cuza îndeplineşte diverse funcţii militare: colonel, hatman al
miliţiei,iar în preajma Unirii este numit comandantul întregii armate moldoveneşti. Este ales
deputat din partea oraşului Galaţi în Adunarea ad-hoc din septembrie 1857. La 5 ianuarie 1859,
Adunarea electivă a Moldovei îl alege ca domn. Sub directa presiune a maselor, în ziua de 24
ianuarie 1859, la propunerea partidei naţionale, este votat ca domn al Ţării Româneşti. Dubla
alegere a lui Cuza înseamnă un pas important spre unirea completă a Ţărilor Române.A stat la
bazele României moderne prin reformele profunde (Serviciile de vami ale celor două ţări s-au
contopit într-o singură direcție generală,cursul monedelor din Principate a fost unificat,
administraţiile telegrafelor au fost contopite, s-a înfăptuit reforma agrară, reforma militară, se
pun bazele unui Cod Civil şi a Codului Penal, se instituie învăţământul obligatoriu de patru clase,
reforma fiscală,încep să se aplice impozite pentru infrastructura etc., a fost adoptat sistemul
metric, s-au afirmat drepturile autocefale ale bisericii române faţă de patriarhia din
Constantinopol). A fost silit să abdice la 11 februarie 1866.
Mihai Eminescu a fost un poet,prozator și jurnalist român,considerat,în general,ca fiind cea mai
cunoscută și influentă personalitate din literatura română.A publicat un singur volum
antum,Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a
societății Junimea,din care Eminescu făcea parte.Printre operele notabile se
numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori.
Petru I cel Mare (1672-1725),împărat al Rusiei din 1682 până la sfârşitul vieți,care a introdus
reforme de natură modernă:administrativă,militară,bisericească,calendaristică etc.Reforma
administrativă din 1708 a creat opt gubernii conduse de câte un guvernator care răspundea de
siguranţa publică,drumuri,administrarea justiţiei și taxe.A organizat armată permanentă dupa
modelul european.Începe dezvoltarea industriei navale şi instalează o flotă armată permanentă în
Marea Baltică.Înlocuieşte Duma boierească cu un Consiliu restrâns de miniştri,căruia îi adauga o
Cameră de justiţie şi înfiinţează un Senat care are autoritate legislativă,judecătorească şi
executivă.Senatul se supune țarului.A introdus schimbări în vestimentaţie şi maniere:emite un
ucaz prin care interzice tuturor bărbaţiilor să-şi lase barbă,în afară de slujitorii Bisericii. Cei care
nu se supun ucazului plătesc amendă.A înfăptuit reforma calendarului, după calendarul iulian,
european,fiecare an începând la 1 ianuarie şi nu la 1 septembrie ca până atunci.Prin ucazul din 23
martie 1714,împiedică fărâmiţarea pământului;fiul sau fiica cea mai mare vor moşteni tot
pământul, ceilalţi copii îşi vor împărți între ei bunurile mobile.A susţinut dezvoltarea ştiinţiei,
editura de carte.A încurajat traducerea în rusă a unor manuale cu subiecte practice ca aritmetica
sau astronomia.A înfiinţat şcoli de matematică şi navigatie,construcţii civile,chirurgie,minerit. A
introdus obligativitatea educaţiei pentru membrii nobilimii La sfârşitul domniei, avea în plan
înfiinţarea Academiei de Ştiinţe.În 1703 la Moscova apare primul ziar rusesc “Ştiri din
Moscova” (Moskovskie-novosti).Construieşte oraşul Sankt-Petersburg.În 1725 finisează
construcţia palatului Peterhof,numit mai târziu Palatul Versailles al Rusiei.În urma războaielor
purtate a lărgit hotarele Imperiului Rus:Livonia,Estonia,Ingria,o parte din Karelia, oraşele Baku
şi Derbent,cele trei provincii Ghilan, Mazanderan şi Astrabad.În 1697 Petru a iniţiat Marea Solie,
alcătuită din 250 de persoane,care merge la Amsterdam,Berlin,Viena,Roma,Copenhaga,Veneția,
Londra.Petru I a călătorit incognito sub numele de Piotr Mihailov.Pe lângă scopurile
diplomatice,unul dintre scopurile principale ale Marii Solii a fost dobândirea unor cunoştinţe
avansate de tehnică şi tehnologie(în domeniul construcţiilor navale,în fabricarea ceasurilor,
gravura în cupru etc.).
Alexei Mateevici,(1888-1917) a fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în
Basarabia,actualmente Republica Moldova.A facut parte dintre liderii mișcării naționale din
Basarabia 1917-1918.
Maria Cebotari (1910-1949) a fost o cântăreață de operă română,una dintre cele mai mari
soprane din lume în anii '30 şi '40 ai secolului al XX-lea.A jucat în opt filme, turnate în Germania
şi Austria,alături de vedete ale cinematografului de atunci.
Grigore Vieru,renumit poet din Republica Moldova (14 februarie 1935 - 18 ianuarie 2009).
Redactor la revista Nistru, publicație a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova,redactor la
editura Cartea Moldovenească (1960 şi 1963).În 1968 apare volumul “Numele tău”,cu o prefaţă
de Ion Druţă(apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică).În 1982 este
lansat filmul muzical pentru copii Maria Mirabela,al regizorului lon Popescu, textele pentru
cântece fiind semnate de Gr.Vieru.Este apreciat la nivel internațional:în 1988 i se acordă cea mai
prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturi pentru copii:Diploma de Onoare
Andersen.Militant aprig pentru cauza naţională.Promotor al ideei naționale,patriotismul fiind una
dintre temele centrale ale operei sale.A colaborat cu Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi alţi artişti
remarcabili.În 1989,Vieru este ales deputat al poporului.În 1990,Grigore Vieru este ales Membru
de Onoare al Academiei Române,în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele
Limbii,iar în 1992,Academia Română îl propune la premiul Nobel pentru Pace.În 1996 este
decorat cu Ordinul Republicii.În 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală României
“Eminescu - 150 de ani de la naştere”.A decedat în ianuarie 2009,în urma unui tragic accident de
circulaţie.
Eugen Doga este un compozitor moldovean, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
(1992).Este autor al mai multor lucrări în genul muzicii de estradă, de film şi de scena.A
contribuit la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a
peliculelor,,Capra cu trei iezi"...Maria Mirabela", serialul,,Guguță” .Pe plan politic, Eugen Doga a
fost membru al PCUS din 1976. El a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al
R.S.S.M. în legislaturile IX-XI,apoi ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.
Maria Bieșu a fost o cântăreață de operă,soprană din Republica Moldova.În 1967 obține titlul de
„Cea mai bună Cio-Cio-san" la Concursul International Miura Tomaki
Franklin Delano Roosevelt,al 32-lea Preşedinte al SUA(1933-1945),a condus SUA în anii grei
de după criza economică mondială şi cel de-al Doilea Război Mondial(1939-1945).A fost inițial
adeptul neutralităţii, dar evenimentele din anii '30 şi ascensiunea URSS,îl convinge să
redefinească politica externă conform liniilor trasate de Wilson.A lansat programul “New-Deal-
noul curs” prin care a recurs la suspendarea convertibilităţii dolarului în aur,controlul preţurilor,al
creditului, al puterii de cumpărare, remonetizarea parţială a capitalului.S-a implicat activ prin
acţiuni diplomatice acordare de ajutor aliaţilor în al Doilea Război Mondial,fiind adeptul
organizării noi ai lumii pe principii democratice,prin intermediul ONU.A participat la conferinţele
de la Teheran, Yalta.