1.

Epoca antica

1) Burebista 82-44 î.Hr.(istoria nationala) – este cunoscut în istorie ca conducător a

statului geto-dac, dar îndeosebi de întemeietor al statului dac.

1. A unificat geto-dacii într-un singur stat.

2.A dus războaie cu alte popoare, și a extins și întărit hotarele.

2)Decebal 87-106 d.Hr.(istoria nationala) – a fost conducător(rege) al statului geto-dac.

1. A contribuit la reunificarea statului și la înflorirea lui economico-culturală și social-politică.

2. A readus Dacia pe area militară și politică a antichității.
3. A construit noi cetăți și le-a fortificat pe cele vechi, a readus gloria militar-politică a Daciei.
4. A făcut cea mai numeroasă armată din istoria Daciei, circa 150.000 de oastași
5. A dus războaie cu Imperiul Roman, 101-102 și 105-106.

3)Deceneu(istoria nationala) - a fost filosof și astronom, sfătuitor al lui Burebista între anii 70-44 î.Hr și
rege dac între anii 44-27 î.Hr.

1. L-a ajutat pe regele Burebista la unificarae geto-dacilor

2. Împreună cu Burebista a acordat o atenție deosebită reformelor politice, militare, religioase,
economice și culturale, îndeosebi celor legate de educație morală și spirituală
3. A contribuit la semnare unor tratate avantajoase cu romanii
4. Devenind rege, a schimbat caracterul statului dac în stat teocratic.

Epoca Medievala

4) Ștefan cel Mare 1433- 1504(istoria nationala) - a fost cel mai important domnitor al Moldovei din
perioadă medievală. În timpul domniei sale, statul românesc de la est de Carpați a atins perioada de
apogeu. Ștefan cel Mare a preluat tronul după inlăturarea lui Petru Aron, pe care l-a invins în bătălia de la
Doljesti, pe Siret, la data de 12 aprilie 1457. La 14 aprilie 1457, pe locul numit Dreptate, Adunarea țării l-
a proclamat pe Ștefan cel Mare domnitor.

1. În politica internă, Ștefan a acționat în vederea întăririi autorității domnești și a instituțiilor

statului. Astfel, domnitorul a urmărit limitarea puterii marii boierimi, iar în Sfatul domnesc a introdus
 oameni de încredere și, i-a înlaturat pe cei care erau considerați nesiguri. Reprezentanții domniei în
ținuturi și cei din fruntea cetăților (precum pîrcălabii) au căpatat puteri sporite.

2.

Domnia lui a reprezentat atat o perioadă de prosperitate economică, cît și una de întărire a instituțiilor
statului.

2. Pe plan extern a obținut importante succese în relațiile cu țările din imediata vecinătate, ca și cu
Imperiul Otoman, reușind să se impunaă ca un remarcabil strateg și diplomat.
3. A acordat o atenție specială ocrotirii Bisericii. Au fost construite biserici pe locurile bătăliilor sale
- Borzești, Războieni - în orașe (Neamț, Suceava). Ca mănăstiri, cea mai cunoscută este Putna. Aceste
lăcașuri de cult demonstrează dezvoltarea statului moldovean, prestigiul domnitorului ș luptele
acestuia apărarea țării sale si crestinitatii.

5) Vasile Lupu 1595-1661(istoria nationala) – a fost domnitor a Moldovei  1634-1653.

1. A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este ”Trei ierarhi” la Iași.
2. A inființat o tipografie și o școală.
3. Pe timpul domnii sale, care a reprezentat în marea măsură o perioadă de liniște, s-au scris
mai multe cărți.

6) Mihai Viteazul 1558 – 1601(istoria nationala) – a fost a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al
Craiovei, domnitor al Țării Românești, iar în 1600 conducător ale celor trei țări românești, Țara Românească,
Transilvania și Moldova.

1. Ia una din cele mai importante decizii – aderarea la ”Liga Sfântă” alături de alte puteri Europene. După
Mihai Viteazul la Liga Sfântă aderă și Transilvania, iar Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat
antiotoman.
2. Inițiază lupta antiotomană în 1594 unde obține victorii importante. Iniațiază o pace în 1597 cu Imperiul
prin care s-a obligat să plătească tribut în schimbul recunoștinței sale ca domnitor.
3. În 1600 unește cele trei țări românești într-un singur stat.

7) *Matei Basarab 1580 – 1654 (istoria nationala)– a fost domnitor al Țării Românești între anii 1632 –
1654.

1. A susținut foarte mult spiritul cultural românesc și în acest sens a construit foarte multe
biserici, peste 30 fiind din construite din temelii și foarte multe reconstruite. A înlocuit limba slavonă
cu cea română, astfel a contribuit la dezvoltarea culturală și religioasă.
2. A acordat o mare atenție armatei, numărul ostașilor ajungând pe timpul său la 40.000. El a
construit noi fortificații pentru apărarea țării. A fost și un bun militar, aceasta observăm din cele trei
lupte câștigate împotriva domnului Moldovei Vasile Lupu.
3. El a fost inițiatorul Ligii antiotomane constituită din Țările Române, Polonia și Rusia.
 3.Epoca moderna

8) *Constantin Mavrocordat 1711 – 1769(istoria nationala) – a fost domnitor în Țara Românească de

șase ori și în Țara Moldovei de a patru ori.

1. În anul 1735 eliberează țăranii dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, libertatea
țăranii și-o puteau cumpăra cu 10 lei care trebuiau plătiți boierului.
2. Tot în anul 1735 o altă reformă a fost cea fiscală. A desființat impozitile indirecte ca
”văcăritul” și ”pogonăritul” și introduce taxa generală de 10 lei pe an, care putea fi plătită în patru
rate.
3. Eliberează țăranii din șerbie în Țara Românească în 1746 și Țara Moldovei în 1749.
4. A sprijinit câteva școli și a cerut preoților să știe româna. A obligat să fie tipărite cărți
bisericești în limba română.

9) Dimitre Cantemir 1673-1723(istoria nationala) - a  încheiat alianţă cu Rusia (aprilie 1711) şi a

participat alături de ruşi la lupta de la Stăniteşti (iulie 1711), unde aliaţii sunt învinşi şi este nevoit sa
plece în Rusia;

1. A optat pentru instaurarea domniei ereditare a familiei Cantemir;

2. A fost cea mai distinsă personalitate culturală a epocii de la medieval la modern.
3. Posedând o erudiţie enciclopedică (a scris lucrări cu conţinut istoric, geograficul artistic,
filosofic, teologic, muzicologic, etc).

10) Alexandru Ioan Cuza 1820-1873(istoria nationala) - a fost primul domn al Principatelor Unite,
intrând în istorie ca "Domnul Unirii";

1. A pus bazele României moderne prin înfăptuirea reformei agrare, reformei administrativ-
teritoriale, prin democratizarea sistemului politic şi juridic, prin reforma învăţământului;
2. A constituit diplomaţia românească, care a reuşit să convingă puterile europene să
recunoască dubla sa alegere;
3. A secularizat averile mănăstireşti;
4. A fondat Universitatea din Iaşi (1860) şi cea din Bucureşti (1854).

11) Carol I de Hohenzolerlern–Sigmaringen 1839-1914(istoria nationala) - a fost domnitorul,

apoi regele României, care a condus Principatele Române şi, apoi România, după abdicarea
lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi
1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.În cei 48 de ani ai domniei sale (cea
mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut:

1. Independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele
unei dinastii.
2. A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate
atracţii turistice ale ţării.
3. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului
pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
4. 12) G. Bănulescu–Bodoni(istoria nationala) - a fost Mitropolit al Chişinăului şi Hotinului (1813-
1821), Imprimind vieţii bisericeşti o direcţie naţională.

1. A deschis Seminaru lteologic din

Chişinău (1813).
2. A înfiinţat o tipografie eparhială (1814).
3. A depus eforturi pentru stopa
emigrarea masivă a ţăranilor basarabeni peste Prut (1812-1813).
4. A luat apărarea nobilimii basarabene
împotriva tentativelor de rusificare întreprinse de guvernatorul Harting (1814).

Epocacontemporana

13) Ferdinand I 1865 - 1927 (istoria nationala)- a fost rege al României din 1914 până la moartea sa. Din
1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi
preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Deşi rudă cu familia imperială ce conducea Germania, Hohenzollern, Ferdinand a hotărât,

împreună cu Consiliul de Coroană din 14/27 August 1916 şi în special datorită reginei Maria, intrarea
României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei, realizând
astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari. În cursul anului 1918, anul de
naştere al României Mari, Ferdinand s-a întors triumfal la Bucureşti, în fruntea armatei sale eroice,
trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populaţia entuziastă.

1. În 1914, Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn şi

promiţând că va fi "un bun român".
2. Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie spectaculoasă, în ziua
de 15 octombrie 1922 la Alba Iulia.
3. Viaţa politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Naţional Liberal
condus de fraţii Ion şi Vintilă Brătianu. Cucerirea Transilvaniei a lărgit însă baza electorală a opoziţiei,
a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925 - octombrie 1926 pentru a forma Partidul
Naţional Ţărănesc.

14) Ion Inculeţ 1884 – 1940 (istoria nationala)– a fost un om politic român, președintele Sfatului Țării al
Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular al Academiei Române.

1. A avut succese importante în activitatea sa didactică în Petrograd și a fost trimis ca emisar al

președintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski însă după revoluția bolșevică din toamna
anului 1917 viziunele sale politice se schimbă spre România. La 21 noiembrie 1917 este ales
Președintele Sfatului Țării. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat idependența Basarabiei. Astfel
el a contribuit la idenpendența Basarabiei și la scăparea de sub idependența politică față de Rusia.
2. La 27 martie 1918 Sfatul Țării decide  cu votul majoritar Unirea cu România și astfel Basarabia
se unește cu România.
3. A fost un adevărat patriot: ”Dacă Dumnezeu ne va ajuta ca odată cu Unirea să rezolvăm și
radical și reforma agrară, adică să dăm pământ țăranilor, voi fi cel mai fericit om”.

5. 15) Nicolae Titulescu 1882-1941(istoria nationala) - mare diplomat român, preşedinte al Adunării
Generale a Societăţii Naţiunilor (1930-1931)

1. A optat pentru dreptul vital la pace al tuturor popoarelor.

2. În 1934, în urma unui schimb public de scrisori între N. Titulescu (Ministrul Afacerilor Străine
al României şi M. Litvinov (Comisarul poporului ai U.R.S.S. pentru Afaceri Externe) au fost reluate
raporturile diplomatice dintre cele două ţări.
3. În 1933 a semnat la Londra, în numele guvernului României, convenţia de definire a
agresorului.
4. a depus eforturi remarcabile pentru consolidarea unei securităţi regionale (încheierea în
1933 a pactului regional Mica înţelegere, iar în 1934 a altui pact regional - înţelegerea Balcanică).

16) Nicolae Iorga 1871 – 1940(istoria nationala) – a fost unul dintre marii istorici a lumii. În noiembrie
1940 a fost asasinat de legionari.

1. A publicat circa 16000 lucrări științifice (sinteze, monografii, colecții de izvoare istorice etc.),
inclusiv sinteza ”Istoria Românilor” în 10 volume
2. A integrat istoria românilor în istoria universală. A adus contribuții majore la studierea istoriei
universale, indeosebi istoria Bizanțului.
3. A fost unul dintre principalii fondatori ai curentului literar ”Semănotorismul”
4. S-a manifestat ca om politic în perioada interbelică(prim-ministru), fiind de orientali pro-
occidentală (anglo-franceză)
5. S-a pronunțat la 27 iunie 1940 în Consiliul de Coroană împotriva acceptării ultimatumului
sovietic.

17) Nicolae Ceauşescu 1918 – 1989(istoria nationala)– a fost om politic comunist român, Secretar
general al PCR, șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până în 22 decembrie 1989.

1. A întrerupt relațiile cu sovieticii, în sens că a adoptat un curs idependent față de URSS în anii
’60 și pune capăt participării active a României în Pactul de la Varșovia.
2. Își capătă autoritate în occident și România pe o perioadă de timp atunci când refuză să
invadeze Cehoslovacia la 20 august 1968 conform Pactului de la Varșovia.
3. Întreține relații diplomatice bune cu statele europene. A stabilit relații economice cu
Comunitatea Europeană, astfel contribuind la dezvoltarea economiei.
4. A introdus norme stricte pentru populație: lipsa apei calde, intreruperea curentului, lipsa de
căldură. Toate aceste măsuri au fost luate pentru a „raționaliza” cheltuielile cetățenilor.
5. A plătit datoriile externe într-o perioadă extrem de scurtă.
6. Pentru a stimula sporul natural în 1966 schimbă legea privind avorturile și acceptă doar în
situații excepționale. Mamele cu multe copii erau susține de către stat prin acordarea anumitor
beneficii.
7. A dărâmat o mulțime de biserici și mănăstiri, a lichidat instituții culturale precum Academia
Ștefan Gheorghiu, Institutul de de al Partidului, Academia Română, etc.
 6. 18) Grigore Vieru 1935-2009(istoria nationala) - a fost un poet moldovean. În 1993 a fost ales
membru corespondent al Academiei Române.

1. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,

apreciată de critica literară.
2. În 1958 se angajează ca redactor la redacţia unită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”,
actualmente „Noi”, şi ziarul "Tănărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
3. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
4. Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai
originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de
literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian
Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu.
5. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii
pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
6. La sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională
din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea
conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află
printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la
dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă
oficială şi trecerea la grafia latină.
7. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de
Mare Cruce.
8. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi poartă
numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naştere, a fost
instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.
 7. Epoca antica
1) Pericle 495-429 î.Hr.(istoria universala) - general, orator și om de stat atenian. Conducător al Atenei
între 443 -429 î.Hr. în timp care reușește să facă:

1. A inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru

economic, politic, cultural și artistic al lumii grecești
2. A construit Partenonul, noul Erehtion
3.A început Războiul peloponesiac 431-404 î.Hr.

2) Traian 53-117 d.Hr (istoria universala)- cea mai strălucită figură dintre conducătorii Romei după
Caesar și August, a întrat în istorie ca cel mai bun împărat.

1. Face ultimile cuceriri de proporții ale romanilor;

2. Imperiul Roman își atinge limitele teritoriale maxime;
3.Formează provincia Dacia, punând capăt statului geto-dac; colonizează masiv Dacia cu populație
romană sau romanizată.

3) Alexandru Macedon 356 -323 î.Hr.(istoria universala)- s-a născut la Pella, capitala Macedoniei. A
fost connducător a Macedoniei și apoi a Imperiului Macedonian.

1. A fost militar de excepție, în ai săi 20.000 de km parcurși în Orient, n-a pierdut nici o bătălie.
2. A construit peste 70 de orașe, dintre care și Alexandria, care îi poartă numele.
3. A răspândit cultura elenistică.
4. Om simplu, fiind mereu alături de soldații săi, astfel având o autoritate majoră în ochii lor.

4) Constantin cel Mare 306-337 d.Hr(istoria universala) -om politic roman.

Cel mai important personaj din istoria creștinătății, așezat alături de apostoli.

Cel care a dat Edictul de la Milano, așezătorul bisericii creștine pe temelii, a convocat primul sinod
bisericesc la Niceea, loc unde s-a definit Crezul de la Niceea, credința în creștinism.

Creatorul orașului Constantinopol.

Impăratul roman ale cărui acțiuni au modificat esențial lumea europeană. A renunțat la Roma în
favoarea așezării alături de poporul său, mutând centrul de greutate în zona tracică.
 8.Epocamedievala

5) *Carol cel Mare 742/748 – 814 (istoria universala)– a fost rege la francilor din 768 până la moarte și fondator al
Imperiului Coroligian.

1. Carol cel Mare a fost lider militar și politic al francilor în evul mediu timpuriu. A cucerit o mare parte a
vestului și centrului. A reușit sub domnia sa să stăpânească teritoriile care actual fac parte din teritoriile statelor:
Franța, Belgia, Olanda, Germania, Elveția, Austria, Italia, Serbia, etc.
2. Ca rege, Carol a revitalizat viața politică și culturală care dispăruse odată cu dezintegrarea Imperiului
Roman de Apus. A fost ocrotitorul bisericii și Romei, din anul 800 va fi încoronat de papă ca împărat al
Sfântului Imperiu Roman, era legitimat de biserică prin denumirea de sfânt.

6) Cristofor Columb 1451 – 1506(istoria universala) – a fost navigator intaliano-spaniol.

1. În prima sa călătorie din 3 august 1492 – 15 martie 1493 descoperă Lumea Nouă – America.
Exlorează coastea de nord-estul Cubei. A adus primii indieni  în Spania la reîntoarcerea sa. În a doua
călătorie expediția lui Cristofor Columb stabilește prima așezare europeană în Lumea Nouă.
2. Descoperirea a pus bazele măreției Spaniei, a constituirii imperiului ei colonial, dar și,
concomitent, pe cele ale declinului.
3. A inițiat colonizarea Lumii Noi, exploatarea ei.  A creat condiții pentru dezvoltarea nebănuită
a navigației, a schimbului și a industriei. A stat la baza plămadirii lumii moderne și cu toate mijloacele
violente ea a contribuit la punerea temeliilor unei civilizații, ale unei lumi noi.
4. Fapta lui Columb, cele patru expediții, este remarcabilă și prin rezultatele geografice
obținute. Amiralul a fost primul european care a strabatut Oceanul Atlantic în regiunea subtropicală
și tropicala a emisferei nordice și primul care a navigat în zona Mediteranei americane, în Marea
Caraibilor. Columb a pus bazele descoperirii părții continentale a Americii de Sud și a Americii
Centrale. El a descoperit Antilele Mari: Cuba, Haiti, Jamaica, Puerto Rico, partea centrală a
arhipeleagului Bahamas, o bună parte din Antilele Mici, Trinidad. Fapta sa a inițiat descoperirea
întregului continent American, desăvârșită lent în decursul secolelor următoare.
 9. 7) Ludovic al XIV-lea 1638 – 1715(istoria universala) – a fost rege al Franței și al Navarei. A
condus Franța vreme de 72 de ani – cea mai lungă domnie din istoria europeană. Era un copil de
aproape cinci ani în momenul în care a urcat la tron în 1643, dar a condus personal guvernul din
1661 până la moartea sa.

1. Pe plan economic, măsurile adoptate în perioada în care a activat Colbert au asigurat o

dezvoltare făra precedent a Franței. Jean-Baptiste Colbert a aplicat ideile mercantiliste (urmărea ca
balanță comercială să fie activă), inființând manufacturi de obiecte de lux, tapiserii, mătase, stofe,
oglinzi, porțelanuri. A stimulat dezvoltarea comerțului prin desființarea a numeroase vămi interne, și
a urmărit îmbunătățirea căilor de comunicație, construirea de canale, precum Languedoc, care unea
Marea Mediterana cu Oceanul Atlantic, și crearea unei puternice marine comerciale.
2. La doi ani după moartea lui Colbert, petrecută în 1683, Ludovic a făcut o greșeală politică,
care a avut grave urmări și pe plan economic. Franța ajunsese cea mai puternică țară de pe continent,
pe plan economic, dar anul 1685 a fost cel în care regele a revocat Edictul de la Nantes. Ludovic, prin
acest act, a dorit să refacă unitatea religioasa în Franța, interzicând cultul protestant. Consecințele au
fost însă dezastruoase pentru Franța, deoarece aproximativ 200.000 de hughenoți au părăsit țara,
refugiindu-se în Olanda, Anglia, Brandenburg. Aceștia erau întreprinzători și foarte pricepuți, Franța
pierzând o forță de muncă de înaltă calificare, de care au beneficiat statele mai sus-menționate.
3. Domnia lui Ludovic al  XIV-lea a reprezentat și o perioadă de înflorire culturală. Atât știința,
cât și artele, și literatura au făcut mari progrese. În "secolul lui Ludovic al XIV-lea", cum a fost
denumită perioada domniei Regelui Soare, au creat scriitori importanți, precum Racine, Molière, La
Fontaine.

Pe plan extern, Franța a cunoscut o serie de succese. În Europa, în perioada 1659-1713, s-a manifestat
hegemonia franceză. Pentru aceasta, regele a declansat numeroase războaie, asigurându-se că Franța
era pregatită, pe plan militar, să acționeze oricând.

8) Mehmed al II-lea Cuceritoru 1432 – 1481(istoria universala) – cel de-al treilea fiu al sultanului Murad
al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost sultan al Imperiului Otoman între 1444 și 14446 și între
1451 și 1481. A fost unul din cei mia puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.

1. În 1453 cucerește Constantinopolul și aceasta îl face cel mai renumit conducător în lumea
musulmană.
2. Între 1454 și 1464 armatele lui Mahomed au pătruns puternic în Balcani stabilind hotarele la
sud de Dunăre.
3. Cucerește Belgradul în 1455, Serbia în  1459, Grecia în 1458, Moreea ăn 1460, Bosnia în 1464.
4. A impus în 1470 pe italieni să pătrească tribut porții în urma capturării insulei Negroponte.
 În 1472 cucerește întreaga Anatolie până la râul Eufrat.

10. Epoca.moderna

9) Petru I cel Mare 1672 – 1725(istoria universala) – a condus Rusia din 7 mai 1682.

1. După călătoriile sale prin Europa a rămas inspirat și a inițiat un șir de schimbări. A decis să fie
tăiate bărbiile boierilor săi, iar cei care doresc s-o păstreze era necasar să plătească un bir. Apoi după
conflictele cu bărbiile, a ordonat să fie schimbată vestimenția pe alta nouă ca cele ungurești.
2. A schimbat vechiul calendar pe cel iulian și să schimbe anul nou de la 1 septembrie la 1
ianuarie. Astfel  de la 1 ianuarie 1700 toți rușii sărbătoresc anul nou în stilul nou introdus de Petru I.
3. În 1702, femeilor li se îngăduie să ia parte la întrunirile de societate.
4. În 1703 apare primul ziar rusesc Știri din Moscova, care cuprinde patru pagini și o mulțime de
noutăți scurte despre ceea ce se petrece în Rusia și Europa.
5. A câștigat în Marele Război de Nord cuprins între anii 1700 și 1709.
6. A înființat o Cameră de justiție și un Senat care are autoritate legislativă, judecătorească și
executivă. Senatul se supunea țarului.
7. În reforma administrativă, în 1719 marile gubernii au fost împărțite în 45, mai târziu 50, de
provincii. În 1721 s-a creat un sistem de guvernare urbană locală.
8. Înlesnește oamenilor din popor pătrunderea în rândurile nobilimii. Prin ucazul din 16
ianuarie 1724, un soldat, chiar dacă nu este de neam, poate ajunge ofițer, primind totodată rang de
nobil, pe care-l vor moșteni urmașii săi. 
9. Încurajează creșterea animalelor, introduce rase noi de bovine, înființează cele dintâi
herghelii, le arată țăranilor cum să secere grâul cu secera și nu cu cosorul.
10. Datorită lui, industria rusă cunoaște un avânt nebănuit. Îi scutește de serviciul la stat și de
impozite pe cei ce construiesc fabrici și pe rudele acestora, le acordă împrumuturi fără dobândă,
precum și privilegiul de a cumpara, începând din 1721, robi de la moșieri pentru a-i folosi în
întreprinderile proprii.
11. A încurajat traducerea în rusă a unor manuale cu subiecte practice ca aritmetica sau astronomia și a înființat
școli de matematică și navigație, construcții civile, chirurgie, minerit. La sfârșitul domniei, avea în plan înființarea
Academiei de Științe. A introdus obligativitatea educației pentru membrii nobilimii, care începând cu 1714 nu mai aveau
voie să se căsătorească decât dacă dețineau certificatul de absolvire a unei școli elementare.
12. Pertu considera că biserica trebuie să fie sub controlul statului și să servească nevoile acestuia. După moartea
Patriarhului Adrian în 1700, Petru nu a numit nici un înlocuitor. Moșiile patriarhului au trecut sub controlul
Departamentului Mănăstirilor și veniturile în proprietatea statului. În următorii 20 de ani, bisrica, a fost supusă unui
control din ce în ce mai riguros. În 1716 episcopii au fost obligați să depună un jurământ de cerdință față de țar. În 1721
Petru a plasat biserica sub controlul Sfântului Sinod, un organism supus dreptului de veto al Procuratorului Șef, un
demnitar mirean propus de țar.

10) George Washington 1732 – 1799(istoria universala) - a fost un general şi om de stat american,
militant şi factor activ în obţinerea independenţei faţă de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord,
primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

1. În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forţelor militare ale coloniilor răsculate
împotriva Angliei. 
2. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la
Saratoga (1777) şi Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obţinerea independenţei Statelor Unite ale
Americii.
3. În 1787, Washington a fost preşedintele Convenţiei constituţionale care a adoptat Constituţia
Statelor Unite ale Americii, în vigoare şi astăzi.
4. Ca preşedinte între 1789 şi 1797, Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe
plan extern a fost un adept al izolaţionismului.
5. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai
puţin posibil în afacerile politice ale lumii şi, mai ales, să nu se alieze cu nicio naţiune europeană în
cazul unui conflict pe vechiul continent.
11. 11) Otto Eduard Leopold von Bismarck 1815 -1898(istoria universala) - a fost un om de
stat al Prusiei/Germaniei de la sfârşitul secolului al 19-lea, precum şi o figură dominantă
în afacerile mondiale. Ca Prim-Ministru, al Prusiei intre 1862 şi 1890, el a supervizat
unificarea Germaniei. În 1867, el a devenit cancelar al Confederaţiei Germane de Nord.
El a proiectat Imperiul German în 1871, devenind primul său cancelar al Imperiului şi
dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomaţia lui,
numită Realpolitik, şi modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de
"Cancelarul de Fier"("der Eiserne Kanzler").

1. Fiind un „Junker” (mare latifundiar aristocrat), avea profunde

convingeri conservatoare, monarhisteşi aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea
Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederaţiei Germane. Profitând de iscusinţa sa în
diplomaţie, Bismarck a purtat două războaie pentru a-şi atinge scopul. Mai mult, a reuşit să impună
Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franţei în războiul Franco-Prusac din 1870, aceasta
încetând a mai deţine supremaţia continentală.
2. După moartea lui, naţionaliştii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind
sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile de lider puternic ale acestuia. Istoricii l-au lăudat, ca
fiind un om de stat moderat şi echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea
statele germane într-un singur stat-naţiune. El a folosit balanţa puterii în diplomaţie pentru a
menţine Europa paşnică în anii 1870 şi anii 1880. 
3. El a creat o nouă naţiune cu o politică socială progresistă, un rezultat care a mers dincolo de
obiectivele sale iniţiale în calitate de practicant al politicii de forţa în Prusia.

12) Napoleon Bonaparte 1769-1821(istoria universala) - a fost un lider politic și militar al Franței, ale
cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

Militar de excepție, a obținut succes militare remarcabile. ”Un bun ostaș, este acel bine îmbrăcat, hrănit,
plătit”.

1. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război taotl de-a lungul continentului,

iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de
către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării codului napoleonian, care a pus fundațiile
legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.
2. În Franța administrația a fost reorganizată, sistemul de justiție a fost simplificat și toate
școlile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceză a fost standardizată sub forma Codului
Napoleonian sau codul civil și încă alte sașe coduri. Acestea garantau drepturile de libertate cîștigate
în Revoluție, incluzînd egalitatea în fața legii și libertatea religiei.
 12. 13) Regina Victoria 1819 – 1901(istoria universla) – a fost regina Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasa a Indiilor din 1877 până în 1901 și
stăpână a celor 28 de colonii britanice.

1. Pe plan internațional, Victoria a avut un interes deosebit în îmbunățirea relațiilor dintre

Franța și Marea Britanie. În 1843 și 1845, ea și Albert au rămas cu regele Ludovic-Filip I, la château
d'Eu în Normandia; ea a fost primul monarh britanic sau englez care a vizitat un monarh francez de la
întâlnirea dintre Henric al VIII-lea al Angliei și Francisc I al Franței din 1520. Când Ludovic-Filip a făcut
o călătorie de reciprocitate, în 1844, el a devenit primul rege francez care a vizitat un suveran
britanic.
2. A fost foarte autoritară - pentru alegerea noului prim-ministru - după lordul Melbourne - nu
face uz de prerogativele sale. Își asumă rolul de moderator și dreptul de a decide în caz că
majoritatea nu este clară. Servește de arbitru intru obținerea consensului, în cazul mizelor
importante. Acordă prioritate problemelor economice și comerciale. Mereu activă și autoritară,
bătrâna Victoria este considerată un simbol al Angliei imperialiste și orgolioase prin tradițiile ei în
întreaga lume. "Jubileul de diamant" din anul 1897 rămane marcat în istorie prin manifestații de
entuziasm popular. Domnia sa reprezintă apogeul puterii mondiale a Marii Britanii.

Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, care reprezintă cea mai lungă domnie a unui monarh britanic, este
cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări industriale, culturale, politice,
științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a Imperiului
Britanic.

14) *Alexandru II 1818 – 1881(istoria universala) – fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul Rusiei de la 2
martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandiei și a
revendicat titlul de rege al Poloniei.

1. Dupa 1830 și în special după 1850, în Imperiul rus a avut loc o accentuată dezvoltare industrială,
însă nu se putea încă vorbi de o revoluție industrială. Burghezia, legată mai mult de comerț decât de
industrie, a crescut numeric.
2. A eliberat țăranii din șerbie în 1861.
3. În 1864 a realizat reforma adminsitrativă prin care se inființau provincii (gubernii) și districte
(uezdî). Ele aveau drept scop administrarea bugetului local și problemelor locale legate de educație,
sănătate, infrastructură, etc.
4. În anul 1870 a fost promulgată o altă lege, legată de organizarea administrativă și anume
referitoare la administrația urbană. Prin această reformă se aplicau orașelor unele principii și practici
ale sistemului zemstvei. Locuitorii impărțiți în trei clase alegeau un consiliu municipal ("gorodskaia
douma") care la rândul sau alegea primarul ("golova"). Votul era cenzitar permițând celor bogați o
mai buna reprezentare față de celelalte clase sociale.
5. În anii 1863 și 1864 au fost inițiate reforme în învățământ. Legea referitoare la funcționarea
universităților din 18 iunie 1863 a constituit un pas inainte din punct de vedere administrativ:
universităților li se acorda o largă autonomie.

13. 6.Sub Alexandru al II-lea o atenție deosebită a fost acordată reformelor financiare.
Acestea nu au reușit decât în mica parte. După Razboiul din Crimeea, Rusia se găsea
într-o criză financiară și economică. Pentru redresare au fost luate măsuri ca
inființarea unei Bănci de Stat (1860) care, nu a putut reforma sistemul de percepere
a impozitelor și nici să stabilizeze rubla. Alte încercari au constat în o nouă așezare a
impozitelor (1863), reorganizarea controlului statului asupra finanțelor și trezoreriei
(1864).

15)*Abraham Lincoln 1809–1865(istoria universala) - a fost cel de-

al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1861 - 1865) şi primul preşedinte republican.
A fost asasinat la terminarea Războiului Civil.

1. Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei şi a dorit abolirea acesteia.              

2. A avut un rol major în cristalizarea eforturilor Uniunii în cadrul Războiului Civil American prin
selecţionarea generalilor şi aprobarea strategiilor lor, respectiv prin selecţionarea oficialilor superiori
civili ai Nordului. Astfel a pronunţat, la 1863 Proclamaţia emancipării.
3. A supervizat eforturile diplomaţiei americane, a patronat politic operaţiile Partidului
Republican, a informat opinia publică prin mesaje şi cuvântări (aşa cum a fost faimoasa  Cuvântare de
la Gettysburg), a iniţiat, formulat şi condus planuri sociale esenţiale (aşa cum ar fi abolirea sclaviei
şi Reconstrucţia Uniunii).

Epoca contemporana
16) Ch. De Gaulle 1890-1970(istoria universala) – om de stat şi militar francez. În perioada precedentă
celui de-al doilea război mondial s-a manifestat printr-o serie de lucrări teoretice pe problemele
strategiei şi tacticii de război, în care pleda pentru crearea unei armate mecanizate profesioniste şi
pentru folosirea în masă în războiul contemporan a tancurilor în interacţiune cu aviaţia şi infanteria.

1. După înfrîngerea Franţei, în 1940, s-a situat în fruntea Mişcării de Rezistenţă a poporului
francez. Cînd ţara a fost eliberată, este ales prim-ministru al Guvernului Provizoriu.
2. Fiind din 1958 pînă în 1969 preşedinte al Franţei, a restabilit autoritatea ei pe arena
internaţională şi statutul de mare putere mondială.
3. În aprilie 1969, după înfrîngerea la referendum (pe problemele reorganizării Senatului şi
reformei administrativ-teritoriale a Franţei), care a reflectat nemulţumirea unei părţi considerabile a
populaţiei franceze de politica guvernului, de Gaulle a demisionat benevol.

17) I.V. Stalin (Djugaşvili) 1879-1953(istoria universala) – participant la mişcarea revoluţionară din Rusia
şi om politic sovietic. A activat în oraganizaţia social-democratică din Georgia (1898), apoi a fost exilat în
Siberia.
1. Susţine Tezele din aprilie 1917, elaborate de V.I.Lenin.
2. După lovitura de stat bolşevică din octombrie 1917, este comisar al poporului pentru
naţionalităţi (1917-1922), secretar general al Partidului Comunist (bolşevic) din toată Rusia (din
1922).
3. A dus o politică de centralizare excesivă. Cunoscîndu-l bine Stalin, Lenin a propus în
scrisoarea către Congresul XII al P.C. (b).U. de a-l elibera din post, dar propunerea sa n-a fost
sprijinită. Cînd moare Lenin (1924), prin intrigi, i-a înlăturat pe ceilalţi rivali la conducerea supremă a
statului şi a partidului, devenind către începutul anilor *30 dictator al U.R.S.S.

14. 4.Politica de industrializare, de colectivizare forţată, de lichidarea a păturii ţărănimii

înstărite (culacilor) în 1929-1933 a fost însoţită de exterminarea şi lichidarea a
milioane de oameni în lagăre pentru deţinuţi.
6. În anii celui de-al doilea război mondial Stalin s-a situat în fruntea apărării ţării, astfel puterea
şi autoritatea lui consolidîndu-se şi mai mult. În anii postbelici a extins influenţa soviectică asupra
tuturor ţărilor eliberate de Armata Roşie. Înainte de moarte Stalin pregătea un nou val de teroare,
dar n-a reuşit.

18) *F.D.Roosevelt  1882-1945(istoria universala) – preşedinte al S.U.A. în anii 1933-1945. În anii 1913-
1920, fiind ajutorul ministrului maritimo-militar în guvernul lui Wilson, pleda pentru sporirea forţei
maritime militare a S.U.A. În 1928 este ales al statului New York.

1. După ce devine preşedinte al ţării, a luat măsuri extraordinare în vederea reglementării de

stat a economiei naţionale, a realizat un şir de reforme sociale.
2. A contribuit foarte mult la crearea şi consolidarea coaliţiei antihitleriste.
3. Reprezentînd S.U.A. la Conferinţele de la Teheran 1943 şi Ialta 1945, acordă o atenţie
deosebită dezvoltării colaborării postbelice internaţionale şi creării O.N.U.

19) Winston Churchill 1874 – 1965(istoria universala) – a fost om politic britanic, prim-ministru al
Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război
ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945 și 1951-1955). A fost ofiței în Armata
Britanic, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat la Premiului Nobel pentru
Literatură (1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onoforic de Cetățean de Onoare al Statelor
Unite.

1. Adoptă unele refore: legea bugetului prin care se introduceau unele noi taxe pentru cei
bogați și crea noi programe de asistență socială. În ianuarie și decembrie 1910 liberalii câștigă
alegerile și aceste reforme sunt implimentate.
2. Churchill a fost susținător ferm al intervenției străine, declarând că bolșevismul trebuie „tăiat
de la rădăcină”.
3. A fost în prim plan a politicii britanice cincezi de ani, a deținut mai multe funcții politice și
ministeriale.
4. La 10 mai 1940 devenind prim-ministru a refuzat de a accepta înfrângerea în favoarea
germanilor, a fost singura țară activ implicată împotriva lui Hitler. A condus Marea Britanie ca prim-
ministr până la asigurarea victoriei împotriva Germaniei Naziste.
5. În 2002 conform unui sondaj este numit de către britanici ca ”Cel mai mare britanic”.
 20)*M.Thatcher născută în 1925(istoria universala)– om de stat al Marii Britanii. Îşi începe cariera
politică la începutul anilor *50.

1. În 1975 a devenit lider al conservatorilor, iar 1979 prim-ministru al ţării.

2. A obţinut succese substanţiale în politica internă şi cea externă. Prima dintre liderii
occidentali a susţinut politica de restructurare a lui Gorbaciov.
3. Pentru caracterul aspru şi neacceptarea compromisurilor a fost supranumită ledi de fier. În
1990 este nevoită se demisioneze.

15. 21) Mihail Gorbaciov 2 martie 1931 – prezent(istoria universala) - a fost conducătorul Uniunii
Sovietice. Reformele sale au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic
al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi la prăbuşirea Uniunii Sovietice.

1. A primit premiul Nobel pentru Pace în anul 1990.

2. În 1985, Gorbaciov a declarat că sistemul economic sovietic era osificat şi că reorganizarea lui
era imediat necesară. După anul 1985 s-au schimbat concepţiile Kremlinului în politica internaţională,
la baza acesteia au fost puse tezele fundamentale ale noii mentalităţi, astfel prezentînd pasul
esenţial  spre „perestroikă”.
3. În 1988 a fost anul în care Gorbaciov a introdus glasnosti prin care erau acordate noi libertăţi
cetăţenilor sovietici, printre care o mai mare libertate a cuvântului. Acest fapt a fost o schimbare
radicală, de timp ce cenzura guvernamentală fusese până atunci o caracteristică principală a
sistemului sovietic. Controlul asupra presei a scăzut, iar mii de prizonieri politici şi dizidenţi au fost
eliberaţi. Scopul lui Gorbaciov a fost ca, prin promovarea a glasnostii, să exercite presiuni asupra
conservatorilor din CC al PCUS, care se opuneau activ reformelor politice şi economice. Oferind
libertăţi cetăţenilor soviectici, s-a trezit conştiinţa naţională, ceea ce a dus la dezintegrarea Uniunii
Sovietice.
4. A pus capăt războiului din Afganistan.
5. În urma tuturor acțiunilor sale, toate republicile care făceau parte componentă a URSS au
căpătat independența.