~DREPT CONSTITUȚIONAL ŞI INSTITUȚII POLITICE

II~ CETĂŢENIA
1. Dobândirea cetăţeniei române –
→ Dobândirea de drept a cetăţeniei;
→ Dobândirea cetăţeniei ca efect al unui act juridic individual, emis de organul administraţiei de stat.
2. Pierderea cetăţeniei române –

→ Pierderea de drept a cetăţeniei române;

→ Pierderea cetăţeniei române ca efect al unui act juridic individual.
3. Situaţii speciale legate de cetăţenie –
→ Procedura dobândirii şi a pierderii cetăţeniei române;
→ Dovada cetăţeniei române;
→ Dubla cetăţenie şi apatrizii ;
→ Cetăţenia de onoare.
Cetățenia reprezintă:
- o instituție juridică ce include reglementările privind modul de dobândire și pierdere a cetățeniei -
un statut juridic de care se bucură o persoană înraporturile cu statul al cărui cetățean este - Sediul
materiei : Legea nr. 21/1.03.1991
- Cetățenilor români le sunt recunoscute toate drepturile și le incumbă toate îndatoririle fundamentale
(principiu)
• Unele drepturi și obligații specifice:
- dreptul de a alege şi de a fi ales, de a fi titular al unor funcţii ce presupun exerciţiul puterii de stat ,
de a avea necondiționat o proprietate imobiliară funciară, de a locui oriunde pe teritoriul ţării -
obligaţia de fidelitate faţă de ţară sau de a apăra patria)
• PRINCIPIILE CETĂȚENIEI ROMÂNE:
• Egalitatea : pe orizontală, față de ceilalți cetățeni și pe verticală, față de autoritățile statale
- are în vedere egalitatea în faţa legii a cetăţenilor şi nu o egalitate între aceştia şi instituţiile statului -
neconstituționalitatea discriminării, remediul constă în acordarea beneficiului dreptului -
neconstituționalitatea privilegiului, remediul constă în eliminarea privilegiului acordat în mod
nejustificat
- măsuri de protecţie pentru păstrarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale cu
respectarea principiilor de egalitate şi nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români
• Solidaritatea dintre cetățeni (art. 4 alin. 1)
- alături de unitatea poporului român, fundament al statului
- sistemul asigurărilor sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal numai datorită
solidarităţii
- sistemul de impuneri asigură aşezarea justă a sarcinilor fiscale
• căsătoria nu produce efecte de plin drept
- prin simpla încheiere a unei căsătorii nu se produc direct modificări privind cetățenia soților. Nici
declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei nu produce efecte asupra cetăţeniei soţilor
• Protecția specială acordată minorului, în concordanță cu interesele sale
- asigurarea unui situații favorabile minorului în toate situațiile care determină o modificare în statutul
acestuia de cetățean
• Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere
 1
• Protecția diplomatică
- asigurată în străinătate de statul român, prin reprezentanțele sale diplomatice
1. DOBÂNDIREA CETĂŢENIEI
- cetăţenia română se dobândeşte prin naştere, prin adopţie sau prin acordare la cerere (art.
4) → DOBÂNDIREA DE DREPT A CETĂŢENIEI

• ca efect al naşterii unei persoane

- art. 5: sunt cetăţeni români, copiii născuţi pe teritoriul României sau în străinătate, din părinţi care
au ambii sau numai unul cetăţenia română.
- aplicarea principiului jus sanguinis (legătura de sânge dintre noul născut şi părintele sau părinţii lui) -
când acest principiu vine în conflict cu principiul jus loci (soli) se ajunge la situaţiile de dublă cetăţenie
sau de nerecunoaştere a unei cetăţenii (apatrizii)
• Situaţia copilului găsit pe teritoriul României din părinţi necunoscuţi. Reglementarea legii 21:
- Art 5 alin. 3: “Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetăţean român, până la
proba contrarie, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut.”
- Art. 30: “În situaţia prevăzută la art. 5 alin. 3 copilul găsit pierde cetăţenia română, dacă până la
împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi, iar aceştia sunt cetăţeni
străini. Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia sa stabilit numai faţă de un părinte
cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.”

✓ Întrebare: Care principiu se aplică situaţiei copilului găsit, jus sanguinis sau jus loci ?
✓ Răspunsul 1: Jus sanguinis.
Argumente:
- Legea 21 crează prezumţia relativă că unul dintre părinţii copilului a avut cetăţenia română,
prezumţie ce poate fi combătută cu proba contrară (v. art. 30).
- dacă s-ar aplica jus soli, atunci copilul ar păstra cetăţenia română indiferent de cetăţenia părintelui
cunoscut ulterior.
- situaţia copilului găsit este reglementată sub titlul “Dobândirea cetăţeniei prin naştere”. ✓
Concluzie: legea română a cetăţeniei consacră în toate situaţiile principiul jus sanguinis.

✓ Răspunsul 2: jus soli, în subsidiar.

Argumente:
- prezumţia legală trebuie prevăzută fără echivoc de lege (nulla praesumtio sine lege); nu a fost până
în 2003.
- Legea 405/2003 a introdus textul “este considerat cetăţean român”, care se referă la copil, şi nu la
părinţii săi.
- potrivit art. 30, copilul găsit pierde cetăţenia română dacă doar un părinte a fost cunoscut şi acesta
este cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
- dacă s-ar aplica jus sanguinis şi prezumţia că unul dintre părinţi este cetăţean român, copilul ar trebui
să-şi păstreze cetăţenia şi în situaţia prev. la art. 30
✓ Concluzie: când şi atât timp cât lipsesc elementele pentru aplicarea lui jus sanguinis, se aplică jus
soli
• urmare a adoptării unui copil.
- art. 6 - cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie,
dacă adoptatorii sunt cetăţeni români. Dacă adoptatul a împlinit vârsta de 14 ani, e necesar
consimțământul acestuia.
• Justificarea – asimilarea situaţiei juridice a copilului născut cu cea a copilului adoptat •
când doar unul din părinţii adoptatori are cetăţenia română cetăţenia va fi hotărâtă:

- de comun acord de către adoptatori sau, în caz contrar

- instanţa competentă să încuviinţeze adopţia
• În cazul declarării nulităţii sau a anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este
considerat că nu a fost niciodată cetăţean român
2
• În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani, acesta pierde cetăţenia română pe
data desfacerii adopţiei, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în
străinătate
• urmarea stabilirii filiaţiei
- situaţia minorului care are cunoscută doar filiaţia maternă sau, mai rar, doar filiaţia paternă, iar
părintele cunoscut nu are cetăţenia română
- Stabilirea ulterioară a filiaţiei şi faţă de celălalt părinte, şi acesta are cetăţenia română, va determina
totodată dobândirea acestei cetăţenii de către copil.
• Schimbarea cetăţeniei părintelui/părinţilor
- copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani
dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi
- numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română
- părinţii vor hotărî, de comun acord sau, în caz contrar, va decide tribunalul de la domiciliul
minorului

→ DOBÂNDIREA CETĂŢENIEI CA EFECT AL UNUI ACT JURIDIC INDIVIDUAL

• prin repatriere

- Art. 10 - cetăţenia română se poate acorda persoanei care a avut această cetăţenie, dacă:
1. a împlinit vârsta de 18 ani
2. dovedeşte loialitate faţă de statul şi de poporul român
3. este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat pentru o infracţiune care îl face
nedemn de a fi cetăţean român.
- O.U. nr. 68/2002 - aceste condiţii au fost extinse şi pentru cei care, înainte de 22 decembrie 1989, au
pierdut cetăţenia română din diferite motive
- Redobândirea nu este condiţionată de renunţarea la cetăţenia străină sau de stabilirea domiciliului în
ţară.
• la cerere sau încetăţenirea
- să fi împlinit vârsta de 18 ani
- să dovedească prin comportarea şi atitudinea sa loialitate faţă de statul şi de poporul român şi să fie
cunoscut cu o bună comportare
- să nu fi fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi
cetăţean român
- să se fi născut şi să domicilieze, la data cererii, pe teritoriul României sau locuieşte în mod legal,
continuu şi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit
cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani (aceste termene pot fi reduse, în anumite cazuri, până la
jumătate)
- să aibă mijloace legale de existenţă decentă
- să cunoască limba română şi să posede noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească -
să cunoască Constituţia și imnul României.

2. PIERDEREA CETĂŢENIEI
→ PIERDEREA DE DREPT A CETĂŢENIEI ROMÂNE
• Adoptarea unui copil minor de către un cetăţean străin
 - art. 29 - copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă,
la cererea adoptatorului dobândeşte cetăţenia acestuia
- Data pierderii cetăţeniei române de către copilul adoptat este data dobândirii cetăţeniei adoptatorului -
în cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este
considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română
• copilul găsit pe teritoriul României, din părinţi necunoscuţi
- anterior împlinirii vârstei de 18 ani, i s-a stabilit filiaţia, iar părinţii săi nu au cetăţenia română -
şi în cazul în care doar unul din părinţi este cunoscut şi acesta nu este cetăţean român

3
• copilul minor ai cărui părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română
- dacă el se află împreună cu părinţii săi în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, pierde
cetăţenia concomitent cu părinţii săi
- Dacă părinţii pierd cetăţenia la date diferite, cetăţenia va fi pierdută raportat la dată - copilul
minor care părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română, va pierde cetăţenia
română pe data plecării sale din ţară.

→ PIERDEREA CETĂŢENIEI ROMÂNE CA EFECT AL UNUI ACT JURIDIC INDIVIDUAL

• prin retragere, cetăţeanului român care:

- aflat în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele sau lezează
prestigiul României
- aflat în străinătate, se înrolează în armata unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau
este în stare de război
- a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase
- este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvârșit
alte fapte care pun în pericol siguranța națională.
- art. 5 alin. 2 Constituţie: cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobîndit-o prin naştere.
- Întrebare:
- Poate fi retrasă cetăţenia română, cu titlu de sancţiune, celui care a dobândit-o prin adopţie ?
- Poate fi retrasă cetăţenia română, cu acelaşi titlu, persoanei care a dobândit-o prin
repatriere?

• aprobarea renunțării la cetățenia română

• art. 27 -pentru motive temeinice se poate aproba renunțarea la cetățenia română celui care a împlinit 18
ani și care:
- nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală ; - nu
este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din țară sau, având astfel de
debite, le achită ori prezintă garanții corespunzătoare pentru achitarea lor ;
- a dobândit ori a solicitat și are asigurarea că va dobândi o altă cetățenie.
• pierderea cetățeniei române prin aprobarea renunțării nu produce nici un efect asupra cetățeniei soțului sau
copiilor minori
• Totuși, dacă ambii părinți obțin aprobarea renunțării la cetățenia română, minorul pierde cetățenia
română 3. SITUAŢII SPECIALE LEGATE DE CETĂŢENIE

→ PROCEDURA DOBÂNDIRII ŞI A PIERDERII CETĂŢENIEI ROMÂNE

• dobândirea ca efect al unui act juridic individual

- aprobarea cererilor se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza
 propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.
- cererea de acordare a cetăţeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială - se
adresează preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, care va dispune printr-un ordin pe baza
propunerilor Comisiei pentru cetăţenie
- Comisia pentru cetățenie este un organ permanent, format dintr-un preşedinte şi 20 de membri,
numiți prin ordin al ministrului justiţiei pentru 2 ani
- Comisia încheie un raport motivat cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor legale
pentru acordarea ori redobândirea cetăţeniei române
- Ordinul de respingere a cererii poate fi atacat, în 15 zile de la comunicare, la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, iar în recurs la Secţia de contencios administrativ şi
fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
- Dacă cererea a fost respinsă, altă cerere poate fi depusă doar după 6 luni.
- Persoana va depune, în termen de 3 luni, jurământul de credinţă faţă de România - Dacă, din vina sa,
persoana căreia i s-a acordat cetăţenia română nu depune jurământului de credinţă faţă de România în
termenul de 3 luni, vor înceta efectele ordinului de acordare a cetăţeniei române faţă de persoana în
cauză
4
- dacă persoana decedează înaintea depunerii jurământului de credinţă faţă de România, ea va fi
recunoscută ca fiind cetăţean român de la data emiterii ordinului, la cererea succesorilor săi legali -
Persoana care nu poate depune jurământul de credinţă din cauza unui handicap permanent sau a unei
boli cronice obţine cetăţenia română de la data emiterii ordinului, pe baza cererii şi a înscrisurilor
medicale.
• Procedura retragerii sau aprobării renunţării
- Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar
- președintele Autorității dispune prin ordin retragerea sau, după caz, aprobarea renunţării -
Ordinul de respingere a cererii de retragere poate fi atacat în acelaşi condiţii ca şi în procedura
acordării cetăţeniei române.
- Data pierderii cetăţeniei române este, după caz, fie aceea a eliberării adeverinţei de renunţare la
cetăţenia română, fie data emiterii ordinului de aprobare a retragerii cetăţeniei române.

→ DOVADA CETĂŢENIEI ROMÂNE

- cu cartea de identitate sau cu paşaportul
- cetăţenia copilului până la 14 ani se dovedeşte cu certificatul de naştere, însoţit de c. i. sau de
paşaportul oricăruia dintre părinţi.
→ DUBLA CETĂŢENIE ŞI APATRIZII
- situaţii atipice - în urma unui conflict între legislaţiile diferitelor ţări.
- art. 18 Constituție –apatrizii se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor - Apatrizii pot
fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate, în baza unei
hotărâri judecătoreşti
→ CETĂȚENIA DE ONOARE
- Cetățenia română cu titlu de cetățenie de onoare se poate acorda de către Parlamentul României unor
străini, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate. Aceasta se face luând în considerare
unele servicii deosebite aduse țării și națiunii române de acele persoane.
- Chiar dacă este vorba despre un titlu onorific, iar persoanele care au dobândit cetățenia de onoare
rămân pe mai departe cetățeni ai țării lor de origine, ele se bucură totuși de toate drepturile civile și
politice recunoscute cetățenilor români, cu excepția dreptului de a alege și de a fi ales și de a ocupa o
funcție publică.
 Întrebări recapitulative:
- Definiți cetățenia
- Ce drepturi și obligații sunt legate de cetățenia română?
- Care sunt principiile care reglementează cetățenia română?
- Diferențele dintre privilegiu și discriminare
- Care sunt modalitățile de dobândire a cetățeniei române?
- Ce înseamnă jus sanguinis jus soli (loci)?
- Ce principiu aplică Legea română a cetățeniei? Care este ac. Lege?
- Ce principiu se aplică în cazul copilului găsit pe teritoriul României ai cărui părinți nu sunt
cunoscuți? - Care sunt cazurile de dobândire de drept a cetățeniei române?
- Care sunt cazurile de dobândire a cetățeniei române ca efect al unui act juridic individual? - Poate fi
retrasă cetățenia română unei persoane născute cu această cetățenie, pe care apoi a pierdut-o și a
redobândit-o ulterior?
- Poate fi retrasă cetățenia română unei persoane care a dobândit-o ca urmare a
adopției? - Cum se dovedește cetățenia?
- Ce este cetățenia de onoare?
- Procedura administrativă de acordare și retragere a cetățeniei române

5
~PARTICIPAREA POLITICĂ~
1.PARTIDELE POLITICE –
• Rolul partidelor politice
→ Rolul electoral al partidelor
→ Formarea opiniei corpului alegător.
→ Influenţarea aleşilor.
• Rolul educativ al partidelor
→ Acţiunea de informare.
→ Educarea politică a maselor
• Clasificarea partidelor politice
2. GRUPURILE DE PRESIUNE –
→ Tipologia grupurilor de presiune;
→ Opoziţia grupuri private - grupuri publice
1. PARTIDELE POLITICE
• Trăsături definitorii:
- un program ideologic = fundamentul pe care partidul se organizează şi acţionează -
aspiraţia de a exercita puterea politică = raţiunea de a fi a partidului.

• ROLUL PARTIDELOR POLITICE

→ Rolul electoral al partidelor
→ Formarea opiniei corpului alegător.
- Cetăţenii sunt deprinşi a renunţa la preferinţe strict personale, pentru a accepta programul unui
partid. În funcţie de priorităţile ce şi le stabilesc, alegătorii se vor îndrepta spre unul sau altul dintre
partide.
- Influenţarea aleşilor. Legarea alesului de partidul său poate fi mai strânsă sau mai lejeră, după tipul
partidului. Dominarea aleşilor de către partid se poate realiza şi prin scrutinului utilizat.

• ROLUL EDUCATIV AL PARTIDELOR

→ Acţiunea de informare. Poate fi una de convingerea electoratului de justeţea deciziilor luate de
autorităţile publice, cazul tipic al sistemelor de partid unic, sau poate fi una de criticare a Puterii,
acţiune condusă în principal de partidele de opoziţie.
 → Educarea politică a maselor - reflectată în acţiunea de formare a opiniei publice (Opinia
publică este reprezentată prin poziţia unui grup social mai mult sau mai puţin larg asupra unei
probleme determinată). Partidele încearcă nu numai a cultiva în rândul populaţiei gustul pentru
politică, dar ele caută totodată aderenţi şi candidaţi pentru alegeri.
→ Clasificarea partidelor
- Monopartidismul - un singur partid monopolizează puterea. El poate fi singurul partid legal
recunoscut sau poate fi partidul dominant
- Bipartidismul - existenţa sau cvasi-existenţa a doar două partide (alte partide, chiar dacă există, nu
participă la guvernare).
- Multipartidismul - existenţa a trei sau mai multe partide care participă la actul de guvernare, ceea
ce aduce cu sine o distribuire mai mare a opiniei politice. Deseori partidele sunt obligate la crearea
unor coaliţii, ceea ce presupune acceptarea unor compromisuri, luarea în considerare a opiniei
fiecărui partid participant la coaliţie, iar aceasta este în folosul democraţiei.

În funcţie de forma de exercitare a puterii, partidele pot fi:

- liberale - partide pluraliste, tolerante, de opinie, ataşate democraţiei liberale clasice, excluzând
transformarea violentă a societăţii, pe calea revoluţiei.
- autoritare - neagă libertatea de opinie şi urmăresc desfiinţarea celorlalte partide, instaurarea
regimului partidului unic şi reformarea societăţii pe calea violenţei. Reprezentarea populară nu este
posibilă decât prin acest partid, care a impus sistemul candidaturii unice. Se remarcă stricta

6
ierarhizare (centralismul democratic), cu excluderea oricărei posibilităţi de independenţă faţă de
organele de conducere.

În funcţie de gradul lor de organizare:

- partide neorganizate se caracterizează prin existenţa doar a unui stat major compus din
parlamentari reuniţi în jurul unei personalităţi ce se bucură de un prestigiu aparte sau în jurul unor
oameni politici exercitând o influenţă puternică.
- partide organizate democrate se caracterizează printr-o structură internă democratică şi
perfecţionată
- Pe plan local, regional sau provincial, secţiunile sunt organizate în federaţii.
- Pe plan naţional, sunt conduse de un comitet director dominat de un preşedinte ajutat de un număr de
vicepreşedinţi, controlaţi de o adunare permanentă, numită Consiliu naţional sau Consiliu politic. - În
fiecare an, delegaţii se reunesc într-un congres anual laolaltă cu conducătorii naţionali şi cu
parlamentarii. În acest cadru sunt aleşi preşedintele şi comitetul director. Se cristalizează astfel în sânul
partidului o elită politică care exercită un cvasi-monopol asupra conducerii sale. Partidele organizate
trebuie să dispună de resurse financiare mult mai importante decât partidele care nu sunt organizate.

În funcţie de dimensiunile lor:

- Partide mici, cu mai puţin de 15 % din voturi, au în general puţin aderenţi şi militanţi. Sunt adesea
intolereante şi de o mare intransigenţă, căutând să justifice existenţa lor prin originalitatea doctrinei
promovate şi a reformelor propuse sau prin apărarea unor interese fracţionale.
- Partide mari (cu vocaţie majoritară), cu numeroşi aderenţi şi militanţi, sunt constrânse a se organiza
în mod democratic la toate nivelele şi de a fi receptivi la doleanţele numeroşilor săi membrii. Aceştia
fiind recrutaţi din medii foarte diverse, partidele mari sunt partide de opinie, tolerante, predispuse
chiar spre un oportunism care să le permită nu numai de a-şi păstra membrii săi atât de neomogeni,
dar şi să atragă membrii noi. Din această cauză, ele au un program evolutiv, în funcţie de
transformările corpului electoral.
• Alte clasificări pot fi făcute după compoziţia socială (partide de clasă, partide ţărăneşti, partide
burgheze, partide muncitoreşti) sau după compunerea geografică sau religioasă (partide regionale,
uneori separatiste, partide lingvistice, partide naţionale şi partide internaţionale).

• Organizarea partidelor politice în România

- cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere (patronatul) -
art. 40 din Constituție
- partidele sau organizaţiile care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de
drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale - legea
partidelor politice nr. 14 din 9 ianuarie 2003, republicată în M. Of. nr. 550 din 6 august 2012
• Din partidele politice nu pot face parte persoanele cărora le este interzisă prin lege asocierea politică.
Nimeni nu poate fi constrâns să facă sau nu parte dintr-un partid politic. Nimeni nu poate fi membru în
mai mult de un partid politic
• Fiecare partid politic trebuie să aibă statut, program politic, denumire şi însemne proprii
• Partidele politice se înregistrează la Tribunalul Municipiului Bucureşti în Registrul partidelor politice,
iar hotărârea de admitere se publică în Monitorul Oficial al României
• Partidele politice se pot asocia între ele, pe baza unui protocol de asociere, constituind o alianţă politică
• Un partid politic îşi încetează activitatea ca urmare a autodizolvării, a dizolvării pronunţate pe cale
judecătorească sau prin hotărâre a Curţii Constituţionale ori prin reorganizare (fuziune, prin absorbţie sau
contopire, ori divizare, totală sau parţială)
• Când un partid politic nu prezintă candidaţi în două campanii electorale legislative succesive, în cel
puţin 18 circumscripţii, sau nu a ţinut nici o adunare generală timp de 5 ani, Tribunalul Municipiului
Bucureşti, la cererea Ministerului Public, va constataîncetarea existenţei sale

7
• Sursele de finanţare a unui partid politic (Legea nr. 334/2006) pot proveni din cotizaţiile membrilor de
partid, donaţiile legatele şi alte liberalităţi, veniturile provenite din activităţi proprii şi subvenţiile dela
bugetul de stat

2. GRUPURILE DE PRESIUNE
• Caracteristicile grupului de presiune:
- o minimă organizare;
- indivizii care exercită presiunea o fac într-un interes ce le este propriu;
- grupul de presiune să constitue un centru autonom de decizie;
- în fine, exercitarea unei presiuni efective, căci nu există grupuri de presiune prin definiţie (în afara
exercitării unei acţiuni reale) şi nici grupuri ce sunt excluse ab initio din această categorie.

→ Grupuri private de presiune

• Grupuri care apără interese materiale – organizaţiile profesionale al căror obiectiv este de
ordin corporativ (sindicatele şi organizaţiile patronale)
- Vorbind de sindicate ca grupuri de presiune, o întrebare se naşte cu privire la apolitismul declarat al
acestora
- Rolul organizaţiilor patronale în jocurile politice este mai greu detectabil, deorece folosesc de obicei
mijloace oculte (finanţarea partidelor politice, a campaniilor electorale, influenţarea electoratului
prin campaniile de presă).
Presiunea exercitată de patronat este evidentă în cazul deciziilor politice ce interesează o anumită
ramură industrială, marile întreprinderi fiind pentru guverne parteneri de negociere în domeniul
economic.
• Grupuri apărând interese morale - reunesc membriiavând aemănări de condiţie obiectivă
(organizaţiile feministe, de studenţi sau ale veteranilor de război).
• Biserica poate juca rolul unui grup de presiune, cu precădere în ţările în care există o reală autonomie
a bisericii faţă de puterea politică.
• Organizaţiile politice specializate - au un obiectiv politic, declarându-şi culoarea politică, şi
acţiunea lor se limitează la scopul declarat.
• Cluburile politice – cu o existenţă din sec. al 18-lea, aceste cluburi aveau la început rolul
partidelor politice. Ele se adresează mai degrabă unui public ales, decât maselor de militanţi politici.

→ Grupuri publice de presiune

• Grupurile civile
- colectivităţile teritoriale din ţările cu o puternică descentralizare administrativă -
corpul funcţionarilor, când posedă o mare coerenţă şi un accentuat spirit de castă
• Grupurile militare
- existenţa acestor grupuri este evidenţiată prin complexele militaro-industriale, cum sunt cele din
S.U.A., fosta URSS, Franţa
- îşi fac simţită prezenţa cu ocazia apariţiei sau menţinerii unor zone de încordare pe glob (războiul
din Vietnam, intervenţiile din Cehoslovacia în 1968, din Golf sau din Kosovo).
• Grupurile de presiune sunt bine reprezentate în S.U.A., unde sunt cunoscute acţiunile de lobby
desfăşurate în cele mai diverse domenii.
• România a adoptat legea nr. 161/2003 privind grupurile de interese economice, definite ca o asociere
între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pentru o perioadă determinată, în scopul
înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor
activităţii respective. Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20, iar
activitatea sa trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor şi să aibă doar un caracter
accesoriu faţă de aceasta.
• Grupurile europene de interes economic (G.E.I.E.), constituite cu respectarea prevederilor legii 161,
sunt recunoscute şi pot funcţiona în România.
8
Întrebări recapitulative:
• Trăsăturile definitorii ale partidului politic
• Rolul electoral al partidelor politice
• Rolul educativ al partidelor politice
• Clasificarea partidelor politice
• Caracteristicele grupurilor de presiune
• Clasificarea grupurilor de presiune
• Ce sunt grupurile de interese economice

PARTICIPAREA POLITICĂ (continuare)

3. SISTEMUL ELECTORAL
4. SISTEMUL ELECTORAL ÎN ROMÂNIA –
→ Campania electorală;
→ Contenciosul alegerilor;
→ Omologarea votului
5. REFERENDUMUL –
→ Referendumul, mijloc de acțiune democratică;
→ Referendumul, mijloc de manipulare;
→ Referendumul în România

3. SISTEMUL ELECTORAL
• Sistemul electoral se referă la tot ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot al cetăţeanului, chemat să
şi-l exprime fie la desemnarea parlamentarilor, fie la consultarea asupra unui proiect ori program
legislativ sau aprobarea acestuia.
• Votul poate fi mai mult sau mai puţin întins şi poate fi exercitat în diferite modalităţi.
• După întinderea sa

- votul universal. Nu trebuie înţeles în sensul recunoaşterii luituturor membrilor unei societăţi, ci doar
că exerciţiul lui nu este supus unor criterii discriminatorii. El este condiţionat de o anumită
maturitate fizică şi psihică (o vârstă minimă şi existenţa discernământului), şi de existenţa unei
legături afective şi juridice cu statul respectiv (cetăţenia).
- votul limitat (restrâns). Limitarea votului poate interveni pe criterii
• de avere (censitar) - accesul la vot doar celor care fie plăteau un anumit impozit, fie plăteau o taxă la
urnă (poll-tax)
•sex – recunoscut mult timp doar bărbaţilor
• rasă, capacitate sau provenienţă socială - condiţionează dreptul de vot de capacitatea (apartenenţa)
socială sau de capacitatea intelectuală.
• După modalitatea în care este exercitat
• votul direct - cetăţenii îşi aleg în mod nemijlocit reprezentanţii
• votul indirect - alegerea reprezentanţilor se face după parcurgerea mai multor etape în care se
desemnează electori de grade diferite
• votul individual - fiecare cetăţean dispune de un singur vot
• votul multiplu - unii cetăţeni dispun de mai multe voturi
• votul secret - nu se ştie opţiunea exprimată de fiecare votant
• votul public - este cunoscută opţiunea exprimată
• votul facultativ - cetăţenii pot sau nu să se prezenta la urne
9
• votul obligatoriu - neexercitarea lui atrage anumite sancţiuni
• votul personal - depunerea buletinului în urnă chiar de votant
• votul comunicat
• prin procură, exercitat prin mandatar
• prin corespondenţă, exercitat de cel care în momentul scrutinului se află la o depărtare care face
imposibilă prezentarea personală la urna de votare
- Scrutinul uninominal – este ales un singur candidat în fiecare circumscripţie. Este un vot exprimat
în considerarea unei persoane.
- Scrutinul plurinominal (de listă) - sunt aleşi mai mulţi candidaţi, care s-au prezentat fie individual,
fie grupat pe una sau mai multe liste. Este acordat în considerarea unui program politic. *Alegerea
unuia dintre aceste tipuri de scrutin determină decupajul electoral.
- Scrutinul majoritar - câştigător este cel care a întrunit cel mai mare nr. de voturi. Poate fi
uninominal, de listă blocată, plurinominal, într-un tur, două sau chiar trei tururi. Favorizează
sistemul bipartinic.
- Scrutinul proporţional - locurile sunt împărţite proporţional cu nr. voturilor obţinute. Dacă într-o
circumscripţie sunt 10 locuri, iar voturile au fost 50% pentru lista 1, 30% pentru lista 2 şi 20%
pentru lista 3, aceste liste obţin 5, 3 şi, respectiv, 2 locuri.
• Fiind practic imposibil a obţine proporţii exacte, sistemul se completează cu reguli privind
distribuirea resturilor.
- Se stabileşte câtul electoral, prin împărţirea numărului de voturiexprimate la numărul de locuri
disponibile într-o circumscripţie
- Se împart voturile obţinute la câtul electoral, şi se obţin numărul de locuri. Repartizarea restului se face
fie prin metoda restului mai mare (locul sau locurile nerepartizate direct se acordă partidului care a
rămas cu cel mai mare rest de voturi), fie prin metoda mediei cele mai mari (numărul de voturi
obţinute se împarte la numărul de locuri obţinute, locurile nerapartizate revenind celui care are media
mai mare).
• Reprezentarea democratică este legată adeseori de ideea de democraţie.
- Democraţia directă are avantajul de a oglindi fără echivoc voinţa generală, însă nu întotdeauna forţa
mulţimii este cea care oferă soluţia optimă într-o anumită chestiune.
- În reprezentarea democratică, un număr de „aleşi” decid în numele alegătorilor. Însă, coincide
voinţa aleşilor cu voinţa generală? Suntem oare în prezenţa unei guvernări a unei minorităţi? Mai
putem vorbi de democraţie (guvernarea poporului)?
- Există un consens în a caracteriza regimurile politice din lumea occidentală, care se bazează pe
reprezentarea democratică, drept regimuri democratice.
- Astăzi, democrat nu este considerat regimul politic care asigură respectarea strictă a guvernării lui
50+1 din numărul cetăţenilor cu drept de vot, ci regimul politic în care există un sistem coerent şi
cuprinzător de drepturi cetăţeneşti fundamentale, şi o protecţie efectivă şi eficientă a acestor drepturi,
în primul rând în raport cu puterea de stat.

4.SISTEMUL ELECTORAL ÎN ROMANIA

• Sediul materiei:
• legea nr. 208/2015 pentru alegerea Parlamentului completată prin legea nr. 288/2015
• legea nr. 370/2004 (rep. 2011) pentru alegerea Președintelui

- vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de cetăţenii români care au exerciţiul dreptului de
vot.
- fiecare alegător are dreptul la un singur vot
- Două tururi în alegerile prezidenţiale
- desemnarea parlamentarilor pe baza principiului reprezentării proporționale - norma de reprezentare
este de 73.000 de locuitori pentru un deputat, și 168.000 de locuitori pentru un senator.
- legea distribuie mandatele la nivel de circumscripție
- cetățenii votează în cadrul unor secții de votare, trecute într-un Registru al secțiilor de votare.
10
Numărul de alegători arondat unei secții de votare este între 50 și 2.000 de locuitori ce-și au
domiciliul pe o rază de aproximativ 3 kilometri.
- Pentru alegătorii din afara țării, secțiile de votare la misiunile diplomatice, consulate, institute
culturale.
- Toți cetățenii cu drept de vot sunt înscriși în Registrul electoral, gestionat de Autoritatea Electorală
Permanentă (AEP).
• Pe lista electorală suplimentară :
- persoanele care fac dovada că domiciliază pe raza secției de votare respective, însă au fost omise -
persoanele care în ziua votării se află în altă unitate administrativ-teritorială decât cea unde își au
domiciliul
- cei care participă în cadrul secției de votare respective la procesul electoral, ca membrii ai biroului
sau personal de ordine, dacă au domiciliul sau reședința pe raza circumscripției electorale în care se
află secția de votare respectivă.
- candidații, dacă aceștia candidează în circumscripția electorala respectivă.
• Autoritatea Electorală Permanentă, reglementată în Legea nr. 208/2015 dar creată deja prin legea
nr. 286/2003 ca instituție administrativă autonomă cu competență generală în materie electorală
- este condusă de un președinte, cu rang de ministru, numit prin hotărâre comună a Senatului și
 Camerei Deputaților, asistat de 2 vicepreședinți, cu rang de secretar de stat, unul numit de
Președintele României, iar celălalt de prim-ministru
- Adoptă decizii, hotărâri și instrucțiuni, cele cu caracter normativ fiind publicate în Monitorul Oficial,
și prezintă Parlamentului un raport anual asupra activității sale, și altul în cel mult 3 luni de la
încheierea alegerilor.
- Alegerile sunt organizate, supravegheate şi supervizate de birourile electorale, înfiinţate de la nivelul
secţiilor de votare şi până la nivel central
- Biroul Electoral Central (B.E.C.) este compus din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente, 12 reprezentanţi ai partidelor
politice şi alianţelor acestora, care participă la alegeri, precum şi un reprezentant desemnat de grupul
parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor
- Votarea începe la ora 7 şi se termină la ora 21 (urna specială – volantă)
- preşedintele încheie un proces-verbal pentru fiecare Cameră a Parlamentului. Nu sunt luate în
considerare voturile nule.
→ Omologarea votului
- birourile electorale de circumscripţie vor încheia, separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, câte un
proces-verbal cuprinzând voturile valabil exprimate
- P.-v. sunt înaintate Biroului Electoral Central, care va stabili partidele care îndeplinesc pragul
electoral
- fiecărui competitor electoral care a trecut pragul electoral i se repartizează atâtea mandate de deputaţi
sau, după caz, de senatori, de câte ori coeficientul electoral pe ţară se cuprinde în numărul total al
voturilor valabil exprimate pentru partidul sau alianţa politică.
- Președinte este ales, din primul tur, cel ce obține peste 50% din voturile celor înscriși pe liste. În al
2- lea tur este ales cel ce obține majoritatea din voturile exprimate
- rezultatul alegerilor prezidențiale este confirmat de Curtea Constituţională. Aceasta anulează
alegerile dacă votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă, de natură să modifice
atribuirea mandatului sau ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin.
- În această situaţie, CCR va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării
alegerilor

5.REFERENDUMUL
- Referendumul trebuie legat de exercițiul democrației
- La fel ca și în cazul referendumului, plebiscitul este un vot popular dat asupra unei probleme supuse
consultării, fie că este vorba de un proiect legislativ, fie că este vorba de o decizie ce urmează a fi
luată.
11
- Referendumul este strâns legat de regimurile de democrație directă și
semi-directă. • distingem între:

• refendumul controlat și cel necontrolat (inițierea referendumului este exclusiv la latitudinea

deținătorului puterii sau și a populației sau opoziției)
• și între referendumul prohegemonic și cel antihegemonic (în funcție de poziția Puterii față de
răspunsul pozitiv sau negativ )
- Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi
prin referendum (art. 2 Constit.)
- Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin
referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional (art. 90 Constit.).
- Determinarea problemelor de interes naţional ce se supun referendumului constituie competenţa
exclusivă a Preşedintelui .
• În situația referendumului consultativ, este opțiunea exprimată de electorat obligatorie pentru
Parlament?
- Revizuirea Constituției trebuie aprobatăprintr-un referendum organizat în cel mult 30 de zile de la
data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire (art. 151 al. 3 Constit.)
- revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, și nu după promulgare. - După adoptarea
legii de revizuire a Constituţiei, CCR se pronunţă din oficiu asupra legii adoptate, în termen de 5 zile.
Dispoziție neconstituțională
- valoarea juridică a limitelor impuse revizuirii Constituţiei
• Referendum pentru demiterea Preşedintelui României
- pentru alegerea Președintelui nu este prevăzută cerința unei majorități absolute decât pentru primul
tur de scrutin
- demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului,
propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, cu condiția participării a cel puţin
jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
- Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a recomandat ca să nu se
impună o anumită majoritate, deoarece ar încuraja fie abținerea de la vot, fie impunerea punctului de
vedere al minorității, nici una dintre variante nefiind sănătoasă pentru democrație.
Întrebări recapitulative:
• Ce tipuri de vot pot exista?
• Scrutin uninominal-plurinominal, majoritar-proporțional
• Care este sistemul actual de alegerea parlamentului?
• Ce este lista electorală permanentă și cea suplimentară?
• Ce este Autoritatea Electorală Permanentă?
• Cum sunt validate alegerile?
• Ce fel de referendumuri pot fi organizate în România?
• Cine decide care sunt problemele de interes național, în
organizarea unui referendum?
• Cum intră în vigoare revizuirea Constituției?
• Cu ce majoritate este demis Președintele României?

12
~DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI FUNDAMENTALE 1~
1. Principii generale
2. Clasificarea drepturilor și libertăților
3. Reglementarea drepturilor și libertățilorn fundamentale în Uniunea
Europeană • drepturi - libertăți fundamentale

• drepturi ale omului - drepturi ale cetățeanului

-Comisia de la Veneția a recomandat renunțarea la termenul de cetățean pentru cel de toate
persoanele - Drepturile fundamentale pot fi stabilite numai prin Constituție sau un act echivalent

- abordarea drepturilor constituționale a devenit una globală și asistăm la o adevărată inflație de drepturi
fundamentale, determinată și de receptarea în multe țări a așa zisei teorii a „drepturilor nescrise”, de rang
egal cu drepturile înscrise într-o constituție
PRINCIPIUL BUNEI CREDINȚE
• Buna credință - măsură de apreciere a comportamentului uman și un principiu de drept
- uzul de drept, caracterizat prin bună credință, exclude abuzul de drept, ca manifestare a relei credințe -
Abuzul reprezintă exercitarea unei prerogative dată, recunoscută sau acceptată unei persoane, peste
limitele stabilite, convenite sau acceptabile, într-un mod care ar afecta grav interesele unei alte persoane
• Abuzul de drept - exercitarea ilicită a unui drept recunoscut unei persoane în baza unei norme de lege
sau a uneia convenționale, peste limitele stabilite și/sau contrar scopului în realizarea căruia dreptul a
fost stipulat.
Exercițiul drepturilor fundamentale nu este unul absolut, o limitare fiind dată chiar de respectarea
drepturilor fundamentale ale celorlalte persoane
Potrivit art. 57 din Constituție, cetățenii români, cetățenii străini şi apatrizii trebuie să-și exercite
drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile
celorlalți.
PRINCIPIUL EGALITĂȚII
• consacrat prin art. 16 alin. 1 din Constituţie, presupune aplicarea unui tratament juridic egal
persoanelor aflate în situaţii juridice identice sau similare
- egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibil un tratament juridic diferit pentru situaţii diferite
• discriminarea - orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are
ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate,
a drepturilor omului
- Asigurarea unui tratament egal în exercițiul drepturilor fundamentale nu exclude nici instituirea unei
protecţii speciale pentru anumite persoane: minorităţile naţionale, femeile şi tinerii, persoanele cu
handicap.
- Doctrina califică uneori această protecție specială acordată unor categorii de persoane printr-un termen
nefericit ales, ca fiind o discriminare pozitivă
- această protecție este recunoscută în considerarea apartenenței la un grup care virtual se găsește într-o
poziție dezavantajată, inferioară față de alte persoane, într-o situație dată. Acest raport este apreciat in
abstracto, fiind fără relevanță, sub aspectul acordării protecției, faptul că într-un caz concret nu ar exista
acel dezavantaj prezumat.

13
Restrângerea exercițiului unor drepturi:
Exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns :
- numai prin lege
- numai dacă se impune
- numai în următoarele situaţii:
i. apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a
libertăţilor cetăţenilor;
ii. desfăşurarea instrucţiei penale;
iii. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de
grav.
Măsura trebuie să fie :
- proporţională cu situaţia care a determinat-o
- aplicată în mod nediscriminatoriu
- fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii
- numai dacă este necesară într-o societate democratică
• art. 53 priveşte numai drepturile consacrate de Constituţie, nu şi cele stabilite prin
legi • CCR a realizat un examen extins al aplicării art. 53

• La o primă vedere, pare că orice drept fundamental este susceptibil de a face obiectul unei restrângeri
• potrivit principiului proporţionalităţii, restrângerea trebuie să opereze numai în limitele necesare pentru
ca acel drept să nu fie, cel puţin în parte, compromis
PRINCIPIUL PROPORȚIONALITĂȚII
• consacrat de art. 53 alin. 2 din Constituția României
• principiul proporționalității are un dublu sens și o dublă aplicare:
- pe orizontală, între cetățeni, care trebuie să-și exercite drepturile cu bună-credință, fără să încalce
drepturile și libertățile celorlalți (art. 57).
- pe verticală, în raportul cetățeni-putere de stat. Un drept sau o libertate fundamentală nu poate fi
restrânsă pe cale normativă, decât dacă este respectat, înainte de toate, principiul proporționalității.
Aici este momentul în care respectarea principiului este apreciată de judecătorul constituțional în
stabilirea existenței unei violări constituționale.

PRINCIPIUL UNIVERSALITĂȚII DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR

- art. 15 alin. 1: pe de o parte, vizează toate drepturile și libertățile enumerate de textele constituționale
și legislative și, pe de altă parte, este virtual recunoscut tuturor cetățenilor, chiar dacă pot exista și
drepturi pe care unii cetățeni nu le vor exercita niciodată, deoarece nu se vor afla în situațiile
specifice prevăzute
PRINCIPIUL PĂSTRĂRII IDENTITĂȚII MINORITĂȚILOR NAȚIONALE
- art. 6 alin. 1, stabilește în sarcina statului obligația de a garanta persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase
- valorizat de ansamblul dispozițiilor constituționale privind drepturile fundamentale

PRINCIPIUL NERETROACTIVITĂȚII LEGII

- toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în
vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să
respecte suveranitatea legii anterioare
PRINCIPIUL ACORDĂRII PROTECȚIEI STATULUI
- copiii şi tinerii sunt primii care se bucură de un regim special de protecţie (art. 49).

14
- asistența diplomatică și consulară
- interdicția extrădării sau expulzării cetățeanului român

PRINCIPIUL ACCESULUI LIBER LA JUSTIȚIE

- dreptul fiecărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor
- dreptul la un proces echitabil
- dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil
- influenţa resimţită din partea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 6
• termenul rezonabil este o apreciere a instanței. Câteva elemente ar trebui luate în considerare:
complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente şi importanţa litigiului
pentru reclamant
• există o evidentă denegare de dreptate în cazul în care o persoană condamnată în lipsă nu are ulterior
posibilitatea de a obține de la instanța care a judecat cauza sa o reexaminare a fondului
• reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual,
 inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o
modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală
măsură ocrotite.
• instituirea unor reguli speciale în ceea ce privește căile de atac nu este contrară acestui principiu atât
timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor
• instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea
căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului
• Accesul liber la justiție trebuie pus și în contextul consacrării în dreptul român a medierii, o procedură
facultativă, informală, amiabilă, confidențială și desfășurată în prezența unui mediator.
PRINCIPIUL APLICĂRII DISPOZIŢIILOR CONSTITUŢIONALE PRIVIND DREPTURILE ŞI
LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE ÎN CONCORDANŢĂ CU TRATATELE LA CARE
ROMÂNIA ESTE PARTE
- drepturile și libertățile fundamentale trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte (art. 20
alin. 1)
• Normele constituționale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor nu vor fi însă înlocuite de plin drept
de reglementările internaționale în materie
• așa numitul control de convenționalitate este în fapt tot un control de
constituționalitate CLASIFICAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR
FUNDAMENTALE - ambele se manifestă într-un raport pe verticală, fiind invocate și
opuse statului

Libertatea se deosebește de drept, prin aceea că desemnează posibilitatea recunoscută titularului

acesteia de a avea sau de a nu avea un anumit comportament, independent de acțiunea pozitivă a celuilalt
subiect al raportului juridic, care are o singură obligație, negativă, de a se abține de la orice act care ar
putea împiedica exercițiul deplin (în limitele constituționale) al libertății.
• Nerespectarea obligației de abținere din partea statului are eo ipso semnificația unei restrângeri a
exerciţiului libertăţii și determină un control al observării de către legiuitor a condițiilor înscrise în art.
53 din Constituție
REGLEMENTAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ
- cetățenii români vor putea invoca în fața autoritățile statului român atât drepturile din Constituția
României, cât și pe cele date în calitatea lor de cetățeni europeni
- se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate -
o Europă de cetățeni egali și solidari
- accesul liber la justiție
15
- demnitatea umană, recunoscută ca o valoare supremă
- dreptul de a intra în orice stat membru al Uniunii Europene și de a-și stabili reședința în acesta -
Dreptul la o bună administrație europeană
- Dreptul la informație și acces la documentele instituțiilor europene
-

~DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI FUNDAMENTALE PROTECŢIA

DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR 2~
1. PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR ÎN EUROPA
2. PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR ÎN ROMÂNIA
1. PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ÎN EUROPA
- într-un mod simetric cu cel în care drepturile constituționale sunt protejate la nivel național -
Primul gardian este C.J.U.E., care este asimilată curților constituționale.

- Competența ei este completată de CEDO, care are întâietate în acest domeniu la nivel european, cu o
jurisprudență ce se adresează unui grup de state europene ce includ și pe cele neunionale.
- Activitatea Mediatorului European
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
- creată în 1959, pentru soluționarea plângerilor cu privire la încălcarea drepturilor înscrise în Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, adoptată de 47 de state
- are în compunere un număr de judecători egal numărului statelor care au adoptat Convenția, cu un
mandat de 9 ani și o limită de vârstă de 70 de ani.
- Plângerile sunt soluționate în complete de judecător unic, de trei judecători, de șapte judecători sau în
Marea Cameră
- Curtea poate fi sesizată un stat semnatar ale Convenției, de o persoană fizică, grup de persoane sau
organizație non-guvernamentală care pretinde a fi victima unei încălcări a drepturilor recunoscute de
Convenție
• Plângerea trebuie să îndeplinească anumite condiții:
- să fi fost folosite toate căile de atac interne
- să nu fi trecut mai mult de 6 luni de la rămânerea definitivă a ultimei decizii
interne - să fie semnată

- să nu fie identică cu o altă plângere deja examinată

- să nu fie incompatibilă cu dispozițiile Convenției ori să nu fie în mod evident nefondată sau
abuzivă - reclamantul să fi suferit un prejudiciu important

Dacă se constată o încălcare a Convenției, iar dreptul național nu permite decât parțial îndepărtarea
consecințelor acestei încălcări, Curtea va acorda părții vătămate o despăgubire echitabilă.
CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE
- Creată în 1952 și având sediul la Luxemburg, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) este
compusă din două instanțe: Curtea propriu-zisă și Tribunalul
- cea mai mare parte a jurisprudenței Tribunalului este rezervată chestiunilor ce privesc concurența,
ajutorul de stat, comerțul, agricultura și mărcile.

16
- Curtea este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru, la care se adaugă 11 avocați
generali, iar Tribunalul, începând cu 2019, din câte 2 judecători din fiecare stat membru.
- Creată în 1952 și având sediul la Luxemburg, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) este
compusă din două instanțe: Curtea propriu-zisă și Tribunalul
- cea mai mare parte a jurisprudenței Tribunalului este rezervată chestiunilor ce privesc concurența,
ajutorul de stat, comerțul, agricultura și mărcile.
- Curtea este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru, la care se adaugă 11 avocați
generali, iar Tribunalul, începând cu 2019, din câte 2 judecători din fiecare stat membru.
- Mandatul judecătorilor și al avocaților generali este de 6 ani, cu posibilitatea reînnoirii.
• Competența CJUE privește:
- interpretarea legislației (hotărârile preliminare);
- respectarea legislației (acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de
infringement împotriva statelor);
- anularea unor acte legislative ale UE;
- obligarea instituțiilor UE de a acționa potrivit atribuțiilor lor;
- sancționarea instituțiilor UE pentru greșita exercitare a atribuțiilor (acțiunile în despăgubire).
Curtea de Justiție înființează în cadrul ei camere formate din trei și din cinci judecători. Marea
Cameră este alcătuită din 15 judecători și este prezidată de președintele Curții
Organizarea controlului legilor în țările UE
Din cele 27 de state ale UE 1
9 au instituită o curte constituțională (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Croația, Franța, Germania, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania,
Ungaria).
8 au un control de constituționalitate exercitat (și) de puterea judecătorească (Estonia, Finlanda, Irlanda,
Grecia, Cipru, Danemarca, Portugalia, Suedia)
1 nu are un control de constituționalitate al legilor (Olanda. Inainte de Brexit , era și Regatul Unit al
Marei Britanii în această categorie).
(CONTROLUL LEGILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ)
O preocupare în a le constitui din juriști (Austria, Bulgaria, Croația, Germania, Italia, Polonia,
Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Ungaria), uneori fiind cerută şi calitatea de magistrat
(Austria, Belgia, Germania, Italia, Portugalia)

Numărul judecătorilor de la curțile constituționale sau de la cele care au acest rol diferă și el, de
la 7 (Letonia) la 16 judecători (Germania), și chiar 20 (cu membrii supleanți de la Curtea
austriacă)

Mandatul judecătorilor variază și el, între 8 și 12 ani, sau este fără termen (Austria, Belgia și
curțile supreme) şi, cu unele excepții (Cehia, Croația, Spania) nu poate fi înnoit

Numirea judecătorilor poate Alteori, numirea este Este de remarcat o

fi dată șefului statului, dar
la propunerea legislativului
(Austria, Belgia,
Slovacia, Slovenia),
Guvernului
(Irlanda) sau a celor 3 puteri
în stat (Spania) ori doar
legislativului (Croația,
Germania, Letonia,
Polonia, Ungaria).
dată fiecărei puteri
pentru un
anumit număr de judecători
(Cehia – Președintele cu
avizul Senatului, Franța -
Parlament și Președinte,
Bulgaria și
Italiatoate cele trei puteri).
asociere a puterii
judecătorești la
numirea judecătorilor
constituționali (Bulgaria,
Italia, Letonia, Spania).

• Inamovibilitate și o imunitate identică cu cea a parlamentarilor, care nu poate fi ridicată decât cu votul
Curții.
17
• Interdicția de a exercita alte demnități și profesii
• Președintele Curții ales, în general pentru 3 ani, de judecători sau desemnat de autoritatea care numește
judecătorii
Atribuții jurisdicționale:
* controlul a priori și a posteriori al normelor.
* Statele au evitat recunoașterea unei actio popularis, unele introducând o procedură de filtraj
care permite o analiză preliminară și o respingere a cererilor vădit nefondate sau nelegale

Atribuții politice:
* rol de arbitru în conflictele dintre autorități sau dintre stat şi colectivităţile teritoriale (Austria,
Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Franța, Germania, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia,
Spania, Ungaria)
* judecător electoral și referendar (Croația, Franța, Italia, Portugalia, Slovacia)
* controlul constituționalității partidelor politice (Bulgaria, Cehia, Croația, Estonia,
Germania, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia)
* sancţionarea autorităţilor politice, în principal a Președintelui (Austria, Bulgaria, Croația,
Germania, Italia, Slovenia).

la iniţiativa autorităţilor publice (parlament,

SESIZAREA
guvern, ombudsman, curtea supremă,
procurorul general, grupuri de parlamentari)

la iniţiativa jurisdicţiilor de drept comun

la iniţiativa cetățenilor (prin recursul de

constituționalitate - Belgia, Germania, Spania).

Ombudsmanul european
• Instituție apărută în Suedia, în 1809, pentru anchetarea și găsirea de soluții în ceea ce privește abuzurile
și activitatea defectuoasă a administrației.
• Mediatorul European este ales de Parlamentul European pentru un mandat de 5 ani, care poate fi
reînnoit.
• Mediatorul va informa instituția vizată sau va încerca să ajungă la un acord. În caz de eșec, va putea
face recomandări respectivei instituții și, dacă acestea nu sunt însușite, poate înainta un Raport special
Parlamentului European, care va lua măsurile considerate necesare.
• Plângerile pot fi formulate de un cetățean, rezident sau asociație dintr-o țară membră a UE, în 2 ani de
la luarea la cunoștință a problemei; ombudsmanul european poate efectua investigaţii şi din proprie
iniţiativă.
2. PROTECȚIA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ÎN
ROMÂNIA CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ROMANĂ

- Crearea CCR trebuie raportată la o tradiţie apărută la începutul secolului trecut.

 18
Compunere:
- 9 membri (judecători) aleşi pentru o perioadă de 9 ani, 6 de legislativ (3 în Camera deputaţilor şi 3
în Senat) şi 3 judecători desemnaţi de Preşedintele României • Curtea se reînnoieşte cu o treime
la fiecare 3 ani, fiecare din autorităţile amintite numind un nou judecător.
- Judecătorii Curţii trebuie să aibă cel puţin 18 ani vechime într-o activitate juridică sau în
învăţământul superior juridic. Nu este prevăzută vreo limită de vârstă şi nici cerinţa expresă de a
nu avea cazier judiciar.
Le este interzisă deținerea oricărei altei funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din
învăţământul juridic superior.
- Preşedintele Curţii este ales de şi dintre judecători pentru o perioadă de 3 ani
• Judecătorii sunt independenţi, inamovibili şi nu sunt răspunzători pentru opiniile şi voturile exprimate la
adoptarea hotărârilor.
• Ei nu pot fi arestaţi, nici în caz de infracţiune flagrantă, decât cu aprobarea autorităţii care i-a numit.
Judecarea infracţiunilor comise de judecătorii Curţii Constituţionale este de competenţa Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
• Pregătirea lucrărilor şi redactarea actelor Curţii revine magistraţilor-asistenţi, care au un vot consultativ la
deliberări.

~DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

CETĂŢENILOR 3~
PROTECȚIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE
→ Curtea Constituţională Română (continuare)
→ Avocatul Poporului

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ROMÂNĂ

ATRIBUŢIILE CURŢII
Atribuţiile predominant jurisdicţionale.
- Controlul nu vizează modul de aplicare a legii, care este de competenţa instanţelor, și nici omisiunea de
reglementare.
- când obiectul acţiunii principale este același cu al excepţiei, aceasta este inadmisibilă.
- o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este inadmisibilă dacă nu
sunt contestate chiar dispoziţiile care determină o atare soluţie
- nu pot face obiectul cenzurii Curții Constituționale alte acte emise de executiv, așa cum ar fi de
exemplu Hotărârile de Guvern
• Controlul anterior: referitor la legile, Regulamentele votate de Parlament şi tratatele sau alte acorduri
internaţionale
- legea care, înainte de promulgarea ei, a fost declarată contrară dispoziţiilor Constituţiei era
trimisă în Parlament şi dacă acesta ar fi adoptat-o în aceeaşi termeni cu o majoritate de două
treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia era respinsă şi promulgarea devenea
obligatorie.
• CCR se pronunță într-un singur caz din oficiu: al iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. Înainte de
sesizarea Parlamentului, proiectul de revizuire, însoţit de avizul Consiliului Legislativ, se depune la
Curtea Constituţională, care se va pronunţa asupra respectării dispoziţiilor constituţionale privind
revizuirea în termen de 10 zile. După adoptarea legii de revizuire, Curtea se va pronunţa din nou din
oficiu, de data aceasta asupra legii adoptate, într-un termen de 5 zile.

19
• Controlul posterior, pe cale de excepţie: legile în vigoare şi OG.
- sintagma „în vigoare” = sunt supuse controlului și legile sau OG ori dispozițiile din legi sau din
ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
• numai tratatul sau acordul internaţional a cărui constituţionalitate a fost constatată într-un control a
priori nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. În consecinţă, e posibil controlul
ulterior al legilor de ratificare a tratatelor și acordurilor internaționale care nu au fost controlate sau
declarate constituționale de CCR.
•Dacă, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate, prevederea legală a fost modificată, Curtea
se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale în noua sa redactare, numai dacă soluţia
legislativă modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării
- Deși hotărârile judecătorești sunt sustrase controlului de constituționalitate exercitat de CCR,
aceasta și-a recunoscut indirect o asemenea competență atunci când deturnarea normelor legale
de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a lor de către
instanţe, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări.
- Se pronunţa cu privire la iniţiativele legislative ale cetăţenilor, verificând îndeplinirea cerințelor
formale (un număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, care provin din cel puţin un sfert
din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, să fi fost
înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative) și respectarea limitelor
inițiativei (să nu se refere la probleme fiscale, cu caracter internaţional, amnistie sau graţiere).
Atribuţii predominant politice
- Interzicerea unui partid politic care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept sau a suveranităţii, independenţei şi integrităţii României.
- Cu privire la instituţia Preşedintelui: verifică alegerea şi confirmă rezultatele; aviz consultativ în
cazul suspendării; constată existenţa circumstanţelor care ar justifica interimatul funcţiei. -
soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea
Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Primului-ministru sau a
preşedintelui CSM.
- Conflictul presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă
puteri, atribuţii sau competenţe care aparţin altor autorităţi publice.

PROCEDURA ÎN FAŢA CURŢII

Sesizarea
• controlul anterior al legilor: Preşedintele, preşedinţii celor 2 Camere, Guvernul, un număr de 50 de
deputaţi sau 25 de senatori, ICCJ şi, în urma revizuirii din 2003, Avocatul Poporului.
• controlul posterior: instanţa în faţa căreia chestiunea de neconstituţionalitate a fost invocată, Avocatul
Poporului. Judecătorul poate totuşi refuza sesizarea CCR, dacă excepţia este inadmisibilă, deoarece
soluţionarea cauzei nu depinde de soluţia dată excepţiei sau dacă neconstituţionalitatea normei atacate a
fost constatată printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale
- sesizările adresate CCR trebuie motivate
- Până la modificarea adusă legii 47/1992 prin Legea 177/2010, odată cu sesizarea Curții,
judecătorul suspenda judecarea procesului, până la pronunțarea judecătorului constituțional •
dreptul de sesizare privind constituţionalitatea unui partid, este dat Guvernului şi preşedinţilor
Camerelor, în urma votului majorităţii membrilor Camerei.
 Judecata
• În plen, preşedinţii Camerelor şi Guvernul putând prezenta puncte de vedere scrise. În judecarea
chestiunilor prejudiciale, şedinţele sunt de regulă publice. În controlul anterior, legea se referă la
dezbateri care au loc doar cu participarea judecătorilor Curţii
• Curtea pronunţă decizii, când examinează constituţionalitatea unei norme sau a unui partid politic,
avize consultative, în cazul propunerilor de suspendare a Preşedintelui României şi hotărâri, în toate

20
celelalte cazuri. 334. Actele Curții sunt pronunţate cu majoritate de voturi, cu excepţia celor referitoare la
iniţiativele de revizuire a Constituţiei, când este necesar votul a două treimi.
• Deciziile se publică în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru
viitor. Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca
fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei.
AVOCATUL POPORULUI
- Controlul Parlamentului asupra executivului
- Constituţia României prevede această instituţie în capitolul IV al celui de al doilea titlu al său
(art. 58-60).
- legea nr. 35/1997 –Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor în raporturile
acestora cu autorităţile publice
- Avocatul Poporului este numit în plenul celor două Camere pentru un mandat reînnoibil de 5 ani

• Este asistat de adjuncţi specializaţi pe domenii de activitate, numiţi de birourile permanente ale
Camerei Deputaţilor şi Senatului, la propunerea Avocatului Poporului, cu avizul comisiilor juridice.
Aceștia nu trebuie să aibă pregătire juridică.
• Avocatul Poporului nu se substituie autorităților publice, nu poate fi supus nici unui mandat imperativ
sau reprezentativ și nimeni nu îl poate obliga să se supună instrucțiunilor sau dispozițiilor sale.
• Sunt organizate 14 birouri teritoriale în orașele în care există o curte de apel. Domeniul pentru
prevenirea torturii este și el organizat în 3 centre zonale.
- AP își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile lor. - AP poate
face anchete, poate audia și lua declarații de la orice funcționar și poate formula recomandări
pentru îndreptarea unui abuz al administrației. Autoritățile administrației publice sunt obligate să
furnizeze orice informații sau documente necesare anchetei, chiar și secrete.

• Actele pe care le întocmește AP sunt rapoartele (anual sau la cerere) și recomandările în urma
anchetelor, care nu sunt obligatorii, dar nu sunt supuse vreunui control.
• Poate sesiza Curtea Constituţională și i se solicită punctul de vedere în cazul sesizărilor privind legile și
ordonanțele referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţenilor
• Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004 împuternicește Avocatul Poporului să
sesizeze instanța competentă de contencios administrativ.
• AP poate sesiza ICCJ cu un R.I.L. și reprezenta în faţa instanţei pe minorul care a fost victimă a
violenţei fizice sau psihice din partea părinţilor, tutorelui sau reprezentantului legal, a abuzului, violenţei
etc.
- Avocatul Poporului nu are un drept de inițiativă legislativă

~DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

CETĂŢENILOR 4~
1. LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE
 → Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
→ Libertatea individuală

1. LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE
→ Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
- Constituţia română garantează acest drept interzicând tortura şi orice fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant
- Ocrotirea efectivă se realizează prin mijloace de drept penal
21
- legea fundamentală română interzice pedeapsa cu moartea
- România este semnatară a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și altor tratamente sau
pedepse crude, inumane sau degradante
- Tratamente inumane sau degradante: supraaglomerare, lipsa mobilierului corespunzător în
celule, instalații sanitare necorespunzătoare, chiuvete doar cu apă rece pentru igienă personală,
spălatul hainelor și obiectelor personale, curățarea toaletelor etc., acces limitat la dușuri cu apă
caldă, slaba calitate a alimentelor
- de când și până la ce moment suntem în prezența unei vieți
- intervenţiile chirurgicale, avortul, prelevarea de organe de la persoanele în moarte clinică,
euthanasia
- Curtea germană: încă din stadiul de viață umană nenăscută, acesteia i se cuvine demnitatea proprie
omului... Nenăscutului i se cuvine protecție juridică și în raport cu propria mamă
• eutanasia - luarea intenționată a unei vieți, de către o altă persoană decât cea vizată, la cererea acesteia din
urmă
• art. 6 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului: pacientul are dreptul de a fi informat asupra
stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a
alternativelor existente, inclusiv asupra neefectuării tratamentului, să refuze sau să oprească o intervenţie
medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa, fiind obligatoriu să i explice consecinţele
refuzului. Legea stipulează și dreptul pacientului la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.
- Legislația unor țări a început să promoveze așa-numita moarte asistată (euthanasia). Belgia a
legalizat chiar și eutanasierea copiilor, fără a se prevedea vreo limită de vârstă, cu condiția
existenței unui acord al părinților
- Pe lângă (sau în loc de) eutanasie, ca acțiune de a pune capăt unei vieți fără consecințe juridice
pentru cel care o face, unele țări reglementează și sinuciderea asistată de medic și
eutanasierea pasivă (refuzul deliberat și conștient al administrării unor medicamente și/sau
tratamente de către pacienți aflați în faze terminale ale unor boli, cu scopul explicit al provocării
morții)

•militarii au o situație specială: obligația statului de a nu dispune arbitrar de viața cetățenilor fiind raportată la
existența unui risc, a unui pericol iminent și cert, înseamnă că obligația nu este încălcată atunci când
Guvernul dispune înrolări și/sau trimiterea unor trupe în teatre de operațiuni, în condiții de război.

→ Libertatea individuală
• unul dintre cele mai vechi drepturi fundamentale recunoscute omului (habeas corpus din dreptul englez),
referindu-se la libertatea fizică a persoanei, la dreptul său de a se putea comporta şi mişca liber, de a nu fi
ţinută în sclavie, arestată sau deţinută decât în cazurile şi după formele expres prevăzute de Constituţie şi de
legi
• pentru a confirma existența unei lipsiri de libertate, CEDO se raportează la criterii precum genul, durata,
efectele și modalitățile de executare a măsurii analizate. Între privare și restrâgerea libertății nu este decât o
diferență de grad sau intensitate, și nu de natură sau esență.
o serie de garanţii menite a împiedica lipsirea abuzivă a unei persoane de libertate:
- percheziţionarea, reţinerea şi arestarea unei persoane nu pot fi luate decât potrivit motivelor şi
procedurii prevăzute de lege
• 24 de ore pentru reţinere şi 30 de zile pentru arestarea preventivă (aceasta din urmă se poate prelungi cu
câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de
zile)
• privarea de libertate este exclusiv de natură penală şi ea se poate dispune numai în cursul procesului penal
• arestarea preventivă poate fi dispusă sau prelungită cu câte 30 de zile cel mult, numai de judecător. În
cursul urmăririi penale acest termen nu poate fi în nici un caz mai mare de 180 de zile, iar în cursul judecăţii
în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate fi mai mare de jumătatea

22
maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată, fără
a depăși 5 ani.
- punerea în libertate a celui arestat este obligatorie dacă motivele arestării au dispărut. - Persoana
arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau
pe cauţiune
- o variantă la arestarea preventivă este arestul la domiciliu, ambele fiind măsuri preventive
privative de libertate.

garanțiile măsurilor preventive privative de libertate:

- dreptul de a i se comunica motivele arestării
- dreptul de a fi adus de îndată înaintea unui magistrat
- dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii -
dreptul ca un tribunal să se pronunțe într-un termen scurt asupra legalității deținerii -
dreptul la reparații în cazul unei detenții nelegale
- măsurile preventive privative de libertate să respecte cerința legalității
- în sensul respectării principiilor generale ale statului de drept și ale celor conexe acestuia -
principiul securității juridice
- principiul proporționalității și principiul protecției împotriva arbitrarului
- garanția că persoana are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul
procedurii
• privarea de libertate este exclusiv de natură penală şi că ea se poate dispune numai în cursul procesului
penal.
• prezumţia de nevinovăţie este consacrată de legea fundamentală exclusiv pentru ipoteza răspunderii
penale
•Măsura reţinerii, ca şi aceea a arestării preventive, constituie, fără îndoială, o restrângere a libertăţii
persoanei. Este însă vorba de o restrângere provizorie, permisă de Constituţie prin art. 53, în scopul bunei
desfăşurări a instrucţiei penale.
• excluderea dintre acestea a probelor obținute în mod nelegal
•măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara este o restrângere a exerciţiului dreptului la liberă
circulaţie și nu are semnificaţia încălcării libertăţii individuale a persoanei
•Dreptul la apărare este şi el garantat fiecărei persoane. Justiţiabilul trebuie să beneficieze de dreptul de a-şi
alege avocatul având certitudinea că îi va apăra în mod corespunzător interesele legitime
- avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică. Cum însă orice
activitate economică se desfăşoară în condiţiile legii, legiuitorul poate impune ca valoarea
onorariului să fie proporţională cu serviciul prestat
•Dreptul la apărare fiind un drept și nu o îndatorire fundamentală, nu se poate condiționa formularea cererii
de recurs numai prin intermediul unui anumit avocat
• există o limitare semnificativă a dreptului la apărare atunci când în calea de atac instanța adoptată o
poziţie opusă celei din hotărârile instanţelor inferioare, care îl achitaseră pe reclamant în special pe baza
declaraţiilor făcute de aceiaşi martori.
- Curtea europeană a stabilit că dreptul la un proces echitabil este încălcat și atunci când există o
provocare din partea poliţiei prin faptul că agenţii implicaţi - membri ai forţelor de ordine sau
persoane care intervin la solicitarea acestora - nu se limitează la examinarea într-o manieră pur
pasivă a activităţii infracţionale, ci exercită asupra persoanei care face obiectul unei supravegheri
o influenţă de natură să o incite la săvârşirea unei infracţiuni, pe care, altfel, aceasta nu ar fi
săvârşit-o

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei mai sunt garantate şi prin alte două prevederi
importante ale Constituţiei.

23
- Potrivit art. 126, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, fiind interzisă
înfiinţarea de instanţe extraordinare. Aceasta face ca orice persoană să cunoască regulile după
care se desfăşoară un proces, garanţiile procedurale de care se bucură, astfel încât să-şi poată
formula cea mai potrivită apărare în deplină cunoştinţă de cauză.
- De asemenea, pentru siguranţa circuitului juridic Constituţia stipulează că legea dispune numai
pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.

~DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

ALE CETĂŢENILOR 5~
→ Dreptul la liberă circulaţie
→ Dreptul la viaţa intimă, familială şi privată
→ Inviolabilitatea domiciliului

→ Dreptul la liberă circulaţie

• fiecărui cetăţean fiindu-i asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară,
de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
• presupune, din partea statului român, obligaţia de asigura exerciţiul său pe teritoriul României, precum şi de
a înlesni exercitarea lui în străinătate, prin abţinerea de la obstrucţionarea liberei circulaţii în afara ţării şi
prin înmânarea actelor internaţionale de identitate.
• Libertatea de circulaţie nu este absolută. Ea se desfăşoară cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii
prevăzute de lege, privind trecerea frontierei de stat a României şi sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România
- Suspendare, restrângerea dreptului de liberă circulație
- Extrădarea, expulzarea și returnarea

→ Dreptul la viaţa intimă, familială şi privată

• orice persoană să se bucure de secretul vieţii private, să-i fie respectat dreptul la propria imagine, să nu-i fie
făcute publice datele personale.
• coliziune între dreptul la viață intimă și la proprie imagine, pe de o parte, și libertatea de exprimare și
dreptul la informație, pe de altă parte: exercitarea abuzivă a unui drept
Dreptul la uitare – în spațiul virtual
 - protejat prin mijloace de drept penal în special, art. 226 din codul penal sancționând atingerea
adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini,
ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio

• dreptul de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
→ Inviolabilitatea domiciliului
- Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea
acesteia.
• excepţii:
- executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti,
- înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, -
apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice,
- prevenirea răspândirii unei epidemii.

24
• percheziţiile domiciliare pot fi ordonate exclusiv de judecător (în vechea redactare din 1991 ele erau
ordonate de magistrat, adică şi de procuror) şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. Cu
excepţia cazului infracţiunilor flagrante, sunt interzise percheziţiile efectuate în timpul nopţii.

~DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

CETĂŢENILOR 6~
1. LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE (CONTINUARE)
→ Secretul corespondenţei
→ Libertatea conştiinţei
→ Libertatea de exprimare
→ Dreptul de a alege
→ Dreptul de a fi ales:
Campania electorală
Contenciosul alegerilor
Omologarea votului

→ Secretul corespondenţei
• termenul de "corespondenţă" în înţelesul său larg, de orice mijloc de comunicare: secretul scrisorilor, al
telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace de comunicare
• în interesul instrucţiei penale, exerciţiul acestui drept, ca şi cel al inviolabilităţii domiciliului, poate fi
restrâns (Codul de procedură penală şi Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României)
- garantarea confidenţialităţii corespondenţei deţinuţilor
•sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri şi de la măsura confiscării înscrisurile care conţin
comunicări între avocat şi clientul său, precum și înscrisurile care conţin consemnări efectuate de către
avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client

→ Libertatea conştiinţei
• libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase
- nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară
convingerilor sale, dar nimeni nu poate fi nici constrâns să exprime o opinie sau să aibă o anume
credinţă religioasă
• Libertatea conştiinţei presupune, de asemenea, că părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit
propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine
- Libertatea conştiinţei trebuie să se manifeste într-un spirit de toleranţă şi de respect reciproc. •
În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

• Sprijinul pe care statul îl poate da cultelor trebuie să fie unul egal, nediscriminatoriu față de toate cultele
recunoscute și legal organizate, ceea ce înseamnă că statul trebuie să fie areligios
• Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii, fiind într-un
raport de autonomie faţă de stat şi bucurându-se de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei
religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azil şi în orfelinate

→ Libertatea de exprimare – art. 30

• Constituţia declară inviolabile libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
în public.
• Exercițiul dreptului de liberă exprimare recunoscut Preşedintelui României sau conducătorului unei
autorităţi publice se circumscrie unei situații specifice

25
Această libertate fundamentală presupune:
- interzicerea cenzurii
- libertatea de a înfiinţa publicaţii
- interdicția suprimării unei publicaţii
• Libertatea de exprimare nu este însă un drept absolut: nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
- Incriminarea infracţiunii de calomnie a dat expresie restrângerii dreptului la exprimare
• Sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prin care au fost dezincriminate faptele de
insultă şi calomnie, CCR a constatat că nu există incompatibilitate între principiul libertăţii de exprimare şi
incriminarea insultei şi calomniei, care să impună dezincriminarea acestor infracţiuni.
• ICCJ a admis recursul în interesul legii, considerând că prevederile codului penal privind insulta și
calomnia nu mai sunt în vigoare.
• Instanța supremă face însă o confuzie între abrogare și neconstituționalitate
• Cum este respectată o decizie a CCR care declară neconstituțională o normă de abrogare, cât timp se dă
efect dispozițiilor normei de abrogare.
• decizia ICCJ recunoaște Parlamentului posibilitatea de a forța aplicarea unei norme neconstituționale, în
situația în care acesta ar refuza reintroducerea vechii reglementări în dreptul obiectiv.
- interzise defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială,
de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică,
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri
• răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau
realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al
postului de radio sau de televiziune
• Libertatea de exprimare poate fi supusă unei reglementări de drept comun sau poate face obiectul unei
reglementări speciale, care, la rândul ei, poate fi una liberală sau una autoritară, întruchipată de un sistem
represiv sau preventiv

→ Dreptul de a alege
•Revizuirea din 2003 a consacrat dreptul de a fi ales în Parlamentul European, devenit efectiv după aderarea
la UE
• pe 25 noiembrie 2007 au fost organizate primele alegeri pentru Parlamentul European (Legea nr. 33/16
ianuarie 2007)
• legea nr. 208/2015 pentru alegerea Parlamentului, a înlocuit Legea nr. 35 din 13 martie
2008 • legea nr. 370/2004 (rep. 2011) pentru alegerea Președintelui

- vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de cetăţenii români care au exerciţiul dreptului
de vot.
- fiecare alegător are dreptul la un singur vot
- fiecare deputat sau senator este desemnat în circumscripţii electorale egale ca populaţie şi nu ca
număr de alegători

condiţii legate de exercitarea acestui drept:

i. calitatea de cetăţean român
ii. condiţii legate de profilul psihic al alegătorului. Aceasta este o condiţie care priveşte fie evoluţia
biologică a individului, adică atingerea unei suficiente maturităţi, prezumată în dreptul nostru la 18
ani împliniţi până în ziua alegerilor, fie existenţa unor perturbări de ordin psihic, de natură a afecta
discernământul persoanei (cazul bolnavilor psihici puşi sub interdicţie)
iii. condiţii legate de profilul moral al alegătorului. Este cazul persoanelor care, în urma unui proces
penal, sunt condamnate la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului
drepturilorelectorale.
26
• Alegerile sunt organizate şi supervizate de birourile electorale, înfiinţate de la nivelul secţiilor de votare şi
până la nivel central
• B.E.C. este compus din 5 judecători ai ICCJ, preşedintele şi vicepreşedinţii AEP, 12 reprezentanţi ai
partidelor politice şi alianţelor acestora, care participă la alegeri, precum şi un reprezentant desemnat de
grupul parlamentar al minorităţilor
- Votarea începe la ora 7 şi se termină la ora 21
•Dreptul de vot poate fi exercitat și prin corespondenţă , de cetăţeanul român cu drept de vot și cu domiciliul
sau reşedinţa în străinătate (Legea nr. 288/2015)
• alegătorului îi sunt transmise documentele pentru votare
• În ziua votării, după ora 21, biroul electoral pentru votul prin corespondenţă desigilează urnele de vot una
câte una şi desigilează plicurile interioare, consemnând rezultatul votului prin corespondenţă într-un proces
verbal, pentru fiecare tip de scrutin, încheiat în două exemplare originale.

→ Dreptul de a fi ales (candidaturile).

• Sistemul promovat de actuala lege pentru alegerea Parlamentului a revenit la reprezentarea proporţională,
pe bază de scrutin de listă, după ce a încercat pentru două cicluri electorale (2008 și 2012) votul uninominal
într-un singur tur de scrutin
• dreptul de a fi ales este derivat din dreptul de a alege.
- 23 de ani pentru Camera Deputaţilor și 33 de ani la Senat
• a nu face parte din categoria persoanelor cărora le este interzisă apartenenţa la un partid
politic •să nu-i fie interzis a fi membrul vreunui partid politic

• Candidații pentru Președinte, fie propuși de partide (însemnele electorale ale partidului), fie independenţi,
au nevoie de susținerea a 200.000 de cetăţeni cu drept de vot
• a fost prevăzut un prag electoral minimal, care reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil
exprimate pentru reprezentarea parlamentară (5%, iar în cazul coaliţiilor, se adaugă pentru al doilea
partid din alianţă 3% şi, începând cu al treilea partid, câte un procent, dar nu mai mult de 10%)
•Dacă minorităţile naţionale nu au trecut pragul electoral, au dreptul la un mandat de deputat, dacă au obţinut
cel puţin 10% din numărul mediu de voturi exprimate
• un prag electoral alternativ de 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii
electorale pentru toţi competitorii electorali.
•Aprecierea oportunităţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problemă de constituţionalitate
• Președinte este ales, din primul tur, cel ce obține peste 50% din voturile celor înscriși pe listele electorale.
În al 2-lea tur este ales cel ce obține majoritatea din voturile exprimate
• Candidaturile pentru alegerile prezidențiale se depun la B.E.C. cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data
alegerilor
Condiții pentru candidat:
- să aibă dreptul de a alege,
- să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România,
- să aibă cel puţin 35 ani împliniţi ,
- să nu-i fie interzis a fi membrul vreunui partid politic,
- să nu fi fost deja ales de 2 ori Preşedinte al României, indiferent dacă cele 2 mandate au fost sau
nu succesive ori dacă au fost sau nu duse până la capăt.
Campania electorală
• începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării

27
interzise :
- mijloacele ce contravin ordinii de drept;
- introducerea spoturilor publicitare electorale în alte emisiuni decât cele electorale; - campania
electorală în unităţile militare sau în spaţiile din şcoli în perioada de desfăşurare a cursurilor.

• accesul partidelor și alianţelor politice, precum şi al candidaţilor independenţi la serviciile publice de

radiodifuziune şi de televiziune este garantat şi gratuit
• locuri speciale pentru afişaj electoral
•Donaţiile şi legatele primite pentru finanţarea campaniilor electorale trebuie declarate Autorităţii Electorale
Permanente, în termen de 5 zi
Contenciosul alegerilor
• proceduri speciale, cu termene scurte prevăzute pentru soluţionarea plângerilor şi pentru introducerea căilor
de atac.
•A permite folosirea căilor extraordinare de atac, după regulile dreptului comun, ar însemna să se împiedice
desfăşurarea alegerilor sau să se pună sub semnul incertitudinii un timp îndelungat rezultatele alegerilor
Contenciosul legat de dreptul de a alege
• întâmpinarea, împotriva omisiunilor, a înscrierilor greşite şi a oricăror erori din Registrul electoral care se
face la biroul teritorial judeţean al Autorităţii Electorale Permanente competent, acesta fiind obligat să se
pronunţe, prin dispoziţie, în cel mult 3 zile de la înregistrare. Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date se
soluţionează, în cel mult 3 zile de la înregistrare, de către judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază
alegătorul.
• Întâmpinările împotriva omisiunilor, a înscrierilor greşite şi a oricăror erori din listele electorale se fac la
primarul localităţii, acesta fiind obligat să se pronunţe, prin dispoziţie, în cel mult 3 zile de la înregistrare.
Contestaţiile împotriva dispoziţiilor date se depun în termen de 5 zile de la comunicare şi se soluţionează, în
cel mult 3 zile de la înregistrare, de către judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază alegătorul.
• întâmpinările formulate cu privire la listele suplimentare se soluţionează de către biroul electoral al secţiei
de votare, prin decizie.
• În timpul operaţiunilor de votare şi de deschidere a urnelor se pot face întâmpinări şi contestaţii cu privire
la aceste operaţiuni.
Acestea se soluţionează pe loc de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare
Contenciosul legat de dreptul de a fi ales

• Contestaţiile privind candidaturile se soluţionează în 48 de ore de la înregistrare, de către tribunalul în a

cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală. Contestaţiile înregistrate la candidaturile pentru
circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României se soluţionează de către Tribunalul
Bucureşti.
Împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, la
instanţa ierarhic superioară. Recursul se soluţionează în termen de 24 de ore de la înregistrare.
• Înregistrarea şi respingerea înregistrării candidaturilor pentru funcția de Președinte al României se face de
către B.E.C., în cel mult 48 de ore de la depunerea acestora, iar contestațiile cu privire la acestea se pot
formula apoi în cel mult 24 de ore şi se soluţionează de Curtea Constituţională.
Omologarea votului
• Candidatul a cărui alegere a fost validată va trebui să renunţe la calitatea de membru de partid, dacă avea
această calitate, şi să depună jurământul care se încheie cu o formulă religioasă
• parlamentarii au posibilitatea înlocuirii formulei religioase cu formula: „Jur pe onoare şi conştiinţă”,
această posibilitate nefiind prevăzută în cazul Președintelui României

28
• Exercițiul mandatului de Președinte mai este condiționat, pe lângă depunerea jurământului, de renunțarea
– dacă este cazul – la calitatea de membru al unui partid politic.

~DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

CETĂŢENILOR 7~
1. LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE (CONTINUARE)
→ Libertatea întrunirilor
→ Dreptul de asociere
→ Libertatea economică
2. DREPTURILE FUNDAMENTALE
→ Dreptul la informaţie
→ Dreptul la învăţătură
→ Dreptul la cultură
→ Dreptul la ocrotirea sănătăţii
→ Dreptul la un mediu sănătos
→ Dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii

→ Libertatea întrunirilor – art. 39

• Este garantat nu numai dreptul la propria opinie, dar şi libertatea de o exprima
• Fie prin intermediul mijloacelor de informare în masă, fie în mod direct, în cadrul unor mitinguri,
demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri
Legea 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice:
- să se desfăşoare în mod paşnic şi civilizat,
- cu protecţia participanţilor şi a mediului ambiant,
- fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, funcţionarea
instituţiilor publice sau private

• Interzise adunările publice prin care se urmăreşte propagarea ideilor totalitare sau ale oricăror organizaţii
terorist-diversioniste
• Când adunările publice îşi pierd caracterul paşnic şi civilizat, poliţia şi jandarmii vor interveni
pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce tulbură grav ordinea şi liniştea publică

→ Dreptul de asociere – art. 40

• cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere (patronatul)
• partidele sau organizaţiile care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale
- legea partidelor politice nr. 14 din 9 ianuarie 2003
- Din partidele politice nu pot face parte persoanele cărora le este interzisă prin lege asocierea politică.
Nimeni nu poate fi constrâns să facă sau nu parte dintr-un partid politic. Nimeni nu poate fi membru
în mai mult de un partid politic
• Fiecare partid politic trebuie să aibă statut, program politic, denumire şi însemne proprii
• Partidele politice se înregistrează la Tribunalul Municipiului Bucureşti în Registrul partidelor politice, iar
hotărârea de admitere se publică în Monitorul Oficial al României
Sindicatele (Legea nr. 62/2011)
- sunt organizaţii fără caracter politic, constituite în scopul apărării şi promovării intereselor
profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor şi a drepturilor acestora,

29
prevăzute în legislaţia muncii, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este
parte şi în contractele colective de muncă.

•sunt independente faţă de autorităţile publice, faţă de partidele politice şi faţă de patronate
• Pentru formarea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 15 persoane. O persoană poate face
parte, în acelaşi timp, numai dintr-o singură organizaţie sindicală la acelaşi angajator.
• Pentru dobândirea de către sindicat a personalităţii juridice, un împuternicitul special va depune cererea de
înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul sindicatul. Judecătoria pronunţă o hotărîre
motivată, de admitere sau respingere a cererii
• Sindicatul dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special păstrat la judecătorie a
hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii
•În realizarea scopului pentru care sunt create, sindicatele folosesc mijloace specifice, precum negocierile,
procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest, marş, miting
şi demonstraţie sau grevă.
•Două sau mai multe sindicate din acelaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei
federaţii profesionale, iar două sau mai multe federaţii profesionale din ramuri de activitate diferite se pot
asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale. Organizaţiile sindicale se pot afilia la organizaţii
similare internaţionale.
• Sindicatele se pot dizolva prin hotărârea adunării membrilor sau delegaţilor acestora, însă ele nu pot fi
dizolvate şi nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziţie ale autorităţilor administraţiei
publice sau ale patronatelor.
• Legiuitorul are libertatea de a reglementa condiţiile în care pot fi constituite, organizate şi în care
funcţionează diferite tipuri şi forme de asociaţie
• posibilitatea restrângerii acestui drept prin impunerea pentru anumite profesii a unei forme unice de
asociere
•Art. 40 nu poate constitui temeiul creării unor societăţi comerciale sau a altor asociaţii cu caracter
lucrativ → Libertatea economică

• introdusă prin revizuirea din 2003: garantează accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă
• art. 135 (“Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă”) vorbeşte
de macroeconomie, de economia naţională, pe când art. 45 vizează o libertate fundamentală a cetăţeanului,
libertatea economică.

→ Dreptul la informaţie (art. 31)

• dreptul fiecărei persoane de a avea acces la orice informaţie de interes public
• obligaţia autorităţilor publice ca, potrivit competenţelor lor, să ofere informaţiile necesare •
mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă
• În 2001 a fost adoptată legea nr. 544 privind liberul acces la informaţiile de interes public

• Legea defineşte informaţia de interes public ca fiind orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă
din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul
de exprimare a informaţiei
• informaţia privind datele personale este orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau
identificabilă.
• autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes
public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării

30
legea exceptează:
- informaţiile clasificate din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, cele privind
deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României -
informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare care ar putea aduce atingere principiului
concurenţei loiale
- informaţiile cu privire la datele personale
- informaţiile prin care se periclitează rezultatul anchetei penale sau disciplinare, se dezvăluie surse
confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane - informaţiile
care ar prejudicia măsurile de protecţie a tinerilor

• În cazul refuzului de a răspunde, instanţa poate obliga la furnizarea informaţiilor şi la plata de

daune. → Dreptul la învăţătură (art. 32)
• asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin
învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare (legea nr. 1/2011)
• Formele de organizare a învăţământului sunt învăţământ de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
• dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi
instruite în această limbă.
• Obligaţia statului de a acorda burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi
celor instituţionalizaţi.
• Este garantată autonomia universitară şi libertatea învăţământului religios.
→ Dreptul la cultură (art. 33)
• introdus în urma revizuirii din octombrie 2003
- libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi
universale nu poate fi îngrădită
- statului îi revine obligaţia de a asigura păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale,
stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii
contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume

• Elaborarea şi aplicarea strategiei în domeniile culturii şi artei, cultelor şi cinematografiei revine

Ministerului Culturii şi Cultelor
•Accesul liber la cultură se face cu respectarea dreptului de proprietate
intelectuală •statului îi revine şi obligaţia asigurării unei baze materiale adecvate.

→ Dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 34)

obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, prin:
- organizarea asistenţa medicală şi sistemul de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi
recuperare
- controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale
- alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei
• asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării
sănătăţii populaţiei, fiind o componentă a sistemului de sănătate publică.
•Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se realizează prin toate
tipurile de unităţi sanitare de stat sau private.
•Acest minister asigură proiectarea şi coordonarea realizării programelor naţionale de
sănătate. → Dreptul la un mediu sănătos (art. 35)

• dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

31
• statul garantează accesul la informaţia privind mediul, asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului,
dreptul de a se adresa autorităţilor în probleme de mediu şi dreptul la despăgubire.
Principiile ce stau la baza protecţiei mediului sunt:
- integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale
- precauţiei în luarea deciziei
- acţiunii preventive
- reţinerii poluanţilor la sursă
- "poluatorul plăteşte“
- conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor
- utilizarea durabilă a resurselor naturale
- informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de
mediu
- dezvoltarea colaborării internaţionale

• Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi

locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
• Pentru susţinerea şi realizarea proiectelor prioritare pentru protecţia mediului a fost creat Fondul pentru
mediu, constituit integral din venituri proprii, care vizează activităţi cu potenţial dăunător pentru mediu
(valorificarea deşeurilor, taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, activităţi de exploatare sau
producţie cu impact asupra mediului, precum exploatarea lemnului, comercializareaanvelopelor etc.).

→ Dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii (art. 41)

• nu poate fi îngrădit pe vreun temei discriminatoriu (de sex, naţionalitate ori convingeri politice sau
religioase).
• acompaniat de măsuri care să asigure o reală protecţie socială a muncii
• măsuri de protecţie socială care privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor
• regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor
• instituirea unui salariu minim brut pe ţară
• repaosul săptămânal
• concediul de odihnă plătit
• prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale
• formarea profesională
• durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore
• la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
• dreptul la muncă este legat de dreptul la liberă asociere (dreptul la negocieri colective şi obligativitatea
convenţiilor colective)
•munca forţată este interzisă. Nu este muncă forţată:
- activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate în locul acestora, din
motive religioase sau de conştiinţă
- munca unei persoane condamnate, prestată în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată -
Prestaţiile în caz de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile
normale.
- poziţie ale autorităţilor administraţiei publice sau ale patronatelor.

32
~DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE
CETĂŢENILOR 8~
2. DREPTURILE FUNDAMENTALE (CONTINUARE)
→ Dreptul la grevă
→ Dreptul de proprietate
→ Dreptul la moştenire
→ Dreptul la un nivel de trai decent
→ Dreptul la familie
→ Dreptul de petiționare
→ Dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ
3. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
→ Dreptul la grevă (art. 43)
• apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale
• Conflictele colective de muncă au ca obiect începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor contractelor
colective de muncă
•Nu pot constitui obiect al conflictelor revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară
adoptarea unei legi sau a altui act normativ.
• În situaţia în care unitatea nu a răspuns la toate revendicările formulate sau sindicatele nu sunt de acord,
conflictul de interese se consideră declanşat
• Înainte de declanşarea grevei medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii dacă părţile, de
comun acord, au decis parcurgerea acestor etape
•Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate şi propriu-zise
- Greva de avertisment – 2 ore și cel puțin 2 zile înaintea grevei propriu-zise
- Greva de solidaritate – 1 zi şi anunţată cu cel puţin 2 zile lucrătoare înainte de data încetării
lucrului
•Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale
salariaţilor şi nu poate urmări realizarea unor scopuri politice
•Nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe.
• Conflictele ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din acte
normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă ori din acordurile colective de
muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, sunt conflicte individuale de muncă
Sunt considerate conflicte individuale de muncă și:
- cele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual
de muncă ori raportul de serviciu,
- cele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale
acestora sau
- cele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora

• Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunalul în a cărui

circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul
• Judecarea se face cu celeritate, termenele de judecată fiind până la 10 zile
• Soluția este supusă doar apelului, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

33
→ Dreptul de proprietate (art. 44)
•Dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, sunt garantate şi ocrotite în mod egal, indiferent dacă
titularul este statul, o autoritate publică ori o persoană, fizică sau juridică
•statul are nu doar obligația negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, prin stabilirea unei
condiții excesive, ci și obligația pozitivă, de a asigura valorificarea acestui drept și de a proteja titularul
dreptului de proprietate
•Regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii nu poate fi reglementat decât prin lege organică
•Obiect: bunurile actuale cu valoare patrimonială , creanţele determinate , clientela , despăgubirea ,
câștigurile viitoare executorii, dreptul la pensie.
• proprietatea poate fi publică şi privată
• dreptul de proprietate este configurat de dispozițiile legii
• reglementarea dată să nu suprimeadreptul de proprietate
• Prin raportarea la interesul general și la cel particular legitim CCR realizează testul de proporționalitate
• Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile
rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică precum şi prin moştenire legală
• interdicţia de expropriere pentru altă cauză decât cea de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire
• pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu
obligaţia de a despăgubi proprietarul
• Caracterul de just rezultă din raportarea cuantumului despăgubirii la momentul transferului dreptului de
proprietate
- Art. 44 prevede că sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate
publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură
discriminatorie a titularilor.
•Doctrina a considerat că textul nu exclude naționalizarea, aceasta fiind posibilă în raporturile internaționale
dintre state
•Dacă ar fi posibilă naționalizarea, nu ar trebui să existe interes public și nici o dreaptă
despăgubire. - DCC 4/1992: dipoziția este neconstituţională cât priveşte specificarea naţionalizării

•Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului
- averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

→ Dreptul la moştenire (art. 46)

•Dreptul la moştenire constituie o entitate juridică distinctă de dreptul de proprietate. Deci, prevederea unor
nedemnități nu poate fi o atingere adusă dreptului de proprietate
• Prevederea unui termen de prescripție pentru dreptul de opțiune succesorală nu este de natură a îngrădi
dreptul la moștenire
- Stabilirea condiţiilor în care acest drept se exercită, cum ar fi vocaţia succesorală, cotele de
succesiune, clasele de moştenitori etc., revine legii civile.
• acest principiu priveşte dreptul la moştenire în general, iar nu dreptul la o anumită moştenire, determinată
valoric
• Este neconstituțională acordarea de despăgubiri numai foştilor proprietari şi moştenitorilor legali, cu
excluderea celor testamentari.

34
→ Dreptul la un trai decent
• obligaţia constituţională a statului de a asigura un nivel de trai decent, de a crea condiţiile necesare creşterii
calităţii vieţii, precum şi caracterul de stat social al României se realizează atât prin reglementarea unor
drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă – condiţie principală pentru un
trai decent –, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin
drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv.

- Statul social este definit de judecătorii constituționali ca reprezentând rezultatul confruntării

 principiilor care stau la baza statului de drept clasic, neintervenţionist cu cele care fundamentează
ideea de justiţie socială şi pune în centrul preocupărilor sale valorile sociale, aspect care este de
natură a conferi cetăţeanului sentimentul demnităţii, prevenind, în acelaşi timp, excluderea sau
marginalizarea socială a acestuia.

→ Dreptul la familie
• Curtea Constituțională română a decis că dispoziţiile art. 277 alin. 2 din Codul civil, potrivit cărora
„căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie
de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România“ nu pot constitui temeiul pentru autorităţile competente
ale statului român de a refuza acordarea dreptului de şedere, pe teritoriul României, soţului - resortisant al
unui stat membru al Uniunii Europene şi/sau a unui stat terţ, persoană de acelaşi sex, care este legat printr-o
căsătorie, legal încheiată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu un cetăţean român, cu
domiciliul ori reşedinţa în România, sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, care are dreptul
de rezidenţă în România, pentru motivul că dreptul intern român nu prevede/recunoaşte căsătoria între
persoane de acelaşi sex.

→ Dreptul de petiţionare
• Cetăţenii au dreptul constituţional recunoscut de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii •
formulate numai în numele semnatarilor, o altă formă de adresare fiind în fapt o sesizare şi nu o cerere
• organizaţiile legal constituite pot adresa petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă •
pentru exercitarea lui nestingherită, nu se percepe vreo taxă.

• Petiţiile pot fi adresate oricăror autorităţi publice, acestea având obligaţia de a răspunde la ele în termenele
şi în condiţiile stabilite potrivit legii
- Termenul de răspuns este de 30 de zile. Dacă este necesară o cercetare mai amănunţită, conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi acest termen cu cel mult 15 zile.
- Nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor, intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea
unor petiţii în afara cadrului legal, şi chiar primirea direct de la petiţionar a unei petiţii, în vederea
rezolvării, fără să fie înregistrată şi fără să fie repartizată de şeful compartimentului de
specialitate, constituie abatere disciplinară pentru funcţionarul în cauză.

→ Dreptul persoanei vătămate printr-un act al unei autorităţi publice

• legii nr. 554/2004
• atingerea adusă printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri
• Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii şi faptul de a nu se răspunde petiţionarului în termen
de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective
• persoana este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei.
- Răspunderea patrimonială a statului este angajată în situaţia prejudiciilor cauzate în urma unor erori
judiciare, revizuirea din 2003 adăugând acestei răspunderi pe cea a magistraţilor care şi-au exercitat
funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
35
Condiţii:
- încălcarea unui drept subiectiv al unei persoane şi nu doar a unui simplu interes -
încălcarea trebuie să vină de la o autoritate publică
- încălcarea să se fi făcut printr-un act administrativ, prin refuzul eliberării unui asemenea act sau prin
nesoluţionarea în termen a cererii (tăcerea autorităţii publice).

3. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
 → Respectarea Constituţiei şi a legilor (art. 1 alin. 5)
- Nu numai cetăţenii români, dar şi străinii şi apartizii care trăiesc în România trebuie să respecte legea
română, fiind obligaţi să o cunoască. Această îndatorire are în vedere orice normă juridică ce emană
de la o autoritate publică română competentă. Dintre toate aceste norme, cea care trebuie respectată
în primul rând este însăşi Constituţia, ca având cea mai mare forţă juridică. Iniţial această prevedere
se regăsea în art. 51 al legii fundamentale, pentru ca în urma modificării constituţionale să fie
cuprinsă în chiar primul articol (alin. 5).
→ Obligaţia de fidelitate faţă de ţară (art. 54)
• Este o obligaţie sacră, pentru orice cetăţean, codul penal român incriminând infracţiunea de trădare, şi
pentru cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii. Aceştia răspund de
îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurămîntul cerut de lege.

→ Obligaţia de apărare a ţării (art. 55)

•Revizuirea constituţională din 2003 a modificat acest articol, în sensul că a înlăturat prevederea privind
obligativitatea serviciul militar pentru bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vîrsta de 20 de ani.
• În prezent, pregătirea populaţiei pentru apărare este reglementată de legea nr. 446 din 30 noiembrie
2006, publicată în M.O. nr. 990 din 12 decembrie 2006

• Serviciul militar se îndeplineşte de către cetăţenii români, bărbaţi şi femei, care au împlinit vârsta de 18 ani,
în următoarele forme: activ, alternativ şi în rezervă
- Serviciul militar activ se îndeplineşte în calitate de militar profesionist, militar în termen, elev sau
student la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, cu excepţia elevilor
liceelor şi colegiilor militare, soldat sau gradat voluntar. Cetăţenii care, din motive religioase sau de
conştiinţă, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ
• La declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului
militar în calitate de militar în termen ori rezervist concentrat sau mobilizat devine obligatorie pentru bărbaţii
cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani.

→ Obligaţia de contribuţie financiare (art. 56)

• realizată prin plata impozitelor şi taxelor, care susţin cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie
să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin
lege, în situaţii excepţionale.

- impozitul = prelevare obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambursabilă, pentru satisfacerea

necesităţilor de interes general
- taxa = suma plătită de o persoană pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o
instituţie publică sau un serviciu public.
→ Exercitarea cu bună-credinţă drepturilor şi a libertăţilor (art. 57)

• Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale,
fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi
• Acest text trebuie interpretat, aşa cum a făcut-o instanţa constituţională, şi prin prisma exercitării libertăţilor
publice.

36