Ministerul Educatiei și Cercetării a Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

REFERAT
La disciplina: Psihologie
Tema: Bariere în comunicare

A elaborat: Ciobanu Ionela

Anul I, grupa 2309 (gr. 07)
A verificat: Condrea Victoria

Chișinău, 2023
 Cuprins
Introducere..........................................................................................................................3
I.Definiția comunicării.....................................................................................................................4
II. Componentele comunicăriI.........................................................................................................5
III. Tipurile de comunicare..............................................................................................................6
IV. Bariere în comunicare................................................................................................................7
4.1 Cauzele barierelor în comunicare..........................................................................................8
V. Modalități de ameliorare a barierelor în comunicare..................................................................9
VI. Activitatea cu grupul................................................................................................................11
Bibliografie....................................................................................................................................13
 INTRODUCERE
“Capacitatea de a exprima o idee este tot atât de importantă ca ideea însăşi”, spunea finanțistul
Bernard Baruch, care a înțeles importanța comunicării și interacțiunii cu cei din jur. Fundament
al tuturor relațiilor umane și proces esențial prin care oamenii reușesc să transmită emoții,
sentimente sau informații, comunicarea joacă un rol vital în viața socială. Prin intermediul său
reușim să ne exprimăm și totodată să-i înțelegem pe cei din jur, din acest motiv este necesar să
știm cum să comunicăm corect și eficient.

În cartea sa Cinci stele. De la bine la excelent în arta comunicării, autorul Carmine Gallo
vorbește despre modul în care putem avea succes într-o societate dominată de progresul
tehnologic. Comunicarea este un proces dinamic, aflat într-o continuă schimbare, iar societatea
își datorează existența comunicării interumane, însă apariția inovațiilor tehnologice face ca
modul în care discutăm cu cei din jur să fie diferite. Zilnic ne lovim de o diversitate de probleme
în familie, la job, în societate sau în intimitatea vieții, iar pentru a le rezolva trebuie să
comunicăm în mod corect.

3
 I.DEFINIȚIA COMUNICĂRII
Comunicarea – termen ce provine din cuvântul latin communis (comun). Deci, putem spune
că ”a comunica” este echivalent cu ”a face ceva comun” sau ”a face cunoscut”.
Conceptul de comunicare a fost abordat, în timp, din multiple perspective, iar acest lucru a
determinat o proliferare spectaculoasă a definițiilor. Atunci când ne referim la comunicare,
majoritatea ne gândim la ”a aduce la cunoștință” sau la ”a informa”. Dacă ne vom uita într-un
dicționar explicativ vom găsi menționate trei semnificații ale cuvântului comunicare. Este vorba
despre: înștiințare sau aducere la cunoștință, contacte verbale în interiorul unui grup, prezentare
sau ocazie care favorizează schimbul de idei sau relațiile spirituale.
Actul de a face anumite lucruri comune se realizează prin schimbul de gânduri, idei și
sentimente. Așadar, comunicarea reprezintă un schimb – dai și primești. Este un proces
bidirecțional la care iau parte atât vorbitorul cât și ascultătorul. Participanții la procesul de
comunicare trebuie să aibă o înțelegere comună a sensului cuvintelor și al sunetelor, al gesturilor,

expresiilor, simbolurilor și contextului folosite în comunicare.

Definirea conceptului de ”comunicare” implică o serie de dificultăți din cauza diverselor

modalități de abordare a acestuia. Fiecare autor a încercat să ofere definiția pe care el o considera
potrivită.

De exemplu, C. Hovland, I.Janis și H. Kelley definesc comunicarea astfel: ”un proces prin
care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba
comportarea altor indivizi (auditoriul)”.
Definția oferită de Denis McQuail: ”comunicarea este transmiterea informațiilor, ideilor și
atitudinilor sau emoțiilor de la o persoană la altă persoană sau de la un grup la altul, în mod
esențial prin intermediul simbolurilor. Comunicarea are loc ori de câte ori un sistem, sursă,
influențează un alt sistem, destinatarul, prin utilizarea diverselor simboluri transmise prin canalul
care leagă cele două sisteme.”

4
 II. COMPONENTELE COMUNICĂRII
Comunicarea este un process comlux care, din unghiul științei comunicării, dispune de patru
component fundamentale:
1.Emițătorul- reprezintă locul unde se originează mesajul şi de la cine pleacă el. Sursa mai este
denumită şi persoana care transmite mesajul; ea trebuie să ştie cărui public se adresează, ce
canale utilizează şi care ar fi răspunsul posibil al receptorului. Din punct de vedere al relaţiilor
publice, orice sursă trebuie să fie credibilă pentru a transmite mesaje eficiente.
2.Canalul- mijlocul prin care se transmite mesajul. Purtătorii mesajului pot fi undele sonore
pentru vorbire, undele luminoase pentru vedere, mass-media pentru comunităţile umane,
purtătorii de cuvânt pentru instituţii. Specialiştii în relaţii publice trebuie să dea dovadă de
selectivitate în alegerea canalului adecvat pentru tipul de mesaje pe care îl transmite, pentru a fi
eficient în comunicare.
3. Informația- conţinutul actului de comunicare. Structura mesajului depinde de scopul
urmărit de sursă şi de intenţiile receptorului. Mesajul se transmite sub forma unor
semnale codificate care au semnificaţie pentru o persoană sau un grup de
persoane.Aceste semnale pot fi verbale şi non-verbale cu destinaţie asupra simţurilor
umane: auz, văz, tactil, gustativ, olfactiv sau o combinaţie a acestora. În domeniul
relaţiilor publice, mesajele trebuie construite într-un limbaj accesibil care să prevadă
valorile şi aşteptările publicului.
4.Receptorul- reprezintă persoana sau grupul de persoane care primeşte mesajul. Se consideră
că performanţa receptorului în captarea mesajului depinde de starea lui fizică şi psihică. Primirea
unui mesaj poate fi influenţată de oboseală, plictiseală, gradul de concentare intelectuală, interes,
dar şi de atenţia şi memoria selectivă ale subiectului predispuse numai la stimulii care-i pot
aduce diferite avantaje şi recompense. În domeniul relaţiilor publice este necesar să se precizeze
exact categoria de receptori care să fie adecvaţi la mesajul care se transmite.

5
 III.TIPURILE DE COMUNICARE
Mesajul poate fi transmis prin limbajul verbal (cuvinte), non-verbal (gesturi, mimică) și
paraverbal (formă a limbajului non-verbal, reprezentată de tonalitatea vocii,ritmul de vorbire,
modul de accentuare a cuvintelor, ticuri verbale etc.).
Astfel, comunicarea este de mai multe tipuri:
1.Comunicare verbal - se referă la comunicarea prin intermediul rostirii cuvintelor și
poate fi:
 Orală – cea pe care o folosim pentru a ne exprima în relațiile cu ceilalți, în viața de zi cu
zi, lalocul de muncă, la magazine, la telefon etc.
 Scrisă – cea care are loc printr-un mijloc de comunicare indirect, cum ar fi sms-ul, e-
mail-ul, documente scrise, cărți, reviste, ziare, social media etc.
2. Comunicare non-verbală
Oamenii comunică folosind mult mai mult decât simplele cuvinte rostite: prin gesturi, expresii
faciale, mers, postura corpului, contactul vizual; toate aceste aspecte reprezintă comunicarea
non-verbală. Aceasta parte a comunicării are un impact semnificativ asupra mesajelor transmise.
3.Comunicare para-verbală

Este o formă a comunicării non-verbale și include elemente precum:

 Tonul vocii;

 Volumul vocii;

 Ritmul, intonația și accentul vorbirii;

 Pauze, viteza vorbirii;

În procesul comunicării cea mai mare pondere îi revine comunicării non-verbale, cu 55%
(limbajul corpului, mișcare, expresii faciale), urmată de cea paraverbală – 38%, în timp ce
comunicarea verbală (cuvintele) reprezintă doar 7% din ceea ce comunicăm.

Comunicarea verbală și cea non-verbală se împletesc într-un mod firesc. Limbajul non-verbală
este un indiciu important pentru „citirea” mesajului adevărat, adânc, ce ne este transmis .
 6

IV. BARIERE ÎN COMUNICARE

Sensul comunicării, deși pare a fi simplu, este unul complex. Considerată ca fiind cea mai
importantă aptitudine, aceasta cuprinde și o componentă ce ține de protejarea comunicării de
influențele negative. Barierele de comunicare, potrivit lui Samuel C. Certo, sunt „factori care
micșorează probabilitatea realizării unei comunicări cu adevărat de succes.” Niki Stanton
enumeră printre barierele de comunicare: lipsa de interes, lipsa de cunoaștere, diferențele de
percepție, stereotipiile, concluziile grăbite, dificultățile de exprimare, emoțiile și personalitatea.

Blocajele de comunicare sau distorsiunea informației pot interveni atunci când: emițătorul nu
stăpânește textul, expunerea lui este una neclară, vorbește fie mult prea repede, fie prea lent, nu
reușește să motiveze elevii, aceștia nu dețin cunoștințele necesare pentru înțelegerea
comunicării sau cunoștințele nu sunt bine fixate, influențându-le negativ pe cele noi. Blocajele
apar și când informația nu este potrivită problemelor cu care elevii se confruntă, fiind prea
abstracte, comunicarea este multilaterală sau chiar bilaterală, dar cu efective scăzute, neangajând
elevii în elaborarea cunoștințelor, care să ducă la formarea și dezvoltarea unor structuri noi
cognitiv-senzoriale, afectiv-motivaționale sau psihomotrice. Pentru eficientizarea procesului de
comunicare este necesar să se analizeze toţi factorii implicaţi.

Monica Voicu, în lucrarea sa, ABC-ul comunicării manageriale, arată că ,,barierele în cadrul
procesului de comunicare reprezintă orice lucru care reduce eficiența transferului de mesaj sau
fidelitatea acestuia.” Astfel că barierele de limbaj au printre cauze: pentru diferite persoane,
aceleași cuvinte au înțelesuri diferite, cel care ascultă și cel care vorbește se pot deosebi în
funcție de experiență, respectiv pregătire, iar starea emoțională a receptorului poate să
influențeze mesajul auzit, cum de asemenea receptivitatea poate fi influențată de ideile
preconcepute, dificultățile de exprimare și de rutină.

Există de asemenea, numeroase obstacole care determină neînțelegerea sau chiar întreruperea
mesajului. Orice lucru, proces sau aspect prin care se diminuează eficiența şi precizia prezentării
mesajelor poate fi barieră. Acestea nu acționează izolat. În procesul cominicării, barierele se
succed, se influențează reciproc, iar în anumite situați ipot duce chiar la blocarea comunicării. Ca
parte integrantă a procesului de comunicare, și procesul de comunicare educaţională, poate fi
perturbat de aceleaşi bariere, care modifică și chiar blochează comunicarea.
 7

După unii experţi în domeniul comunicării, barierele în comunicare sunt:

 de natură fizică (deficienţe verbale, acustice, amplasament, lumină, temperatură, ora din
zi/momentul comunicării, durata întâlnirii etc.),
 de natură psihologică (acei “paraziţi” din mintea noastră – idei
preconcepute/prejudecăţi, clişee, stereotipuri care se amestecă în mesajul celuilalt,
viciindu-l) sau
 de natură semantică (diferenţe de limbaj existente între vorbitor şi ascultător: vocabular,
gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale atribuite unor cuvinte, interpretări diferite ale
aceloraşi termeni etc.).
4.1 Cauzele barierelor în comunicării

 Diferentele de perceptie: Modul în care privim noi lumea este influentat de experientele
noastre anterioare, astfel ca persoane de diferite vârste, nationalitati, culturi, educatie,
ocupatie, sex, temperamente,etc. Vom avea alte perceptii si vor recepta situatiile în mod
diferit.
 Concluzii grabite: Adeseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa
auzim, evitând sa recunoastem realitatea în sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se
spune ”face doi plus doi sa dea cinci “.
 Stereotipii: Învatând permanent din experientele proprii vom întâmpina riscul de-a trata
diferitele persoane ca si cum ar fi una singura: “daca am cunoscut un inginer (sau student,
maistru, vânzator, etc) i-am cunoscut pe toti”.
 Lipsa de cunoastere: Este dificil sa comunicam cu cineva care are o educatie diferita de
a noastra, ale carui cunostiinte asupra unui subiect de discutie sunt mult mai reduse.
 Lipsa de interes: Una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes
a interlocutorului fata de mesajul dumneavoastra. Trebuie sa va asteptati si la aceasta
posibilitate: oricum sunteti mai interesati de problemele noastre decât de ale altora. Acolo
unde lipsa de interes este evidenta si de înteles, trebuie sa actionati cu abilitate pentru a
directiona mesajul dumneavoastra astfel încât sa corespunda intereselor si nevoilor celui
ce primeste mesajul.
 Emotii: Emotivitatea emitatorilor si receptorilor de mesaje poate fi deasemenea o bariera.
Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii.
8

VI. MODALITĂȚI DE AMELIORARE A BARIERELOR ÎN COMUNICARE

 Utilizați mesaje adresate la persoana I (limbajul responsabilității), focalizate pe ceea ce

simte emițătorul și pe comportamentul interlocutorului, prevenind astfel reacțiile
defensive în comunicare; procesul de comunicare este mai complet, se pot comunica
emoțiile și descrie comportamentele fără a face evaluări și atacuri la persoană;
 Fiți spontani în exprimarea opiniilor personale, încercați să nu vă impuneți punctul de
vedere. Manipularea este o formă de comunicare care transmite mesajul de non-acceptare
și neîncredere în deciziile luate;
 Ascultați cu atenție, ascultatul activ este o modalitate de a asculta și a răspunde care duce
la îmbunătățirea înțelegerii reciproce și la depășirea obstacolelor în comunicare.
Comunicarea empatică conține mesaje de înțelegere, compasiune și afecțiune față de
interlocutor;
 Evitați stereotipurile și prejudecățile deoarece conduc la opinii negative despre ceilalți,
sunt cauzele unor acțiuni și emoții negative, duc la discriminare, violență și genocid;
 Lăsați interlocutorului posibilitatea de a face o evaluare negativă a acțiunilor sau
atitudinilor sale, critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane;
 Utilizați mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilități de
rezolvare a unei situații. Deseori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la
inteligența sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea persoanei respective de a-și rezolva
singură problema;
 Evitați amenințările, insistând în aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei
probleme/situații veți genera sentimente negative;
 Evitați moralizarea, aceasta cauzează sentimente de neliniște, stimuleaza resentimentele
și blocheaza exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
 da-ți dovadă de egalitate, atitudinea de superioritate determină formarea unei relații
defectoase de comunicare, încurajează dezvoltarea conflictelor. Egalitatea înseamna
 acceptarea necondiționată și respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul sau de
cultură, pregătire profesională;
 Țineți cont de factorii sentimentali, încercarea de a convinge prin argumentare logică sau

dovezi logice duce la frustrare, poate bloca comunicarea;

 Solicitați mai multe informații, puneți întrebări deschise, câte una pe rând, acestea dau
vorbitorului posibilitatea de a se deschide, de a explora gândurile și sentimentele sale,
este convins că te interesează ceea ce îți spune;
 Utilizați parafrazarea, este o metodă în comunicare care are rolul de a clarifica mesajul,
de a comunica mai eficient nevoile. Dar, nu o folosiți prea des!;
 Dați posibilitatea explorării soluțiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului,
ascultării reflective, discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative,
obținerea unui angajament;
 Folosiți tactica devierii/abaterii dacă doriți să schimbați cursul conversației de la
preocupările celelaltei persoane la propriile preocupări;
 Utilizați confirmările verbale, vizuale și non verbale, precum și sunete care îi fac pe
vorbitor să înteleaga că îi ascultați cu interes și cu respect;
 Citiți limbajul corpului, concentrați-vă atenția pe factorii cheie: expresia feții, ochilor,
tonul vocii, ținuta corpului și gesturile;
 Asigurați confortul necesar în timpul comunicării.
 10

VII.ACTIVITATEA CU GRUPUL

Pentru a comunica trebuie să fim cel puţin doil Să începem prin a ne ocupa de primul
interlocutor: chiar dumneavoastră. Dacă nu sunteţi prezent pentru celă- lalt (de exemplu, dacă vă
gândiți la altceva în timp ce vorbiţi sau ascultaţi), nu comunicaţi cu adevărat.
Dacă sunteţi o persoană extravertită, acordaţi mai multă atenţie lumii exterioare; dacă sunteţi
introvertit, vă preocupă mai mult lumea dumneavoastră Interioară. Niciuna dintre aceste tendinţe
nu este bună sau rea pentru a comunica, dar excesul într-o direcţie sau alta este nefast. Prea
extravertit, nu ii veți mai läsa loc interlocu- torului, iar comunicarea se va transforma repede într-
un monolog, Prea introvertit, nu vă veţi apropia de celălalt și veți rămâne în universul
dumneavoastră interior. Atitudinea corectă constă așadar în a căuta un echilibru între cele două,
căci astfel veți comunica cel mai bine.
De aceea, am ales să fac îimpreună cu grupul unb test prin care putem afla ce fel de persoană
este: introvertită sau extrovertită. Testul este compus din 9 întrebări a câte 2 răspunsuri.
1. Cand staţi la rând așteptând, obişnuiţi mai degrabă:
A. să începeţi o conversaţie cu persoanele din jur.
B. să aşteptaţi fără să spuneți nimic.
2. Prietenii ar spune despre dumneavoastră că sunteţi:
A. uşor abordabil.
B. mai degrabă rezervat.
3. In mediul dumneavoastră profesional, aveţi tendinţa:
A. să vă arătați sociabil cu colegii.
B. să rămâneţi în colțul dumneavoastră.
4. Dacă telefonul sună:
A. vă grăbiţi să răspundeţi.
B. sperați că va răspunde altcineva.
5. La o petrecere organizată, încercați mai degrabă:
A. să cunoaşteţi cât mai multe persoane noi.
B. så petreceţi seara cu prietenii apropiaţi.
6. Ideea de a face cunoştinţă cu un necunoscut:
A. vă entuziasmează.
11
B. vă obosește
7. Vă considerați mai înzestrat pentru:
A. a conduce o conversaţie.
B. a-i asculta pe ceilalţi.
8. Vă consideraţi o persoană:
A. deschisă.
B. rezervată.
9. Aveţi tendinţa:
A. să vorbiţi atent.
B. să fiţi atenţi la ceilalţi.
10. Aveți mai mult obiceiul:
A. să vă exprimaţi din prima punctul de vedere.
B. să ascultaţi ceea ce urmează să se spună.
Dacă ați obținut mai multe răspunsuri A, aveţi într-adevăr tendinţa de a fi extrovertit. Sunteţi
orientat mai mult spre exterior: vå extrageţi energia şi o lăsați să se exprime în lumea exterioară.
Sunteţi o persoană activă, sociabilă şi cunoaşteţi multă lume. Expansiv, vă simțiți în largul
dumneavoastră alături de ceilalţi.
Dacă ați obținut mai multe răspunsuri B, aveți probabil o tendinţă spre a fi introvertit. Sunteţi
orientat către interior": vå extrageţi energia şi o lăsați să se exprime în lumea dumneavoastră
interioară. Vă place să reflectaţi, sunteţi rezervat şi aveți un număr restrâns de cunoştinţe. Aveți o
fire liniştită şi vă sim tiți în largul dumneavoastră în lumea ideilor.
În urma testului, împreună cu colegii am constatat ca 7 din colegi sunt introvertiți, 11 sunt
extrovertiți, iar 8 din ei au spus că sunt în egală măsură, introvertiți și extrovertiți, deoarece au
avut răspunsuri egale.
 12

BIBLIOGRAFIE

 Abric, J., Psihologia comunicarii, Editura Polirom, Iasi, 2002;

 Certo, S., C., Managementul modern,Ed. Teora, București, 2002
 Stanton, N., Comunicarea, Societatea Știință și Tehnică, București, 1995
 Șoitu , L., 1997,Pedagogia comunicării, E.D.P., București
 Voicu M., Rusu C., ABC-ul comunicării manageriale”, Ed. Danubius, Brăila, 1998