Sunteți pe pagina 1din 1

DEFINIȚIE:

Verbul este partea de


vorbire care arată
acțiunea, starea sau
existența. Acesta își
modifică forma în
funcție de timp, TIMP PREZENT
persoană și număr, arată desfășurarea acțiunii în
momentul vorbirii, dar și cu rolul de
adică este o parte de EXEMPLE VERBE AUXILIARE: prezent istoric sau viitor și pentru a
vorbire flexibilă. A FI - Aș fi mâncat prăjitura. (condițional- exprima adevăruri general valabile
optativ, perfect)
Voi fi terminat temele înainte de a ieși la
joacă. (viitor anterior)
Să fi fost în locul tău, aș fi spus adevărul.
(conjunctiv, perfect)
Era recomandat a fi citit cartea. (infinitiv,
TIPURI: perfect)
verbe predicative;
verbe auxiliare: a fi, a avea, a A AVEA - Tu ai obținut locul I. (perfect
vrea (a voi) - ajută la formarea compus) INDICATIVUL IMPERFECTUL
unor moduri și timpuri; Noi am mers la mare. acțiunea sigură, reală acțiune trecută care se desfășoară în același
verbe copulative: a fi, a deveni, El a cumpărat un bilet de avion.
Am să cânt un cântec. (viitor)
TIMPURI timp cu o altă acțiune trecută, având valoare
durativă sau repetitivă
a însemna, a părea, a rămâne, a El ar mânca tort. (condițional-optativ, TRECUT sunetul și grupurile de sunete care indică
ieși, a se face, a ajunge) - prezent) imperfectul sunt -a- și -ea- :
Noi am mânca tort.
formează predicatul nominal El ar fi mâncat tort. (condițional-optativ,
alături de un nume predicativ PERFECTUL COMPUS
perfect)
acțiune trecută și terminată în momentul
Noi am fi mâncat tort.
vorbirii.
A VREA/ A VOI - Noi vom merge în vacanță. forme specifice ale verbului auxiliar a avea
(viitor) + participiul verbului de conjugat (am
El va termina primul. ascultat).
El va fi cumpărat biletul înainte de a pleca. O formă de VIITOR DE LIMBĂ STANDARD
(viitor anterior) VIITOR
exprimă o acțiune care se va PERFECTUL SIMPLU
o acțiune trecută și terminată în momentul
desfășura după momentul Două forme de VIITOR DE LIMBĂ VORBITĂ vorbirii.
vorbirii. timpul povestirii imaginare, la persoana a
Viitorul este alcătuit din forme III-a
Perfectul simplu este folosit curent în
specifice ale verbului auxiliar Oltenia, Banat, Crișana și o parte din
a vrea + infinitivul verbului de VIITOR POPULAR Maramureș, dar cu un alt sens, pentru că
FUNCȚIA SINTACTICĂ: conjugat. exprimă o acțiune terminată de curând,
în ultimele 24 de ore.
Există o formă de viitor Sunetele și grupul de sunete care indică
CONJUGĂRI TOATE Verbul îndeplinește, în mod obișnuit, standard și două forme de perfectul simplu sunt: -a-, -u-, -se-, -i-, -â-
MODURILE ȘI TIMPURILE funcția de Predicat, dar nu întotdeauna. viitor de limbă vorbită, toate .
(https://padlet.com/englishclub trei literare și un viitor VIITORUL ANTERIOR La persoana I, singular, în cazul verbelor
arată o acțiune viitoare, terminată înaintea terminate la infinitiv în -i, perfectul simplu
mv1/p39pfo72xk704lew) Când predicatul este exprimat doar popular, alcătuit din forme ale altei acțiuni viitoare. are doi i, primul indicând timpul și al
prin verb, el se numește Predicat verbului a vrea (din care cade Viitorul anterior este alcătuit din verbul doilea fiind desinență: dormii. La
auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi + persoana a III-a, singular, are doar un i,
verbal. v de la inițială) + infinitivul participiul verbului de conjugat. care arată timpul, desinența fiind zero:
Când verbul are o formă nepersonală verbului de conjugat. dormi∅. Verbul a pustii are la infinitiv doi
i, așadar la persoana I, singular, perfectul
(nu își schimbă forma după număr și simplu se scrie cu trei i: pustiii.
persoană), el nu poate forma
predicatul.
MAI-MULT-CA-PERFECTUL
FORME VERBALE MODURI PERSONALE (PREDICATIVE) o acțiune trecută și terminată înaintea altei
(MODURI) mod = categorie gramaticală care arată acțiuni trecute.
felul în care vorbitorul consideră acțiunea Grupul de sunete care indică mai-mult-
NEPERSONALE:
MODUL INFINITIV (forma de dicționar): a fi, a
vrea, a citi, a merge etc. VERBUL ca-perfectul este -se-, aflat după sunetul
care indică perfectul simplu.

MODUL IMPERATIV : arată o acțiune


MODUL PARTICIPIU: indică o acțiune posibilă, realizabilă, exprimând un ordin, un
suferită de o ființă sau de un obiect (copt, citit, îndemn, un sfat, o rugăminte.
mers, văzut etc.) Are forme doar pentru persoana a II-a,
intră în alcătuirea unor moduri și timpuri (; TIMPURI singular și plural. Nu are forme specifice de
folosit singur are valoare de adjectiv
Există trei timpuri de PERSOANE și NUMERE : timp.
are două forme: afirmativă și negativă;
bază: Există trei persoane și două forma negativă este formată la persoana a
II-a singular din cuvântul „nu” + forma de
numere: infinitiv a verbului (Nu țipa!), iar la persoana
trecutul a II-a plural, din cuvântul „nu” și imperativul
prezentul persoana I singular (eu) afirmativ (Nu țipați!)
Forme specifice ale unor verbe: Fă!, Du!,
persoana a II-a singular (tu)
viitorul Refă! Vino!, Zi! Adu!
persoana a III-a singular (el/ verbul „a fi” se scrie „fii” la imperativ
afirmativ (Fii cuminte!) și „ fi” la imperativ
ea) negativ (Nu mai fi așa de plângăcios.)

persoana I plural (noi)


persoana a II-a plural (voi)
persoana a III-a plural
(ei/ele)
DESINENȚE ȘI SUFIXE
sunetele și grupurile de
sunete care indică numărul
și persoana verbului se FORME
numesc desinențe
sunetele și grupurile de afirmativă
sunete care indică timpul negativă
se numesc sufixe

S-ar putea să vă placă și