UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

EXTENSIA SIGHETU-MARMAȚIEI

PROFESOR COORDONATOR: STUDENTĂ:

LECT. CĂTĂLIN-COSMN GLAVA MĂȚĂOANĂ ELENA

ESEU :STRATEGII SPECIFICE SITUAȚIILOR DE EȘEC ȘCOLAR

Fiecare traiectorie școlară are o istorie unică ce poate fi povestită în moduri diferite , în
funcție de punctul de vedere adoptat : al elevului , al părintelui , al profesorului. Povestea
conține inevitabil , referiri la performanțele elevului , la succesele și insuccesele care
marchează această traiectorie .

Atunci când se vorbește de insuccesul școlar , apare în mod frecvent și conceptul de

inadaptare școlară. Inadaptarea școlară se referă atât la dificultățile de a îndeplini sarcini
școlare , cât și la eșecul de integrare în mediul școlar din care elevul face parte .

Succesul școlar reprezintă recunoașterea anumitor performanțe ce țin de procesul

învățării, astfel, valorificându-se la maximum capacitățile biopsihice ale elevului.
Succesul școlar poate îmbrăca mai multe forme. Acesta se poate manifesta prin
rezultate deosebite la diferite examene (teze semestriale, concursuri școlare -olimpiade etc).
Cunoașterea de sine, încrederea în propriile forțe, mobilizarea în depășirea
obstacolelor, perseverența sunt numai câteva caracteristici ale succesului școlar al elevilor.
 Luând în considerare faptul că spectrul eșecului în rândul adolescenților este unul
foarte larg, succesul școlar se poate transforma cu ușurință în insucces școlar, în forme mai
grave ducând chiar și la eșec școlar (forma cea mai severă a insuccesului).
La fel că succesul, insuccesul școlar depinde de numeroși factori social-obiectivi,
factori ce țin de structura individului, dintre care amintim:
• Mediul social-cultural este direct răspunzător de politică școlara, devenind
fundamentul respectului pentru această instituție. Acesta reprezintă calea realizării umane
prin școală. Dacă elevul este introdus într-un mediu așa-zis « deteriorat » (orar încărcat, lipsa
de experiență a profesorilor, excesul de severitate al cadrelor didactice, erori de evaluare,
favorizarea anumitor elevi - duc la dezinteresul elevului pentru instituția școlară) șansele de
insucces școlar devin din ce în ce mai accentuate.
• Mediul familial: Copilul învăța încă din sânul familiei ce este respectul, ca mai
târziu, în perioada adolescenței să întrețină și să dezvolte spiritul de respect pentru școală,
care la rândul sau pregătește și întreține efortul de învățare. Dacă un elev provine dintr-o
familie dezorganizată, cu un trai de viață precar, unde atitudinea părinților față de școală este
una indiferență, atunci copilul va împrumuta aceleași dezinteres pentru școală.
• De asemenea, anturajul joacă un rol foarte important în delimitarea succesului său
insuccesului școlar deoarece grupul de prieteni (extrafamilial) influențează aspirațiile școlare
și profesionale ale elevului, mai ales în perioada adolescenței. Un grup de prieteni cu atitudini
ostile față de această instituție va influența negativ atitudinile elevului față de obligațiile sale
școlare.
Starea de sănătate deteriorată a elevilor (boli acute și cronice, perioade prelungite de
convalescență), constituie unul din factorii interni ai insuccesului școlar, atunci când lacunele
apărute împiedica recuperarea materiei, ducând astfel la insucces școlar. Structură biopsihică
a elevului afectată de deficiențe intelectuale (atenție, memorie, gândire), afective
(hiperemotivitate, apatie, nevroze, psihoze), tulburări de comportarnent (instabilitate
psihomotorie, delincvență) deteriorează mediul clasei și deviază preocupările de învățare.
Forma cea mai severă a insuccesului școlar este constituită de eșecul școlar. Acesta
duce la o alterare a imaginii de sine determinând efecte negative și pe plan psihologic
individual, în mintea elevului producându-se o alterare a imaginii de sine ce va conduce la o
lipsă de încredere în forțele proprii (teama de eșec). Elevul se confruntă și cu o
marginalizarea pe plan social.
Indicatorii care conduc la catalogarea insuccesului drept un eșec școlar sunt:
abandonarea precoce a școlii;
 decalaj între potențialul personal și rezultate;
părăsirea școlii fără o calificare;
incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice;
eșecul la examenele;
inadaptarea școlară.
Eșecul școlar poate fi:
Cognitiv: elevul nu este capabil să realizeze obiectivele pedagogice impuse. Se
caracterizează prin rezultate slabe la învățătură, corigențe, repetenție. Cauzele nivelului
scăzut al acestor competențe pot fi:
• întârzieri în dezvoltarea intelectuală;
• neajunsuri în plan personal;
• lipsa de aspirații în raport cu activitatea școlară;
• lipsa de voința necesară învățării;
• lipsa de obișnuită a elevului de a se autoevalua corect, în mod obiectiv;
• Absența spiritului critic;
• Incapacitatea de a relaționa informațiile, etc.
Necognitiv: elevul nu este capabil să se adapteze exigențelor școlare:
• Neadaptarea elevului la normele școlare impuse;
• Neadaptarea la viața de elev;
• Neadaptarea într-un sistem.
La baza acestor probleme stau mai multe cauze de ordin afectiv: teamă față de școală,
teamă față de anumite cadre didactice și părinți datorită unor pedepse rezultate în urma unor
conflicte, impulsivitate, dezechilibru emoțional etc.
Există mai multe metode de prevenire a insuccesului școlar la elevi:
• Distribuirea corectă a elevilor pe clase;
• Asigurarea de manuale și rechizite necesare fiecărui elev;
• Climat școlar propice desfășurării activităților educative
• Evaluarea obiectivă a rezultatelor învățării;
• Previnirea suprasolicitării și subsolicitării elevilor;
• Colaborare sistematică și cu tact cu familia prin convorbiri și lectorate pentru
părinți.
• Supravegherea stării de sănătate și a modului cum se împlinește maturizarea la
vârstele pubertății și adolescenței.
 Dacă s-au epuizat toate metodele de prevenire a insuccesului școlar, atunci se
apelează la niște planuri de intervenție terapeutică ce au ca scop înlăturarea insuccesului
școlar prin:
• identificarea și corectarea deficiențelor din sistemul de învățământ;
• intervenția familiei;
• recurgerea la ore de consultații și meditații;
• diferențierea învățăturii prin programe cu grade treptate de dificultate;
• munca în echipă (fiecărui membru îi este atribuită o sarcina specifică ținând cont de
capacitățile acestuia).
Planul de intervenție personalizat reprezintă ansamblul măsurilor sau acțiunilor
necesare care trebuiesc luate în vederea depășirii sau rezolvării situației de criză sau
dificultate în care persoană se află sau s-a aflat la un moment dat.

PLAN DE INTERVENȚIE
Problematica investigată: inadaptarea școlară;
Subiectul: Gheorghe R., vârsta 9 ani, elev in clasa II.
Factori individuali: lipsa de respect față de bunica , dezinteres față de
activitatea școlară, nervozitate, agitație, tulburări de comportament, retras,
tăcut, evaziv în răspunsuri.
Factori familiali: - lipsa supravegherii parentale şi maternale ( tata plecat la
muncă în Italia, mama absentă pe durata întregii zile datorita naturii
locului de muncă)
- stă cu bunica întreaga zi, dar aceasta nu are autoritate asupra lui.
- condiții materiale bune, așteptări reduse din partea familiei în ceea ce îl
privește în plan școlar.
- mai are o soră în clasa a V-a.
Descrierea comportamentului deranjant:
a) Gheorghe este deprimat tot timpul, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din
clasă.
b) Are numeroase absențe nemotivate.

Comportamentul:
 »Nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se pune în mod direct o întrebare.
»Raspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi
evită să privească în ochi învăţătoarea cînd i se cere să răspundă oral
în faţa colegilor.
»Cînd trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată
activitatea, nu rămîne liniştit şi îşi deranjează colegii.
»Gheorghe are capacităţi intelectuale de nivel mediu.
»Înţelegerea verbală şi aptitudinea de conceptualizare şi gândire sunt bune.
»Îi place matematica, se simte bine cînd merge cu mama în parc şi când
vorbeşte cu tata la telefon.
»Dovedeşte un interes scăzut faţă de celelalte obiecte: limba română, dar
vrea să ştie cât mai multe despre Italia.
»Are lacune în cititul textelor deoarece are multe absenţe şi nu şi-a însuşit
toate literele, la fel şi cu scrisul.
»Reacționează pozitiv dacă este lăudat, dar se supără foarte tare dacă este
certat în faţa altora, dorind să se răzbune pe cei care au asistat la discuţie.
»Pare jenat dacă este lăudat sau certat în faţa altora, dar după, nu se lasă
până nu loveşte pe unul dintre colegii care au asistat la discuţie.
»Are puțini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie.
»Ramîne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de
multe ori, un comportament violent.
»Gheorghe spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit.

Dialog cu elevul:

»Gheorghe pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească.

»El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă bunicii lui nu-i place
ce face el la un moment dat, el se supară, iar ea îl lasă în pace. Îi spune
mamei ce a făcut Gheorghe, dar aceasta nu-i spune nimic, pentru că nu are
timp sau este prea obosită cînd vine acasă şi nu stă de vorbă cu băiatul.
»La şcoală nu face acelaşi lucru pentru că învăţătoarea nu îl deranjează
dacă este liniştit. “Cînd trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e
teamă că vor râde ceilalţi copii de mine dacă voi greşi.” Dacă cineva îi
zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:

»Gheorghe este un alt copil acasă.

»De cînd a plecat tata în Italia ( un an ), mama sa a avut grijă să nu-i
lipsească nimic, dar nu a avut prea mult timp la dispoziţie să se ocupe mai
mult de copil. Din cînd în cînd mai ies împreună la cumpărături sau în
parc, dar acest fapt nu s-a întîmplat decît de două ori într-un an de zile.
Mama este un om cu puţină autoritate asupra lui Gheorghe, iar acesta
nu o ascultă, nu face niciodată ceea ce îi spune ea, dar se vede ca ar dori
să stea mai mult împreună.
 »Mama spune că îi este greu de cînd a plecat tatăl in Spania, că lui
Gheorghe îi este dor de tatăl lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea
tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi şi de multe ori
refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon,
dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală. Dacă nu reuşeşte să vorbească cu
el la telefon sau pe internet stă ore întregi singur în camera sa.
»Are un comportament ostil şi agresiv faţă de bunica lui şi faţă de sora lui.
Vorbeşte urât, de multe ori sare la bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că
nu vorbeşte frumos cu bunica.
»Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerînd că va veni timpul
cînd Gheorghe îşi va da seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar cînd
tata se va întoarce, totul va intra în normal. Dar este destul de sceptică
în ceea ce priveşte revenirea cît de curând a tatălui. Spunea că îi pare rău
că a fost de acord sa plece sotul, ca îi este greu și se decurcă greu cu
copiii în ceea ce privește școala și educația lor.

ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR

»Inadaptarea lui Gheorghe la şcoală este atât expresia certitudinii că el nu

este capabil să reuşească, cît şi expresia adevărului conform căruia
”Cine sunt ei să râdă de mine?”
»Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun
în lumină problema de motricitate fină şi de motivație.
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le
rezolve în timp util, el va constata că va reuşi în ciuda problemelor sale
motorii.
»Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de
acasă ( închis în sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste
comportamente îi permit să stăpânească ambele situaţii.

Crearea unui program de schimbare

Fixarea obiectivelor

Obiective pe termen lung

1. Gheorghe va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.

Obiective pe termen scurt

1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de
colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi
responsabilizat.

Metode şi strategii

»Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.

 »O strînsă legătură cu familia, astfel încît prezenţa sa la şcoală să fie de
aproape 100%.
»Ajutarea lui Gheorghe de a depăşi teama de a participa la ore, spunîndu-şi
părerea în faţa colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din
partea învăţătoarei.
»Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
»I se va da ocazia să-şi mărească încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească
aptitudinile în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa),
prin responsabilizarea sa în competiţii, concursuri.
»Realizarea unui program de consiliere a lui Gheorghe și al familiei
acestuia, individual dar și împreună .

CONCLUZII:
În urma acestui plan de intervenție personalizat elevul ar trebui să-și
depășească dificultățile întâmpinate .Acest plan urmărește stimularea
pozitivă , întărirea motivației și a încrederii în forțele proprii .

BIBLIOGRAFIE :
1. Bălan, B., Boncu, St., Cosmovici, A., Cucoş, C. (2005): Psihopedagogie,
Ed.Polirom, Iaşi
2. Cosmovici, A. (1999): Psihologie Şcolară, Ed. Polirom Iaşi
3. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C. (2003): Psihopedagogie, E.D.P., Bucureşti.