MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ALE EDUCAȚIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI

Domeniul și instrumentele psihopatologiei

Psihologia Clinică

Lector universitar: Calancea Angela.,

Doctor universitar conferențiar în Psihologie.

_______________________

Autor: Solomon Anastasia,

Studentă anul I, program de master
Specialitatea Psihologie Clinică și consiliere psihologică

_______________________
 Prezentarea cazului
Numele prenumele: M. C.
Data și locul nașterii: 14.09.2014 Chișinău, Moldova
Vârsta: 8 ani
Clasa: a-II-a
Obiect de analiză: comportament agresiv
Definirea problemei
a. Tipologia problemei:
- Elevul manifestă un comportament agresiv atât la școală cât și în familie: mușcă,
împinge, lovește;
- Este mereu agitat, distruge obiectele și lucrurile celorlalți colegi;
- Manifestă un limbaj vulgar, cu injurii la adresa colegilor;
- Provoacă dezordine în jurul lui: se joacă cu caietele și cărțile și le aruncă prin clasă, atât
pe ale sale cât și a colegilor.

b. Actori implicați:
- Această situație aduce prejudicii clasei de elevi, mulți dintre ei refuzând să mai vină la
școală din cauza elevului M. C.;
- Părinții colegilor de clasă solicită mutarea disciplinară la altă clasă.
Program de intervenție
În prima ședință de intervenție cu copilul agresiv, este important să se stabilească o relație de
încredere și să se înțeleagă contextul și motivațiile comportamentului agresiv. Iată cum ar putea
decurge prima ședință:
 Întâlnirea inițială: Terapeutul îl întâmpină pe copil și pe părinte într-un mediu
confortabil și îi asigură că aceasta este o oportunitate pentru a înțelege mai bine
comportamentul agresiv și pentru a-l ajuta să dezvolte abilități de gestionare a emoțiilor
și a comportamentului.
 Evaluarea inițială: Terapeutul își va lua timp pentru a discuta cu copilul și părintele
pentru a obține o înțelegere mai detaliată a istoricului și a contextului comportamentului
agresiv. Aceasta poate include discuții despre școală, familie, relații sociale și alte aspecte
relevante.
 Stabilirea obiectivelor: Terapeutul va lucra împreună cu copilul și părintele pentru a
identifica obiectivele terapeutice și a stabili așteptările pentru intervenție. Obiectivele pot
fi legate de reducerea comportamentului agresiv, dezvoltarea abilităților de comunicare și
gestionare a emoțiilor sau îmbunătățirea relațiilor sociale.
 Explorarea sentimentelor și gândurilor: Terapeutul va încuraja copilul să exprime și să
exploreze sentimentele și gândurile care pot fi asociate cu comportamentul agresiv. Acest
 lucru poate ajuta la identificarea factorilor declanșatori și la dezvoltarea de alternative
sănătoase pentru a face față situațiilor dificile.
 Educație și învățare de abilități: Terapeutul poate oferi informații despre
comportamentul agresiv, despre impactul său asupra celorlalți și despre alternativele
sănătoase de gestionare a conflictelor. De asemenea, se pot învăța și exersa abilități de
comunicare, rezolvare a conflictelor și control al impulsurilor.
 Planificarea intervenției: Terapeutul va discuta cu părintele și copilul despre planul de
intervenție pe termen scurt și pe termen lung. Acest plan poate include sesiuni regulate de
terapie, sarcini și exerciții pentru acasă și colaborare cu școala și alți factori implicați
pentru a susține progresul copilului.
În a doua ședință de intervenție cu copilul agresiv, terapeutul va continua să lucreze pentru a
înțelege și a adresa comportamentul agresiv al copilului. Acesta poate utiliza tehnici de
restructurare cognitivă pentru a ajuta copilul cu comportament agresiv să își modifice gândurile
și percepțiile negative care pot contribui la agresivitatea sa. Această tehnică se concentrează pe
identificarea și schimbarea gândurilor și credințelor disfuncționale, înlocuindu-le cu gânduri și
credințe mai realiste și adaptative. Iată cum ar putea arăta aceasta într-o ședință::
 Recapitularea progresului: Terapeutul va începe prin a discuta cu copilul și părintele
despre orice schimbări sau progrese observate de la prima ședință. Aceasta poate fi o
oportunitate pentru a încuraja și recunoaște orice eforturi sau realizări în gestionarea
comportamentului agresiv.
 Explorarea factorilor declanșatori: Terapeutul va continua să investigheze și să
identifice factorii declanșatori ai comportamentului agresiv al copilului. Prin discuții și
analiza situațiilor specifice în care apar manifestări agresive, se pot identifica motivele
care stau la baza acestor comportamente.
 Identificarea alternativelelor comportamentale: Terapeutul va explora împreună cu
copilul opțiuni alternative la comportamentul agresiv. Vor fi discutate alternative de
rezolvare a conflictelor, de exprimare a frustrărilor și de obținere a atenției pozitive.
 Identificarea gândurilor disfuncționale: Terapeutul va lucra împreună cu copilul
pentru a identifica gândurile și credințele negative sau distorsionate care pot fi asociate cu
comportamentul agresiv. Acestea pot include idei de tipul "toți mă provoacă" sau "nu pot
controla nimic".
 Explorarea evidenței care susține sau contrazice gândurile disfuncționale:
Terapeutul va ajuta copilul să examineze evidența care susține sau contrazice gândurile
disfuncționale. Se vor explora exemple concrete din trecut care pot oferi o perspectivă
mai echilibrată și realistă.
 Generarea de alternative gândurilor: Terapeutul îi va încuraja pe copil să genereze
alternative mai realiste și adaptative pentru gândurile disfuncționale. Aceste gânduri
alternative trebuie să fie bazate pe evidență și să ofere o perspectivă mai echilibrată și
mai pozitivă.
 Colaborarea cu părinții și școala: Terapeutul va discuta cu părinții despre strategii
eficiente de gestionare a comportamentului agresiv acasă și va oferi recomandări pentru a
sprijini procesul de schimbare. De asemenea, se va comunica și colabora cu profesorii și
personalul școlar pentru a se asigura un mediu de învățare adecvat și sprijinirea copilului
în școală.
 Planificarea următoarelor pași: Terapeutul va lucra împreună cu copilul și părintele
pentru a planifica următoarele pași în intervenție. Se vor stabili obiective specifice pentru
perioada următoare și se vor programa ședințe de terapie ulterioare.
În a treia ședință se poate aborda managementul simptomelor asociate comportamentului
agresiv al copilului. Scopul este de a învăța copilul să recunoască și să gestioneze
simptomele care apar înaintea sau în timpul manifestărilor agresive, precum furia intensă,
impulsivitatea sau frustrarea excesivă. Iată câteva tehnici care pot fi utilizate în această
ședință:
 Identificarea și conștientizarea simptomelor: Terapeutul va ajuta copilul să identifice
simptomele fizice, emoționale și comportamentale care preced sau însoțesc
comportamentul agresiv. Aceasta poate include accelerarea ritmului cardiac, tensiunea
musculară, gânduri negative, iritabilitate etc. Copilul va fi încurajat să fie atent la aceste
semnale și să le recunoască cât mai devreme posibil.
 Tehnici de calmare și relaxare: Terapeutul va învăța copilul tehnici de calmare și
relaxare pentru a reduce intensitatea simptomelor. Acestea pot include tehnici de
respirație controlată, exerciții de relaxare musculară progresivă sau utilizarea imaginilor
mentale liniștitoare. Copilul va fi încurajat să practice aceste tehnici în situații de stres
sau când simptomele încep să apară.
 Gestionarea impulsurilor: Terapeutul va lucra cu copilul pentru a-i oferi strategii de
gestionare a impulsurilor și a comportamentului agresiv. Aceste strategii pot include
tehnici de amânare a reacțiilor impulsive, cum ar fi numărarea până la zece sau retragerea
temporară din situația provocatoare. Copilul va fi încurajat să practice aceste strategii și
să le aplice atunci când simptomele apar.
 Reevaluarea și regândirea situațiilor: Terapeutul va ajuta copilul să își reevalueze și să
își regândească situațiile care declanșează comportamentul agresiv. Copilul va fi încurajat
să exploreze perspective alternative și să găsească modalități mai sănătoase de a răspunde
 provocărilor sau conflictelor. Aceasta poate implica identificarea alternativei la
comportamentul agresiv, cum ar fi comunicarea assertivă sau căutarea ajutorului unui
adult.
În a patra ședință de intervenție cu copilul agresiv, terapeutul va continua să lucreze în
direcția schimbării comportamentului agresiv și dezvoltarea abilităților adecvate de gestionare a
emoțiilor și a conflictelor. Iată cum ar putea arăta a patra ședință:
 Evaluarea progresului: Terapeutul va începe prin a discuta cu copilul și părintele despre
progresul observat de la ședința anterioară. Se va analiza modul în care copilul a aplicat
abilitățile învățate și se vor recunoaște eventualele îmbunătățiri.
 Identificarea modelelor de comportament: Terapeutul va analiza împreună cu copilul
și părintele situațiile specifice în care comportamentul agresiv apare în mod repetat.
Scopul este de a identifica modelele de comportament și factorii declanșatori, astfel încât
să se poată interveni în mod eficient.
 Consolidarea abilităților de gestionare a emoțiilor: Terapeutul va continua să ofere
sprijin și să exerseze tehnici de gestionare a emoțiilor cu copilul. Se vor discuta strategii
suplimentare de reglare a emoțiilor și se va încuraja practicarea acestora în diferite
situații.
 Dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor: Terapeutul va lucra cu copilul
pentru a dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor în mod pașnic și eficient. Se vor
explora alternative constructive de comunicare și strategii pentru a face față situațiilor de
conflict.
 Exerciții practice și rol-play: Terapeutul poate propune exerciții practice și activități de
rol-play în care copilul să își exerseze abilitățile de gestionare a comportamentului
agresiv. Acest lucru poate ajuta la înțelegerea și aplicarea mai concretă a tehnicilor în
situații reale.
 Sărbătorirea progreselor și încurajarea: Terapeutul va recunoaște și va sărbători
progresele copilului în gestionarea comportamentului agresiv. Se vor oferi încurajări și
feedback pozitiv pentru eforturile depuse și rezultatele obținute.
 Planificarea următoarelor pași: Terapeutul va lucra împreună cu copilul și părintele
pentru a planifica următoarele pași în intervenție. Se vor stabili noi obiective pentru
perioada următoare și se vor programa ședințe de terapie suplimentare.
În a cincea ședință de intervenție, se poate aborda utilizarea tehnicilor de desensibilizare
pentru a ajuta copilul cu comportament agresiv să se confrunte cu stimuli sau situații care îi
provoacă anxietate sau reacții agresive excesive. Aceste experimente comportamentale de
desensibilizare îi permit copilului să se expună gradual și controlat la stimuli provocatori,
ajutându-l să-și dezvolte abilități de gestionare a reacțiilor și să-și schimbe comportamentul
agresiv într-unul mai adaptativ. Iată cum ar putea arăta a cincea ședință:
 Ierarhia de stimuli provocatori: Terapeutul și copilul vor crea o ierarhie a stimulilor
provocatori, clasificându-i în funcție de gradul de anxietate sau provocare pe care îl
generează pentru copil. Stimulii pot fi situații sociale, evenimente sau obiecte care
declanșează comportamentul agresiv. Ierarhia va cuprinde stimuli de la cei mai puțin
provocatori la cei mai provocatori.
 Expunerea graduală: Copilul va fi expus treptat și controlat la stimulii din ierarhie,
începând cu cei mai puțin provocatori și avansând spre cei mai provocatori. Terapeutul
va încuraja copilul să se confrunte cu acești stimuli într-un mediu sigur și controlat,
oferindu-i sprijinul și îndrumarea necesară.
 Tehnici de relaxare: În timpul expunerii la stimuli provocatori, copilul va fi învățat să
utilizeze tehnici de relaxare pentru a-și menține nivelul de anxietate sub control. Aceste
tehnici pot include respirația profundă, relaxarea musculară progresivă sau utilizarea
imaginilor mentale liniștitoare. Copilul va fi încurajat să practice aceste tehnici în timpul
expunerii la stimulii provocatori.
 Observarea și monitorizarea reacțiilor: Copilul va fi încurajat să observe și să
monitorizeze propriile reacții în timpul expunerii la stimuli provocatori. Terapeutul va
ajuta copilul să identifice schimbările în gânduri, emoții și comportament și să le
înregistreze într-un jurnal sau într-un registru al reacțiilor.
 Reflecție și reevaluare: După fiecare expunere, copilul va fi încurajat să reflecte asupra
experienței și să-și reevalueze gândurile și percepțiile legate de stimuli provocatori.
Terapeutul va lucra cu copilul pentru a identifica gândurile disfuncționale și a le înlocui
cu gânduri mai adaptative și realiste.
În a șasea ședință de intervenție cu copilul agresiv, terapeutul va continua să lucreze pentru
consolidarea schimbărilor comportamentale pozitive și dezvoltarea abilităților de gestionare a
emoțiilor și a conflictelor. Iată cum ar putea decurge a șasea ședință:
 Evaluarea progresului: Terapeutul va începe prin a discuta cu copilul și părintele despre
progresul observat de la ședința anterioară. Se va evalua dacă copilul a reușit să aplice
abilitățile învățate și dacă s-au observat îmbunătățiri în comportamentul agresiv.
 Analizarea situațiilor problematice: Terapeutul va explora împreună cu copilul și
părintele situațiile recente în care comportamentul agresiv a persistat sau a reapărut. Se
va analiza ce factori au contribuit la aceste situații și se va identifica moduri alternative
de a face față acestora.
  Exerciții și jocuri de rol: Terapeutul poate propune exerciții și jocuri de rol în care
copilul să-și exerseze abilitățile de gestionare a conflictelor și de comunicare non-
agresivă. Aceste activități pot ajuta la consolidarea și aplicarea învățăturilor într-un mod
interactiv și plăcut.
 Strategii de control al impulsurilor: Terapeutul va lucra cu copilul pentru a dezvolta
strategii specifice de control al impulsurilor în situații de provocare sau frustrare. Se vor
explora tehnici precum numărătoarea inversă, pauzele de respirație sau refocalizarea
atenției.
 Consolidarea abilităților sociale: Terapeutul va continua să sprijine dezvoltarea
abilităților sociale ale copilului. Se vor explora și practica tehnici de ascultare activă,
empatie și rezolvare a conflictelor în relațiile cu colegii și cu adulții.
 Lucrul cu părinții: Terapeutul va discuta cu părinții despre strategiile eficiente pe care
le pot aplica acasă pentru a sprijini progresul copilului. Se vor oferi sfaturi și recomandări
specifice și se va explora modalități de consolidare a învățăturilor în viața de zi cu zi.
 Planificarea următoarelor pași: Terapeutul va lucra împreună cu copilul și părintele
pentru a planifica următoarele pași în intervenție. Se vor stabili noi obiective și se vor
programa ședințe de terapie suplimentare sau resurse suplimentare, cum ar fi cărți sau
materiale de lectură relevant.
În a șaptea ședință de intervenție cu copilul agresiv, terapeutul va continua să lucreze pentru
consolidarea schimbărilor comportamentale pozitive și dezvoltarea abilităților de gestionare a
emoțiilor și a conflictelor. Iată cum ar putea decurge a șaptea ședință:
 Evaluarea progresului: Terapeutul va începe prin a discuta cu copilul și părintele despre
progresul observat de la ședința anterioară. Se va evalua dacă copilul a reușit să aplice
abilitățile învățate și să reducă comportamentul agresiv.
 Explorarea gândurilor și sentimentelor: Terapeutul va încuraja copilul să
împărtășească gândurile și sentimentele sale în legătură cu progresul și schimbările
observate. Acest lucru poate oferi o perspectivă mai profundă asupra procesului de
schimbare și a nevoilor copilului.
 Consolidarea abilităților de gestionare a emoțiilor: Terapeutul va continua să ofere
sprijin și să exerseze tehnici de gestionare a emoțiilor cu copilul. Se pot explora noi
strategii și se pot consolida abilitățile deja învățate pentru a face față provocărilor în mod
sănătos și non-agresiv.
 Lucrul cu părinții: Terapeutul va continua să ofere sprijin și consiliere părinților în
gestionarea comportamentului agresiv al copilului acasă. Se vor explora și se vor discuta
 strategii și tehnici specifice pentru a asigura un mediu de sprijin și pentru a promova
schimbările comportamentale pozitive.
 Consolidarea abilităților sociale: Terapeutul va continua să sprijine dezvoltarea
abilităților sociale ale copilului. Se vor explora și practica tehnici de rezolvare a
conflictelor și de comunicare adecvată în diverse situații sociale.
 Identificarea factorilor de recidivă: Terapeutul va explora împreună cu copilul și
părintele eventualele situații în care comportamentul agresiv a reapărut sau a persistat. Se
vor identifica factorii declanșatori și se va discuta despre moduri de a evita recidiva și de
a face față provocărilor viitoare.
 Planificarea următoarelor pași: Terapeutul va lucra împreună cu copilul și părintele
pentru a planifica următoarele etape ale intervenției. Se vor stabili noi obiective și se vor
programa ședințe de terapie suplimentare sau alte resurse necesare pentru sprijinirea
progresului copilului.
În a opta ședință de intervenție, este important să se realizeze o recapitulare a progresului
făcut de copil în gestionarea comportamentului agresiv și să se elaboreze planuri de viitor pentru
a continua dezvoltarea abilităților și îmbunătățirea comportamentului. Iată câteva aspecte cheie
care pot fi abordate în această ședință:
 Recapitularea progresului: Terapeutul va aduce în discuție schimbările pozitive
observate în comportamentul copilului de-a lungul intervenției. Vor fi evidențiate
momentele și situațiile în care copilul a utilizat cu succes tehnici și strategii de gestionare
a agresivității, precum și îmbunătățirile observate în relațiile cu ceilalți și performanțele
școlare.
 Evaluarea obiectivelor și a planului de intervenție: Terapeutul și copilul vor revizui
obiectivele stabilite inițial și progresul în atingerea acestora. Se va discuta despre
eficacitatea tehnicilor și strategiilor utilizate și despre orice ajustări sau adaptări necesare
pentru a obține rezultatele dorite.
 Identificarea nevoilor și a provocărilor viitoare: Terapeutul va explora împreună cu
copilul eventualele nevoi sau provocări care ar putea apărea în viitor și care ar putea
influența comportamentul agresiv. Acestea pot include situații noi, schimbări de mediu,
relații conflictuale sau factori de stres. Identificarea acestor aspecte ajută la pregătirea
copilului pentru a face față cu succes provocărilor viitoare.
 Planificarea de strategii și tehnici suplimentare: Pe baza nevoilor identificate,
terapeutul va ajuta copilul să dezvolte și să însușească noi strategii și tehnici de
gestionare a agresivității. Acestea pot include abilități de comunicare assertivă, rezolvare
 de probleme, empatie și auto-control. Planificarea acestor strategii suplimentare asigură
că copilul are resursele necesare pentru a face față situațiilor dificile în viitor.
 Reafirmarea sprijinului și continuarea intervenției: Terapeutul va reafirma
disponibilitatea sa de a sprijini copilul și familia în continuarea intervenției și va sublinia
importanța aplicării în practică a abilităților și tehnicilor învățate. Vor fi stabilite și
programate următoarele ședințe sau întâlniri pentru a monitoriza progresul și a oferi
suport suplimentar.
În a noua și ultima ședință de intervenție, accentul se va pune pe evaluarea generală a
progresului copilului, consolidarea abilităților și elaborarea unui plan de continuitate pentru a
asigura sustenabilitatea rezultatelor obținute. Iată câteva aspecte cheie care pot fi abordate în
această ședință:
 Evaluarea generală a progresului: Terapeutul va evalua progresul global al copilului în
gestionarea comportamentului agresiv. Vor fi discutate schimbările observate în
comportament, relațiile cu ceilalți și performanța școlară. Se vor evidenția realizările și
îmbunătățirile, iar copilul va fi încurajat să-și exprime propria perspectivă asupra
progresului făcut.
 Consolidarea abilităților dobândite: Terapeutul va revizui abilitățile și strategiile de
gestionare a agresivității pe care copilul le-a învățat și le-a aplicat cu succes în timpul
intervenției. Copilul va fi încurajat să-și reafirme cunoștințele și să demonstreze modul în
care poate utiliza aceste abilități în situații practice.
 Identificarea resurselor de sprijin: Terapeutul va explora împreună cu copilul și
familia resursele de sprijin disponibile în mediul său, cum ar fi membrii familiei,
prietenii, cadrele didactice sau alți profesioniști implicați. Aceste resurse pot oferi sprijin
continuu și pot contribui la menținerea rezultatelor obținute în timpul intervenției.
 Plan de continuitate: Terapeutul va colabora cu copilul și familia pentru a elabora un
plan de continuitate care să asigure aplicarea și menținerea abilităților și strategiilor
învățate în viața de zi cu zi. Acest plan poate include stabilirea unor obiective pe termen
lung, stabilirea unui sistem de recompense și reevaluarea periodică a progresului.
 Încheierea intervenției: Terapeutul va încheia oficial intervenția, exprimându-și
aprecierea față de copil și familie pentru eforturile depuse și progresul realizat. Se vor
sublinia resursele și strategiile pe care copilul le are acum la dispoziție pentru a face față
provocărilor viitoare.
În final, terapeutul va oferi recomandări și sugestii pentru a menține și continua dezvoltarea
copilului în direcția unui comportament mai adaptativ și sănătos. Totodată, va fi clarizată
disponibilitatea terapeutului de a fi contactat în caz de nevoie ulterioară.
 În concluzie, pot afirma că intervenția terapeutică pentru gestionarea comportamentului
agresiv al copilului este un proces complex și individualizat. Prin intermediul mai multor ședințe,
terapeutul lucrează împreună cu copilul pentru a identifica cauzele și factorii declanșatori ai
agresivității, pentru a dezvolta abilități de gestionare a emoțiilor și pentru a învăța strategii
alternative de rezolvare a conflictelor. În cadrul ședințelor de intervenție, sunt utilizate diferite
tehnici și abordări terapeutice, cum ar fi restructurarea cognitivă, managementul simptomelor,
desensibilizarea și experimentele comportamentale. Acestea ajută copilul să devină conștient de
propriile emoții și reacții, să le gestioneze în mod adecvat și să înlocuiască comportamentul
agresiv cu abordări mai adaptative. Pe parcursul intervenției, copilul este încurajat să-și dezvolte
abilități de comunicare, rezolvare a problemelor și control al impulsurilor. De asemenea, se
încurajează implicarea familiei și identificarea resurselor de sprijin din mediul copilului pentru a
asigura sustenabilitatea progresului obținut. Ultima ședință de intervenție este rezervată evaluării
finale, consolidării abilităților dobândite și elaborării unui plan de continuitate. Acest plan are
rolul de a asigura aplicarea și menținerea abilităților învățate și de a oferi copilului și familiei
sprijinul necesar în viitor.
Este important de menționat că succesul intervenției depinde de angajamentul și cooperarea
copilului, a familiei și a terapeutului. Rezultatele obținute pot varia în funcție de complexitatea
situației și de factorii individuali specifici fiecărui copil. Intervenția terapeutică pentru
gestionarea comportamentului agresiv poate avea un impact semnificativ asupra copilului,
ajutându-l să dezvolte abilități sociale și emoționale sănătoase și să își îmbunătățească relațiile cu
ceilalți. Prin învățarea modurilor alternative de a face față provocărilor și de a rezolva
conflictele, copilul dobândește instrumente prețioase pentru a construi o viață mai echilibrată și
mai fericită.