Furnizorii de Farmacia

factură
medicamente spitalului

factură
Virează banii prin OP

Serviciul financiar al Spitalului N.I.R. Contabilitate

Universitar C.F. Iaşi

Fluxul informaţional privind fundamentarea cheltuielilor cu medicamentele la Spitalul Universitar C.F.

Iaşi
Indicatori specifici

Orice unitate sanitară foloseşte un sistem bine definit de indicatori de rezultate, indicatori uniformizaţi pe economie,
întrucât activităţile ce se desfăşoară în oricare unitate sanitară trebuie judecate, în final, după principii unice. Necesitatea
utilizării unui sistem unitar de indicatori rezultă şi din necesitatea armonizării sistemului economic şi de evaluare a activităţii
sanitare la nevoile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru compararea activităţilor.
Studiile publicate de O.M.S. definesc noţiunea de evaluare ca “un proces care are în vedere un sistem elaborat de
comensurare a obiectivelor cuprinse într-un program, precum şi de adaptabilitate şi eficacitate a acestui program, şi felul în
care el a fost acceptat de toate părţile interesate”. Cu alte cuvinte, evaluarea reprezintă procesul de măsurare precisă şi
sistematică a realizării unor programe bine definite anterior şi nu are nimic în comun cu termenul de evaluare, utilizat de multe
ori necorespunzător, de studiu al unor indicatori de dinamică sau de concluzie în analiza stării de sănătate. Înţelesul corect al
noţiunii de evaluare este strict legat de noţiunea de program şi de plan, în cazul de faţă a unui program de sănătate.
Practica naţională, cât şi cea internaţională, sub directa îndrumare a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a realizat şi
utilizează în evaluarea unui program de sănătate un sistem de indicatori medico-sanitari, indicatori care trebuie urmăriţi şi în
dinamică:
 Indicele de asigurare cu paturi, calculat ca raport între numărul de paturi din unităţile spitaliceşti şi numărul de locuitori:

nr. de pa turi
 1.000 (paturi la 1.000 locuitori).
nr. de locuitori

 Indicele de ocupare a paturilor de spital, care poate fi exprimat în zile sau în procente:

nr. de zile (conta bile ) de s pita liza re

(zile),
nr. de pa turi
respectiv:

nr. de zile (conta bile ) de s pita liza re

x 100 (%).
nr. de pa turi x 365

Un indice de ocupare apropiat de 365 zile reflectă o lipsă acută de capacitate de spitalizare. În general, se consideră
raţional un indice de ocupare de 300 - 330 zile/an (în funcţie de împrejurări sau de specialităţi), căruia îi corespund 80 - 90%.
 Durata medie de spitalizare, care se calculează ca:

nr. de zile (conta bile ) de s pita liza re

(zile).
nr. de bolna vi

Acest indice trebuie calculat concomitent cu indicele de utilizare a paturilor, întrucât un indice mai mare de utilizare
a paturilor se poate datora şi unei durate mai mari de spitalizare a bolnavilor, peste necesar.
Durata medie de spitalizare nu este numai un indicator contabil-financiar, ci este şi un indice care apreciază calitatea
actului medical, alături de ceilalţi indicatori specifici ai activităţii medicale, cum ar fi: numărul de decese, indicatorul
neconcordanţei dintre diagnosticul de ieşire şi diagnosticul de intrare.
 Indicele de durată, calculat ca:
nr. de zile de spitalizare, pe cauze
nr. de bolnavi ieşiţi, pe cauze
Alături de durata medie de spitalizare, acest indicator reflectă şi rulajul bolnavilor pe un pat de spital şi care
corespunde numărului de bolnavi pe un pat, pe an, calculat ca:
numărul de bolnavi
numărul de paturi
1
 Acest indice trebuie să corespundă, de fapt, şi cu raportul dintre utilizarea patului şi durata medie de spitalizare. Cu
cât indicele privind rulajul este mai mare, cu atât activitatea unităţii sanitare respective este considertă mai bună.
 Indicele stării de externare, care reprezintă:

numărul de decese
numărul de bolnavi ieşiţi

Acest sistem de indicatori specifici activităţii sanitare reprezintă numai aprecierea calităţii actului medical şi nu poate
să exprime un indice de apreciere global dacă nu este completat şi cu costurile asistenţei medicale.
Ca indicatori de apreciere din punct de vedere financiar a unităţii sanitare, se utilizează următorul sistem:
 Cheltuielile pe un pat, care se calculează ca raport între plata netă şi numărul mediu de paturi. Indicatorul se calculează pe
total cheltuieli (cheltuieli cu personalul şi cheltuieli materiale) şi separat pentru medicamente şi materiale sanitare.
 Cheltuielile pe un bolnav, care se calculează ca raport între plata netă şi numărul de bolnavi.
 Cheltuielile pe zi de spitalizare, care se calculează ca raport între plata netă şi numărul de zile de spitalizare.
În orice caz, aceşti indicatori se compară în dinamică şi nu între diferite spitale sau între secţiile unui spital, întrucât
acestea au specific propriu şi au nivele de ierarhizare diferite. Din această cauză, se impune elaborarea unui algoritm de calcul
care să elimine particularităţile individuale ale fiecărei unităţi.