Universitatea Valahia din Târgovişte

Facultatea de Ingineria Materialelor şi Mecanică

Specializarea/AnuI: SM/Anul III
Student: Marinescu Elena-Mihaela
Formator: Dan Ungureanu

TEMĂ DE CASĂ
BAZELE RUPERII MATERIALELOR
Încercarea la tracțiune la temperatura ambiantă
Material: Bară forjată din oțel ø 65 mm;

Raport de încercare:

1) Se va preciza orientarea, poziția și direcția de prelevare a epruvetei;

2) Se va desena epruveta de tracțiune, cu toate cotele necesare;
3) Se va trasa diagrama σ-ε corespunzătoare diagramei F-ΔL anexate;
4) Se vor calcula urmatoarele caracterisitici: Rm, Rp0,2, Rt0,5, Ag, Agt, At.

Bibliografie:

Standard roman SR EN 10002-5/1995 Încercarea la tracțiune

Cuprins:
I. Orientarea, poziția și direcția de prelevare a epruvetei
1. Generalități;
2. Epruvete prelucrate;
3. Epruvete neprelucrate;
4. Tipuri de epruvete;
5. Forma epruvetelor;
6. Pregătirea epruvetelor;
7. Calculul dimensiunilor epruvetelor;
8. Diagrama Tensiune-Deformare.

II. Calcul urmatoarelor caracterisitici: Rm, Rp0,2, Rt0,5, Ag, Agt, At

Indicatii:
Pentru determinarea diametrului, lungimii calibrate si a lungimii totale a
epruvetei se va aplica relatia: Lo=K*(So)1/2; K=5,65. Din acesta relatie se
determina aria epruvetei (So), diametrul (d), cunoscand faptul ca proba are
sectiune circulara. Valoarea obtinuta pentru diametrul probei se rotujeste la cel
mai apropiat intreg. Celelalte relatii de calcul sunt: Lc >= Lo+d/2; Lt >= Lc+2d.
Pentru reprezentarea diagramei σ−ε si calculul caracteristicilor de la punctul 4,
va puteti ghida dupa modelul atasat pe platforma si discutat la laborator. Atentie
la selectarea valorilor lui ∆Lp si ∆Lt, a.i. Ft0.5>Fp0.2, respectiv Rp0.5 >Rp0.2
 1. Generalități

Forma și dimensiunile epruvetelor depind de forma și dimensiunile

produselor metalice ale caror caracteristici mecanice trebuiesc determinate.
Epruveta se obține în general prin prelucrarea unei probe dintr-un
semifabricat turnat sau din produs. Totuși produsele cu sectiuni constante
(profile, bare, sârme, etc…) precum și epruvetele turnate în stare brută (de ex.
fonte, aliaje neferoase ) pot fi supuse încercării fără a fi prelucrate.
Sectiunea transversală a epruvetelor poate fi circulară, pătrată,
dreptunghiulară, inelară sau în cazuri speciale de altă formă.
Epruvetele pentru care lungimea initială în repere este raportată la aria
secțiunii inițiale prin relația: L0 = K×√S0 se numesc proporționale. Valoarea
coeficientului “K” – utilizată pe plan internațional este : 5,65.
Lungimea inițială între repere nu trebuie să fie mai mică de 20 mm. Când
aria secțiunii transvesale a epruvetei este prea mică, pentru ca, această
condiție să fie satisfăcută cu valoarea 5.65 a coeficientului “K”, se poate
utiliza fie o valoare “K” superioară (de regulă : K = 11.3), fie o epruvetă
neproporțională.

2. Epruvete prelucrate

Epruvetele prelucrate trebuie să aibă o zonă de racordare, între capetele de

prindere și porțiunea calibrată, când acestea sunt de dimensiuni diferite.
Dimensiunile acestei zone pot fi importante și se recomandă ca ele să fie
diferite în specificațiile materialelor, dacă acestea nu sunt prezentate în anexa
repectivă.
Capetele de prindere pot avea orice formă – adaptată la dispozitivele de
fixare ale mașinii.
Lungimea porțiunii calibrate (Lc) sau în cazul în care epruveta nu are zonă
de racordare, lungimea liberă între fălci, trebuie să fie totodată superioară
lungimii inițiale între repere (L0).

3. Epruvete neprelucrate

În cazul în care epruveta este constituită dintr-un tronson brut de produs

sau dintr-o bară de încercat neprelucrată, lungimea liberă între fălci trebuie să
fie suficientă pentru ca reperele să fie la o distanță convenabilă față de aceste
fălci.
În cazul epruvetelor brute turnate, acestea trebuie să aibă o zonă de
racordare între capetele de prindere și porțiunea calibrată. Dimensiunile
acestei zone sunt importante și se recomandă ca ele să fie diferite în
standardul de produs. Capetele de prindere pot avea orice formă adoptată la
dispozitivele de prindere ale masinii.
 Lungimea porțiunii calibrate (Lc) trebuie să fie întotdeauna mai mare
decat lungimea inițială între repere (L0).

4. Tipuri de epruvete

Principalele tipuri de epruvete sunt definite în anexele A până la D în

funcție de forma și tipul produsului, așa cum se indică în tabelul imediat
următor. Alte tipuri de epruvete pot fi prevăzute în standardele de produs sau
convenite prin accord.

Tipul produsului
Benzi - Table Sârme Bare Profile

Anexa
corespun
zătoare
cu grosime în cu diametrul sau cu o latură, în milimetri, de
milimetri, de
0,1≤ grosime < 3 - A
- <4 B
≥3 ≥4 C
Țevi D

5. Forma epruvetelor
În general, epruveta se prelucrează și porțiunea prelucrată trebuie să fie
racordată prin raze de curbură cu capetele de prindere, care pot avea orice formă
adaptată la dispozitivele de fixare ale mașinii de încercare.
Raza de racordare trebuie să fie cel puțin egală cu 2 mm – pentru epruvete
cilindrice.
Profilele, barele etc. se pot încerca eventual pe tronsoane brute.
În general, diametrul porțiunii calibrate a epruvetelor cilindrice prelucrate
nu trebuie să fie mai mic de 4 mm.

6. Pregătirea epruvetelor
Epruvetele trebuie să fie prelucrate și prelevate conform prescripțiilor
standardelor europene pentru diferite materiale. Pregătirea lor trebuie
realizată astfel încât să nu afecteze caracteristicile materialului. În special,
zonele eventual ecruisate prin tăiere la foarfecă sau la presă trebuie eliminate
prin prelucrare.
 7. Calculul dimensiunilor epruvetelor

Lungimea portiunii calibrate a epruvetei prelucrate Lc, trebuie sa fie: Lc

≥ L0+(d/2)

Pentru determinarea diametrului, lungimii calibrate și a lungimii totale

a epruvetei se va aplica relația : L0 = K×√S0 unde :
K=5,65 –este constanta
L0=50mm
2
S0= L02/ K2=502 / 5,652=2500 / 31,992=78,31 mm

Lǎţimea porţiunii calibrate a epruvetei se determina din aria secţiunii

iniţiale:
S0 = b×d
S 0 78 , 31
b= = =1,204 mm
d 65

unde d = 65 mm
Lungimea porţiunii calibrate a epruvetei prelucrate L c, trebuie sǎ fie egalǎ
cu:
În cazul epruvetelor cu secţiune circularǎ :

Lc =L0 + ( d2 )=82 , 5 mm
Cunoaștem faptul că proba are sectiune circulară de aici rezultă:

S0=πd2/4 => d2=4 S0/π => d2=4×78,31/3,14 => d2= 99,763 =>
d= 9.98 mm

Valoarea obținută pentru diametrul probei se rotujeste la cel mai apropiat întreg.
d= 10 mm

Lungimea totală(Lt) a epruvetei este dată de relația:

Lt ≥ Lc +2d
Lc≥ L0 + d/2 => Lc≥ 50+10/2 => Lc≥55 mm
Lt ≥55+2×10 => Lt ≥ 75 mm
 Diagrama corespunzatoare diagramei F – ΔL
Se utilizeaza formulele:

θ=F/S0 [N/mm2];

ε= (ΔL/L0)×100[%]

1. ΔL=9x2/90 => ΔL= 0,2 mm

din diagrama F – ΔL F=25000N
120 unități...............40000N
75 unități.................x N => x1=40000×75/120 => x1= 25000N
σ1= 25000/78,31 => σ1=319.24 [N/mm2]
ε1= 0.2/50×100 => ε1= 0.4%

2. ΔL=9×7/90 => ΔL= 0,7 mm

din diagrama F – ΔL F=25900N
120 unități...............40000N
77,7 unități.................x N => x2=40000×77,7/120 => x2= 25900N
σ2 =25900/78,31 => σ2=330.74 [N/mm2]
ε2= 0,7/50×100 => ε2= 1,4%

3. ΔL=9×15/90 => ΔL= 1,5 mm

din diagrama F – ΔL F=30500N
120 unități...............40000N
91,5 unități.................x N => x3=40000×91,5/120 => x3= 30500N
σ3= 30500/78,31 => σ3=389.48[N/mm2]
ε3= 1,5/50×100 => ε3= 3%

4. ΔL=9×28/90 => ΔL= 2,8mm

din diagrama F – ΔL F=34900N
120 unități...............40000N
104,7 unități.................x N => x4=40000×104,7/120 => x4=
34900N
2
σ4= 34900/78,31 => σ4=445.66[N/mm ]
ε4= 2,8/50×100 => ε4= 5,6%

5. ΔL=9×32/90 => ΔL= 3,2mm

din diagrama F – ΔL F=35400N
120 unități...............40000N
106,2 unități.................x N => x5=40000×106,2/120=>x5=35400N
σ5= 35400/78,31=> σ5=452.04 [N/mm2]
ε5= 3.2/50×100 => ε5= 6,4%
6. ΔL=9×45/90 => ΔL= 4,5 mm
din diagrama F – ΔL F=36000N
120 unități...............40000N
108 unități.................x N => x6=40000×108/120=>x6=36000N
σ6= 36000/78,31=> σ6=459,71 [N/mm2]
ε6= 4,5/50×100 => ε6= 9%

7. ΔL=9×55/90 => ΔL= 5,5 mm

din diagrama F – ΔL F=36800N
120 unități...............40000N
110,4 unități.................x N =>x7=40000×110,4/120 => x7=36800N
σ7= 36800/78,31=> σ7=469.93 [N/mm2]
ε7= 5,5/50×100 => ε7= 11%

8. ΔL=9×68/90 => ΔL= 6,8 mm

din diagrama F – ΔL F=35300N
120 unități...............40000N
105,9 unități.................x N=> x8=40000×105,9/120=> x8= 35300N
σ8= 35300/78,31 => σ8=450.77 [N/mm2]
ε8= 6,8/50×100 => ε8= 13,6 %

9. ΔL=9×75/90 => ΔL= 7,5 mm

din diagrama F – ΔL F=35200N
120 unități...............40000N
105,6 unități.................x N =>x9=40000×105,6/120 => x9=35200N
σ9= 35200/78,31 => σ9=449.5 [N/mm2]
ε9= 7,5/50×100 => ε9= 15 %

10.ΔL=9×84/90 => ΔL= 8,4 mm

din diagrama F – ΔL F=34000N
120 unități...............40000N
102 unități.................x N =>
x10=40000×102/120 => x10= 34000N
σ10= 34000/78,31 => σ10=434.17 [N/mm2]
ε10= 8,4/50×100 => ε10= 16,8 %
Tabel 2
Nr. F[N] σ [N/mm2] Δl [mm] ε [%]
crt.
1 25000 319.24 0.2 0,4
2 25900 330.74 0.7 1,4
3 30500 389.48 1.5 3
4 34900 445.66 2.8 5,6
5 35400 452.04 3.2 6,4
6 36000 459.71 4.5 9
7 36800 469.93 5.5 11
8 35300 450.77 6.8 13,6
9 35200 449.5 7.5 15
10 34000 434.17 8.4 16,8

Diagrama F – Δl
 Încercarea la tracțiune la temperatura ambiantă

Prin efectuarea încercării la tracțiune este evaluată elasticitatea,

plasticitatea și rezistența mecanică a materialului, la temperatura ambiantă.
Elasticitatea este proprietatea unui material de a se deforma sub acțiunea
unor forte exterioare și a reveni sub forma inițială după încetarea acțiunii
forțelor deformatoare.
Plasticitatea este proprietatea unui material de a se deforma sub acțiunea
solicitărilor mecanice și de a nu reveni la forma inițială, respectiv de a-și
menține configurația obținută prin deformare, după ce solicitările și-au încetat
acțiunea.
Încercarea la tracțiune se efectuează pe epruvete cu forma și dimensiunile
prescrise de SR EN 10002. Epruvetele folosite în mod obițnuit au o porțiune
centrală, cu secțiune circulară și două capete de prindere pe mașina cu care se
realizează încercarea. Pe porțiunea calibrată a epruvetelor sunt marcate două
repere la distanța L0. Pentru epruvetele cu secțiune circulară L0=5d0.

Mașina folosită pentru realizarea încercării la tracțiune este prevăzută cu

dispositivele necesare pentru măsurarea și înregistrarea variației forței F și a
deformației liniare produse epruvetei, ΔL = L - L0. Prin înregistrarea continuă a
valorilor mărimilor F și a alungirii ΔL, se poate construi curba dependenței
F=f(L), numită diagrama încercării la tracțiune sau diagrama forță – alungire.
reprezentând în coordonate rectangulare variația tensiunii (convenționale)
ς=F/S0 [N/mm2] în funcție de alungirea specifică ε = ΔL/L0 * 100[%],
rezultă curba caracteristică tensiune – deformație specifică (CCCT), ς = f(ε) –
diagrama Hooke.
Cu ajutorul CCCT, construită pe baza încercării la tracțiune, se pot
evidenția particularitățile comportării oricărui material solicitat mecanic și se pot
defini principalele caracteristici mecanice ale materialului.
La începutul încercării la tracțiune CCCT este liniară, respectiv se
înregistrează o proporționalitate între tensiune și deformație. Materialul prezintă
o comportare elastică deoarece la începutul încercării este respectată legea lui
Hooke (ς = E * ε). Panta CCCT, reprezintă modulul de elasticitate longitudinal
al materialului (tgα = E).
Pe măsură ce crește intensitatea forței de tractiune F, materialul supus
încercării începe să sufere deformații plastice, și dependența dintre ς și ε nu mai
este liniară. La unele materiale metalice începutul procesului de deformare
plastică este caracterizat printr-o alungire continuă a epruvetei, sub acțiunea unei
forțe care rămâne constantă. Tensiunea la care se produce creșterea
deformațiilor specific, fără creșterea forțelor de întindere, respective se produce
curgerea materialului este denumita limită de curgere aparentă (R0,2).
Prin creșterea tensiunilor peste limita de curgere, se produce la început o
deformare plastică, uniformă a porțiunii calibrate a eprubetei. La o anumită
valoare a forței de întindere, într-o zonă oarecare a porțiunii calibrate se produce
gâtuirea epruvetei, datorită unei deformări plastice excesive. Solicitând în
continuare epruveta, gâtuirea se accentuează, și la epuizarea capacității de
deformare plastică a materialului, survine ruperea. Tensiunea corespunzătoare
forței maxime de solicitare a epruvetei înainte de rupere, se numește rezistență
mecanică (Rm).
a) Rezistența la tracțiune (rupere):
Rm=Fmax/S0 [N/mm2]
Din graficul F – Δl => Fmax = 36800 [N]
So=78,31 mm
=> Rm=36800/78,31=> Rm=469.93[N/mm2].

b) Calculul limitei de curgere:

Rp0,2=Fp0,2/So [N/mm2]
 Pentru stabilirea limitei de curgere a materialului metalic analizat se
procedează astfel:
Calculăm valoarea lui ΔLp
ΔLp=0,2/100 x Lc=> ΔLp=0,2/100 x 55=> ΔLp=0,11mm

Din diagrama F – Δl pentru ΔLp=0.11mm ducem o dreaptă paralelă cu

zona elastică a curbei până ce o intersectează. Punctul respectiv îl
proiectăm pe ordonata corespunzătoare forței (F), astfel vom obține
valoarea Fp0,2
Fp0,2=25000[N]

=> Rp0,2=25000/78,31 => Rp0,2=319.24[N/mm2].

c) Limita de extensie convențională:

Rt0,5= Ft0,5/So [N/mm2]

Metoda de determinare a limitei de extensie convenționale (0,5%) este în

mare măsură la fel cu cea de determinare a limitei de curgere Rp0,2.

Calculăm valoarea lui ΔLt

ΔLt=0,5/100 x Lc=> ΔLt=0,5/100 x 55=> ΔLt=0,275mm

În a doua etapă din diagrama F – Δl, pentru ΔLt0.275mm ducem o

dreaptă
paralela pe abscisa corespunzătoare deformației materialului (Δl) până ce
aceasta intersectează graficul. Punctul respectiv îl proiectăm de ordonata
corespunzătoare forței (F), astfel vom obține valoarea lui Ft0,5.

Din diagrama F – Δl => ΔLt=0.275mm

Ft0,5=25200[N]
=> Rt0,5=25200/78,31 => Rt0,5=321.8[N/mm2].

Rt0,5=321.8[N/mm2] > Rp0,2=319.24[N/mm2]

După ruperea epruvetei, așezând cap la cap cele două părți ale epruvetei
rupte, se măsoară distanța dintre cele două repere care au definit lungimea L 0, a
epruvetei deformate. Sub actiunea forței, epruveta s-a lungit iar distanța dintre
repere a ajuns la Lu (lungimea ultimă). De asemenea, în zona de gâtuire
secțiunea s-a redus și a ajuns la Su (secțiunea ultimă).
 Astfel, pot fi determinate alte două caracteristici mecanice ale
materialului.
-alungirea la rupere Ag = (Lu – L0)/L0 * 100[%]
-gâtuirea la rupere Z = (S0 - Su)/S0 * 100[%]

d) Calculul alungirii totale procentuale la rupere At:

Din punctul de pe grafic corespunzător ruperii epruvetei se va duce o
perpendiculară pe abscisa (ε). Distanța dintre originea graficului și respectivul
punct o notăm cu Ltp.
At= Llp/ L0*100 [%]
Ltp= (L0+Δl)- L0 => Ltp= Δl => Ltp= 11,75
At=11,75/50*100 => At= 23,5 %
e) Alungirea procentuală după rupere Az:
A2= Lpr/ L0*100 %
unde Lpr se obține ducând din punctul de rupere al epruvetei din diagrama
F – Δl o dreaptă paralelă cu dreapta unde materialul are comportament elastic la
axa Δl
Lpr=8.4mm => A2=8.4/50*100 => A2=16,8%
f) Alungirea procentuală totală sub forța maximă Agt:
Agt=Ltfm/L0 * 100[%]
Din punctul de pe grafic corespunzător valorii maxime a deformației (R m)
se va duce o perpendiculară pe abscisa (ε). Distanța dintre originea graficului și
respectivul punct o notăm cu Ltfm .
Ltfm=9mm => Agt= 9/50*100 => Agt =18 %
g) alungirea procentuală sub forța maximă Ag:
Ag= Lfm/LO * 100[%]
Din punctul de pe grafic corespunzător valorii maxime a deformației (R m)
ruperii epruvetei se va duce o dreaptă paralelă cu componenta elastică a curbei
până intersectează abscisa (ε). Acel punct îl notăm cu Lfm.
Lfm=5mm => Ag= 5/50*100 => Ag= 10%
Agt> Ag