Referat religie scrisoarea lui Seneca

Seneca – „Scrisori către Lucilius (Vol.1)”

Seneca

Lucius Annaeus Seneca este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi stoici ai Romei. Alături de
Marcus Aurelius, Seneca este considerat cel mai complet reprezentat al acestui curent
filosofic. Deși școala filosofică stoică a fost fondată în jurul anilor trei sute înaintea lui
Hristos, de către Zenon din Kition, aceasta a căpătat o influență importantă în timpul
existenței Imperiul Roman, însă a fost detronată apoi de către influențele religiei creștine. Pe
lângă statutul de filosof, Seneca a îndeplinit și rolulurile de om de stat și dramaturg.
Totodată, acesta a fost preceptor al împăratului Nero, la comanda căruia s-a sinucis, pentru
presupusa complicitate în cadrul complotului de asasinare care a avut loc asupra sa.
 Lucrările acestui filosof constau în eseuri filosofice, nouă tragedii, o satiră și o sută douăzeci
și patru de scrisori. Optezeci dintre acestea sunt incluse în primul volum al cărții intitulate
„Scrisori către Lucilius”. Aceste scrisori sunt realizate sub o notă morală, abordând subiecte
din viața umană de zi cu zi, precum prietenia, dragostea, moartea, virtutea, legătura omului
cu natura, studiul, sărăcia, fericirea, liniștea sufletească sau datoriile omului în societate.
Toate aceste teme sunt abordate dintr-o perspectivă stoică, motiv pentru care textul capătă
însemnătate filosofică și, mai mult decât atât, prin parcurgerea sa putem analiza diferite
tipuri de învățături pe care acest curent a reușit să le dezvolte pe parcursul existenței sale.

Cele optzeci de scrisori din carte sunt împărțite în nouă capitole, în funcție de subiectele
abordate în cadrul acestora, dar și a ordinii cronologice în care ele au fost redactate și
transmise către Lucilius.. Astfel, capitolele sunt prezentate ca fiind cărți (de la Cartea I până
la Cartea a IX-a), în finalul volumului existând trei pagini destinate notelor biografice asupra
vieții lui Seneca.

În prima parte a cărții sunt încadrate doisprezece scrisori, cu subiecte referitoare la dorințele
umane de posesie materială, filosoful stoic oferind explicații cu privire la ce anume înseamnă
bogăția cu adevărat, dar și teme precum necesitatea unui comportament și a unei gândiri de
înțelept în societate. Seneca îi oferă prietenului său Lucilius învățături cu privire la aceste
concepte ale vieții, însă apelează și la unul dintre curentele rivale ale stoicismului, la
epicurism, afirmând că „…îmi stă în obicei să trec și prin tabăra dușmană, nu ca dezertor, ci
ca și cercetaș” (pag. 20).

Referitor la temele menționate în acest paragraf, Seneca abordează una dintre perspectivele
de bază ale stoicismului, și anume trăirea vieții în conformitate cu natura și înțelegerea
acesteia ca o parte dintr-un întreg. Astfel, întâmpinăm învățături precum: „Niciun bun nu îi
este de folos celui ce îl posedă dacă sufletul nu este pregătit să îl piardă…” (pag. 24) sau
„…nu are cum să fie plăcută posesiunea unui bun din care nimeni altcineva nu se
împărtășește.” (pag. 30).

Autorul vorbește despre felul în care acționează natura și felul în care omul trebuie să
trăiască în conformitate cu aceasta, nu împotriva ei, ci fiind parte din ea. Prietenia este un
element nobil și foarte apreciat pentru Seneca, motiv pentru care acest subiect este
dezbătut în mai multe scrisori. El pune foarte mult accent asupra importanței acestei relații
interumane și a adevăratei însemnătăți a ei: „Dacă însă socotești prieten pe cineva în care
nu te încrezi ca în tine însuți, greșești amarnic și nu ai înțeles îndeajuns valoarea adevăratei
prietenii.” (pag. 21).