Blestemul marimii

In centrul problemei, dupa cum au obervat criticii, a fost scala pura a intreprinderilor baronilor. Era
vorba de ,, Blestemul marimii “ care le-a dat acestor oameni puterea infioaratoare pe care o
detineau. Insa contra-atacul baronilor se baza pe faptul ca noua economie necesita o planificare
centrala. ,, Ziua combinarii este aici sa persiste “ a sustinut Rockefeller intr-un interviu din anii 1920,
pe masura ce Europa experimenta diferite moduri de planificare statala. ,,Individualismul a disparut
si nu mai e cale de intors “.

Era vorba de un sentiment resimtit de catre planificatorii New Deal cand, intr-un raspuns catre
the Great Depression, acestia au abandonat secole de politici antimonopoliste. In locul acestora, ei
au gasit modalitati de gestionare centralizata a unui sistem capitalist la care nu si-a imaginat nimeni
o intoarcere la nivelele de ascensiune ale secolului al nouasprezecelea.

Carnegie a avut o dorinta mai coplesitoare pentru aprecierea publicului decat Rockefeller ar fi
parut vreodata sa ceara, insa avea o determinare similara de a se prezenta activand in favoarea
interesului public. Dupa ce si-a vandut afacerea, Carnegie s-a mutat intr-o vila nou construita in
Manhattan (dotata cu un lift si un prototip de sistem de aer conditionat) si a scris tratate intr-o
biblioteca cu motouri de tipul scoala duminica pictate inalt pe pereti. Privind sus de la biroul sau
catre indemnul ca ,, doar de propriul tau repros sa te temi”, Carnegie era ingrijorat in legatura cu
constrastul dintre ,, palatul milionarului si cocioaba muncitorului”.

Pentru a combate hazardele ,,comunitatile rigide” traind in ,,ignoranta comuna” si ,,neincredere

comuna”, acesta a investit milioane de dolari pentru a construi biblioteci publice – peste 2500 dintre
acestea din toata lumea. Aceasta generozitate era posibila datorita afacerii vaste pe care acesta o
crease si a fost astfel , pentru acesta, dovada ca marile concentrari avere pot(cel putin in mainile
potrivite, precum ale sale) cauza o raspandire de proportii a beneficiului public.

O lume pe cale de disparitie

Contrar modului in care acestia sunt adesea inchipuiti, baronii nu erau de fapt nici campionii pietelor
libere nelimitate si nici a individualismului nelimitat. Paternalii mai mult decat libertarienii, vedeau
planificarea centrala rationala ca pe antidotul insecuritatii si al irationamentului competitiei pietii.
Laudati pentru rolul lor in navala modernitatii, acestia s-au intors la virtutile unei lumi pe cale de
disparitie si ingrijorata de consecintele spirituale si sociale ale diferentei dintre bogati si saraci la care
ei contribuisera asa mult. Succesul lor material fiind asigurat, baronii au cautat ceva mai mult:
validarea pentru care munca lor sa merite publicului/ sa fie meritata de public.

Acesti industrialisti mai presus decat viata au avut o capacitate prea umana pentru pentru
fraudarea de sine , si este usor – si nu pe deplin nedrept – sa-i acuzi de ipocrizie. Dar asta nu
inseamna ca ar trebui nu le luam in serios propriile lor rationamente. Spusele acestor baroni aduca la
iveala multe despre cum acesti oameni imputerniciti au decis sa ne modeleze lumea.