Istoria comunicării v-6

Presa, considerata multă vreme a patra putere în stat, a jucat un rol important în
comunicare. Sintagma se referea inițial la locul ocupat de reprezentanții presei în Parlament și
puterea funcției a fost asociată multă vreme cu ziarul britanic The Times. Perspectiva
americană a fost mai inovatoare și cuprinzătoare – Bennett, un scoțian stabilit peste ocean,
declara: „Ambiția mea este de a face din presă marele organ și pivot al guvernului, al
societății, comerțului, finanțelor, religiei și al întregii civilizații omenești." La începutul
secolului XX, pretutindeni în lume, presa devenise o forță a societății și o metaforă a libertății
de exprimare, chiar dacă existau state în care se votau legi de ținere sub control a ziarelor.
Uneori se găseau soluții alternative: în Rusia țaristă exista o presă clandestină.
Odată cu reducerea costurilor, au apărut tabloidele și ziarele bulevardiere ori de
„taifas." Creșterea numărului acestora a afectat vânzările de volume de ficțiune, deoarece se
citea mai ușor o știre sau un articol, limbajul fiind accesibil. Presa încerca să pună accent pe
dimensiunea educațională a răspândirii informațiilor, dar destul de repede a apărut
controversa cu privire la obiectivitatea, respectiv partizanatul presei pe o piață liberă.
In 1886, la Birmingham, a luat ființa Asociația Națională a Ziariștilor, una dintre
primele forma importante de organizare a acestei bresle. In 1907, se creează sindicatul
jurnaliștilor. Cei care practicau meseria nu erau educați în acest sens, deprinzând meseria din
mers. Prima școala adevărată de jurnalism a luat ființă la Universitatea Columbia, din Statele
Unite, în 1912. Profesorii de acolo explicau dorința oamenilor de a cumpăra ziarele nu doar
cu argumentul informării necesare, ci și pentru că aveau vieți plictisitoare, iar ceea ce citeau
constituia un substitut – împrumutau emoțiile altor persoane. Ei trăiau povești condensate.
Aceasta cerere semnificativă explică și apariția edițiilor de seară care se vindeau foarte bine.
În secolul al XIX-lea, accentul de interes se modifică: se caută relatările însoțite de
articole cu opinii exprimate succint și deja însoțite de publicitate. Din 1900, reclamele conțin
din ce în ce mai multe imagini în detrimentul cuvintelor. Banii investiți în acest domeniu
ating cote recod și cresc vertiginos de la deceniu la deceniu. Existau voci care susțineau
întemeiat că jurnalismul a devenit o ramură a comerțului.
Apare jurnalismul de investigație, supranumit „scormonit prin gunoiul" magnaților,
politicienilor, persoanelor de notorietate etc. Dar, devenind monopolul oamenilor bogați,
presa s-a îndepărtat evident de idealurile democrației. Presa promova și interesele noii
tehnologii – de pildă, în 1909, a sponsorizat zborul lui Blériot peste Canalul Mânecii.
 În 1922 a fost fondat BBC-ul. A fost semnalul pentru preluarea puterii și ajungerea pe
primul loc în zona de interes a populației, fapt confirmat și devenit realitate la finalul celui de
al doilea Război Mondial. De altfe, a și fost principalul mijloc prin care regele, primul-
ministru și alte personalități s-au adresat populației. Posibilitatea de a auzi vocea în timp real
a impresionat.