Actori în procesele globalizării

Penciu Răzvan - Cristian

 Actorii globalizării sunt prezentaţi relativ diferit în studiile de specialitate.
Un rol important în selectarea şi analiza actorilor globalizării îl are concepţia
autorilor respectivi cu privire la globalizare, ca fenomen dinamic şi complex. Astfel,
în Guide de formation sur globalisation dans les Amériques, în calitate de actori ai
globalizării sunt menţionaţi următorii:
Guvernele
Acestea sunt un prim actor al globalizării. Există două modalităţi de
aplicare a strategiilor de globalizare de către guverne. Mai întâi, potrivit
voinţei lor, dacă statul respectiv este destul de puternic, îndeosebi economic
sau ca elevi model, când forţa lor nu le permite să-şi aleagă politicile
economice de urmat, mai ales atunci când depind de organismele financiare
internaţionale şi de organizaţiile economice globale ai căror membri sunt.
Unele dintre aceste politici economice, ca politicile tarifare, comerciale
sau politicile de investiţii, fac obiectul înţelegerilor între partenerii privilegiaţi
care negociază şi semnează acorduri numite regionale, deşi, în realitate, sunt
acorduri între câteva ţări.
Instituţiile economice internaţionale şi regionale
• Ele reprezintă, la ora actuală, unul dintre principalii vectori ai
globalizării.

Pentru a înţelege locul şi rolul lor în calitate de actor într-o strategie a

globalizării, este interesant de alcătuit o listă cu acestea.
În fruntea listei, se vor afla, desigur, marile organizaţii economice
internaţionale, printre care se numără:
Banca Internaţională de Reconstrucţie (B.I.R.D.);
Banca Mondială (B.M.);
Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.);
Organizaţia Mondială a Comerţului (O.M.C.- în 1994 a luat locul
GAAT).

Apoi, sunt organizaţiile economice regionale, cum ar fi:

Comisia pentru America Latină şi Caraibe a O.N.U. şi Banca
Interamericană de Dezvoltare.
Societăţile transnaţionale
• Acestea sunt un alt actor deosebit de important al
globalizării.
Transferul activităţilor întreprinderilor peste
frontierele naţionale a fost, fără îndoială, fenomenul
major al sfârşitului secolului al XX-lea.
Globalizarea este impulsionată de societăţile
transnaţionale, care, astfel, mondializează propriul
proces de producţie şi care determină guvernele să
adopte legi ce favorizează luarea în sarcină, prin pieţe, a
producţiei şi a repartiţiei bunurilor colective. În prezent,
există în jur de 60.000 de societăţi transnaţionale,
dintre care doar 4.000 în ţările mai puţin dezvoltate.
Organizaţiile şi mişcările sociale sunt un alt actor al globalizării
• Ele sunt ultimul actor al globalizării în termeni de putere economică, dar primul în termeni de
putere politică. Toate acestea sunt cunoscute şi sub numele de societate civilă.
• De regulă, în rândurile sale se includ organizaţiile nonguvernamentale, iar dintre ele, cele mai
bogate sunt consultate în legătură cu globalizarea.
Populaţia statelor
Aceasta din urmă, periodic, este chemată să valideze, prin referendum, măsurile cerute de
globalizare. Cele mai recente cazuri sunt cele ale populaţiei Franţei şi Olandei care au fost solicitate
să se pronunţe în privinţa acceptării sau nu a Constituţiei Uniunii Europene.
Important este, însă, faptul că persoanele cu drept de vot dintr-o ţară sau alta, fără a se
organiza ca o structură distinctă a societăţii civile, pot fi un actor social redutabil în ceea ce priveşte
acţiunile şi măsurile impuse de fenomenul globalizării.
Mulțumesc pentru atenție!
Bibliogafie
▪ https://administrare.info/domenii/rela%C8%9Bii-
interna%C8%9Bionale/18300-actori-ai-
globaliz%C4%83rii?tmpl=component&print=1
▪ Hirst, P. şi Thompson, G., Globalizarea sub semnul
intrebării.
▪ Economia internațională şi posibilități de guvernare,
Editura Trei, Bucureşti, 2002.
▪ Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D. şi Perraton, J.,
Transformări globale. Politică, economie şi cultură,
Editura Polirom, Iaşi, 2004.
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Globalizare
▪ https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines
/economy/20190603STO53520/beneficiile-
globalizarii-economice-in-europa