Istoria nursingului

─ Referat ─

“Cei care au îmbrățişat această profesie sunt chemați să aline

suferințele, să ofere sprijin, să ajute indivizii să se ocupe de propria
sănătate, să transforme "a fi bolnav" în "a fi sănătos".

Profesia de asistent medical /nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultați în
recunoașterea ei .Cunoscută și chiar practicată din perioada preistorică “arta de a îngriji” are
un caracter universal dar recunoașterea ca profesie s-a produs la jumatatea secolului al XX-
lea. Profesia de asistent medical/ nursa în lexicul anglo-saxon reprezintă în egală măsură
știința și arta, nursingul cunoscând în lunga sa perioadă de evoluție 3 etape distincte :

 Un sistem de îngrijiri bazat pe vindecătorii tradiționali și autoângrijire , cu

interpretarea fenomenelor legate de boală prin prisma tradițiilor religioase și culturale
ale fiecarei comunitați în parte ; în epoca primitivă nu găsim nici medici , nici nurse
 A 2-a etapa de dezvoltare a îngrijirilor de sănătate apare odata cu creștinismul ;
creștinismul insuflă în persoana care îngrijește devotament , caritate și simțul datoriei.
S-au creat primele centre de primire destinate bolnavilor și săracilor ,
instituționalizarea subliniind funcția de ajutor social a nursingului punându-se accent
pe dispensarizarea îngrijirilor corporale și psihice .
 A 3-a etapa este legată de dezvoltarea sociala si economică , etapă în care monopolul
religios și / sau al acțiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat .In mai toate
țările lumii au aparut școli pentu pregătirea asistentelor medicale și a personalului
auxiliar

Secolul XX căuta să definească cât mai exact termenul de nursing/ nursa plecând
de la definiția simplă în care « nursa este profesionistul care hrănește , încurajeaza și
protejeaza o persoană, fiind pregatită pentru a îngriji bolnavi , răniți si bătrâni ».Etimologic
cuvântul nursa este folosit ca substantiv și derivă din latinescul nutrix care înseamnă mamă
adoptivă.

In anul 1899 a luat ființă Consiliul International al Nurselor care are ca scop
ămbunătățirea îngrijirilor de sănătate și a condițiilor de lucru , profesia de nursă fiind direct
legată de societate. În prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu
exigențe sporite . Nursingul este o activitate complexă , nursa trateaza pacientul complex ,
bio-psiho-social în vederea asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizica , psihica și
socială. OMS definește sănătatea individuală ca și « stare de bine completă din punct de
vedere fizic , mintal și social și nu numai absența bolii sau infirmității » .Deci datorita
complexității , nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie în profesie , în
care vocația este înlocuită de profesionalism .

1
 Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria dezvoltării societății
umane cu perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care s-au influentat reciproc ,
cunoasterea lor fiind necesară nu numai pentru a cinsti memoria înaintașilor ci si pentru ca «
acei care nu țin minte trecutul sunt condamnați să-l repete », Santayana . Medicina a fost
inițial dominată de magie , actele terapeutice bazându-se pe ritualuri religioase și pe
instincte , preocuparea dominantă fiind dispariția durerii. Papirusurile egiptene din 1600
înainte de Hristos prezintă îngrijirea plăgilor, incizia abceselor și îmbălsămarea cadavrelor .

În Grecia antică, medicina este influențată de cea egipteană prin intermediul

fenicienilor.Apar o serie de școli medicale în Rodos, Kos, Knidos, care se ocupau de prevenirea
(Zeița Hygeia ) și tratarea bolilor ( Zeița Panakeea).
Hippocrat( 460-375 Î.H.) considerat părintele medicinei a întemeiat școla din Kos
și pe lângă juramânt care cuprinde aspecte deontologice valabile și in ziua de azi a scris în peste
60 de volume, pe specialități : anatomie și fiziologie medicala, ortopedie, chirurgie, etc.
informații de specialitate care au fost baza unor descoperiri științifice ulterioare .

„Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea şi Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi
iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:

 Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart
cu el cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi
şi să-i învăţ această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit.
 Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai
acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia.
 Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi
buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.
 Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi
da vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
 Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa.
 Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.
 În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine
departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni
liberi sau sclavi.
 Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici
tăcerea este o datorie.
 Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de
renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci
contrariul.”

Epoca modernă și conteporană a generat reforme și-n sănătate, cu baze științifice

de invațământ medical . Florence Nightingale (1820-1910) a revoluționat modul de îngrijire al
bolnavilor; îngrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci să se bazeze pe ințelepciune și știința.
F.Nightingale a inființat la Londra, Scoala de Nursing Nightingale ,aceasta fiind prima formă
de învățământ organizat de ingrijire a bolnavilor . In mod paradoxal, sunt mulți oameni care nu
au auzit de ea, desi este considerataă a fi o adevarată legendă; a fost precursoarea serviciului

2
sanitar modern. Datorită ambiției și devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al
XIX-lea s-au transformat în instituții de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si
cu personal de specialitate pregatit să intervină în orice moment. Capacitatea ei intelectuală
deosebită, altruismul și energia ei au consacrat-o în domeniu și i-au asigurat un loc în istorie. De
altminteri, în Londra există un muzeu care îi poartă numele și unde se regăsesc acte care i-au
apartinut.
Florence Nightingale s-a născut pe 12 mai 1820 în Italia, din părinți britanici, iar
numele ei a fost inspirat de orașul în care a văzut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte
înstărită, ea a avut șansa pe care extrem de puține femei o aveau la vremea respectivă-anume,
aceea de a beneficia de o educație îngrijită, într-una dintre cele mai prestigioase universități din
lume, respectiv Cambridge. Micuța Florence a dovedit de la bun început reale abilități academice
și înclinație spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toată lumea se aștepta ca ea
să se căsătorească. De altminteri, de pretendenți nu ducea lipsă, dat fiind faptul că era o fată
foarte bogată, educată și, nu în ultimul rând, frumoasă. Dar planurile ei erau cu totul altele; la
vârsta de 17 ani a declarat că simte că și-a găsit "menirea", ca urmare a faptului că, spunea ea, ar
fi primit un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit și m-a chemat în slujba Lui".
Dat fiind faptul ca Florence nu era preocupată în mod deosebit de religie, nu s-a pus nici o
secundă problema că ar fi fost vreo mistică sau că ar fi avut halucinații. Această înclinație avea să
se manifeste începând cu vizite tot mai frecvente în căminele de bătrâni și spitale, unde încerca
să stea cât mai mult timp în preajma surorilor medicale. Părinții ei au fost la început total
împotriva dorinței fiicei lor de a deveni asistentă, pentru că în secolul al XIX-lea această
profesiune nu era considerată ca fiind una "onorabilă" (aceasta, pe langa faptul că, dacă Florence
ar fi muncit, s-ar fi considerat că familia ei este în pragul ruinei). Tanara a părut ca se supune
părinților săi și abandonându-și pe moment intențiile, a plecat într-o excursie în străinătate
împreună cu doi prieteni. Cei trei au călătorit în Italia, Grecia și Egipt, însă la intoarcere Florence
era mai hotarâtă ca oricând să-și urmeze vocația. În acest scop, ea s-a înscris la un curs de trei
luni in domeniul asistenței medicale, ceea ce i-a permis să ocupe un post de infirmieră, pe care
nu l-a mai părăsit până în 1854. În anul 1854, în timpul războiului din Crimeea, Florence
Nightingale a dat dovadă de extraordinara sa capacitate de organizare. Condițiile din spitalele
pentru soldații englezi răniți în Crimeea erau cu adevărat jalnice, mai ales în acea situație; lipsea
îngrijirea medicală de specialitate, iar igiena era inexistentă. Tinerii soldați mureau în spital,
chiar dacă rănile lor nu erau letale, ci din cauza instalării septicemiei. Pentru a imbunătăți
situația, guvernul britanic a hotărât să trimită pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu
și anume pe Florence Nightingale. Aceasta, însoțită de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate
de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854. Florence și echipa sa s-au
ocupat cu maximă rigurozitate de curățenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de
fașe și pansamente din tifon, precum și de alimentația, până atunci cu totul improprie, a
soldaților. În urma acestor măsuri puse în practică extrem de riguros, mortalitatea în rândul
răniților s-a redus simtitor. Dezvoltarea unităților spitalicești, ca unități de îngrijire a bolilor
grave, accesibile tuturor categoriilor sociale a condus la apariția Nursingului Clinic, care este
practicat și în ziua de azi.
Pentru a omagia memoria lui Florence Nightingale- fondatoarea primei școli
laice de asistente medicale din lume, cea care a dat o identitate acestei nobile profesii și a făcut
ca ea să fie respectată și valorizată de comunitate, Consiliul Internațional al Asistenților
Medicali, creat la sfârșitul secolului al XIX- lea, în 1899 cu susținerea și grație muncii

3
desfășurate de Florence Nightingale, a declarat ca ziua ei de naștere 12 Mai să devină Ziua
Internațională a Asistenților Medicali din întreaga lume.
Ea s-a îmbolnăvit atât de grav, încât, după revenirea în Anglia, la vârsta de 37 de ani, a
rămas paralizată la pat. Cu tenacitate și ambiție, ea și-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea
de organizare a spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate în India, a
înființat și a condus școlile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul că, practic, consultațiile
aveau loc în dormitorul lui Florence sau prin corespondență. I-au cerut părerea miniștri, generali
și directori, iar ea le-a răspuns cu același profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieții, să
scrie peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei.
Datorită ei, s-a înființat Academia Medicală Militară și Școala de infirmiere de pe lângă Spitalul
Sf. Thomas. Cu timpul, depresia ei, revenită sub influența bolii, s-a agravat. Florence a limitat
contactul cu exteriorul până la minimul necesar. Se simțea singură și neîmplinită. Niciodată nu s-
a căsătorit, deși spre bucuria mamei, la început, a avut mulți pretendenți. Unul dintre ei, Richard
Monckton Milles, a iubit-o toată viața. Din păcate, refuzat după șapte ani de încercări, acesta nu
s-a mai întors niciodată.
La bătrânețe s-a împăcat cu oamenii: mult timp și l-a petrecut cu infirmierele sale la picnicurile
organizate la proprietatea surorii sale din Chaydon și și-a vizitat familia. În anul 1901 și-a pierdut
definitiv vederea, ceea ce a împiedicat-o să mai poarte corespondență. Șase ani mai târziu, ca
recunoaștere a activității sale, i s-a acordat Ordinul pentru merite deosebite.

Florence Nightingale a murit pe 13 august 1910 și a fost înmormântată în cavoul familiei

din East Wellow.

VIRGINIA HENDERSON (1897 – 1996) – a pus bazele nursingului

modern. S-a afirmat cu putere în instruirea şi formarea în nursing şi mai ales în cercetare. Este
creatoarea primei teorii ştiințifice a nevoilor de îngrijire a omului sănătos şi bolnav. Pacientul
este o entitate complexă, corpul şi sufletul fiind inseparabile.

A urmat cursurile Şcolii Militare de Nursing în 1921, pe cele ale Colegiului Profesorilor
la Universitatea Columbia, unde a absolvit în 1934, iar din 1934 până în 1948 a predat cursuri de
nursing la aceeaşi universitate.

In 1953 VIRGINIA HENDERSON s-a alăturat Şcolii de Nursing Yale, al cărei decan,
Annie Warburton Godrich i-a fost mentor în primii ani de activitate profesională. Aceşti ani
petrecuți la Yale au fost de maximă productivitate.
Virginia Henderson în calitate de profesor emerit a fost şi consultant de nursing pentru întreaga
lume. A primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității Yale.

Consiliul Internațional al Asistenților Medicali a recunoscut în iunie 1985 că VIRGINIA

HENDERSON aparține lumii - când i-a fost înmânat primul Premiu Christianne Reimann -

4
admițând că ideile ei au trecut dincolo de granițele naționale. Intr-adevăr anii care au urmat i-au
adus multe onoruri, (doctor onorific) şi a fost solicitată să țină cursuri la Colegiul Britanic Regal
de Asistente Medicale, la Sorbona şi la Asociația Japoneză de Nursing.

Din opera VIRGINIEI HENDERSON sunt foarte cunoscute POSTULATELE,

considerate astăzi temelia instruirii în şcolile de nursing. Cităm, între altele:

 Tot omul tinde spre independenţa sa şi o doreşte;

 Omul formează un tot – omul holistic, având 14 nevoi fundamentale;

 Când o nevoie nu este satisfacută, individul nu este complet, întreg şi independent;

 Personalităţi din istoria profesiei noastre

A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (înlocuind persoana), suplimentar (ajutând
individul), şi complementar (lucrând cu individul); Toate acestea cu scopul de a ajuta individul/
pacientul să se descurce, pe cât posibil singur.
Incepând din 1960 VIRGINIA HENDERSON a dat nursingului o varietate de definiții în cadrul
cărora funcția principală o are asistenta. Una dintre acestea, clasică, este: “ asistenta face pentru
alții, ceea ce ar face aceştia, dacă ar avea puterea, dorința şi cunoştiințele necesare”; asistenta
trebuie să-l facă pe pacient să devină independent de îngrijiri, cât de repede posibil.

“Nursingul înseamnă să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre
sănătate sau recuperare, să ajuți individul să-şi folosească fiecare acțiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoaşterea, necesare
pentru a o face” - VIRGINIA HENDERSON 1952.

Printre modelele existente, modelul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului,

sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe atingerea independenţei în satisfacerea
acestor nevoi. Majoritatea conceptelor şi modelelor demonstrează necesitatea abordării persoanei
prin prisma tuturor nevoilor, fiind relevant că asistenta medicală, prin natura profesiei, acordă
îngrijiri persoanei - ca un întreg bio-psiho-social, nu numai din punct de vedere medical.

Starea de boală reprezintă ruperea echilibrului creat de organism cu mediul său, stare ce
constituie un semnal de alarmă tradus printr-o suferință fizică şi/sau psihică, o dificultate sau o
inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. Acest dezechilibru este un eveniment
negativ pentru individ, ceea ce poate duce până la respingerea socială a pacientului din anturajul
său.

A fi asistentă medicală înseamnă:

 să nu fi niciodată plictisită;

5
 să fi deseori frustrată;

 să fi înconjurată de probleme;

 să ai multe de făcut şi atât de puţin timp;

 să porţi o responsabilitate foarte mare şi să ai foarte puţină autoritate;

 să intri în vieţile oamenilor, ale copiilor şi să marchezi o diferenţă; unii te vor

binecuvânta, aţii te vor blestema;

 vei vedea oameni (copii) în starea lor cea mai proastă… şi în starea lor cea mai bună;

 nu vei înceta niciodată să fi uluită de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de a

îndura şi de curajul acestora;

 vei vedea viaţa începând şi sfârşindu-se;

 vei repurta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare;

 vei plânge mult;

 vei râde mult;

 vei şti ce înseamnă să fi om şi să fi uman!

 Consiliul Internațional al asistenților medicali

 Apreciază în Codul de etică pentru nurse, în 2007 că asistenții medicali au 4

responsabilități fundamentale şi anume;

 De a promova sănătatea;

 De a preveni îmbolnăvirile = de a face profilaxie;

 De a păstra sănătatea;

 De a alina suferința

 De asemenea, conform ICN, nursele dezvoltă şi mențin legătura între indivizi, familii,
comunități şi furnizorii îngrijirilor de sănătate, lucrează autonom şi colaborativ pentru
prevenirea bolilor şi a dizabilităților, conduc şi coordonează îngrijirile.

 Consiliul Internațional al asistenților medicali

Asistenta medicală trebuie să aibă următoarele calități:

6
  Competență profesională;

 Să acorde îngrijiri de sănătate fără discriminări;

 Să cunoască toată legislația din domeniul sanitar;

 Mult devotament, sensibilitate la suferința oamenilor, tact, răbdare, perseverență,

dragoste pentru aproapele său, înțelegere pentru nevoile oamenilor, capacitatea de a
educa.

LUCREŢIA TITIRCĂ n. 1930, la Borşa – Maramureş, este personalitatea română

contemporană cea mai proeminentă a profesiei noastre.

Din anul 1964 a devenit profesoară de Tehnica Ingrijirii Bolnavului şi Directoare adjunctă la
Şcoala Sanitară din Baia Mare; Din 1974 LUCREŢIA TITIRCĂ a fost numită asistentă medicală
şefă coordonatoare a Spitalului Judeţean din Baia Mare, funcţie pe care a onorat-o până în 1989,
când s-a pensionat. Şi după pensionare îşi continuă activitatea în funcţia de Director al Şcolii
Postliceale Sanitare “ Carol Davila” din localitate. Deţine o colecţie impresionantă de diplome,
titluri de onoare şi insigne, primite în ţară sau în străinatate, în Austria, Elveţia, Danemarca,
Republica Moldova şi a obţinut tot atâtea premii, pentru contribuţia importantă la afirmarea
profesiei de asistent medical în România şi pretutindeni;

Este binecunoscuta autoare a peste 10 manuale, pentru asistenţii medicali, care se regăsesc în
programele de învăţământ, examene şi concursuri;

In anul 2002, ca o recunoaştere deosebită a activităţii sale, de peste 40 de ani în slujba profesiei
şi a oamenilor LUCREŢIA TITIRCĂ a primit şi diploma de “ CETĂŢEAN DE ONOARE”
al Municipiului Baia Mare. A avut şi are în continuare capacitatea de a mişca minţile şi inimile
asistenţilor medicali, pentru a ridica prestigiul acestei profesii, căreia şi-a dedicat întreaga viaţă!

In munca sa pentru afirmarea şi dezvoltarea profesiei de asistent medical, LUCREŢIA TITIRCĂ

a făcut pionierat prin cărţile scrise şi poate fi asemuită cu celebrele înaintaşe în domeniu:
Florence Nightingale, Edith Cavell şi Virginia Henderson, femei care au dat identitate acestei
profesii, au pus bazele nursingului modern în lume şi şi-au dedicat viaţa îngrijirii sănătăţii şi
alinării suferinţei umane!

Nursing înseamnă:

 Activitate de natură dependentă ( delegată ) – urmăreşte indicațiile medicului şi oferă

tratamentul necesar conform prescripțiilor acestuia; medicul decide şi asistenta execută
tehnica de îngrijire respectivă;

7
  Activitate de natură independentă ( autonomă)

Decide, oferă îngrijire pacientului din proprie inițiativă, stabileşte relații de încredere şi
transmite informații pacientului în legătură cu problemele de sănătate pe care le are;

Activitate de natura interdependentă – colaborează cu ceilalți membri ai echipei medicale şi

cu persoanele care acordă îngrijiri globale pentru îndeplinirea scopului propus.

Rolul nurselor

Indiferent de locul unde lucrează, asistenta medicală trebuie să îndeplinească 3 roluri majore:

 Practician = implică acțiuni de cunoaştere şi îngrijire directă/ satisfacere a nevoilor

pacientului, familiei sau a celorlalte persoane implicate;
 Rol activ în cercetare = se referă la acele acțiuni întreprinse în scopul studiului efectelor
tehnicilor actuale de îngrijire precum şi metodele care se impun pentru îmbunătățirea
acestora;
 Rolul de LIDER = rol de conducător care impune luarea deciziilor, acte de relaționare şi
influențarea acțiunilor altora în vederea îndeplinirii scopului propus pentru binele
pacientului

"Viața, acest dar prețios, dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat

numai în mâinile asistentei" (Florence Nightingale)