Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexei Mateevici
Date personale
Religie Ortodox
Ocupație poet
preot
educator[*]
militar
traducător
Locul desfășurării
Basarabia[1]
activității
Activitatea literară
Limbi limba română
Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) a fost unul
din cei mai reprezentativi scriitori români din Basarabia.[2] Născut în Gubernia Basarabia,
actualmente Republica Moldova.
În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile „Țăranii”, „Eu cânt”, „Țara”. Tot
aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile românilor basarabeni” (nr.1) și „Din
cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11). - În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat
cercul „Deșteptarea”. Din acest cerc, pe lângă Alexei Mateevici, au făcut parte Daniel
Ciugureanu, Simion Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții. Daniel
Ciugureanu a fost ales președintele cercului. Această asociație avea drept scop luminarea
oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru unire cu România.
După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea. [4] Devine
student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, după
mărturisirea unui coleg, „Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult din literatura rusă
clasică și studiază trecutul istoric și cultural al poporului său.
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe
care-l cunoștea din 1910.
În anul 1994, versurile poeziei Limba noastră au fost alese ca text al Imnului de Stat al Republicii
Moldova. Poezia Limba noastră se fixează definitiv în registrul marii arte, fiind superioară versurilor
pe aceeași temă ale lui George Coșbuc sau George Sion.[6]
În lirica sa, poezia religioasă, uneori remarcabilă (Roagă-te), alternează cu poezia revoltei sociale,
expresie a durerii poetului pentru soarta țăranilor moldoveni, apăsați de nevoi și suferințe.
Poeziile Eu cânt, Țăranii, Cântecul zorilor, Țara împletesc nota elegiacă cu tonalitatea energică și
credința în „ivirea zorilor” dreptății și devin profund definitorii pentru profilul poetului militant.
A colaborat la revista Luminătorul, Viața Basarabiei, Cuvânt moldovenesc etc. cu versuri originale și
traduse (din Al. K. Tolstoi, S. I. Nadson, Gavrila Derjavin, Mihail Lermontov, Alexandr Sergheevici
Pușkin).