Întâmpinarea Domnului

Și când vremea se-mplinise Când cu pruncul înfășat

După cum în lege scris e, Mama-n templu a intrat,
Ca pe prunc să-L duc-ai Lui Simeon era de față
Înaintea Domnului. A luat copilu-n brațe.

Și să pu’e pe altar ,,-D-azi, o, Tu din slăvi cerești

Domnului cerutul dar, Pe-al tău rob să-l slobozești!
Maica Sfântă cu Iisus C-ai mei ochi văzură iată
La Ierusalim S-a dus. Mântuirea așteptată.”

Acolo un om trăia Mama, Iosif se mirau

Simeon el se numea, Vorbele-i când auzeau;
Și ducea pe-acest pământ El spre dânșii s-a-ndreptat
O viață ca de Sfânt. Și așa le-a cuvântat:

Sub povara anilor Maicei Sfinte-apoi i-a zis:

Aștepta nerăbdător, ,,-Iac-Acesta e trimis
A vedea cu ochii lui Spre căderea unora
Mântuirea neamului. Și-nălțarea multora!”

Duhul Sfânt odinioară ,,-După urma Lui odată

Spusu-i-a că n-o să moară, Născătoarea preacurată
Până când aicea jos Ascuțiș de spadă rece
N-o să vadă pe Hristos. Și prin pieptul tău va trece!”