Cărticica Roşie

Traducere în limba română

 PREFAŢĂ
LA A 50-A EDIŢIE ANIVERSARĂ

Publicaţia Arhivelor Hazelden-Pittman este onorată să vă ofere această ediţie

comemorativă a primei ediţii originale Cărticica Roşie. Timp de 50 de ani această carte a ajutat
milioane de oameni să obţină o înţelegere mai bună a alcoolismului, a programului AA, a cărţii
Alcoolicii Anonimi şi a recuperării prin parcurgerea celor Doisprezece Paşi.
Evenimentele care au precedat publicarea în anul 1946 a publicaţiei Cărticica Roşie sunt
strâns legate de cofondatorii asociaţiei AA, Bill Wilson şi Dr. Bob Smith, de începuturile asociaţiei
AA în Minnesota, de Grupul AA Nicollet din Minneapolis şi de creşterea şi structura asociaţiei AA
a anilor '40. Rândurile următoare vor relata povestea unei istorii unice.
*
Cărticica Roşie a fost creată în urmă cu 50 de ani pentru a oferi îndrumare atât pentru
nou-veniţii în asociaţia AA, cât şi pentru cei care încercau să înveţe principiile recuperării prin
intermediul programului celor Doisprezece Paşi. Însăşi existenţa şi publicarea cărţii vorbesc
despre puterea practicilor şi tradiţiilor programului, în special despre tradiţia purtării mesajului
către alţii care suferă. Este o tradiţie care s-a dovedit mereu de actualitate, aşa cum s-a
evidenţiat şi la a 50-a aniversare.
Totul a început în mai 1935 odată cu întâlnirea cofondatorilor AA, Bill Wilson şi Dr. Robert
Smith. Bill, un new-yorkez ce se lăsase de curând de băut, fusese într-o călătorie de afaceri în
Akron, Ohio. În timp ce se afla acolo, încercând să se menţină abstinent, a căutat instinctiv un alt
alcoolic cu care să stea de vorbă; l-a întâlnit pe Dr. Bob, un chirurg care consuma încă băutură.
Ca rezultat al întâlnirii lor, Bill a rămas abstinent, şi pe 10 iunie 1935, dr. Bob a consumat alcool
pentru ultima oară. Această dată este recunoscută ca data fondării asociaţiei Alcoolicii Anonimi.
Înainte de întâlnirea lor istorică, cei doi bărbaţi asistaseră la întruniri ale Grupului Oxford în
propriile oraşe. Deşi Grupul Oxford nu era afiliat nici unei organizaţii religioase, programul
acestuia se baza pe învăţăturile creştine timpurii şi pe Biblie. Practicile Grupului Oxford includeau
predarea voinţei individului în mâinile lui Dumnezeu, îndreptarea faptelor rele comise împotriva
celorlalţi, răstimpuri zilnice de rugăciune şi meditaţie, împărtăşirea poveştii proprii cu ceilalţi şi
ajutorarea altora. Deşi Grupul Oxford nu era desemnat în principal pentru ajutorarea alcoolicilor,
mulţi dintre aceştia au găsit ajutor acolo.
Ingredientul care l-a ajutat pe Bill W. să-l trezească pe Dr. Bob, venea de la dr. William
Duncan Silkworth, un doctor din New York care l-a ajutat pe Bill să se lase de băut. Silkworth,
autorul capitolului "Opinia unui medic" din Alcoolicii Anonimi, a subliniat aspectele medicale şi
psihice ale alcoolismului. Învăţăturile Grupului Oxford şi punctele de vedere ale lui Silkworth
referitoare la alcoolism au devenit pietrele de temelie pe care Bill W. şi dr. Bob aveau să
construiască cei 12 Paşi ai Asociaţiei Alcoolicii Anonimi, care au ajutat milioane de alcoolici şi
familiile acestora să ducă o viaţă mai bună fără alcool.
* *
Cartea Alcoolicii Anonimi a fost publicată pentru prima dată în luna aprilie 1939 când
exista un număr total de aproximativ 100 membri A.A. Deoarece cartea (cunoscută îndeosebi
sub numele de Cartea Mare) începuse să se vândă şi să circule în toată ţara, un membru A.A.
din Chicago, Chan Forman, a purtat mesajul, trimiţând o copie prietenului său din Minneapolis,
Barry Collins. Ca urmare a citirii cărţii, Barry a acceptat programul A.A. şi a început o viaţă fără
alcool în aprilie 1940.
După câteva încercări de a transmite mesajul către doctori (la sugestia lui Chan) în timpul
verii anului 1940, Barry a fost spitalizat datorită unei afecţiuni cronice din cauza căreia suferise
cea mai mare parte a vieţii sale. În noiembrie 1940, Chan şi un alt membru A.A. din Chicago, Bill
2
Long, au sosit la Minneapolis pentru a discuta cu Barry şi pentru a rezolva scrisorile trimise la
sediul A.A. din Chicago, New York de alcoolici disperaţi care căutau ajutor.

Unul dintre aceşti alcoolici era Pat Cronin, care băuse ultima oară pe 11 noiembrie 1940,
după o întâlnire cu Chan şi Bill Long. În timp ce Barry se afla în spital, Pat a început lucrul cu
alcoolicii şi a stabilit prima întâlnire A.A. în Minneapolis. Întrunirea s-a ţinut pe First Avenue
South nr.2218, care încă funcţionează ca cel mai vechi club al Societăţii Alano din Minnesota.
Barry şi Pat erau indispensabili pentru creşterea rapidă a membrilor asociaţiei A.A. din
Minneapolis şi comunităţile din jur. O expresie uzuală în cercurile A.A. este că cineva are nevoie
doar de "un resentiment şi o cană de cafea" pentru a părăsi o întrunire şi a începe alta nouă. La
câţiva ani după ce un alt alcoolic, Ed Webster, s-a alăturat asociaţiei A.A. şi a asistat la întruniri
la nr.2218 începând din anul 1941, Barry, Ed şi alţi 11 membri A.A. au părăsit nr.2218 în luna
decembrie 1943, şi au început un alt grup ce avea să fie cunoscut sub numele de Grupul
Nicollet.
Întrunirile stabilite de Grupul Nicollet erau conduse după cele originale ale Grupului Şcolii
Regale din Akron, în care era membru dr. Bob şi ale Grupului Chicago, care purtase mesajul
A.A. în Minneapolis. Întrunirile generale erau ţinute în serile de marţi şi participau toţi membrii
împreună cu soţiile lor. Unul sau mai mulţi membri vorbeau cu ocazia aniversării primei lor “zile
uscate”; vorbitorii se recunoşteau drept alcoolici şi povesteau despre beneficiile pe care le
primiseră de la asociaţia A.A. În timpul întrunirilor pentru discuţii în grup, membrii erau împărţiţi în
grupuri (numite echipe) ce erau desemnate să conducă întruniri obişnuite în serile de vineri şi
sâmbătă. Membrii grupului îşi îndreptau atenţia înspre discuţii legate de principiile şi practicile
AA.
De-a lungul anilor '40, oricine era interesat să devină membru al Grupului Nicollet trebuia
însoţit la întrunire de un membru activ al grupului. (Se efectua un examen amănunţit şi precaut
pentru a hotărî dacă un nou venit era sau nu un alcoolic potrivit definiţiei din Cartea Mare). Nou-
veniţii trebuiau să demonstreze "naşului” lor că doreau să se oprească din băut şi, alături de
soţiile lor, li se cerea să asiste la "orele de studiu ale celor 12 Paşi" începute şi conduse de Ed
Webster împreună cu ajutorul său, Barry Collins şi alţi membri ai Grupului Nicollet. După
terminarea satisfăcătoare a cursurilor, fiecărui nou-venit i se înmâna o cheie a camerelor clubului
şi devenea un membru activ al grupului.
* *
Formatul şi materialele folosite la cursurile de studiu ai celor 12 Paşi ale Grupului Nicollet
erau notate şi mimeografiate. Copiile circulau de-a lungul Statelor Unite ale Americii şi în
Canada. Având la dispoziţie doar publicaţia Cărţii Mari, pe vremea aceea pentru membrii A.A
notiţele studiului celor 12 Paşi s-au dovedit populare şi de ajutor. O scrisoare primită de Grupul
Nicollet în mai 1946 din Canada, Alberta, Edmonton este tipică pentru cererile adresate grupului:

Stimaţi Domni:
O copie mimeografiată din "O interpretare a celor 12 Paşi" a fost prezentată unuia dintre
membrii noştri de către grupul Winnipeg. Am folosit copia în cadrul întrunirilor noastre şi membrii
au fost entuziasmaţi de lucrare. Deoarece am înţeles că această lucrare remarcabilă provine de
la grupul dvs, ne-aţi putea spune dacă această carte este sub formă de broşură şi dacă am
putea primi câteva copii. Dacă nu, vom face copii mimeografiate şi le vom lega într-un carneţel.
Aşa cum ilustrează această scrisoare, mulţi au găsit că notiţele Studiului celor 12 Paşi
sunt un mijloc exemplar pentru extinderea celor 12 Paşi pentru membrii existenţi şi pentru a face
cunoscute principiile programului noilor veniţi. Pentru ca mai multe din aceste materiale să
ajungă la membrii A.A., notiţele de citit erau legate sub formă de carte. Din respect, Grupul
Nicollet s-a consultat totuşi cu centrele AA şi cu cofondatorii înainte de a publica notiţele. Barry
Collins şi Ed Webster au purtat corespondenţă cu dr. Bob şi centrele A.A. din New York. Barry a
primit următoarele comentarii de la Bobby Burger, secretarul Fundaţiei Alcoolicilor din New York

3
(cunoscută acum sub denumirea de General Service Office), scrise în data de 11 noiembrie
1944:

Dragă Barry:
...Broşura din districtul Washington şi broşura din noul Cleveland "Activitatea Naşului", cu
celelalte încercări sunt toate proiecte locale, aşa cum este şi "O interpretare a celor 12 paşi" a
Grupului Nicollet. De fapt, noi nu aprobăm sau dezaprobăm aceste lucrări locale; prin acestea
vreau să spun că Fundaţia simte că fiecare Grup este îndreptăţit să-şi întocmească propriul
"deschizător de conserve" şi să se bazeze pe meritele proprii. Fiecare dintre aceste puncte de
vedere sunt bune şi foarte puţine au creat vreo controversă. Dar, ca în mai toate lucrurile de
natură locală, ne ţinem deoparte; nu suntem nici pro, nici contra. Cred că sunt cel puţin 25 de
broşuri locale care sunt utilizate şi n-am dat încă de nici una care să nu aibă câteva lucruri bune.
Cred că depinde de fiecare grup în parte dacă doreşte să folosească şi să cumpere aceste
broşuri de la Grupul care le-a iniţiat.
Cu sinceritate, Bobby
(Margaret R.Burger)
Cu ajutorul editorial al cofondatorului asociaţieI A.A., dr. Bob, care a citit manuscrisul în
forma aproape finală, adăugând comentarii şi modificări, publicaţia Cursul studiului celor 12 paşi
a ieşit de sub tipar în luna august 1946 sub titlul Cărticica Roşie. Editorul a fost Compania Call-
Webb, o prescurtare de la Collins şi Webster, situată în Minneapolis.
În anii care au urmat Ed Webster, ale căror prime notiţe deveniseră în final textul cuprins
în Cărticica Roşie, a scris Scaune şi Sticle şi "Personalităţile noastre alcoolice chinuite".
Cărticica Roşie a trecut prîntr-o succesiune de tipăriri, înainte ca Hazelden să fi preluat
distribuţia acesteia, în anul 1976.
* *
Unele dintre ideile găsite în Cărticica Roşie s-ar putea să fi fost exprimate la a patra
întâlnire a Excursiilor Tip Camping de Ziua Fondatorilor ţinute în Minnesota, în timpul verilor
anilor 1944-1947, organizate de Grupul Nicollet, cu membrii A.A. invitaţi, şi asistate de multe
grupuri din Statele Unite ale Americii şi Canada. Pescuitul şi jocul de cărţi însoţeau discuţiile
privind dezvoltarea pe plan naţional al A.A., şi dezbaterea problemelor apărute. Printre membrii
care asistaseră la una sau mai multe ieşiri de acest gen se numărau Dr. Bob şi Anne Smith (o
fotografie cu Dr.Bob ţinând un peşte prins într-una din aceste excursii) se găseşte la pag 300 a
cărţii Dr. Bob şi Bunii Înaintaşi), Earl Treat (primul membru A.A. din Chicago), Ernie Gerig (unul
dintre primii 3 membri A.A. din Toledo, Ohio), Arch Trowbridge (primul membru A.A. din Detroit),
Chan Forman, "Perc" Edgar (primul membru A.A. din Winnipeg, Canada) şi mulţi alţii. Arch
Trowbridge era autorul povestirii din Cartea Mare, "Omul care şi-a învins teama" şi Earl Treat era
autorul unei alte povestiri din Cartea Mare: "S-a vândut ieftin".
* *
De la publicarea ei, Cărticica Roşie a purtat mesajul nu numai către alcoolici, dar şi către
alţii interesaţi. Grupul Nicollet se situa în avangarda acestei comunicări.

Ani de-a rândul Barry Collins a fost rugat să vorbească despre alcoolism şi asociaţia A.A.
a studenţilor la medicină din anii terminali de la Universitatea din Minnesota. Din 1946 până în
1948 s-au dat o serie de dineuri, la care erau invitaţi, de către membrii individuali ai Grupului
Nicollet, membri ai clerului şi doctori. Oaspeţilor li se oferea şansa să vadă camerele clubului şi
să afle despre munca Grupului Nicollet direct de la sursă. Li se ofereau, de asemenea, copii ale
publicaţiei Cărticica Roşie pentru a se familiariza cu formatul de studiu pentru grup şi cu
întrunirile începătorilor. Activitatea de înmânare a copiilor publicaţiei Cărticica Roşie a continuat
până în zilele noastre prin intermediul membrilor Grupului Nicollet care considerau că este cea
mai sigură cale de transmitere a mesajului atât către alcoolici, cât şi către nealcoolici.
* *

4
 Bill Wilson, comentând către Barry Cărticica Roşie în noiembrie 1950 spunea:
"Cărticica Roşie satisface o nevoie clară şi are o circulaţie largă. De aceea, nevoia de ea
este de necontestat. În mod cert, o asemenea carte îşi are locul în A.A. Cândva s-ar putea să
încerc să scriu chiar eu o carte introductivă care, sper, ar putea completa în mod favorabil
Cărticica Roşie. Aici, la Fundaţie, noi nu suntem poliţişti; noi oferim servicii şi membrii A.A. sunt
liberi să citească orice carte doresc."
Doi ani mai târziu Bill va publica Doisprezece Paşi şi Douăsprezece Tradiţii.
După moartea lui dr. Bob în noiembrie 1950, Ed Webster îi scria lui Bill Wilson:
Ne vom ruga cu toţii ca Dumnezeu să-ţi dăruiască o înţelepciune nouă şi înţelegere pentru
a purta povara pe care tu şi Bob aţi împărţit-o înainte. Ai grijă de sănătatea ta, Bill, te dorim încă
mult timp printre noi.
Cele mai bune salutări,
Ed Webster
* *
Cea de-a 50-a ediţie aniversară a publicaţiei Cărticica Roşie nu a fost schimbată faţă de
versiunea ei originală. Totuşi, versiunea originala făcea referiri la numerele paginilor din prima
ediţie a cărţii Alcoolicii Anonimi. Am schimbat acele numere de pagini pentru a reflecta paginile
celei de-a doua şi celei de-a treia ediţii a publicaţiei Cartea Mare. Am corectat, de asemenea,
câteva greşeli de ortografie.
* *
Grupul Nicollet, aflat acum la cea de-a 53-a aniversare, invita cu drag pe cei curioşi şi
doritorii de alte informaţii, să viziteze clubul Asociaţiei, care se afla pe South Penn Avenue la
nr.6301, Minneapolis, Minnesota 55423 (tel.: 612-861-3900). Întrunirile se ţin in zilele de marţi, joi
şi vineri la orele 8.00 p.m.
Bill Pittman
Administrator

Arhivele Hazelden/Publicaţia Arhivelor HP

Institutul Hazelden

NOTA AUTORULUI
Materialul din această Cărticică Roşie este o prelucrare a unei serii de notiţe pregătite
iniţial pentru instruirea în "12 paşi" a începătorilor A.A. şi ca pe o sursă de idei pentru discuţiile
din cadrul întrunirilor A.A. Distribuirea sa se bazează pe dorinţa de a "Purta Mesajul" şi pe
recunoştinţa pentru reîntoarcerea noastră la o existenţă sănătoasă după ce alcoolismul ne-a
făcut viaţa mai mult decât imposibilă.
Multe grupuri, venind în întâmpinarea nevoii A.A. de instruire a noilor membri, au adoptat
acest scurt rezumat al Programului de Recuperare A.A. relatat în Cartea Mare, "Alcoolicii
Anonimi", ca schiţă pentru studiul acelei cărţi. Inaugurarea orelor săptămânale dedicate
îndrumării noilor membrii în străduinţa lor de a înţelege mai bine cei Doisprezece Paşi ca pe un
mod de viaţă, a fost urmată de rezultate remarcabile.
Aceste cursuri, conduse de membri calificaţi, au creat o solidaritate a înţelegerii în Frăţia
noastră. Ele au dus la o legătură mai strânsă cu Cartea Mare, la o înţelegere şi aplicare mai

5
buna a filosofiei sale, la o sponsorizare mai eficientă şi la o scădere vizibilă a recăderilor printre
membrii noştri.

DEDICAŢIE
Această interpretare este dedicată cu sinceritate lui
BILL & Dr. BOB
ca semn al aprecierii eforturilor neobosite ale acestora şi inspiraţiei de a face posibil un Mod de
Viaţă prin care alcoolicii de pretutindeni se pot recupera din alcoolism.
Şirul nesfârşit de oameni recuperaţi din aceasta boală şi cei care au încă nevoie de
ajutor, vor rămâne mereu îndatoraţi fondatorilor Alcoolicilor Anonimi, pentru serviciul generos pe
care l-au făcut tuturor alcoolicilor.
Avem credinţa că fondatorii noştri au fost inspiraţi de o Putere Superioară lor, în munca de
pionierat al Frăţiei Alcoolicilor Anonimi, în editarea cărţii "Alcoolicii Anonimi" şi în exemplificarea
zilnică a filosofiei spirituale a acestui program de recuperare.

INTRODUCERE
Introducerea în programul celor Doisprezece Paşi ai Alcoolicilor Anonimi este oferită cu
smerenie tuturor alcoolicilor, bărbaţi şi femei, ale căror "vieţi au devenit de necontrolat" din cauza
neputinţei în faţa alcoolului.
Scopul acestei interpretări este de a ajuta nou-venitul să pună la punct cât mai repede un
program de 24 ore bazat pe modul de viaţă A.A. Subiectul îşi are originea într-o informaţie de
bază din cartea noastră, Alcoolicii Anonimi.
Tot conţinutul suplimentar se bazează pe experienţa practică din viaţa alcoolicilor care au
găsit pacea sufleteasca şi abstinenţa împlinită, printr-o cale plănuită a vieţii spirituale, pusă la
punct în cartea Alcoolicii Anonimi.
Adesea nou-venitul nu realizează gradul îmbolnăvirii sale fizice, mentale şi spirituale şi,
din cauza ignoranţei, deformează părţi ale programului nostru, pentru a-l potrivi punctului său de
vedere distorsionat. Este evident faptul că se poate înfăptui mult bine prin împărtăşirea către
membrii noi a bagajului de cunoştinţe pe care membrii mai vechi l-au câştigat cu succes, prin
experienţă. Scopul acestei introduceri şi obiectul acestei lucrări tinde spre acest scop.
Programul A.A. prin care a fost posibilă recuperarea noastră este extrem de simplu. Nu
necesita decât puţină interpretare. Totuşi, ca alcoolici, suntem orbi la deficienţele noastre fizice,
mentale şi spirituale. Aplicarea terapiei celor 12 Paşi este întârziată mai cu seamă de o gândire
deformată. Puţini dintre băutorii care nu se pot controla realizează pericolul situaţiei lor sau
gradul de deteriorare la care le sunt supuse trupurile şi mintea, ca urmare a alcoolismului. Puţini
realizează semnificaţia deplină şi eficacitatea programului nostru simplu, fără ajutorul şi
cooperarea membrilor înţelegători care şi-au depăşit alcoolismul activ.
Asociaţia A.A. nu este o religie. Nu se numără printre organizaţiile religioase, medicale
sau psihologice. A preluat, totuşi, valori terapeutice din toate acestea, integrându-le într-un
"Model de Existenţă" prin care trăim zi de zi într-o abstinenţă mulţumită şi prin care suntem redaţi
serviciului şi respectului societăţii.
Programul A.A este adresat băutorilor care şi-au pierdut controlul asupra băutului, care
doresc în mod sincer să rămână permanent abstinenţi, şi care sunt dispuşi să facă orice pentru a
obţine acest lucru. Bărbaţii sau femeile interesate de o abstinenţă temporară sau de controlul
băutului, nu sunt pregătiţi pentru acest program.

6
 Capacitatea de a fi onest este o cerinţă necesară pentru reabilitare. Dorinţa de a se
însănătoşi şi credinţa într-o Putere Mai Mare decât Noi sunt, de asemenea, esenţiale pentru
reuşită.
Trebuie îmbrăţişate conceptele spirituale, dar subliniem din nou faptul că acestea nu
implică o religie organizată şi, deşi trebuie să credem într-o Putere Superioară, rămâne totuşi la
latitudinea noastră cum să interpretăm acest lucru, potrivit propriei noastre înţelegeri.

Alcoolicii care s-au vindecat prin intermediul Comunităţii Alcoolicilor Anonimi, au

demonstrat în întreaga lume netemeinicia convingerii învechite că toţi alcoolicii sunt oameni
nedemni de încredere şi că sunt meniţi să rămână beţivi fără speranţă de vindecare. Mii şi mii de
oameni au demonstrat contrariul, şi zilnic sute de noi alcoolici dovedesc că, trăind conform
filosofiei A.A., alcoolismul poate fi oprit.
Obiectivul filosofiei A.A este abstinenţa permanentă., dar scopul în sine nu este suficient.
Odată cu asta devenim şi oameni responsabili, mulţumiţi şi fericiţi. Cei Doisprezece Paşi din
cadrul Programului A.A. ne-au oferit mijloace de recuperare sigure şi dovedite; n-am întâlnit încă
un alcoolic care, dorindu-şi în mod sincer să învingă boala şi urmând conştiincios cei
Doisprezece Paşi, să nu reuşească.
Este adevărat că unii dintre băutori nu au reuşit. Enumerăm câteva dintre motivele
eşecului lor:
1. Cei care văd în alcoolism mai degrabă o problemă morală decât o boală.
2. Cei care au suferit deteriorări ale creierului din cauza alcoolului.
3. Unii au eşuat din cauza dependentei de droguri - ei consumau băutură, dar alcoolul nu
era problema lor principală.
4. Unii erau forţaţi să se alăture asociaţiei; le lipsea sinceritatea, aşa că abstinenţa lor nu
avea să dureze.
5. Unii erau băutori înrăiţi, dar nu alcoolici. Aceştia făceau parte din punct de vedere
mental sau fizic din procentul de 1 din 7 la fiecare o mie de adulţi care sunt alcoolici.
6. Ocazional există câte un ateu care nu dorea să accepte conceptul spiritual care stă la
baza programului A.A. (vezi Anexa II a cărţii Alcoolicii Anonimi).
7. Alcoolicul care este "în mod organic" nesincer are şanse puţine. Nu poate fi sincer cu
sine însuşi.
8. Unii au căutat ajutorul nostru pentru a-şi linişti soţiile, angajatorul sau un judecător; alţii
pentru a evita neplăcerile care urmau după o beţie prelungită. Problema acestora era una
temporară. Nu avem nimic de oferit unor astfel de oameni până când nu se autocalifică drept
alcoolici şi până când nu îşi doresc să se lase de băut.
9. Cei cu o perioada alcoolică relativ scurtă, pentru care băutura este mai mult un
inconvenient decât o chestiune de viaţă şi de moarte.
10. Cei care acceptă numai o parte a Programului de Doisprezece Paşi, care nu vor
încerca să trăiască conform întregului program. Aceia care doresc sa dea o interpretare
deformată şi egoistă tuturor paşilor pentru scopuri personale.
11. Cei care sunt psihopaţi.
Eventualii membri care aparţin uneia din grupele enumerate, cu excepţia motivului nr.9,
au puţine şanse de recuperare până când nu vor vedea în alcoolism o boală şi până când nu
sunt interesaţi în mod vital să se vindece.

Membrii în devenire ce aparţin de punctul 9 nu trebuie să se alarmeze dacă sunt alcoolici

şi doresc în mod sincer să se vindece. Ei pot fi la fel de bine recuperaţi ca oricare alt membru.
Pur şi simplu au nimerit într-o grupă care a avut dificultăţi mai numeroase decât cei aflaţi în stadii
mai avansate. Sugestia pentru ei este să fie în alertă - să aibă credinţă - să-şi ţină mintea
deschisă.

7
 Unii oameni se gândesc că deşi nu sunt alcoolici, alcoolismul poate fi evitat prin
apartenenţa lor la un grup A.A. Acest lucru este discutabil, deoarece până când un alcoolic nu se
pedepseşte aspru pe sine şi familia sa, nu are motive serioase să se gândească la încetarea
băutului. Chiar şi atunci, trebuie să-şi dovedească faptul că "nu mai poate”. Trebuie să ne lovim
mult timp de peretele dur al alcoolismului înainte de a ne convinge că avem o problemă.

Pentru cei care se recunosc a fi alcoolici şi doresc să accepte programul A.A. ca pe un

mijloc de recuperare din alcoolism, recomandăm un studiu atent al cărţii Alcoolicii Anonimi.
Citiţi-o în mod repetat.
Această carte are toate răspunsurile pentru voi; a fost scrisă de alcoolici pentru alcoolici şi
se bazează pe întâmplările şi experienţele primilor 100 de membri ai asociaţieii Alcoolicii
Anonimi. Ei au elaborat un program de recuperare care s-a dovedit a fi sigur şi eficace.
Folosindu-l ca o carte de bază a dvs., asistând în mod regulat la întrunirile A.A. şi raportându-vă
la interpretările celor Doisprezece Paşi pe masură ce progresaţi, veţi dobândi o bază solidă prin
care va puteti reface viaţa.
Noi ştim că perfecţiunea este imposibil de atins. Ne străduim doar să ne perfecţionăm într-
un mod de viaţă care este necesar pentru a obţine o abstinenţă permanentă, o stare de bine şi
fericire pentru băutorii care nu-şi pot controla băutul.

MIJLOACE SUPLIMENTARE PENTRU O ABSTINENŢĂ ÎMPLINITĂ

Factorii vitali care contribuie la înregistrări durabile de abstinenţă satisfacatoare în vieţile a
mii de membrii A.A. sunt umilinţa, onestitatea, credinţa, curajul şi aprecierea lor. Toţi membrii pot
să cultive aceste calităţi şi să le aplice în practicarea programului A.A. Următoarele definiţii A.A.
vor fi de ajutor pentru o interpretare acceptabilă a fiecărui pas.
UMILINŢĂ
O evaluare reală a stării în care se află; dorinţa de a privi lucrurile in faţă; recunoaşterea
statutului nostru de alcoolici; eliberarea de mândria falsă şi de aroganţă; înţelegerea legăturii
adecvate dintre noi şi o Putere Superioară; dintre noi şi confraţii noştri; acceptarea acestei
legături de-a lungul celor 24 de ore de abstinenţă.
ONESTITATE
Eliberarea de autodecepţie; gândirea cinstită; sinceritate în dorinţa de recuperare din
alcoolism; dorinţa de a recunoaşte o greşeală; corectitudine în toate relaţiile cu ceilalţi.
CREDINŢĂ
Încrederea fermă în programul de recuperare A.A.; credinţa că ne putem recupera ca şi
ceilalţi membri; că practicarea celor Doisprezece Paşi este necesară pentru obţinerea unei
abstinenţe satisfacatoare şi fericite, dorinţa de a primi ajutor de la o Putere Superioară.
CURAJ
O calitate a minţii care ne ajută să cunoaştem şi să rezolvăm problemele şi realităţile vieţii
fără să ne bazăm pe alcool; puterea de a îndura lucrurile care nu se pot schimba; hotărârea de a
sta pe picioarele noastre şi de a "Ne Ţine Bine", în ciuda tuturor problemelor, plăcute sau nu,
care ar putea să ne arunce din nou în bratele băuturii; practicarea fără teamă a credinţei,
umilinţei şi onestităţii.
APRECIERE
Aprecierea faptului că miracolul abstinenţei noastre este o stare de spirit sănătoasă pe
care trebuie să o cultivam. Pe măsură ce se dezvoltă aprecierea ne lărgim şansele de fericire,

8
succes şi abstinenţă satisfacatoare. Lipsa aprecierii şi beţia sunt amici vechi - merg mână în
mână.
Cei Doisprezece Paşi ai Programului A.A. furnizează alcoolicului mijloace pentru o
existenţă fericită şi lipsită de băutură. Şansele noastre de fericire şi abstinenţa multumită sunt
dintre cele mai bune dacă ne însuşim temeinic fiecare pas al mijloacelor de ajutor A.A. către
abstinenţă.

CEI DOISPREZECE PAŞI

1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viaţa

noastră.
2. Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea
mintală.
3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-l închipuia
fiecare dintre noi.
4. Am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane.
5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane natura exactă a
greşelilor noastre.
6. Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de
caracter.
7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbicinile.
8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să
reparăm aceste rele.
9. Ne-am reparat greşelile direct fată de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar
nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-
am dat seama de ele.
11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu
Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ce ne
priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.
12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să
transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile
vieţii noastre.

9
 PASUL UNU
Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
Bărbaţii si femeile care sunt alergici la alcool şi care persistă în folosirea acestuia în mod
compulsiv ca urmare a viciului, se îmbolnăvesc în cele din urmă, de o boală unică. Această
boală este cunoscută în medicină sub numele de alcoolism; este unică prin faptul că afectează
individul fizic, mental şi spiritual.
Pasul Unu descrie pe scurt enigma patetică a unui băutor înrăit care a contactat această
boală, faţă de care este complet neputincios.
Băutorii din această categorie consideră alcoolul o necesitate fizică; ei măresc gradual
consumul acestuia în detrimentul produselor nutritive adecvate. Aceasta practică induce
deficienţe nervoase şi fizice, în mod cert nefavorabile sănătăţii şi confortului lor.
Studierea PASULUI UNU se preocupă de partea îmbolnăvirii fizice de alcoolism.
Puţini alcoolici s-au gândit serios la problema lor cu băutura. Ei recunosc cu greu că
trebuie să renunţe şi continuă să bea.
Stările severe de "mahmureală" îi fac să realizeze că disconfortul lor se datorează în parte
unei deficienţe fizice, dar puţini recurg la "scalparea câinelui care i-a muşcat" şi continuă fie să
tragă o noua beţie, fie - în cele din urmă - să clacheze, torturaţi de consecinţele mentale şi fizice
ale băutului.
Alcoolicul trăieşte într-o sclavie impulsivă, deoarece alcoolul îi oferă singurul mijloc pe
care îl cunoaste prin care viaţa devine suportabilă sau prin care îşi poate calma nervii chinuiţi.
Traiul în aceste condiţii iîi face în curând viaţa de necontrolat.
Îndreptarea acestei stări este o problemă serioasă de care trebuie să ne preocupăm
imediat. Adaptarea - aparent irealizabilă - în mod satisfăcător la o existenţă normală în
abstinenţă, poate fi totuşi realizată dacă suntem cinstiţi în dorinţa de a elimina definitiv alcoolul
din viaţa noastră.
Fondatorii asociaţiei Alcoolicii Anonimi au identificat neputinţa lor în faţa alcoolului ca pe
"incapacitatea de a renunţa la el indiferent de cât de mare este dorinţa sau necesitatea de a o
face". Ei au schitat un remediu sub forma Programului de Doisprezece Paşi. Acest program
alcătuieste un "Mod de viaţă". El îi redă alcoolicului sănătatea şi abstinenţa, aducându-i o pace
sufletească şi o fericire, necunoscute până acum.
Prin încercări şi erori, fondatorii au pus la punct detaliile unei filosofii simple dar sigure
pentru recuperarea din alcoolism. Recuperarea este posibilă, dar vindecarea nu poate fi
realizată. Barbatul sau femeia care au devenit alcoolici nu vor putea fi niciodată băutori care se
pot controla. Ei au dezvoltat o boală gravă asupra căreia rezistenţa lor mentală şi fizică scăzută
este insuficientă. Controlul asupra alcoolului a dispărut. Consumul continuu de alcool duce acum
numai la îmbolnăvire fizică şi comportament nesănătos. Aceştia sunt într-adevăr nişte oameni
bolnavi.
Experienţa a dovedit că recuperarea din alcoolism este posibilă astfel:
1. Având o dorinţă sinceră de a renunţa la băutură.
2. Recunoscând şi crezând în adâncul inimilor noastre că suntem neputicincioşi în faţa
alcoolului.
3. Clasificând alcoolul drept o otravă lentă, dar mortală.
4. Considerându-ne pacienţi aflaţi sub tratament în programul A.A.
5. Văzând în alcoolism o boală a trupului, a minţii şi a spiritului.
6. Ocupându-ne să înţelegem cum îl afectează alcoolul pe alcoolic.
7. Realizând faptul că suntem alcoolici.
10
 8. Învăţând, practicând şi având încredere în cei Doisprezece Paşi din cadrul programului AA
9. Având credinţa că putem învinge alcoolismul, dar că nu vom mai putea să bem niciodată.
10. Câştigând o cunoaştere de nespecialist asupra alcoolismului în masura în care acesta ne
afectează sănătatea şi mentalitatea.
11. Folosind această cunoaştere şi înţelegere a bolii noastre nu numai pentru a ajunge la
abstinenţă, dar şi pentru a ne păzi pe viitor de pericolul reîntoarcerii la băutură.
12. Realizând parţial acest lucru prin păstrarea în mintea noastră a unei imagini a vieţii de
necontrolat pe care alcoolul o cere de la noi şi neputinţa noastră faţă de acesta.
Viziunea de nespecialist şi înţelegerea alcoolismului sunt simple, bazate pe câteva fapte
şi întărite cu experienţele proprii plus cunoaşterea dobândită din contactul cu alţi alcoolici.
Următoarea discuţie referitoare la alcoolism acoperă pe scurt datele necesare unui începător a
cărui înţelegere va creşte în mod natural, pe măsură ce îşi face din programul Alcoolicii Anonimi
un "Mod de viaţă".
Natura a dotat fiecare bărbat şi femeie normală cu un corp destinat să reziste rigorilor şi
stresului vieţii de zi cu zi.
O persoana sănătoasă poate îndura multe greutăţi în condiţiile cele mai nefavorabile,
atâta timp cât primeste oxigen, apă, destulă mâncare, relaxare şi odihnă adecvată. Tenacitatea
umană de a reţine "scânteia vieţii" persistă atâta timp cât nu renunţăm la aceste lucruri
indispensabile.
Atunci când renunţăm la oricare dintre acestea inducem o stare pe care natura nu o poate
suporta mult timp. Mai devreme sau mai tarziu, deficienţele se strecoară în trupurile noastre, se
instalează stări nevrotice şi tensiune nervoasă; sistemul nostru nervos dezechilibrează echilibrul
mental şi, în cele din urmă, murim din lipsă de odihnă şi hrană.
Alcoolismul stimulează o astfel de stare şi o complică în continuare prin introducerea
sistematică zilnică a toxinei otrăvitoare - alcoolul.
Primele afectate sunt circulaţia sângelui şi celulele corpului, apoi creierul, pentru că, în
mod compulsiv, înlocuim hrana necesară unei sănătăţi normale, cu alcoolul otrăvitor.
Această otravă irită organismul complex al creierului şi, în final, distruge natura defensivă
a barierelor de protecţie. Uneori deteriorarea fizică este destul de rapidă, dar - în cazul celor mai
mulţi alcoolici - se ajunge la alcoolism după o perioadă de câţiva ani, astfel încât acest lucru se
vede numai în ultimele etape ale bolii, etapă care agravează căderile fizice.
Agravarea nu este sesizată de alcoolic. El nu este în stare să vizualizeze aspectele
riscante ale stării sale mentale sau fizice. Alcoolismul i-a redus gradual puterea de a discerne
între băutul social şi cel patologic. O schimbare însemnată a personalităţii, influenţată în principal
de o gândire negativă, conduce alcoolicul la consumul de băutură în cantităţi tot mai mari.
Prietenii şi rudele sunt foarte îngrijorate din cauza acestei schimbări a personalităţii. Nu
însă şi alcoolicul. Personalitatea sa exclude autocritica, permiţându-i doar corecţii neînsemnate
într-un mediu normal cu care se află într-un mare dezacord.
Recuperarea din alcoolism - răspunzător pentru vieţile noastre de necontrolat - poate fi
realizată atunci când încetăm cu băutura şi ne întoarcem la o dieta echilibrată, normală şi
permanentă, dietă ce elimină complet alcoolul. "Nu exista scurtătură, înlocuitor sau altă cale de
scăpare pentru un alcoolic."
Băutorii care se controlează nu au nici o problemă conformându-se la aceasta procedură,
dar băutorii care şi-au pierdut controlul, care au rezistenţă fizică scăzută şi sistemul nervos
distrus ar avea nevoie de îngrijire şi ajutor medical pentru începerea reabilitării lor.
Mulţi dintre membrii care au ignorat importanţa bunăstării lor fizice, ca pe un bun ce
trebuie recuperat, n-au reuşit să învingă alcoolismul. Unii se pot recupera, dar încetinesc
procesul dacă nu se simt bine din punct de vedere fizic.
Credem că toţi alcoolicii ar trebui spitalizaţi după ce au cerut ajutor de la asociaţia
Alcoolicii Anonimi. Acest lucru nu este posibil în toate cazurile, aşa că membrii care nu pot primi
îngrijiri medicale sunt îndrumaţi să consulte un doctor competent, care este specializat în
diagnosticarea alcoolismului.
Importanta acestui sfat nu trebuie subestimată. Alcoolicul este un om bolnav. El nu
realizează acest lucru şi doreşte să minimalizeze starea sa fizică. Acest lucru n-ar trebui permis

11
de membrii mai vechi; ei ar trebui să sublinieze necesitatea unui control fizic complet şi să
verifice dacă noul membru îl face.
Cei care neglijează măsura simplă de precauţie de a primi îngrijire medicală etică, sunt
mai putin apţi să ajungă la o recuperare rapidă din alcoolism.
Alcoolicul a cărui viaţă a devenit de necontrolat din cauza consumului necontrolat al
băuturii, face un pas serios cand se identifică cu programul nostru şi încearcă să-l facă "Modul
său de viaţă".
Securitatea sa viitoare depinde de însuşirea cu succes a programului A.A. ca "Mod de
viaţă". Nu poate permite sănătăţii sale fizice distruse să-i diminueze şansele de recuperare;
trebuie, deci, să-şi păzească sănătatea pentru ca o sanatate slaba il poate reintoarce la băutură.
Noul membru ar face bine să investigheze diversele faze ale alcoolismului care se
potrivesc cazului sau; ar trebui să admită faptul că este alcoolic şi să discute problemele sale cu
membrii mai vechi care doresc întotdeauna să ofere sfat şi ajutor.
Învăţaţi să priviţi alcoolismul ca pe o îmbolnăvire a sistemului nervos, datorită folosirii
excesive a alcoolului. Reflectaţi asupra neputinţei faţă de aceasta boală. Studiaţi un număr de
teste din domeniul psihologic şi medical ce identifică alcoolicii. Recunoaşteti că "nu vă
descurcaţi". Gândiţi-vă la incapacitatea voastră de "a bea sau a renunţa"; amintiţi-vă că
incapacitatea voastră de a renunţa în faţa unui dezastru iminent, dacă continuaţi, vă defineşte
drept alcoolic. Necesitatea unui pahar de băutură "în dimineaţa de după" este comună majorităţii
alcoolicilor. Există multe alte forme de identificare ale alcoolicului - preocupaţi-vă să învăţaţi
unele dintre acestea.
Fondatorii Alcoolicilor Anonimi au înţeles că membrul va trebui să-şi dea seama de boala
lui fizică şi să primească ajutor medical înainte de a-şi concentra întreaga capacitate mentală
asupra cerinţelor spirituale necesare programului nostru. Sănătatea fizică este o necesitate, dar
constituie doar primul pas al recuperării din alcoolism.
Pasul Doi ne indică tipul de ajutor la care au recurs fondatorii noştri pentru a se
însănătoşi, care reprezintă următorul pas din programul A.A.
MEDICAMENTELE
În mod ocazional, unii dintre noi au recurs la medicamente pentru a-şi oferi comfort fizic
sau pentru a adormi. Această practică este interzisă alcoolicilor, cu exceptia acelor cazuri rare în
care un doctor specializat în tratarea alcoolismului, prescrie şi supervizează un astfel de
tratament.
Trăim conform principiilor A.A. pentru a ne dezvolta personalităţi bine integrate, normale,
care exclud folosirea narcoticului numit alcool. Medicamentele împiedică această schimbare a
personalităţii. Ele ne denaturează gândirea. Devin prea curând un înlocuitor al alcoolului şi
pentru mulţi dintre noi devin - indiscutabil - un obicei.
Prin medicamente ne referim la bromuri, clorhidraţi, paraldehide, toate barbituricele
(pastile de marihuana), produsele pe bază de opiu şi benzedrină. Cunoaştem din experienţă
rezultatul nesatisfăcător al membrilor A.A. care au dorit să continue cu folosirea acestora. Ştim
că aceste medicamente ne modifică procesele mentale. Ele împiedică realismul şi onestitatea.
Programul nostru A.A de 24 ore cere Credinţă într-o Putere Mai Mare decât Noi, aşa că trebuie
să renunţăm la dorinţa noastră şi să eliminăm complet utilizarea acestor medicamente.

PASUL DOI

Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine

ne-ar putea reda sănătatea mintală.

12
 Scopul acestui pas este de a pune în evidenţă natura bolii mentale de care am suferit din
cauza alcoolismului şi să admitem credinţa că o putem învinge cu ajutorului unei Puteri mai Mari
decât Noi..
Incapacitatea mentală a alcoolicului este autoimpusă; este înrădăcinată în chiar centrul
său care este alimentat de alcoolul-narcotic, faţă de care suntem neputincioşi. Cercetarea
exhaustivă a cazurilor a mii de alcoolici care şi-au învins boala a dus la concluzia că puterea
voinţei nu constituie un factor al tratamentului, cu excepţia cazului cand voinţa individuală este
supusă unei Puteri mai Mari decât a Sa.
Aceia dintre noi care am avut o dorinţă sinceră de recuperare din boala mentală pe care
alcoolismul ne-a inoculat-o am folosit cu succes această Putere. Ne referim la Ea ca la Puterea
lui Dumnezeu şi O recomandăm tuturor alcoolicilor ca pe o sursă de vindecare. Ea revigorează
mintea. Ea ne fortifică gândirea.
Felul în care numeşti această Putere rămâne la latitudinea ta. Numeşte-O cum doreşti.
Valoarea Ei de recuperare constă în faptul că tu crezi că Ea există, pentru că ţi-O apropii cu
credinţă şi pentru că, în mod sincer, te bazezi pe Ea pentru recuperarea echilibrului tău mental.
Armonia cu Dumnezeu este singura speranţă a alcoolicului; este posibilă făcându-ţi din
programul A.A. un mod de viaţă. Acceptarea şi practicarea celor 12 Paşi din programul A.A. îţi va
oferi un contact conştient cu Puterea Mai Mare decât Tine; te va îndruma spre o gândire
sănătoasă.
Incapacitatea unui băutor necotrolat de a fi autocritic îl face adesea să piardă timpul cu
discuţii inutile despre folosirea cuvântului sănătate din Pasul Doi. Este pregătit să recunoască
boala sa fizică şi mentală, dar obiectează la orice întrebare privind sănătatea mentală.
Următoarea explicaţie se adresează membrilor care au aceste păreri.
Începătorul va evita confuzia în interpretarea proprie a acestui pas dacă îl abordează cu
dorinţa sinceră pentru înţelesul acceptat de progamul A.A. Amintiţi-vă că vă faceţi din programul
A.A un mod de viaţă, pentru că acesta este esenţial pentru recuperarea dvs. din alcoolism. De
acesta depinde sănătatea trupului şi a minţii dvs., fericirea şi securitatea căminului dvs. - însăşi
viaţa dvs. Ar putea foarte bine să fie sinucidere curată dacă nu sunteţi de acord cu oricare dintre
părţile programului, aşa că rezolvaţi acest lucru acceptând cei 12 Paşi pe de-a-ntregul.
Unii membri au ajuns în cele din urmă la adevăratul înţeles al Pasului Doi prin refrazarea
lui temporară la citit "Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea
readuce la un comportament sănătos”. Adevărul referitor la aceasta problemă este ca marea
majoritate a membrilor noştri s-au comportat anormal doar în timpul perioadei de intoxicare.
Este ceva obişnuit la toţi băutorii care “o fac lată”, însă pentru alcoolicul care scurtează
intervalele dintre perioadele de intoxicare şi, în final, se afundă într-o lungă perioadă de băut,
această practică devine o problemă serioasă. În general, un comportament anormal din cauza
unei "beţii de-o seară" este scuzat, dar când acesta durează săptămâni sau luni care se
transformă în ani, devine un şablon fix, dirjat de creier.
Nu putem trece peste efectul dăunător al utilizarii prelungite a alcoolului asupra creierului
sau peste faptul că acesta produce o stare mentală nesănătoasă care are ca efect o
desconsiderare afabilă a gândirii sănătoase sau a comportamentului normal. Alcoolicul nu-şi
poate controla impulsurile; îi lipseşte coordonarea mentală. Consumul continuu de alcool a
dăunat creierului şi, în unele cazuri, a dus la nebunie.
Diverse grade ale afectării creierului există la toţi alcoolicii proporţional cu rezistenţa lor
psihică la otrăvirea cu alcool şi cu perioada de timp în care au consumat prea mult alcool.
Alcoolicul care doreste să se agaţe de iluzia că dă dovadă de echilibru mental când bea
este invitat să demonstreze că are dreptate în faţa definiţiei acceptate a nebuniei.
"O definiţie simplă a nebuniei este o dezordine a comportamentului care apare atunci
când impulsurile corpului nu mai găsesc în creier un centru coordonator care să condiţioneze
comportamentul". Când apare această stare comportamentul omului devine imprevizibil şi el este
nebun din punct de vedere legal.
Comportamentului unui băutor înrăit care a devenit alcoolic este de asemenea imprevizibil
şi prietenii şi rudele se îngrijorează pe măsură ce alcoolismul perverteşte puterea de a raţiona,
slăbeşte talentul, limitează instinctul de autoconservare, îl face iresponsabil şi îi afectează
negativ comportamentul.
13
 Cum poate un alcoolic să ţină seama de acel impuls nebunesc care-l împinge să treacă de la
Prima Beţie care l-a doborât la următoarea?
Este un act raţional? Este obsedat? Este cumva rezultatul unei necesităţi care este
comandată de o gândire iraţională? Oare implică şi gândirea?
Oare echilibrul mental la un alcoolic presupune puterea de a accepta sau de a respinge
această Prima Beţie?
Credem că da, aşa cum credem că acesta nu se poate ajuta de unul singur. Credem şi
ştim din experienţă că o Putere Mai Mare decât El poate îndeparta obsesia sa, îi poate întări
raţiunea şi îi poate restabili echilibrul mental şi comportamental.
Aceia care dezaprobă folosirea cuvântului echilibru mental în Pasul Doi sunt de obicei
alcoolicii care au fost destul de norocoşi ca să scape de aspectele mai grave ale alcoolismului. Ei
motivează ca erau perfect normali în intervalele de acalmie.
Alcoolicul care nu şi-a cauzat deteriorări grave de-a lungul carierei sale de băutor probabil
îşi găseste alinare în acest lucru. Totuşi, ar trebui să privească atent la nebunia alcoolismului,
pentru că mulţi dintre noi au fost, cu siguranţă, afectaţi de-a lungul diferitelor perioade de timp.
Trebuie să-şi amintească, de asemenea, că în dezvoltarea progresivă a alcoolismului,
puterea raţiunii se deteriorează încet. Acest lucru încurajează decepţia cu privire la condiţia fizică
şi la sănătatea noastră mentală reală; hrăneşte un sentiment superior de falsă securitate.
Dovada care vine în sprijinul acestui lucru se găseşte în următoarele simptome
periculoase observate în mod obişnuit la alcoolici:
1. Reducând Prima Beţie la maxima "De data aceasta va fi altfel".
2. Folosirea continuă a alcoolului şi bazarea pe acesta pentru a căpăta putere fizică si psihică
pentru a rezista responsabilităţilor zilnice.
3. Necesitatea de a bea în "dimineaţa de după".
4. Incapacitatea noastră de a fi autocritici cu privire la echilibrul comportamentului nostru după
ani lungi de băutură - refuzul nostru de a analiza răul pe care l-am facut celorlalţi şi nouă înşine.
5. Încrederea copilarească pe care o punem în scuzele pentru consumul de alcool şi
pretextele la care ne-am gândit că scăpăm cu faţa curată.
6. Abandonul total pe care-l afişăm când conduceam beţi - argumentul că şofam mai bine
când suntem băuţi decât atunci când suntem treji şi resentimentul îndreptat împotriva acelora
care credeau altceva în legătură cu această părere.
7. Starea fizică critică la care ajungem şi suferinţa continuă pe care o înduram din cauza
neputinţei de a controla consumul de alcool.
8. Riscurile financiare pe care ni le asumăm - ruşinea, durerea şi deseori sărăcia care se
abate asupra familiilor noastre.
9. Resentimentele prosteşti care ne umplu mintea - pierderea clară a responsabilităţii -
retragerea noastră la nivele copilăreşti de ilaritate - credinţa eronată că putem "să bem sau să
renunţăm" - risipa inutilă de bani.
10. Amneziile alcoolice.
11. Încercare de sinucidere sau gânduri despre aceasta..

Acestea sunt câteva simptome comune alcoolicilor indicând îmbolnăvire mentală. Ele
justifică deducţia noastră că alcoolul, în doze mari sau mici, devine o otravă care induce un
comportament imprevizibil şi limiteaza coordonarea mentală.
Nu are rost să ne păcălim cu privire la soarta alcoolicului, a băutorului înrăit, dacă acesta
va continuă să bea. Are doar două evadări din băutură: una este nebunia, cealaltă este coma
alcoolică. Scopul programului A.A. ca "Mod de viaţă" este de a evita ambele variante prin
stoparea alcoolismului.
Ca alcoolici nu putem şterge comportarea noastră trecută; putem totuşi să folosim
cunoştinţele legate de scăparea de nebunie şi de coma alcoolică ca pe un îndemn pentru a lua
legatura cu Dumnezeu pentru a ne ajuta să ne abţinem pe viitor de la băut.
În acest moment este privilegiul nostru să chemam ajutorul unei Puteri Superioare nouă
înşine pentru a ne aduce pe calea cea bună. Admiterea aspectului alcoolic al trecutului nostru nu
reprezintă baza după care va fi judecat viitorul nostru. Avem o pagină nouă în faţa noastră;
14
suntem invitaţi să "ne completăm biletul". Abstinenţa, echilibrul mental, securitatea şi pacea
minţii se afla la îndemâna noastră.
Viitorul, cu ajutorul programului A.A. ca "Modul Nostru de Viaţă", ne va aduce vieţi
fericite, utile şi sănătoase. Ne-am învăţat lecţia; adică, faptul că pentru noi alcoolul reprezintă
otravă care duce la îmbolnăvire mentală şi comportament nesănătos.
Cu siguranţă, având aceste cunoştinţe, nu vom mai tinde niciodată spre echilibru mental dacă
o vom lua de la capăt cu Prima Băutură.

BEŢIA MENTALĂ
În ciuda tuturor acestor cunoştinţe, unii dintre noi continuă sa fie egocentrici. Ne ignorăm
boala mentală şi dăm uitării golurile spirituale care duc la reîntoarcerea la băutură. Verificând
motivul eşecului nostru descoperim că după o perioadă de timp suntem plini de resentimente,
autocompătimire, frică, oboseală fizică şi mentală şi că încrederea noastră într-o Putere mai
Mare decât Noi era inadecvată. N-ar trebui să uităm niciodată că beţia fizică este precedată
întotdeauna de beţia mentală, care se transformă într-un gol spiritual. Acest lucru poate fi evitat
dacă observăm semnalele periculoase, care sunt evidente de-a lungul apariţiei beţiei mentale.

PASUL TREI
Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu
aşa cum şi-l închipuia fiecare dintre noi.
Scopul studiului Paşilor Unu, Doi şi Trei este de a identifica alcoolismul ca pe o boală cu
trei aspecte, care a făcut fisuri în sănătatea noastră fizică, în sănătatea noastră mentală şi în
echilibrul nostru spiritual.
O cunoaştere completă a răului pe care l-am suferit când ne aflam sub jugul băuturii este
indispensabilă pentru recuperarea noastră din alcoolism.
Scopul Pasului Trei este de a recunoaşte şi trata maladia pe care nici unul dintre noi nu a
privit-o ca pe o boală; această maladie este o boală spirituală. A.A., ca "Mod de viaţă", este în
principal un program spiritual care ne scapă de alcoolism pe măsură ce dezvoltăm în interiorul
nostru adevăratul simţ al responsabilităţii faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri.
Cunoaşterea şi tratarea bolii noastre mentale şi fizice sunt necesare, dar nu putem obţine
niciodată o recuperare deplină până nu ne învingem răul spiritual.
Ca băutori necontrolaţi, ne-am trăit vieţile atrăgând asupra noastră, în mod voit şi egoist,
nefericire, necazuri şi dezaprobare. Slăbiciunea noastră în ceea ce priveşte alcoolul a cântărit
mai mult decât grija faţă de securitatea proprie sau decât intenţiile bune faţă de cei dragi.
Remuşcarea pe care ne-a adus-o băutura ne-a umplut de intenţii bune vizavi de rudele şi
prietenii merituoşi, dar nu ne-a permis niciodată o revanşă completă. Hotărârile şi intenţiile bune
ne-au invadat cu o credinţă puternică în timpul perioadelor de abstinenţă, dar fiind bolnavi
spiritual nu ne-am putut indeplini planurile.
Trăirile noastre "câineşti" au fost uşurate ocazional de fapte raţionale şi echilibrate în
timpul momentelor de luciditate, dar numai pentru a se sfârşi la următoarea beţie, până când ne-
am pierdut încrederea în noi înşine. Am fost puternic motivaţi în toate problemele, cu excepţia
capacităţii noastre de a controla băutura, comportamentul nostru la beţie sau tratamentul aplicat
celorlalţi.
Nu devenim "sătui" de incapacitatea noastră de a ne asuma sau de a executa
responsabilităţi normale până când nu suntem conştienti pe deplin de aceste lucruri. Numai
atunci când realizăm şi admitem faptul că "necazurile noastre erau autoimpuse şi că eram
exemple extreme că o vom lua razna", suntem gata să căutăm ajutor din afară.

15
 Alcoolicii care au acceptat şi au practicat Pasul Trei cunosc valoarea predării voinţei şi
vieţii lor în grija lui Dumnezeu, aşa cum Îl inteleg. Credinţa în puterea lui Dumnezeu, aşa cum Îl
înţeleg, le-a adus fericire şi cumpătare pe măsură ce a ajutat la recuperarea din boala spirituală
a alcoolismului.
Unii dintre noi au ezitat să înfrunte cerinţele acestui pas, de teama opiniei publice sau din
cauză că părea ipocrit să se întoarcă spre Dumnezeu pentru ajutor după ce L-au ignorat ani de-a
rândul.
Este bine să ne dăm seama că aparţinem unei societăţi anonime; că publicul nu are cum
să ştie ce facem, cu excepţia faptului că nu mai bem. Adevărul este că deşi aceştia nu ne
acceptă atunci când bem, ne vor primi şi ne vor onora atunci când renunţăm la băutură.
N-am reuşit să renunţăm din proprie voinţă; am încercat diverse căi pentru a ne controla
la beţie şi pentru a ne trăi viaţă normal; am făcut tot ce ne-a stat în putinţă şi cunoştiinţă pentru a
scăpa de efectele alcoolismului.
Singurul lucru de făcut în acest moment, dacă suntem serioşi în privinţa renunţării
definitive la alcool, este de a renunţa la falsa mândrie, aşa cum au făcut mii de alcoolici şi să
lăsăm recuperarea noastră din alcoolism în grija lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem. Faptul că
mii de alcoolici au fost recuperaţi şi că alte sute sunt recuperaţi zilnic cu ajutorul unei Puteri mai
Mari decât Noi nu ar trebui să lase nici o urmă de îndoială în legatură cu şansele noastre de
recuperare.
Aceia dintre noi care susţin ipocrizia întoarcerii în acest moment către Dumnezeu şi
solicitării ajutorului pentru problemele legate de alcoolism, evită încă responsabilitatea. Ştim ce
ar trebui să facem în legatură cu problema respectivă, dar nu suntem sinceri cu noi atunci când
refuzăm ajutorul Lui. Motivaţia noastră constă încă în evadarea din realitate; avem încă de-a face
cu un pretext tipic alcoolicului.
Acest tip de motivaţie va perpetua comportamentul nostru nesănătos şi îmbolnăvirea
spirituală pentru că ne readuce la practicile din trecut. Trebuie să acceptăm nevoia şi
autenticitatea fiecărui pas din programul Alcoolicii Anonimi, dacă vrem să ne facem din acesta un
"Mod de Viaţă". Nu există nici o prevedere în vreunul din cei Doisprezece Paşi care să justifice
punerea sub semnul îndoielii a dorinţei lui Dumnezeu de a mări ajutorul pentru recuperarea dvs,
cu condiţia să fiţi sincer în hotărârea de a vă face bine.
Frica, mândria, resentimentul, egoismul, încăpăţânarea şi toate trăsăturile indezirabile
care formează personalitatea alcoolicului ar trebui supuse grijii lui Dumnezeu pentru
supraveghere şi recondiţionare constructivă.
Uitând importanţa copleşitoarei evidenţe a problemelor noastre alcoolice, trebuie să
învăţăm să ne bazăm pe puterea Lui. Devine mai puţin dificil să renunţăm la voinţa proprie,
atunci când ne gândim la rolul pe care aceasta l-a jucat în "distrugerea vieţilor noastre".
Gândiţi-vă pentru un minut la inutilitatea existenţei unui alcoolic egocentric; amintiţi-vă
golul din suflet şi suferinţa unui alcoolic inspirat de auto-exaltare; amintiţi-vă înfrângerea şi
disperarea pe care ni le-a adus sănătatea proastă, gândirea iraţională şi comportamentul
nebunesc.
Trebuie să fim de acord cu faptul că orice voinţă, alta decât a noastră, ne-ar fi rezolvat mai
bine treburile. Cu siguranţă ne-am bătut suficient joc de noi. Este timpul să acceptăm înţelegerea
voinţei lui Dumnezeu şi să devenim făgaş pentru exprimarea acesteia.
Avem înaintea noastră exemplele membrilor A.A. care au făcut totul pentru a cunoaşte
înţelesul voinţei lui Dumnezeu şi pentru a atrage în mod constant puterea Sa în ajutor. Este
interesant de observat că aceşti membri şi-au schimbat vechile personalităţi de alcoolici cu
personalitatea fericită şi cumpatată a unui membru A.A. sincer.
Onestitatea, umilinţa şi dorinţa de a stabili o conştiinţă trează a acestei Puteri Superioare
nouă înşine, este prima cerinţă în încercarea de a-l înţelege pe Dumnezeu.
Reuşita îmbunătăţirii contactului nostru conştient cu Dumnezeu rezultă din credinţa în
puterea Lui, din meditaţie, din rugăciune, din observarea membrilor pe care i-aţi simţit că au luat
contact cu El, din discutarea Pasului Trei cu astfel de membri.
Nu ajungem nicăieri încercând să forţăm un contact sau înţelegerea. Acest lucru trebuie
să vină de la sine, pe măsură ce Îi incredinţăm problemele noastre. Câştigăm o înţelegere a
acestei probleme dacă ne implicăm în mod neegoist în înţelegerea problemei unui alt camarad şi
16
încercăm să-l ajutăm. Adesea Dumnezeu ne arată răspunsul la problemele noastre prin
soluţionarea dificultăţilor altui individ. Credinţa pe care o exersăm cu răbdare în timp ce lucrăm la
progamul A.A. în Doisprezece Paşi, ne asigură o înţelegere a acestei Puteri Mai Mari decât Noi.
Noul membru nu trebuie să confunde vreo parte din filosofia Alcoolicilor Anonimi cu
biserica lui sau cu o organizaţie religioasă. Faptul că doreşte să-şi închine voinţa şi viaţa grijii lui
Dumnezeu aşa cum Îl înţelege este un concept spiritual al programului nostru, necesar pentru
reabilitarea alcoolicului.
Opţiunile religioase sunt lucruri despre care se discută în afara A.A. Concepţia ta despre
Dumnezeu, asa cum Îl înţelegi , faptul că tu crezi într-o Putere Mai Mare decât Tine pentru a-ţi
reface sănătatea spirituală, este tot ceea ce cere programul nostru.
De îndată ce un om spune că are credinţă sau doreşte să creadă, îl asigurăm că este pe
calea cea bună. "S-a dovedit în mod repetat printre noi că datorită acestei baze simple de
plecare se poate construi o structură spirituală minunată."
Încrederea şi credinţa în Dumnezeu sunt necesare alcoolicului; în acestea el găseşte
soluţia unei vieţi cumpătate şi fericite. Îi aduc o pace a minţii, o viaţă folositoare activă, puterea şi
înţelegerea necesare combaterii problemelor zilnice, puterea de a rezista alcoolului, capacitatea
de a dezvolta sănătatea mentală şi spirituală, oportunitatea de a-şi corecta greşelile din trecut.
Puţini dintre noii veniţi au nevoie de inocularea ideii de existenţă a unei Fiinţe Divine. Cei
mai mulţi dintre noi au învăţat acest lucru încă din tinereţe. Am văzut cu toţii dovada unei Puteri
mai Mari decât Noi în lumea noastră bine stabilită a anotimpurilor fixe, a zilei şi a nopţii; a căldurii
şi a umezelii; populată prin reproducerea vieţii omeneşti şi în care se poate trăi prin intermediul
dragostei şi toleranţei fiinţelor omeneşti.
Mulţi dintre noi au studiat perfecţiunea universului, animaţia vietăţilor, acţiunea minţii
umane, puterea dragostei. Toate aceste lucruri par să denote o Forţă de Viaţă dinamică aflată în
spatele, în interiorul a tot ceea ce ne priveşte. Aceasta forţă pare că dirijează toate lucrurile
armonios, dar irezistibil către un deznodământ util, clar şi natural.
Nu este greu să recunoşti în aceasta Forţă a Vieţii o Putere mai Mare decât Noi. Simţim în
ea energie creativă şi sens, inteligenţă şi putere, care-l fac pe om - prin comparaţie - saă pară
nesemnificativ.
El rămâne nesemnificativ atâta timp cât ignora Puterea, dar devine o sursă de energie
constructivă când se identifică cu aceasta şi devine un agent pentru împlinirea ei.
Ne identificăm cu aceasta Forţă a Vieţii, această Putere Superioară nouă înşine dacă:
1. Ne asumăm o atitudine de predare a intereselor egocentrice.
2. Ne asumăm o atitudine smerită de credinţă, susţinută de o dorinţă sinceră de abstinenţă.
3. Devenim dispusi să ne rugăm necondiţionat, fără egoism.
4. Ne asumăm credinţa că suntem bolnavi spiritual.
5. Ne asumăm responsabilitatea de a ne învinge boala.
6. Luam hotărârea de a ne lăsa voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu pentru tratament.
7. Ne rugăm fără să avem resentimente în inima noastră.
8. Ne gândim la lucrurile pozitive care ne-au îndepărtat de defectele morale din trecut.
9. Simţim necesitatea purificării sufletului.
10. Devenim iertători faţă de alţii.
11. Recunoaştem potenţialul spiritual din interiorul nostru.
12. Încercăm să-L înţelegem pe Dumnezeu astfel încât să ne dezvoltăm acest potenţial.
Importantă este bunăvoinţa de a încerca. Fiecare bărbat şi femeie posedă posibilităţi
spirituale. Trebuie să învăţăm să le scoatem în evidenţă, să ne formăm convingeri şi să le ajutăm
să se dezvolte.
Atunci când este posibil, ar trebui să ne luăm soţiile sau rudele apropiate drept confidenţi
în încercarea noastră de a urma acest pas. Am aflat că există o putere şi un ajutor mare pentru
acel membru care are de partea lui încrederea şi cooperarea celor apropiaţi lui. Dacă aceştia nu
sunt cooperanţi el trebuie să se descurce singur.

17
 Ar trebui să evităm greşeala obişnuită de a ne încurca minţile cu gânduri anxioase privind
timpul şi maniera în care Dumnezeu se va manifesta faţă de noi. Înţelegerea noastră va veni în
mod treptat, pe măsură ce o câştigăm şi o dezvoltăm.
Este neobişnuit pentru un membru să aibă o transformare spirituală drastică. Trezirea
spirituală sau experienţa vin încet şi adesea pe căi ciudate. Ea vine, totuşi, dar într-un mod atât
de natural, încât de multe ori nu eşti capabil s-o recunoaşti.
Treaba noastră este sa fim pregătiţi şi să dorim aceste experienţe, să fim stimulaţi de
exemplul membrilor care trăiesc conform programului A.A., să fim deschişi în încercarea noastră
de a-L înţelege pe Dumnezeu.
Să ne dăm seama că acest lucru nu se face printr-o singură realizare mare, că se câştigă
puţin câte puţin, şi că inspiraţia noastră va fi influenţată de atitudinea şi acţiunea noastră.
Membrul activ care ia în serios programul, aplicându-l în viaţa de acasă, în afacerile sale, în
tratarea noilor membri, admiţând greşelile şi îndreptându-le, este cel mai în măsură să realizeze
brusc prezenţa lui Dumnezeu în viaţa sa.
Perioadele liniştite de relaxare şi rugăciune sunt de mare necesitate pentru realizarea
acestui pas. Alcoolicul ar trebui să reţină, de asemenea, în afară de rugăciune, valoarea relaxării.
N-ar trebui să trecem cu vederea faptul că toti alcoolicii sunt agitaţi, că neodihna şi tensiunea
alcătuiesc o parte a necazului, că într-un timp ne-am calmat această stare cu alcool, că acum
căutăm să o corectăm sub supraveghere divină.
Alcoolicul trebuie să înveţe să "dea drumul poverii" ori de cate ori devine supărat, când
suprasolicitarea îi induce sentimente de extenuare psihică şi mentală, când devine extrem de
nerăbdător, când ii este frică, când este plictisit, când este nemulţumit.
Relaxarea îi va restabili starea de bine şi îi va permite o utilizare mai bună a facultăţilor
mentale care sunt necesare pentru o înţelegere a lui Dumnezeu suficientă ca să aibă ca efect
recuperarea din alcoolism.
Privim indeplinirea acestui pas cu încredere deplină pentru că ştim din exemplul celorlalţi
membri ca voinţa Domnului poate fi înţeleasă, că înţelegerea grijii Sale ne va aduce personalităţi
noi care exclud alcoolul - personalităţi care ne asociază în mod fericit cu Dumnezeu, cu o lume
convenţională şi cu concetăţenii noştri.

PASUL PATRU
Am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane.
Scopul realizării unui inventar moral este de a arăta trăsăturile vătămătoare de caracter
ale personalităţii noastre alcoolice, de a le elimina din noile noastre personalităţi alcoolice pe
care ne propunem acum să le dezvoltăm cu ajutorul Programului Alcoolicii Anonimi ca "Mod de
viaţă".
Folosirea în A.A. a termenului "personalitate" se referă la dezvoltarea unor trăsături de
caracter noi, necesare recuperării noastre din alcoolism. Acest lucru nu are nici o legatură cu
magnetismul personal care provine din sănătate fizică, frumusete sau farmec.
Măsurăm personalitatea A.A. prin maturitatea A.A., ce se evidenţiază prin calităţi cum ar
fi: Tărie şi înţelegere provenite de la o Putere mai Mare decât Noi, renunţarea la egoism,
onestitatea, sinceritatea, practicarea celor Doisprezece Paşi, gânduri creative, acţiune pozitivă în
recunoaşterea greşelilor şi corectarea acestora, serviciul pus în slujba celorlalţi şi exemplul unei
vieţi abstinente şi fericite.
Înainte de a putea spera să dezvoltăm calităţile ce vor crea personalităţi A.A. dezirabile,
trebuie să descoperim cauzele slăbiciunii noastre faţă de alcool; dorim să ştim de ce ne-am

18
războit cu noi înşine; propunem să revelăm şi să studiem limitările pe care alcoolismul le-a impus
vieţii noastre.
Sperăm să ne depăşim limitările alcoolice, să ne întărim vieţile de necontrolat, astfel încât
să ne încercăm personalităţile alcoolice, "Să descoperim fisurile din machiajul nostru care ne-au
cauzat eşecul."
Gravitatea problemei noastre legate de băutură este adânc înrădăcinată; ea implică
obiceiuri egocentrice, emoţii, stări, atitudini şi concepţii greşite dobândite de-a lungul anilor, care
ne-au diminuat puterea voinţei, ne-au slăbit rezistenţa psihică şi au alimentat o acţiune şi gândire
iraţională. Acest lucru ne-a cauzat dificultăţi extreme mentale şi psihice şi a produs nelinişte şi
suferinţă celorlalţi.
Eradicarea alcoolismului nu este posibilă până când nu avem cunoştinţă de propriile
defecte, de aceea, facem paşi hotărâţi înspre corectarea defectelor noastre spirituale, mentale şi
psihice atunci când ne realizăm fără teamă propriul inventar moral; în momentul în care scuzăm
în mod responsabil pe un alt confrate şi ne confruntăm cu adevărat cu propriile greşeli.
Începătorul nu se poate să nu fie impresionat de mulţitudinea de defecte de caracter pe
care le va descoperi şi pe care va dori să le corecteze. În momentul în care urmezi acest pas
avertismenul ce trebuie dat este că Puţini dintre Noi Suntem Pregătiti şi Dornici să Renunţăm la
Toate Defectele Noastre. Am dori să păstrăm câteva dintre acestea şi făcând astfel vom avea
probleme în viitor sub forma unei reabilitări parţiale, care nu face parte din planul programului de
recuperare A.A.
Acest pas cere un inventar complet; programul nostru nu este de acord cu jumătăţile de
măsură sau de efort; obiectivul nostru este reabilitarea completă. Nu realizezi acest scop dacă
nu te angajezi în efectuarea 100% a inventarului.
Nu putem face rapid un inventar moral al unei vieţi petrecute sub imperiul băuturii şi nici
nu este o înregistrare ce poate fi formulată pur si simplu. Găsim în acesta complexităţi multiple
care cer studiu şi meditaţie. Inventarul trebuie să fie onest, sincer şi amănunţit. Pentru a fi
eficient trebuie să fie un inventar scris, deoarece mai târziu va fi confruntat şi se va face referire
la acesta. Autoestimarea mentală este în principal un supliment al unui inventar scris. Este
necesară, dar nu este suficientă în sine.
Experienţa ne-a învăţat că acest pas ar trebui început imediat, dar lăsat deschis pentru o
referire viitoare, astfel încât în timpul procesului nostru de purificare spirituală şi mentală să
putem adăuga elementele noi care se vor ivi.
O discuţie scurtă asupra câtorva imperfecţiuni strecurate în aceasta carte este total
nepotrivită pentru meditaţia şi timpul de care aveţi nevoie pentru aplicarea acestui pas la
problema dumneavoastră alcoolică.
Veţi descoperi că diversele manifestări ale egocentrismului stau, fără îndoială, la baza
problemei noastre şi ca unele dintre aceste manifestări se prezintă sub formă de Resentiment -
Necinste - Autocompătimire - Gelozie - Critică - Intoleranţă - Frică - Furie.

RESENTIMENTUL
Resentimentul este comun tuturor alcoolicilor. Nu ne aflăm niciodată în siguranţă vizavi de
el şi, aşa intangibil precum poate părea, ne atacă în mod concret cu o forţă şi energie
destructivă. Resentimentul reprezintă dinamită pentru alcoolic.
Studiind cartea Alcoolicii Anonimi ni se reaminteşte că "resentimentul este Inamicul
Numărul 1". El distruge mai mulţi alcoolici decât orice altceva. Din acesta provin toate formele
bolii spirituale, deoarece am fost nu numai bolnavi psihic şi mental, am fost şi tulburaţi spiritual.
Când maladia spirituală este învinsă, ne întărim din punct de vedere mental şi fizic.
"Când avem de-a face cu resentimente le aşternem pe hârtie. Enumerăm oamenii,
instituţiile şi principiile care ne-au produs supărare. Ne întrebăm de ce eram suparaţi. În cele mai
multe dintre cazuri ne dăm seama că stima de sine, gândurile noastre ascunse, legăturile
(inclusiv sexul), ambiţiile noastre erau rănite sau ameninţate. Asa că sufeream; eram arşi în
interior."

19
 Întocmiţi propria listă cu duşmăniile dvs; vedeti pe cine includeţi în cercul dvs de ură;
gândiţi-vă de ce îi tineţi acolo. A fost viaţa dvs mai fericită din cauza acestui resentiment?
Reprezentau aceştia într-adevăr inamici?
Fondatorii Asociaţiei Alcoolicii Anonimi răspund acestei întrebări printr-o declaraţie
hotărâtă: "Este clar ca viaţa în care sunt incluse resentimente adânci duce numai la inutilitate şi
nefericire. În măsura în care le permitem acestora să se extindă, vom risipi în van orele care ar fi
putut fi folosite altfel."
Aceştia explică faptul că resentimentul împiedică menţinerea şi dezvoltarea experienţei
spirituale, care este singura speranţă a alcoolicului şi că fără lumina acestei experienţe
alcoolismul revine şi ne apucăm din nou de băut.

LIPSA DE ONESTITATE
"Aceia care nu se reabilitează cu ajutorul programului nostru sunt de obicei bărbaţi şi
femei care nu s-au identificat cu programul şi care sunt incapabili prin structura lor să fie oneşti
cu ei înşişi." Nesinceritatea nu are nevoie de alte comentarii. Nu-si găseşte locul în programul
nostru. Trebuie eradicată dacă vrem să reuşim.
Onestitatea faţă de tine, de Dumnezeu şi de semenii tăi este piatra de temelie a podului
A.A. care trece peste prăpastia în care se zbate alcoolicul înspre o abstinenţă fericită.
Fără onestitate, programul Alcoolicii Anonimi ar reprezenta un mod de viaţă plictisitor. Ar
deveni negativ şi ar înceta să fie constructiv. Practicarea nesincerităţii sub orice formă ajută la
prăbuşirea apărării alcoolicului împotriva primei băuturi pe care o va consuma, în cele din urmă,
dacă nu poate fi sincer cu sine însuşi.

CRITICA
Critica constructivă reprezintă într-adevăr un element de cooperare care arată un interes
prietenesc ce tinde să îmbunătăţească condiţiile necesare realizării cu succes a unui interes
comun. Critica cu intenţii bune, care este necesară, poate fi de cel mai mare ajutor şi este
încurajată datorită sincerităţii sale.
Critica negativă nu se pune în discuţie, este oaia neagră a familiei Alcoolicilor Anonimi şi
nu duce la o abstinenţă împlinită.
Interesul Comun al Acestui Program Este Abstinenţa. Dreptul la folosirea criticii se
măsoară prin influenţa sa rea sau bună în ajutorarea unui individ sau a unui grup întreg, pentru a
câştiga sau a menţine ABSTINENŢA.
Critica defăimătoare şi bârfa vor distruge o mare parte din efortul constructiv al
programului A.A. Ele nu servesc unui scop nobil, aşa că ar trebui controlate cu toleranţă şi
înţelegere, ocolind astfel tendinţele noastre înspre critica negativă.
Dacă este necesar să critici, rezumă-te la practicarea autocriticii.

AUTOCOMPĂTIMIREA
Autocompătimirea nu este privită în general de către alcoolici ca pe un sentiment
dăunător. Ne-am complăcut cu toţii în diferite forme de autocompătimire, cea mai obişnuită fiind
cea pe care am experimentat-o în timp ce înduram torturile mahmurelii. Alte forme de
autocompătimire implică resentimentul şi ura cauzată de rele închipuite sau reale, de acţiuni ale
lui Dumnezeu, de ghinion sau de boală.
Autocompătimirea este adesea o revoltă injustă îndreptată împotriva circumstanţelor
create de noi, când simţim milă pentru noi înşine şi când ne asumăm o atitudine negativă asupra
vieţii. Nu înţelegem necesitatea eliminării acesteia, până când nu vedem în această emoţie
dovada resentimentului şi până când nu realizăm că ne oferă o atitudine greşită faţă de viaţă şi
faţă de aceia cu care ne-am asociat.
Alcoolicul trebuie să se elibereze de toate formele de resentiment; fericirea sa în viaţă
depinde de atitudinea sa şi de ajutorarea celorlalţi. El nu-şi poate permite să se auto-
compătimească datorită legăturii sale cu resentimentul şi inferioritatea. Aceasta îi întârzie, de
20
asemenea, recuperarea din alcoolism, închizându-i mintea la oportunitatile multiple de ajutor
pentru el şi îi direcţionează efortul mental spre interiorul său, care ar trebui centrat pe acţiunea
de cooperare cu o Putere Superioară lui.
Experienta ne-a învăţat că dezvoltarea maturităţii în cadrul programului A.A. este
împiedicată de autocompătimire. Pe măsură ce trăim şi învăţăm, câştigăm înţelegerea asupra
valorii înăbuşirii interesului de sine în cadrul problemelor noastre, preluând în inima noastră
problemele celorlalţi.
Tratamentul pentru autocompătimire este simplu. Este la îndemâna noastră. Caută pe
cineva ale cărui necazuri le depăşesc pe ale tale şi ajută-l să le depasească. Câştigul va fi de
două ori mai mare şi problemele tale vor disparea de la sine, pe măsură ce câştigi o putere nouă
prin ajutorul dat unui camarad aflat în suferinţă pentru a-şi rezolva problemele.

GELOZIA
Puţini bărbaţi şi femei, dacă există astfel de oameni, scapă de această monstruozitate
emoţională. Aceasta se măsoară numai prin egoism şi interes. Profunzimea sa constă în furie şi
resentiment.
Gelozia pe starea bună a unui individ, pe personalitatea acestuia, pe talentul lui sau pe
bunurile personale poate presa mintea umană până când o răneşte sau o distruge, asemenea
unui cancer malign.
Începătorul care îşi face timp să analizeze gelozia găseşte în aceasta o combinaţie a
tuturor imperfecţiunilor proprii. Sunteţi sfătuiţi să vă faceţi o astfel de analiză şi să vă acomodaţi
astfel cu structura ei detaliată.
Sfâşiaţi camuflajul astfel încât să vedeţi elementele periculoase ale construcţiei sale.
Un control amănunţit va dezvălui o paletă largă, copleşitoare de defecte morale. Ele pot
apare în formă paşivă sau moderată, totuşi se află toate acolo: Autocompătimirea - Intoleranţa -
Nesinceritatea - Critica - Furia - Ura - Frica. Este interesant de observat că, în mod aparent,
ignoranţa le reuneşte pe toate.
Este bine să evităm aceasta emoţie complicată, care poate pune în pericol atât de uşor
sănătatea mentală a membrului şi îl conduce spre resentiment, ură amarnică şi beţie.

INTOLERANŢA
Lipsa toleranţei are mult de-a face cu prima băutură căreia, în anumite împrejurări,
alcoolicul nu-i poate rezista.
Aceasta stare există atunci când am trăit extenuarea psihică, atunci când realităţile devin
prea solicitante pentru timpul şi energia noastră; atunci când tensiunea mentală a fost puternică,
când resentimentul, acasă sau la serviciu, devine de nesuportat, când afacerile merg prost,
când devenim obosiţi din cauza excesului de activitate sau când suntem puşi în faţa altor
împrejurări confuze. Simţim că starea sufletească a ajuns pe punctul de a ceda; devenim
intoleranţi faţă de acestea, aşa că ne îmbătăm.
Este bine să ne amintim greutăţile pe care le-am suferit din cauza intoleranţei noastre şi
că unele stări vor părea de netolerat chiar şi atunci când primim ajutor de la o Putere Mai Mare
decât Noi, dar că practicarea toleranţei ne oferă echilibru A.A., ne condiţionează caracterul şi ne
ajută să rămânem stabili din punct de vedere emoţional şi să rămânem abstinenţi.
Dovada intoleranţei unui membru nu este un semn bun. Arată lipsa echilibrului şi indică
simptome ale unei stări spirituale şi mentale instabile. Atitudinea noastră de toleranţă, atunci
când este cazul, reflectă înţelegerea noastră şi exersarea filosofiei A.A. ca "Mod de viaţă."
Alcoolicul a beneficiat din plin de toleranţa oamenilor. Are multe de îndreptat în această
privinţă şi ar trebui să-şi schimbe de îndată pozitia, arătând consideraţie acolo unde este
necesar.
Nu credem ca toleranţa în situaţii nepotrivite este un lucru bun. Dumnezeu ne-a dăruit
inteligenţa pentru a alege între bine şi rău, Totuşi, descoperim la fel de mult rău fiind toleranţi faţă
de o acţiune sau un gând greşit, pe cât descoperim în intoleranta faţă de lucruri bune.

21
 Rezerva în folosirea toleranţei este necesară, dar dacă practicăm programul A.A. ca pe un
"Mod de viaţă", ne vom întâlni la jumătatea drumului cu acei oameni faţă de care am fost multă
vreme intoleranţi. Toleranţa atât faţă de noii membri cât şi faţă de membrii cei vechi care
încearcă în mod sincer să trăiască conform acestui program, este esenţială pentru recuperarea
noastră din alcoolism. Dacă aceştia încearcă în mod sincer să facă din programul A.A. un "Mod
de viaţă", le datorăm ajutorul.
Nu este înţelept să devii intolerant în împrejurări pe care nu le poţi schimba; programul
A.A. vă sfătuieşte să ajungeţi la o înţelegere a voinţei lui Dumnezeu. Împrejurarea care nu poate
fi schimbată poate fi împotriva voinţei lui Dumnezeu. N-ar trebui să o priviţi cu intoleranţă, ci mai
degrabă să vă îndreptaţi timpul şi energia spre o activitate constructivă, în care sunt posibile
rezultate satisfăcătoare.
"Doamne, dă-ne seninătatea să acceptăm lucrurile pe care nu le putem schimba, curaj să
schimbăm ceea ce putem şi înţelepciunea de a le deosebi”.
TEAMA
Tendinţa alcoolicilor de a subestima teama ca factorul care contribuie la evoluţia
alcoolismului, îi face deseori pe cei nou veniţi să o desconsidere la întocmirea inventarului
personal. Ei asociază teama în mod eronat cu laşitatea şi nu vor să aibă de a face cu ea. Cu
toate astea, teama avusese o contribuţie esenţiala la băutul lor şi conştientizarea deplină a
acesteia este vitală pentru recuperare.
Este un sentiment care îşi are locul bine definit în viaţa tuturor fiinţelor umane. Omul
primitiv n-ar fi putut supravieţui fără ea. Experienţa l-a făcut să se teamă de lucrurile distructive
sau periculoase împotriva cărora nu avea putere şi atunci frica i-a furnizat energia suplimentară
necesară pentru evitarea sau scăparea de acestea.
Atunci când este utilizată în scopul autoconservării, frica ne oferă precauţia şi rezerva
necesară cerinţelor de trai zilnice. Frica ne împinge să luăm măsuri de siguranţă şi să ne
protejăm familiile împotriva sărăciei şi bolilor. Sub impulsul acesteia câştigăm energia de a
construi case, de a ne angaja în afaceri profitabile şi de a ne asuma responsabilitatea.
Ca alcoolici am observat câteva dintre aceste calităţi pozitive, dar le-am folosit în cea mai
mare parte pe cele negative, distingându-se o creştere mare a anxietăţii, a fricii, a grijii, a
nesiguranţei şi presimţirea rănirii sau a răului, care pare întotdeauna că se află chiar după colţ.
Ne era teamă, practic, de orice, în special de insomnia fără băutură. De fapt, nu ne puteam
închipui o viaţă fără băutură. Ne temeam de pierderea sănătăţii, a afecţiunii familiei noastre, a
capacităţii de a câştiga bani, a încredererii de sine, ca să nu mai vorbim despre dominaţie,
mahmureală şi despre opinia publică - ameninţări constante pentru liniştea noastră.
Elementele negative ale fricii ţin de inventarul nostru. Referirea de la pag. 65 si 66 din
cartea Alcoolicii Anonimi va dezvălui exemple ale fricii din vieţile noastre şi va sublinia un mod de
clasificare. O parte a schimbării personalităţii noastre ţine de înţelegerea şi tratarea de către noi
a acestui sentiment.
Programul A.A. nu se bazează pe teamă. Este un Mod de viaţă spiritual bazat pe Putere,
alta decât a noastră, pe credinţă într-o Putere Superioară nouă înşine pentru a învinge teama şi
alte defecte ale personalităţilor noastre alcoolice. Am văzut membri încercând să găsească
drumul spre o abstinenţă multumită bazându-şi încercarea pe autoeducare motivată de teama de
alcool. Nu au rămas abstinenţi mult timp. I-am cunoscut încercând să se protejeze de băutură
prin absenţa totală din baruri şi cluburi de noapte, presupunând că vor fi prea puţin tentaţi de
acest mediu. Din experienţa acestora credem că această grijă anormală indică o încercare cu o
jumatate de suflet a programului şi, în realitate, este o dorinţă nerecunoscută de a bea din nou.
Cartea A.A. ne previne: "Credinţa noastră este că orice schemă de combatere a
alcoolismului care-şi propune să apere omul bolnav de tentaţii este sortită eşecului. Dacă
alcoolicul încearcă să se apere, poate reuşi pentru un timp, dar de obicei sfârşeşte printr-o
explozie mai mare ca niciodată. Am încercat aceste metode. Aceste încercări de a realiza
imposibilul au eşuat. Astfel încât regula noastră este să nu evităm locul în care se află băutură
dacă avem un motiv legitim pentru a ne afla acolo... Du-te sau stai departe, cum crezi că este
mai bine. Dar să fii sigur că te afli pe un teren spiritual solid înainte de a începe, şi că motivaţia ta
pentru a continua este în întregime bună."
22
 Lucrul important este că ne aflăm pe un teren solid, dar nu trebuie să trecem cu vederea
peste faptul că avem un rol decisiv de jucat. Dumnezeu ne poate ajuta numai dacă dorim şi
încercăm să ne facem bine. Realizarea faptului că tentaţia va fi prezentă întotdeauna şi că n-am
reuşit niciodată să o evităm, ar trebui să ne apropie de Dumnezeu pentru a fi ajutaţi. Nu ştim cum
şi când va sosi nevoia de a bea. Ştim că va sosi, totuşi, şi că nu putem aştepta până când se
abate asupra noastră. Trebuie să ne pregatim cu credinţă în program şi prin meditaţie şi
rugăciune către Dumnezeu.
Paşii Unu şi Doi pot fi foarte utili pentru a ne aminti de ce trebuie să ne încredinţăm teama
lui Dumnezeu. Nu trebuie să uităm niciodată slabiciunea noastră faţă de alcool; comportamentul
nesănătos şi existenţa dificilă pe care o aduce. Natura respinge această teorie plină de vise
beţive. Vise ce sunt atât de realiste încât ne umplu de o remuşcare sinceră şi ne întăresc
hotărârea de a obţine abstinenţa împlinită.
Trebuie să recunoaştem că suntem alcoolici. Este bine pentru noi să o facem. Toţi
membrii ar trebui să se străduiască pentru a cultiva o evaluare realistă şi sinceră despre ceea ce
le face alcoolul, ca pe o asigurare împotriva unei posibile reîntoarceri la băutură. Acest lucru nu
implică folosirea fricii ci, mai degrabă, a inteligenţei de a evita o altă cădere în patima alcoolului.
Nu ne temem de alcool. Alcoolul poate fi în preajma noastră fără să provoace efecte dăunătoare,
dacă "terenul spiritual" este bun şi practicăm filosofia noastră timp de 24 ore. Ar trebui, totuşi, să
ne temem să îl bem, la fel cum ne temem de orice altă otravă.
Astfel ne fortificăm minţile prin rugăciune şi prin resursele mentale pe care ni le-a dăruit
Dumnezeu. Folosirea inteligentă a imaginilor mentale, bazate pe cunoaşterea statutului nostru
de alcoolic sunt de nepreţuit pentru recuperarea noastră din alcoolism. Nu ne revoltăm în general
împotriva faptului că nu putem consuma băutură sau că nu putem utiliza otrăvuri. Abstinenţa
multumită va veni mai uşor atunci când vom învăţa să eliminăm alcoolul din rândul băuturilor şi
să-l aşezăm acolo unde îi este locul de drept pentru noi - în rândul otrăvurilor.
Membrii care sunt incapabili să-şi stăpânească teama practicând programul A.A. ar trebui
să consulte un doctor sau un psihiatru care va putea, probabil, să-I ajute. Acest ajutor şi cel din
partea programului nostru îi întăresc, de obicei, şi fac posibilă abstinenţa.
Teama care nu constituie o obsesie poate fi corectată de filosofia care se desprinde din
programul nostru A.A. Frica nu este nimic altceva decât o credinţă greşită în lucrurile negative
din viaţă şi lucrurile rele care poate ne pândesc.
Filosofia A.A. nu se preocupă de anxietate şi teamă. Ca alcoolici eram instabili, la un
moment dat, datorită problemelor şi temerilor ce păreau imposibil de remediat. Conceptele
spirituale ale acestui program le-au îndepărtat şi le-au înlocuit cu pacea minţii. Nu mai suntem
îngrijoraţi; am primit o graţiere spirituală.
Dumnezeu împarte zilnic aceasta graţiere ca pe o recunoaştere a aprecierii ajutorului său
şi a ajutorului necondiţionat pe care l-am acordat celorlalţi.
Antidotul nostru pentru frică este credinţa, nu o credinţă deformată de frică, ci reabilitarea
totală prin credinţă în Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem. Am aflat că aceasta este o măsură
eficace pentru înfrângerea tuturor temerilor la care este supus alcoolicul.

MÂNIA
Nu există nici o situaţie de-a lungul celor 12 Paşi în care mânia să aducă vreun beneficiu.
Suntem înclinaţi să credem, totuşi, că este un fel de otravă mentală care are puterea de a
produce gândire confuză şi că, sub influenţa acesteia, suntem mai mult decât capabili să
reîncepem în cele din urmă să consumăm alcool.
Mânia este antagonică cu filosofia noastră. Ea nu ţine cont de raţiune. Reabilitarea unui
alcoolic "bate pasul pe loc" şi progresul se opreşte atât timp cât domină mânia. Diversele grade
ale mâniei, începând de la indignare până la furie, indică diverse pericole pentru membrii care îşi
îndreaptă mintea şi acţiunile către această emoţie puternică.
Citatul următor din cartea A.A. prezice pericolul eminent pentru aceia dintre noi care ne
permitem să ne lăsăm provocaţi de amărăciune: "Dacă vrem să trăim, trebuie să ne eliberăm de
mânie. Toanele proaste şi tulburările psihice nu sunt pentru noi. Or fi ele un lux pentru oamenii
normali, dar pentru alcoolici aceste lucruri sunt otravă".
23
 O analiză simplă a acestei emoţii ar trebui să ne înfrângă alte acceptări. Impulsul de a răni
fie un prieten, fie un duşman este tot timpul prezent în aceasta emoţie. Când atinge punctul
culminant, finalul acestui impuls este de a ucide.
Alcoolicul este un simplu om. El va fi supus tuturor impulsurilor umane şi se confruntă
adesea cu condiţiile ce-l înconjoară, dar nu trebuie să fie ignorant în privinţa naturii înşelătoare a
mâniei sau faţă de abuzul perfid pe care impulsurile acesteia îl pot produce asupra recuperării
sale.
În alcătuirea inventarelor noastre să ne amintim de faptul că suntem alcoolici, că suntem
bolnavi fizic, mental şi spiritual; că am fost incapabili să ne vindecăm de boală prin intermediul
eforturilor proprii, dar că mii de alcoolici înaintea noastră au realizat recuperarea, schimbându-şi
personalităţile alcoolice cu personalităţi abstinente şi fericite, desprinse din modul de viaţă A.A.
Având aceste lucruri în minte, cerem unei Puteri mai Mari decât Noi să ne ajute să
alcătuim, fără teamă şi în mod amănunţit, propriul inventar moral, ca pe unul din paşii necesari
recuperării noastre.

PIERDERILE DE MEMORIE
În acest punct este preferabil să realizăm faptul că, în ciuda efortului nostru sincer de a
inventaria în mod cinstit toate defectele de caracter care ne-au cauzat eşecul, unele nu vor fi
înregistrate. De ce? Din simplul motiv că nu reuşim să ni le amintim. Imaginea noastră mentală şi
morală a fost prea mult orbită de raţionalizarea şi limitarea alcoolică.
Se sugerează rezervarea în cadrul inventarelor noastre a unui loc liber pentru pierderile
de memorie care vor fi completate mai târziu. N-ar trebui să fim îngrijoraţi de aceste defecte
neştiute. Este totuşi bine să acceptăm existenţa acestora şi să lăsăm A.A. ca "Mod de Viaţă" să
ni le dezvăluie. Apoi le vom enumera, în vederea corectării.

PASUL CINCI
Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane
natura exactă a greşelilor noastre.
Dacă am fost cinstiţi şi meticuloşi în alcătuirea inventarului personal, am enumerat şi am
analizat resentimentele noastre şi am sesizat răul pe care l-am cauzat celorlalţi.
Avem o listă cu cele mai mari handicapuri şi imperfecţiuni ale noastre şi, de asemenea,
numele oamenilor care au avut de suferit ca urmare a vieţii noastre de necontrolat şi a
comportării noastre nesănătoase.
Aceste fapte indică anumite defecte din viaţă noastră; ele fac obiectul înregistrării
greşelilor noastre. Am stabilit punctele noastre slabe şi nu ne-am propus doar să le eliminăm, ci
să şi pregătim un plan de acţiune care să ducă la recompensarea şi fericirea bărbaţilor şi
femeilor care au suferit din punct de vedere fizic, mental sau financiar, ca urmare a consumului
nostru necontrolat de băutură.
Pasul Cinci este un pas pregătitor pentru restituirea pe care ar trebui să o facem, pe
măsură ce îndeplinim prevederile Pasului Nouă, atunci când corecţiile sunt necesare şi le facem.
Natura exactă a greşelilor noastre trebuie recunoscută faţă de Dumnezeu şi de noi înşine
şi apoi discutată cu o terţă persoană.
Tendinţa generală potrivit părerii unui membru nou este să nu ţină seama de importanţa
recunoaşterii vreunui lucru către O Altă Fiinţă Umană.

24
 Fondatorii mişcării noastre cunoşteau valoarea acestui lucru; ştiau că numai făcând acest
lucru vom dobândi umilinţa şi inspiraţia spirituală necesare pentru dezvoltarea continuă în
existenţa A.A.
Cei mai mulţi dintre noi am simţit că autoevaluările erau exacte şi pentru ca I-am încrediţat
lui Dumnezeu greşeala comportamentului nostru din trecut şi a gândirii noastre alcoolice, nu am
mai simţit nevoia de a continua. Ne spuneam că Dumnezeu ştie, că El ne va ierta şi astfel
chestiunea este închisă.
Este o gândire dulceagă de alcoolic. Aceasta urmează un tipar vechi dar nu este decât o
amăgire, o noua formă de scăpare de responsabilitate. Trebuie să ne încredinţăm secretele
strânse în timp unei alte persoane, dacă vrem sa ajungem la pace sufletească, încredere şi
respect de sine.
Umilinţa pe care acest pas ne-o aduce este vitală pentru bunăstarea noastră viitoare. Nu
vom avea inspiraţie spirituală, nu vom scăpa de nelinişte şi teamă până când nu scoatem la
suprafaţă secretele din interiorul nostru. Trebuie să renunţăm să ne ascundem de oameni şi să
începem să privim în faţă faptele şi problemele dacă dorim să fim eliberaţi de teamă şi tensiune.
Pasul Cinci este un pas pivot. El cheamă la acţiunea care începe o trezire spirituală reală
pe măsură ce ne recăpătam CREDINŢA şi LUCRĂRILE VERBALE.
Dacă acest pas vi se pare dificil (şi s-ar putea să pară aşa) amintiţi-vă că dvs. nu
constituiţi o excepţie. Mulţi dintre noi au experimentat aceeaşi reacţie. Aceasta reacţie nu este
nimic altceva decât reflexele unei personalităţi alcoolice muribunde, încercând să evite realitatea
- a trecut prea puţin timp de la schimbarea noastră bruscă de la raţionalizarea alcoolicului la un
comportament reabilitat necesar programului nostru. Suntem dominaţi, în mod incoştient, de
vechile noastre idei. Acestea constituie doar gânduri de răzvrătire de moment. Vor lăsa loc
repede puterii purificatoare a noii noastre filosofii dacă vom fi deschişi şi vom avea credinţă că
Dumnezeu ne va ajuta să ajungem la soluţia potrivită.
Pasul subliniază în mod specific cum trebuie acţionat. Atunci când soseşte timpul potrivit
aranjează o discuţie cu orice persoană din afara grupării A.A., care vă înţelege, dar nu va fi
afectată de povestirea dvs. Nu trebuie să întreprindem acest pas cu cineva care nu ne-ar
respecta confidenţele. Din acest motiv, cea mai bună alegere ar fi un preot sau un medic
psihiatru. Cea mai mare parte dintre cei mentionaţi sunt calificaţi şi vor fi onoraţi de încrederea
acordată atunci când vor auzi povestea noastră.
Nu există o dată anume pentru efectuarea acestui pas - nu trebuie să ne grăbim. Este o
stare a minţii care va creşte în interiorul tuturor membrilor sinceri care "s-au rătăcit" prin filosofia
A.A. şi care vă indică în mod clar momentul în care sunt pregătiţi.
Totuşi, atunci când soseşte timpul, trebuie să acţionăm imediat. Amânarea realizării
acestuia nu este bună pentru planul nostru de recuperare.
Dacă aveţi îndoieli în legătură cu momentul realizării Pasului Cinci - faceţi-l imediat. Este
mult mai bine să-l realizaţi înainte de a crede că sunteţi pregătiţi decât să îl amânaţi şi apoi să
nu-l mai faceţi deloc. Mulţi membri care au ajuns la abstinenţă de mulţi ani în cadrul asociaţiei
A.A., consideră că realizarea Pasului Cinci îi ajută, din când în când, să-şi menţină abstinenţa
împlinită. Pasul Cinci aduce hrană spirituală şi mentală şi ar trebui efectuat periodic.
Nu sunteţi angajat într-o afacere cu Dumnezeu şi o altă fiinţă omenească. Dacă inventarul
dvs. a fost minuţios "vă aflaţi în poziţia de a vă contracara mândria", de a spune o poveste "care
va aduce la lumină fiecare defect de caracter, fiecare fisură întunecată din trecut". Nu aveţi nici
un motiv să vă îndoiţi de valoarea spirituală şi psihologică oferită. Veţi fi bine răsplătiţi pentru
efortul dvs. şi vă veţi afla în poziţia de a nu vă găsi cuvintele pentru a vă putea exprima
gratitudinea. Înţelegerea acestor lucruri vine doar o dată cu experienţa.
Interpretarea semnificaţiei adânci a recunoaşterii greşelilor proprii faţă de Dumnezeu, faţă
de noi înşine şi faţă de o altă fiinţă omenească se rezumă logic spunând: "Odată realizat acest
pas, fără să avem nimic de ascuns, suntem încântaţi. Putem privi lumea în ochi. Începem să
simţim apropierea de Creatorul nostru. Am avut, cu siguranţă, convingeri spirituale, dar ACUM
AM ÎNCEPUT SĂ AVEM PARTE DE O EXPERIENŢĂ SPIRITUALĂ.

SUMAR: Trecerea de la o personalitate alcoolică la o PERSONALITATE NOUĂ A.A.

devine mai evidentă după finalizarea Pasului Cinci. Suntem impresionaţi de simplitatea acestui
25
mijloc spiritual eficient, care a avut semnificaţia unui început al deşteptării spirituale în fiinţa
noastră. Pasul reprezintă o provocare directă la sinceritate, întrucât ne-a promis umilinţa şi
experienţa spirituală când am discutat despre defectele noastre cu o a altă persoană.
Acesta este un pas din program care îţi arată ce să faci în momentul finalizării lui. Acest
sfat este oferit în cartea noastră A.A. El spune: "Întorşi acasă vom găsi un loc în care putem să
stăm liniştitţi timp de o oră, revăzând cu grijă ce am făcut. Mulţumim Domnului din adâncul
sufletelor noastre pentru faptul că Îl cunoaştem mai bine. Luând această carte de pe raft,
întoarcem paginile ce conţin cei 12 Paşi. Citim cu atenţie primele cinci propoziţii, ne întrebăm
dacă am omis ceva, pentru că noi construim O Punte Pe Care Vom Păşi în Final Ca Oameni
Liberi.
Până acum considerăm munca noastră drept solidă? Aceste pietre sunt aşezate la locul
potrivit? Ne-am zgârcit la turnarea betonului în fundaţie? Am încercat să facem mortar fără nisip?
Dacă putem raspunde la aceste întrebări cu satisfacţie, putem să ne îndreptăm privirea
spre Pasul Şase.

PASUL ŞASE
Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.

PASUL ŞAPTE
Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbicinile.

Numai după ce am terminat Pasul Cinci, când umilinţa a fost experimentată şi a fost
restabilit respectul de sine, ca rezultat al recunoaşterii faţă de Dumnezeu şi faţă de o altă fiinţă
umană natura exactă a greşelilor noastre, ne aflăm într-o stare spirituală potrivită pentru a
îndeplini în mod sincer sugestiile Paşilor Şase şi Şapte.
Această acţiune ne aduce un sentiment necunoscut până acum de putere morală. Pentru
prima oară ne confruntăm cu Adevăratul nostru Eu, al cărui rădăcini uscate au fost atinse şi care
acum aduc la suprafaţă o sursă nepreţuită de siguranţă, putere şi securitate.
Descoperim, odată cu terminarea acestor paşi, o Pace Nouă, o eliberare de Tensiune şi
Anxietate, pentru că acum ne încredinţăm părerile greşite sau defectele de caracter în mâinile
Domnului. Îl rugăm să le elimine din vieţile noastre. Ne străduim din răsputeri să cooperăm
mental cu Dumnezeu. Simţim o umilinţă extremă care strigă după recunoaşterea şi Ajutorul
Divin.
Viaţa spirituală, apropierea de Creatorul nostru, care va fi simţită în urma invocării
ajutorului Său, precum şi bunavoinţa noastră de a fi eliberaţi de gândurile voinţei şi obişnuinţei
proprii, toate acestea sunt esenţiale pentru efectuarea cu succes a acestor Paşi.
Igiena mentală şi “curăţenia” spirituală pe care am început-o în inventarul nostru, şi am
continuat-o în Pasul Cinci, îşi atinge punctul culminant când ne lăsăm în totalitate voinţa în grija
lui Dumnezeu şi dorim să Îi predăm toate imperfecţiunile noastre morale.

Cele câteva obiective ale Paşilor Şase şi Şapte sunt:

1. Să câştigăm un contact apropiat cu această Putere mai Mare decât Noi.
2. Să ne perfecţionăm în practicarea rugăciunii neegoiste.
3. Să fim conştienţi de imperfecţiunea trăsăturilor noastre de caracter.
4. Să dorim îndepărtarea acestora.
5. Să eliminăm toate defectele de caracter.
6. Să credem că Dumnezeu le poate îndepărta.
7. Să-L rugăm să facă acest lucru pentru noi.
26
 Rezultatele la care ne aşteptăm urmărind aceste obiective sunt:
1. O reconciliere cu modul ales de Dumnezeu de a înfăptui lucrurile. Devenim "sătui" de calea
noastră şi de practicarea în continuare a trăsăturilor noastre slabe de caracter.
2. O dorinţă de a pune la punct un plan pentru suprimarea egoismului prin intermediul câştigării
unui contact conştient cu Dumnezeu.
3. Să experimentam insatisfacţia şi remuşcarea ca pe un rezultat al practicilor noastre alcoolice
şi să căutăm o inspiraţie spirituală care ne va aduce o stare interioară de echilibru şi securitate.
4. Credinţă crescută, inimi şi minţi curate, capacitatea de a dărui fără să cerem recompensă.
5. Un curaj spiritual care nu se teme de viziunea asupra vieţii; o dorinţă de a recompensa pe cei
care au avut de suferit de pe urma consumului nostru de băutură.
6. O dorinţă de a renunţa să îi inducem în eroare pe alţii, şi de a dărui lui Dumnezeu, în mod
onest, şansa să îndeparteze din vieţile noastre tot ceea ce stă în calea utilităţii noastre faţă de El
şi ceilalţi.
7. Eliminarea trăsăturilor noastre imperfecte de caracter şi dobandirea unei stări de umilinţă.
Atitudinea spirituală şi cadrul satisfăcător al minţii, necesare unei împliniri efective a
acestor paşi au lucrat în mod progresiv pentru desăvârşirea celor cinci paşi din programul nostru.
Cunoaşterea bolii noastre - alcoolismul - ne îndeamnă să ne întoarcem înspre Dumnezeu
pentru ajutor. Alcoolicul trebuie să se roage. Nu există o formă de rugăciune standard de folosit.
Remuşcarea noastră pentru greşelile din trecut şi o dorinţă sinceră să le corectăm ne va arăta
cum să ne rugăm.
Am venit cu toţii în faţa lui Dumnezeu ca oameni bolnavi. Nu avem nici o scuză. N-avem
nici o apărare. Stăm în faţa Lui, supuşi slăbiciunii faţă de alcoolism. Ne rugăm pentru înţelegerea
acestei boli şi pentru puterea şi ajutorul Său pentru împiedicarea acesteia. Dorim să o
împiedicăm, dar numai din motive lipsite de egoism. Cerem iertare pentru greşelile pe care le-am
comis. Ne rugăm pentru protejarea de autocompătimire, de resentiment şi de toate formele de
egoism. Cerem înţelepciune şi înţelegere pentru a cunoaşte voinţa Sa. Ne rugăm pentru putere
spirituală şi fizică pentru a executa voinţa Sa. Îl rugăm să ne menţină dornici de a urma
programul A.A. Îi mulţumim pentru ajutorul pe care ni l-a acordat nouă şi celorlalţi. Îl rugăm să
acorde fondatorilor programului ajutorul Lui. Ne cunoaştem multitudinea de defecte. Îl rugăm cu
umilinţă să le îndepărteze.
Nu este nimic ieşit din comun în rugăciunea unui alcoolic către Dumnezeu. Este doar o
legătură simplă şi sinceră, în care alcoolicul nu are nimic de pierdut, ci din care câştigă
ABSTINENŢĂ - COMPORTAMENT SĂNĂTOS şi O GÂNDIRE SĂNĂTOASĂ - PACE
SUFLETEASCĂ şi FERICIREA LUI şi A FAMILIEI SALE.
Există o putere latentă în fiecare fiinţă umană care răspunde contactului conştient cu
Dumnezeu. Acest contact, dacă este sincer şi altruist, generează o putere echilibrată, solidă,
care surmontează împrejurări ce par imposibile. Prin Ea, Miracolul A.A. Este Posibil.
Paşii Şase şi Şapte folosesc acest contact pe care mii de alcoolici l-au folosit cu umilinţă
pentru realizarea îndepărtării defectelor lor de caracter.
În aceşti doi paşi se găseşte energia cu care ne-am încălzit şi ne-am format legături
distincte ce intră în laturile noii personalităţi pe care o construim. Fără ei reabilitarea noastră este
imposibilă.

PASUL OPT
Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri
27
 şi am consimţit să reparăm aceste rele.
PASUL NOUA
Ne-am reparat greşelile direct fată de acele persoane,acolo unde a fost cu putinţă,
dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.

Obiectivul Paşilor Opt si Nouă este de a sublinia şi de a pune în practică un curs

funcţional de conduită care va modifica în mod direct răul sau jignirea pe care băutura noastră s-
ar putea să o fi produs celorlalţi, şi în acelaşi timp începerea stabilirii unei relaţii armonioase cu
viaţa şi cu semenii noştri.
Practicarea filosofiei Alcoolicilor Anonimi îndeplineşte în mod adecvat aceste cerinţe. Este
un "Mod de viaţă" demonstrat prin care alcoolicul îşi corectează greşelile din trecut şi le
răscumpără faţă de rude, prieteni sau duşmani, pe măsură ce realizează recuperarea proprie din
deteriorarea mentală şi fizică pe care alcoolul a produs-o asupra acestuia.
Mulţi alcoolici sunt de acord cu eficienţa filosofiei noastre, dar nu pot beneficia de ea din
cauză că tratează cu prea multă uşurinţă seriozitatea acestei deteriorări mentale şi fizice şi nu
doresc să fie deranjaţi de prevederile programului nostru. Găsesc, de asemenea, dificil să
înţeleagă că sunt invalizi din punct de vedere spiritual.
Membrii nu elimină alcoolismul şi nici nu obţin recuperarea doar fiind de acord cu
principiile filosofiei A.A. - Se Recupereaza Doar Dacă Le Aplică.
Aceşti paşi lucrează în conjucţie unul cu celălalt, se întrepătrund. Avem o listă a
persoanelor cărora le-am produs rău - avem lista cu acei cărora le suntem obligaţi financiar.
Puţini dintre noi realizează că numele nostru se află la începutul listei acelora faţă de care am
greşit şi că, trăind conform acestui program ne recompensăm în primul rând pe noi, fiinţele
noastre de nesuportat, minţile noastre confuze şi spiritele noastre tulburate.
Nu este un lucru dificil să enumerăm oamenii care au suferit pentru că noi consumam
alcool. Problema noastră reală este de a ajunge la o stare mentală care recunoaşte răul pe care
l-am făcut şi doreşte în mod sincer să îl corecteze.
Pasul Nouă nu este îndeplinit cu uşurinţă sau repede. Unele dintre recompensări le
începem după ce acceptăm programul A.A. ca "Mod de Viaţă". De obicei acest lucru este destul
de limitat, deoarece nu se realizează decât după ce am petrecut câteva luni în asociaţia A.A. şi
ne-am întărit abstinenţa cu o cunoaştere fundamentală a programului pentru a dobândi curajul
spiritual şi înţelegerea de a face discret reparaţii.
Membrul se confruntă cu multe obstacole în observarea acestui pas. Credem că
amânarea reprezintă o piedică pentru unii dintre membri. Acest lucru ar trebui evitat. Pe de altă
parte, există cei care sunt prea ambitioşi ca să reconstruiască, vor să termine cu acest lucru
imediat. Amintiţi-vă că, în cele mai multe dintre cazuri, veţi avea o viaţă întreagă pentru a finaliza
Pasul Nouă. Unii dintre membri se află sub inspiraţia noilor personalităţi şi acţionează în mod
spontan. Acţiunea lor pripită poate avea puţine şanse de reuşită. Mândria este un alt obstacol.
Confuzia, datorată interpretărilor nepotrivite ale scopului acestui pas, este un handicap obişnuit.
Membrii mai vechi vor fi de ajutor dacă sunt consultaţi ori de câte ori există nedumeriri. Nu
actionaţi în mod pripit sau dacă aveţi îndoieli - cereţi-le părerea, apoi formulaţi un plan de acţiune
în care să-L includeţi pe Dumnezeu şi încercaţi să corectaţi greşelile de care sunteţi responsabili.
Pentru a face corecţii sunt necesare rugăciunea şi meditaţia. Nu trebuie îndreptat nimic
dacă nu este precedat de rugăciune, deoarece va fi lipsit complet de scop şi eficienţă. Contactul
conştient cu Dumnezeu pentru îndreptarea greşelilor nu numai că vă duce la un rezultat mai
satisfăcător, dar ne va ajuta, de asemenea, să decidem asupra evitării acelor corecţii care ar
putea să-i rănească pe ceilalţi. În cadrul acestei legături, discreţia este imperativă.
Prezenta lui Dumnezeu în vieţile noastre subliniază şi modifică acum activităţile noastre
mentale şi fizice. Ne oferă umilinţa de care avem nevoie pentru a face corecţii şi un stimulent
pentru a începe. "Încercăm Să Ne Punem în Ordine Vieţile. Facem Acest Lucru Servindu-L pe
Dumnezeu şi pe Ceilalţi din Jurul Nostru."
Se ridică acum o întrebare: Care sunt numele din lista noastră? Cum ne descurcăm
pentru a ne îndrepta greşelile faţă de aceşti oameni? Cum să procedăm?
Raspunsurile noastre la aceste întrebari se găsesc în Cartea Alcoolicii Anonimi de la pag.
88 până la 96 inclusiv.
28
 Următorul rezumat al anumitor sfaturi preluate din acele pagini este incomplet şi trebuie
dezvoltat de fiecare membru prin aplicarea la nevoile sale particulare.
Găsim că este imposibil să acoperim această problemă complexă în întregime, dar am
listat câteva sugestii şi exemple pentru ghidare. Lista noastră face referire la patru tipuri de
oameni şi comenteaza al cincilea tip, care, în general nu este inclus în lista în care sunt cerute
reparaţii ale greşelilor, totuşi de care trebuie să se ţină seama în mod constant, dacă va fi să ne
păstrăm permanent abstinenţa.

GRUPUL UNU - PRIETENII

Din acest grup fac parte oamenii cu care am fost prieteni apropiaţi, asociaţi în afaceri etc.,
aceia cu care ar trebui să fim prietenoşi, dar cu care legăturile s-au deteriorat din cauza
resentimentelor, mândriei sau greşelilor prostesti, aceia pe care i-am tratat în mod nedrept, dar
care nu au avut de suferit din cauza cuvintelor dure sau din cauza actelor de comportare
prostească şi cărora nu le suntem îndatoraţi.
Tehnica de notat în abordarea oamenilor din aceasta clasă se bazează pe sinceritate.
Abordarea noastră este "calmă, francă şi deschisă". Scopul nostru este să convingem grupul de
intenţiile noastre bune şi să-l asigurăm că regretăm tratamentul pe care l-a primit din partea
noastră.
Noi explicăm propria boală alcoolică, natura resentimentelor şi a urii în raport cu
abstinenţa noastră. Subliniem intenţiile noastre bune şi le cerem iertare şi cooperare în viitoarele
noastre asocieri. Scopul nostru este de a obţine bunăvoinţă şi de a câştiga prietenie.
Evităm să impresionăm pe cineva cu ideea că suntem fanatici religioşi, dar nu evităm
niciodată problema spirituală sau nu Îl negăm pe Dumnezeu dacă El este pomenit în
conversatie.
Nu încercăm să facem corecţii către cei "care sunt încă jigniţi din cauza unei nedreptăţi
recente" şi nu mai facem niciodată vreun rău unei alte persoane.
Vor exista câteva cazuri în care avansurile noastre vor fi respinse. Dacă nu putem să
stabilim o reconciliere şi nu suntem primiti în mod favorabil, pur şi simplu renunţăm la problemă
în speranţa că, în cele din urmă, abstinenţa noastră şi faptele viitoare vor repara ruptura dintre
noi.
Ideea principală de ţinut minte este că trebuie să îndeplinim o datorie, că nu ne vom
supăra sau descuraja de primirile neplăcute sau morocănoase, că intenţia vizitei noastre este
una armonioasă şi că Sub Nici Un Motiv Nu Vom Trăi Animaţi de Resentimente sau Furie.

GRUPUL DOI - FAMILIILE

Oamenii din acest grup se regăsesc, în general, în familiile noastre. Exemplele importante
le constituie soţiile alcoolicilor, sau în cazul femeilor alcoolice, soţii. Urmează apoi mamele, taţii,
fiii, fiicele şi, adesea, prietenii apropiaţi ale căror vieţi le-am tulburat din cauza obiceiurilor noastre
nechibzuite şi egoiste. Am fost "ca o tornadă răvăşind în cale vieţile celorlalţi", sfărâmând inimi şi
"ucigând relaţiile dragi". Răul pe care l-am făcut acestui grup s-a întins de-a lungul a multor ani.
Va dura mulţi ani să-l reparăm.
Tehnica noastră de apropiere nu reprezintă o problemă în acest caz, înafara cazului în
care căsniciile au fost destrămate şi separarea duce la imposibilitatea întâlnirii pentru corectarea
greşelilor. Chiar şi atunci, membrul va beneficia de pe urma practicării programului, abstinenţa lui
intrând de obicei în atenţia celui pe care l-a jignit. Pentru a obţine reconcilierea s-ar putea să
avem nevoie de timp, dar de regulă, îmbunătăţirile satisfăcătoare sunt gata să apară. Adesea,
acestea se realizează prin intermediul corespondenţei, dar este preferabil contactul direct în
toate cazurile ori de câte ori este posibil.
În cazul în care căsnicia este încă intactă, familia membrului este conştientă de dorinţa lui
de a-şi trata alcoolismul şi adesea dau greş în încercarea de a-l îndrepta spre acest scop.
Este important ca aceştia să citească cartea "Alcoolicii Anonimi" pentru a căpăta o
înţelegere a alcoolismului şi paşii din programul nostru pentru tratarea acestuia. Un membru nou

29
are nevoie de înţelegerea şi colaborarea deplină a familiei sale. Corecţiile sale faţă de aceştia
sunt cele mai profunde şi sunt realizate cu o mai mare uşurinţă atunci când conştientizează ceea
ce încearcă să facă.
Abstinenţa noastră este o binecuvântare pentru persoanele din Grupul Doi. De regulă,
este singura şi cea mai mare recompensă pe care le-o putem aduce, este Totuşi doar o
recompensă parţială ce trebuie urmată de acte raţionale şi sincere. Abstinenţa în sine nu este
suficientă. Trebuie să fim atenţi şi să avem respect faţă de familie în întregul ei. Trebuie să
domnească armonia şi cooperarea. Dovada dragostei noastre şi a dorinţei de a deveni demni de
respectul lor va fi de cel mai mare ajutor.
Nu este neobişnuit ca un rău să fie de nereparat. Când îl întâlnim putem să-l
recompensăm printr-o manifestare evidentă a dorinţei noastre de a îndrepta această stare de
fapt, dacă este posibil. Nu pierdem timpul ca să facem recompensări care nu sunt posibile.
Problemele sexuale complică vieţile multor alcoolici. Primul lucru de luat în considerare
pentru a ne descurca cu acestea este de a elimina necazul de la sursă. Sinceritatea este un prim
factor în vieţile tuturor membrilor şi nu lasă loc adulterului.
Trebuie luată în considerare jignirea celorlalţi pentru rezolvarea problemelor noastre sexuale.
Gelozia, când apare, constituie un obstacol major în calea progresului nostru. Trebuie să ne
bazăm pe obiectivitate, meditaţie şi rugăciune. Lăsăm problema în mâinile Domnului şi suntem
conduşi apoi de dictatele voinţei şi inspiraţiei sale.

GRUPUL TREI - CREDITORII

"Să nu ne ascundem de creditori". Creditorul, de obicei, stie că bem. Dacă nu, ar trebui
"să punem cărţile pe masă". Dacă plata este imposibil de facut, aranjează cel mai bun târg pe
care poţi să-l faci. Poate sa fie o întâlnire viitoare, când vom începe să-i plătim sau, dacă se
poate, putem plăti chiar sume mici până când devenim capabili din punct de vedere financiar
pentru a le mări. Ideea principală este ca aceştia să înţeleagă.
Trebuie să tratăm cu relaxare aceasta legătură, altfel frica ne poate readuce la băutură.
Atunci când creditorul înţelege natura bolii noastre alcoolice, îşi va da imediat seama ca banii nu-
i vor fi restituiţi dacă nu ne menţinem abstinenţa şi astfel va primi mai bine propunerea noastră.

GRUPUL PATRU - DECEDAŢII

Răul pe care l-am făcut rudelor şi prietenilor pierduţi constituie adesea o cauză de
autocondamnare. N-ar trebui să fie aşa; este o practică dăunătoare care nu este înţeleaptă,
deoarece nu există nici un remediu pentru ea.
Trebuie să realizăm inutilitatea remuşcării faţă de greşelile care nu pot fi corectate. Să nu
permitem unor astfel de erori ale trecutului să împiedice utilitatea noastră viitoare. Credem că
răul făcut va fi îndepărtat parţial de filosofia nouă după care trăim. Asta, cu atât mai mult cu cât,
pentru că nu putem ajunge la cei pierduţi, putem încă să facem compensaţii rudelor care trăiesc.
Dacă acest lucru este imposibil, apelăm la Dumnezeu prin rugăciune, rugându-L să vadă dorinţa
din inimile noastre şi să ne ierte în legătură cu aceşti oameni.
Apoi există compensaţiile pe care trebuie să le facem zilnic către Dumnezeu. Acestea
devin automate; sunt cerinţele fiecăruia din cei 12 Paşi. Programul A.A. reprezintă O Mare
Compensaţie împărţită în douăsprezece părţi.
Înainte de a rezolva răul făcut celorlalţi trebuie să eliminăm sursa devastării morale şi
psihice proprii.
Alcoolismul este boala noastră. Acesta este responsabil pentru cauzarea rănirii familiilor
noastre, prietenilor şi a acelora pe care odată i-am iubit şi care au dispărut. Este responsabil
pentru îndatorarea noastră; este responsabil pentru starea noastră psihică deteriorată; ne-a adus
o gândire iraţională, comportament nesănătos şi boală spirituală.
Facem corecţii către noi înşine, personalităţilor noastre de dinainte de a deveni alcoolici,
înţelegând boala noastră, dezvăluind defectele noastre de caracter, eliminându-le din viaţa
noastră, prin îngrijirea fizică inteligentă a trupurilor noastre, restaurându-ne aparatul mental prin

30
intermediul abstinenţei şi prin tratarea bolii noastre spirituale, recurgând la înţelegerea şi
practicarea Voinţei Divine. Reabilitarea alcoolicului face posibile compensaţiile şi va dura Atâta
Timp Cât Trăieşte.
Suntem înclinaţi adesea să ne încurcăm lista cu greşeli uşoare, uitate de mult şi care nu
au importanţă mare. Corecţiile de acest tip nu se vor sfârşi niciodată; ar trebui uitate. Mulţi dintre
noi au fost nesiguri în privinta oportunităţii de a face corecţii. Unitatea de măsură de utilizat în
legătură cu acest lucru este conştiinţa dvs, dacă vă supără greşeala, fără îndoială că aceasta
trebuie reparată.
Pasul Nouă a reparat multe prietenii stricate; a adus pace şi fericire în vieţile acelora care
au suferit din cauza alcoolismului. Puterea mare de reabilitare a acestuia a afectat, de
asemenea, vieţile a mii de alcoolici prin trezirea spirituală pe care au experimentat-o. Datorită
acestui pas aceeiaşi alcoolici şi-au recăpătat respectul de sine, au căpătat curaj şi încredere şi
şi-au asumat responsabilitatea. Ei au simţit prezenţa lui Dumnezeu şi, odată cu prezenţa Sa, a
venit şi realizarea faptului că vieţile lor au devenit din nou controlabile.

PASUL ZECE
Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile
de îndată ce ne-am dat seama de ele.

Pasul Zece este unul dintre paşii principali. Scopul său este acela de a ne reaminti că
defectele morale pe care le-am recunoscut în egoism, nesinceritate, resentiment şi teamă
constituie încă probleme de care ne lovim zilnic; că acestea continuă să rămână un handicap
într-o viaţă normala şi fericită; că ar trebui să punem la punct un inventar permanent pentru a ne
păzi de acestea şi că ne recunoaştem de bună voie greşelile.
George A.Dorsey a scris un articol interesant despre instabilitatea naturii umane spunând:
"Omul constituie ceva care se întâmplă tot timpul; este preocupat continuu; îşi stabileşte regulile;
îşi revizuieşte formulele şi îşi modifică structura în actul existenţei şi din mers. Este în Natura
Omului Să Nu Stea Liniştit."
Valoarea inventarului permanent este de a ne împiedica să ne Plafonăm. Ne ajută să
Rămânem Treji.
Prin el evităm experienţele nefericite ce urmează atunci când suntem dominaţi de forme
de egoism care încearcă să se strecoare din nou în vieţile noastre.
Am făcut din inventar un fel de departament al inteligenţei care identifică atât defecte
morale vechi cât şi defecte morale noi. Este o Galerie a lui Rogue, în care catalogăm fiecare
defect şi aliaţii săi astfel încât atunci când egoismul, de exemplu, se deghizează în formă de
mulţumire de sine sau plictiseală, detectăm decepţia şi o evităm.
Aceste defecte reprezintă o sursă mare de pericol pentru noi. Ele au mult de-a face cu
durerea pe care am suferit-o odată din cauza consumului anormal de băutură. Acestea ne pot
reîntoarce la Boala Alcoolismului.
Pasul Patru ne-a oferit un inventar care a servit unui scop definit. A arătat defectele de
caracter pe care în trecut am refuzat să le recunoaştem - defecte care au împiedicat o existenţă
de succes. Necesitatea cunoaşterii acestor defecte este foarte clară în acest moment, dar nu era
atât de evidentă atunci când inventarul nostru nu era făcut.
Inventarul ne-a oferit o înţelegere a problemei noastre. Ne-a adus faţă în faţă cu noi
înşine, cu defectele noastre, în sensul îndepărtării acestora cu ajutorul lui Dumnezeu. A fost
indispensabil în acel moment, dar şi-a implinit menirea de îndată ce s-a înregistrat natura
îndărătnică a defectelor şi obiceiurilor de alcoolic. Fără această înregistrare, progresul în cadrul
asociaţiei A.A. ar fi fost imposibil.
31
 Practicarea programului A.A. ne-au schimbat complet vieţile, atitudinea noastră faţă de
problemele proprii şi sentimentul faţă de concetăţenii noştri.
Am câştigat încrederea şi respectul celorlalţi. Mulţi dintre prieteni şi-au exprimat admiraţia
cu privire la abstinenţa pe care am dobândit-o. Aceasta realizare este urmată de mândrie şi
satisfacţie. Ne place securitatea noastră şi atitudinea prietenoasă a celorlalţi faţă de noi.
Pasul Zece va proteja acest progres dacă ne vom continua inventarele personale şi dacă
recunoaştem prompt atunci când greşim.
Să nu uităm, totuşi, că alcoolicii nu par niciodată să stea liniştiti. Fondatorii noştri ştiau
acest lucru din experienţa proprie. Ştiau că obiceiurile băutului de lungă durată vor striga tare
după privilegiile performanţei obişnuite.
Ştiau că vor apărea noi defecte de caracter şi că multe dintre cele vechi se vor prezenta
într-o formă diferită. Din acest moment inventarul permanent anunţă apariţia fiecărui obicei vechi
şi este un fel de santinelă mentală de pază pentru a le detecta pe cele noi.
Interpretarea Pasului Zece nu ne permite acceptarea inventarului realizat în Pasul Patru
ca pe unul complet sau final.
Motivaţia acestui lucru apare în momentul în care ne gândim la inclinaţia noastră naturală
de a privi înregistrarea greşelilor listate în Pasul Patru ca fiind completă. Este adevărat că
această listă a acoperit greşelile noastre în acel moment, dar ne păcălim singuri atunci când nu
mai lăsăm loc pentru slăbiciunile adiţionale dezvoltate între timp.
Planul filosofiei noastre este de a trăi fiecare pas. Obiectivul Pasului Zece nu este doar
acela de a ne continua inventarul personal, ci şi de a verifica zilnic progresul pe care-l facem o
dată cu fiecare pas din programul A.A.
Revăzându-le ne regăsim adesea "fără aureolă". Acest lucru este o pată mare pentru un
alcoolic care merge invariabil până în pânzele albe dacă nu sunt luate imediat măsuri de
corecţie.
Corecţia este posibilă dacă realizăm pericolul în momentul în care inventarele noastre ni-l
arată. Este necesar să acţionăm cu promptitudine asupra acestei descoperiri. Nu este neobişnuit
să ne descoperim aşa cum suntem - ideea este de a merge mai departe. Inventarul este esenţial
pentru aceasta cerinţă.

Ar fi mai bine să enumeram câteva din pozitiile "fără aureolă", pentru ca membrii cei noi
să le poata recunoaşte:
1. Când aţi uitat că sunteţi alcoolic - că aveţi un sistem nervos care este incapabil să ţină
piept "influenţei liniştitoare" a alcoolului.
2. Când sentimentul de automulţumire vă doboară garda şi permite resentimentului şi
intoleranţei să se strecoare din nou în viaţa dvs.
3. Când începeţi să trageţi foloase din A.A. şi rămâneţi destul de umani pentru a le trece
cu vederea.
4. Când deveniţi încrezut faţă de succesul dvs. vizavi de programul A.A. şi rupeţi contactul
cu Dumnezeu.
5. Când vă pierdeţi interesul faţă de membrii noi şi n-aveţi chef să îi ajutaţi.
6. Când deveniţi plictisiţi de întruniri şi arţăgoşi cu ceilalţi membri.
7. Când îşi face apariţia plictiseala.
8. Când începeti să lipsiţi de la întrunirile A.A.
9. Când călătoriţi fără cartea A.A.
Când inventarul vă va arăta că prezentaţi vreuna dintre aceste simptome puteţi să fiţi
siguri că unul dintre necazurile dvs. importante este egoismul. Continuarea investigaţiei va
dezvălui un caz sever de lipsă de deschidere spirituală.
Antidotul acestor necazuri este să facem un studiu aprofundat al programului nostru. Citiţi
cartea. Discutaţi programul A.A. cu membrii. Interesaţi-vă sincer de grupul dvs. A.A. Asistaţi la
mai multe întruniri. Puneţi umărul la treabă. Identificaţi-vă cu programul. Lucraţi cu membrii noi.
Revedeţi miracolul pe care Dumnezeu l-a făcut în viaţa voastră. Fiţi sinceri şi înălţaţi o rugăciune

32
de apreciere. Purtaţi întotdeauna la dvs. cartea A.A. atunci când plecaţi în călătorii în afara
oraşului.
Cea de-a doua parte a Pasului Zece: "ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat
seama de ele", nu trebuie tratată cu uşurinţă. Acesta reprezintă un pas determinant pentru un
caracter bun. Recunoaşterea unei greşeli nu este suficientă; ar trebui urmată de recunoaşterea
verbală. Cerinţele programului nostru sunt de a face corecţii în cazul în care a fost rănit cineva.
Inventarul ne ţine în alertă responsabilitatea cu privire la această problemă.
Un membru sincer va aplica aceste lucruri sie însuşi. Va căuta semnificaţia "Recunoaşterii
Faptei Atunci Când Greşeşte."
Vă amintiţi Pasul Cinci, când am recunoscut faţă de Dumnezeu, faţă de noi înşine şi faţă
de altă fiinţă umană natura exactă a greşelilor noastre? Cum am reflectat, în cadrul Pasului Şase
şi al Pasului Şapte, la defectele noastre? Cât de vital a fost pentru starea noastră de bine în acel
moment?
Este încă vital. Nu ne-am răzgândit în aceasta privinţă şi nu o vom face niciodată.
Alcoolismul a fost învins, dar nu ne-am vindecat.
Nu este în firea alcoolicului să stea liniştit. Trebuie să-şi recunoască greşelile pentru a
primi sentimentul de nobleţe şi exaltare care îl menţin în starea spirituală şi mentală potrivită
pentru menţinerea unei abstinenţe permanente şi mulţumite.
Continuaţi zilnic acest inventar. Când greşiti înţelegeţi valoarea de a vă uşura sufletul de
îndată. Nu vă fie teamă să vă recunoaşteţi greşelile. Este o prostie să ne apărăm gafele. Scăpaţi
de acest obicei. Amintiţi-vă că Personalitatea Dvs. Nouă Nu Este Compatibilă cu Defectele
Morale sau Erorile Ascunse.
Ne face mai autocritici şi mai puţin capabili să-i criticăm pe ceilalţi. Ne menţine pe
lungimea de undă potrivită. Verificaţi-vă amănunţit. Nu transformaţi viaţa dvs într-o farsă. I-o
datoraţi Domnului, vouă înşivă şi familiilor dvs., pentru a face un progres real. Trebuie Să Gândiţi
Abstinent Pentru a Trăi Abstinent.
Inventarul vă va ajuta să cunoaşteţi nu doar gradul de succes pe care l-aţi atins în cadrul
programului A.A. Vă va arăta în ce situaţie sunteţi. Vă va menţine într-o Condiţie Bună.

PASUL UNSPREZECE
Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu,
aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui
în ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.

Acest pas poate fi împărţit în trei părţi. Să ne gândim în primul rând la prima parte, care
recomandă nevoia de rugăciune şi meditaţie pentru a îmbunătăţi înţelegerea noastră faţă de
Dumnezeu, contactul nostru cu El.
O rugăciune pentru îmbunătăţirea contactului cu Dumnezeu, pentru cunoaşterea voinţei
Sale şi pentru atingerea energiei spirituale, psihice şi mentale, cere efortul coordonat al tuturor
facultăţilor noastre.
Cunoaşterea nevoii referitoare la acest pas se bazează pe experienţa din trecut a
membrilor A.A., a celor cărora li s-a demonstrat capacitatea de a uita de faptul că Nu S-au
Vindecat de Alcoolism. Ei au ratat recuperarea prin tratament, astfel încât după câteva luni de
abstinenţă au considerat inutilă practicarea filosofiei A.A. Au trecut cu vederea peste faptul că
mintea omenească nu a fost făcută pentru a-şi aminti durerea şi suferinţa pricinuite de boală. Ei
şi-au însuşit personalităţile schimbate Mai Mult Pe Gratis, crezând că odată dobândite vor
rămâne cu acestea pentru totdeauna.
A fost nevoie de ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când au avut o urgenţă, dar acum s-a
rezolvat. Ei spun "Nu vom mai bea niciodată, nici măcar nu ne vom mai gândi la acest lucru." Îşi
lasă garda jos şi slăbesc contactele spirituale şi serviciul pus în slujba altora.

33
 Se recomandă o atitudine pozitivă faţă de o abstinenţă permanentă . Este atitudinea pe
care toţi membrii ar trebui să o adopte.
Faptul ca nu mai avem dorinţa sau intenţia să bem niciodată reprezintă un cadru mental
bun de menţinut pentru noul membru. Reprezintă ambiţia noastră, o stare mentală pentru care
suntem recunoscători, Dar Una Care Favorizează Prea Des Mulţumirea De Sine Ce Ne Poate
Conduce Către Necazuri Dacă Dumnezeu Nu Ne Oferă Întregul Ajutor Ca Să Ne Bucurăm de
Abstinenţă.
Atunci când mulţumirea de sine se dezvoltă suntem capabili să uităm rolul pe care
Dumnezeu L-a jucat în reabilitarea noastră. Omitem faptul că sistemul nostru nervos este încă
acela al unui alcoolic. Se pare că uităm că suntem susceptibili, ca alcoolici, la stări şi emoţii pe
care în trecut le-am domolit cu alcool. Mulţumirea de sine ascunde cunoaşterea faptului că
recuperarea noastră din braţele alcoolismului a fost permisă de O Putere Superioară nouă
înşine, că fără contactul cu Dumnezeu este posibilă revenirea noastră la niveluri spirituale şi
fizice scăzute.
Colaborarea cu o Putere Superioară nouă înşine ne-a îndepărtat de necazurile cu
alcoolul. Pasul Unsprezece este un pas de menţinere conceput pentru a ne păzi şi a ne face să
stăm liniştiţi.
Ne menţine activi din punct de vedere spiritual şi în concordanţă cu Dumnezeu. Ne
asigură împotriva pierderii inspiraţiei, pe măsură ce se diminuează problemele alcoolice proprii.
Înţelegerea acestei situaţii şi cunoaşterea faptului că, din când în când membrii îşi fac
inventarul din punct de vedere spiritual, reprezintă prima noastră linie de apărare. Întărim
această apărare, menţinând în cel mai înalt grad în mintea noastră faptul că " În realitate ne
aflăm într-o Graţiere Zilnică, că amânările noastre Depind de Starea Noastră Spirituală."
Experienţele amare ale membrilor care au insistat să aleagă calea dificilă - dependenţii
reîntorşi la băutură - stau mărturie a adevărului acestei declaraţii.
Invariabil, problema lor Porneşte În Primul Rând de la Neglijarea Rugăciunii şi atinge
apogeul atunci când abandonează complet contactul cu Dumnezeu şi ajutorarea celorlalţi.
Realizarea ajutorului din trecut a lui Dumnezeu ne impresionează prin faptul că acesta
poate fi folosit chiar mai bine în viitor. O cale sigură de creştere a acestui ajutor şi de realizarea
contactului nostru cu Dumnezeu este posibilă prin rugăciuni simple de apreciere sinceră. Meditaţi
asupra asupra ajutorului pe care ni L-a dăruit, recunoaşteti sursa lui, şi fiţi sinceri în mulţumirile
pentru înţelegerea Sa a problemelor noastre alcoolice şi pentru puterea pe care El ne-a oferit-o
pentru a le depăşi.
El a relevat un miracol în vieţile noastre, astfel încât problema noastră nu mai este în
întregime una de realizare. Am dobândit abstinenţă şi ne bucurăm de beneficiile acesteia. Prin
intermediul ei ne-am recâştigat sănătatea şi normalitatea mentală şi am câştigat respectul de
sine, a celor de acasă şi a prietenilor noştri. Este privilegiul şi datoria noastră să păzim şi să
protejăm acest miracol. El a fost dobândit prin umilinţă, încredere şi rugăciune, pe măsură ce am
încercat în mod activ să-L înţelegem şi să-I îndeplinim voinţa.
Rugăciunile de apreciere nu reprezintă tot ceea ce putem face, dar ele sunt lipsite de
egoism şi reprezintă cele mai rapide mijloace pentru noi de a ajunge în prezenţa Lui. Legătura cu
Dumnezeu prin mulţumiri şi apreciere vă aduce rapid inspiraţia care merge mână în mână cu
îmbunătăţirea înţelegerii noastre şi apropierii faţă de El. Astfel de contacte ne reînnoiesc credinţa
şi ne ţin activi.
Fiecare membru va avea, în mod natural, propria tehnică de îmbunătăţire a contactului cu
Dumnezeu, dar dacă rugăciunile de apreciere lipsesc acum, tehnica ar trebui dezvoltată astfel
încât să le cuprindă. Este mai practic să te rogi pentru o anumită împrejurare după ce ai fost
recunoscător şi ţi-ai exprimat mulţumirile pentru primirea uneia anterioare.
Rugăciunea şi meditaţia pentru îmbunătăţirea contactului conştient cu Dumnzeu pare cel
mai uşor de realizat când suntem relaxaţi şi linistiţi, când neînţelegerea, frica şi resentimentul
sunt lăsate deoparte şi când ne aflăm în armonie cu cei din jurul nostru. Din acest motiv este
recomandabil să vă gândiţi la importanţa calmului mental şi relaxării fizice înainte să vă preocupe
rugăciunea şi să le priviţi în continuare ca pe stabilizatori ai firii neliniştite a alcoolicului.

34
 Faptul care trebuie reţinut este că cei Doisprezece Paşi vor călăuzi pe mulţi dintre noi
înspre recunoaşterea nevoii de ajutor spiritual, dar nu se preocupă de faptul că am putea să
abuzăm de sursa noastră de energie mentală şi fizică.
Relaxarea minţii şi a trupului şi supunerea voinţei noastre către Dumnezeu sunt necesare,
fără îndoială, înainte de a începe o rugăciune satisfăcătoare şi meditaţia.
Îi datorăm lui Dumnezeu atât umilinţă, cât şi respect; I-L arătăm prin eliberarea noastră,
pe moment, de considerente materiale, de autocompătimire, frică sau anxietate şi dăruindu-I
întreagă noastră atenţie.
Este în avantajul nostru să înţelegem valoarea menţinerii trupurilor noastre într-o stare
sănătoasă, să ţinem post şi să menţinem pacea sufletească.
Alcoolicul este capabil să aibă o dispozitie neliniştită care îl conduce către supra-activitate.
Nu numai că practică acest lucru prin intermediul consumului de băutură necontrolat, dar face
dovada neliniştii sale în multe alte moduri. De aceea, recomandăm relaxarea drept ajutor pentru
rugăciune şi sugerăm faptul că un moment de linişte, însoţit de rugăciune, va fi benefic pentru
toti alcoolicii.
Obiceiul relaxării, practicat de-a lungul momentelor zilnice de linişte, la anumite intervale,
este exact ceea ce ne trebuie. Autorităţi medicale de prestigiu au fost permanent de acord în
aceasta privinţă.
Intervalele vor fi hotărâte de atitudinile şi stările noastre mentale, de răspunsul nostru la
frică, furie, extenuare, stres emoţional, sau ori de câte ori simţim presiune sau o tensiune
nervoasă mare.
Efectele dăunătoare ale acestor lucruri asupra stării mentale a alcoolicului afectează în
mod decisiv comportamentul acestuia. Ele constituie un pericol care pune în primejdie şansele
de recuperare.
Acestea sunt lucrurile de care scapă altădată cu ajutorul băuturii. Nu poate să le ignore
acum şi să se aştepte să funcţioneze normal sau să obţina acel grad de eficienţă mentală sau
spirituală pe care i le-ar aduce liniştea sufletească.
Cum realizăm acest lucru? Încercăm să suspendăm pe moment toate activităţile mentale
şi fizice. Încercăm să ne relaxăm întregul corp, apoi ne închidem mintea grijilor şi neliniştilor în
ceea ce ne priveşte. La ce ne gândim? La nimic. Lăsaţi să treacă totul, odihniţi-vă doar şi învăţaţi
"Să O Luaţi Încet."
Cât de mult timp continuăm aşa? Hotărâti dvs.. Poate fi o chestiune de minute, dacă este
necesar. Ştim, totuşi, din experienţă, că şi Treizeci de Secunde de Relaxare Completă a minţii şi
a trupului poate realiza trucul. Este simplu. Încercaţi.
Ţi-o datorezi ţie însuţi şi oamenilor din jurul tău. Contactul tău conştient cu Dumnezeu
este incomplet fără acest lucru.
Partea a doua a acestui pas se ocupă cu Rugăciunea pentru Cunoaşterea Voinţei Sale.
Această cunoaştere vă duce la folosirea potrivită a voinţei noastre, care pare împărţită între
autonegare şi dorinţa de a-i servi pe ceilalţi.
Întrebarea cu care s-au confruntat în mod repetat membrii este - Care este Voinţa lui
Dumnezeu? - Cum Pot să O Deosebesc de Voinţa Proprie?
Nu încercăm să răspundem direct la această întrebare. Nu intră în responsabilitatea
noastră. Este datoria bisericii şi a religiei organizate de a interpreta voinţa lui Dumnezeu.
Ca membri ai asociaţiei Alcoolicii Anonimi ne putem folosi inteligenţa pe care ne-a dat-o
El, totuşi, ajungem şi prin deducţie la înţelegerea proprie a voinţei Sale în ceea ce ne priveşte, în
cadrul asociaţiei A.A. Meditând asupra problemei respective, vă oferim următoarea explicaţie:
Voinţa Domnului n-ar fi fost dificil de executat dacă n-ar fi existat nimeni în această lume la care
să te gândeşti, în afară de tine însuţi.
Nu te-ai minţi pe tine, aşa cum o faci în împrejurările actuale; trădarea n-ar fi numai inutilă,
ar fi imposibilă. Nu ai putea să comiţi adulter şi n-ar există nici scuza sau ocazia de a trăi o viaţă
dublă.
Beţia în aceste circumstanţe nu va dăuna nimănui decât ţie însuţi. Valorile morale ar fi cu
totul schimbate, comiterea unui păcat ar fi imposibilă dacă nu Îl negi complet pe Dumnezeu.
Natura rugăciunilor noastre s-ar asemăna prea puţin cu rugăciunile pe care le rostim acum.
Nevoia principală pe care am fi avut-o vizavi de Dumnezeu ar fi fost atunci aceea de contact
35
personal pentru alungarea singurătăţii, pentru înlăturarea pericolului, pentru vindecarea bolii şi
pentru asigurarea securităţii în viaţa de apoi.
O astfel de existenţă autocentrată s-ar transforma în curând în plictiseală, mai presus de
credinţă. Am fi tânjit după tovărăşie omenească. După cineva cu care să ne împărţim vieţile, care
să ne audă povestirile despre suferinţă şi pe care să le ajutăm. Succesul nostru şi insuccesele ar
însemna puţin dacă nu le-am putea împărţi. Natura omului constă în aceea că este cel mai
fericit atunci când se asociază cu cineva şi îşi împarte soarta cu ceilalţi. Aşa l-a creat Dumnezeu
şi nu îşi poate împlini destinul în alt mod.
Din fericire, nu suntem singuri în acest univers, dar suntem unul dintre milioanele care
sunt dependenţi în întregime unul de celălalt pentru necesităţile vieţii şi pacea minţii care fac să
merite existenţa.
De aceea, deducem că propria înţelegere a Voinţei Divine Trebuie Regăsită în Atitudinea
Faţă de Concetăţenii Noştri şi în Tratamentul pe care Îl Acordăm Acestora. "Nu putem trăi
Singuri cu noi înşine."
Experienţa spirituală valoroasă pe care am avut-o cu toţii vine într-adevăr după ce am
renunţat la egoism, ne-am recunoscut greşelile, am făcut corecţii sau am făcut fapte caritabile ce
au fost în beneficiul altora, pentru care ne-am cheltuit timp şi bani. Am simţit uşor prezenţa lui
Dumnezeu şi ne-am apropiat de voinţa Lui numai atunci când ne-am angajat în gând şi acţiune
de acest tip. Răspunsul la rugăciunea noastră referitor la această înţelegere vine fără cel mai mic
efort atunci când ne ocupăm timpul cu misiuni spirituale de ajutorare şi servire a familiilor noastre
şi a prietenilor sau atunci când lucrăm cu noii membri. Eforturile noastre în aceasta direcţie,
ajutate de credinţă şi rugăciune pentru îndrumare, ne-au adus aproape de Dumnezeu.
Practicarea zilnică a programului Alcoolicilor Anonimi ne apropie de nevoile psihice şi
spirituale ale umanităţii. Sunt multe de făcut pentru reabilitarea sa; pe măsură ce ne interesăm
de acest lucru şi îl aducem la îndeplinire Mulţumită Celor Mai Bune Abilităţi şi a Cunoştinţelor
Noastre Câştigăm O Înţelegere a Voinţei lui Dumnezeu datorită Ajutorului pe Care Îl Oferim
Celorlalţi .
Membrul activ care încearcă să aducă zilnic în viaţa sa voinţa Domnului, n-ar trebui să se
descurajeze atunci când este criticat acasă sau de către ceilalţi membri din organizatie, atâta
timp cât motivele sale sunt sincere şi constructive. Dacă greşeşte, o recunoaşte şi caută în
continuare înţelegere de la Dumnezeu. Continuă să încerce. Trebuie să-şi păstreze credinţa în
munca sa şi în rugăciune.
Aprecierea acestei situaţii este necesară pentru toţi membrii. Nici unul dintre noi nu ar
trebui să pună la îndoială munca altora până când nu cunoaştem dacă motivul aflat în spatele
acestora este străin de voinţa lui Dumnezeu.
Critica, chiar atunci când este necesară, trebuie să fie de natura constructivă. În momentul
în care o faceţi, ar trebui făcută cu intenţia de cooperare şi nu rezultatul resentimentului sau al
invidiei.
Membrii mai vechi pledează pentru metode care sunt în general logice şi raţionale, pentru
că se bazează pe înţelegerea experienţelor din trecut. Un novice le-ar putea pune sub semnul
întrebării şi, din lipsă de înţelegere, ar putea căpăta o fixaţie împotriva adoptării lor.
De aceea, suntem precauţi în a pune la îndoială faptele oricărui membru, până când nu îi
cunoaştem motivele sau până când nu ştim dacă greşeşte. Dacă are dreptate putem să apelăm
cu uşurinţă la voinţa Domnului. Scopul nostru este de a ne conforma acesteia, Niciodată Să Nu
Ne Opunem Acesteia.
A treia parte a acestui pas se referă la rugăciune pentru puterea de a Duce la Îndeplinire
Voinţa Domnului. Aceasta rugăciune este pentru Eficienţă Mentală, pentru Putere Spirituală şi
pentru Rezistenţă Fizică.
Trebuie să merităm puterea pe care o cerem în primul rând prin îmbunătăţirea eficienţei
noastre. Energia mentală, puterea spirituală şi rezistenţa fizică nu ne sunt acordate până nu
suntem pregătiţi pentru ele. Ne putem ruga pentru ele şi ar trebui să o facem, dar ele nu pot fi
obţinute doar rugându-ne. Trebuie câştigate printr-un efort sincer.
Puterea se dezvoltă pe măsură ce renunţăm la egoism şi prin consideraţie, prin toleranţă
şi umilinţă preluăm supravegherea problemelor altei persoane.

36
 Nu putem trăi viaţa în locul ei, dar o putem ajuta să se ajute singură. Interesul nostru cu
privire la progresul său ne va îmbogăţi propria ingeniozitate pe măsură ce schiţăm căi şi mijloace
pentru recuperarea ei. Pe măsură ce o ajutăm să-şi dezvolte puterea, vom câştiga noi înşine, în
mod inconştient, putere şi tărie.
Nu este înţelept să te rogi pentru putere în mod egoist sau cu resentiment, invidie sau
autocompătimire în suflet. Aceasta rugăciune nu este permisă niciodată. Filosofia A.A. nu este
construită pe astfel de căi. Nu aşteptăm niciodată rezultate, până când nu ne depăşim defectele
şi până când nu ţinem lucrurile sub control. Atunci când se realizează acest lucru ne rugăm nu
numai pentru rezultate bune, ci credem cu tărie ca ne vor fi acordate.
Din când în când părem să ne uităm "Modul de Viaţă" şi încercăm să forţăm rezultatele.
Confundăm propria dorinţă cu Voinţa Divină şi, prin devierea puterii de voinţă îndeplinim anumite
obiective. Sursa adevărată a unei astfel de puteri devine în curând evidentă. Ne descoperim în
dezacord faţă de ceilalţi membri. Nu simţim acel sentiment de satisfactie. Ne lipseşte inspiraţia
potrivită. Suntem neapreciaţi şi neînţeleşi. Realizăm lucruri din care nu derivă nici o plăcere şi
care nu sunt prea folositoare celorlalţi. Când se întâmplă acest lucru putem fi siguri că puterea
pe care o generăm nu are nici o legătură cu Puterea Superioară nouă înşine.
Este bine să folosim această comparaţie ca etalon pentru a cântari sursa şi calitatea
puterii noastre.
Dacă nu primiţi inspiraţie sau fericire în urma eforturilor voastre, cu siguranţă nu aveţi
atitudinea potrivită faţă de cei din jurul vostru. Corectaţi acest lucru discutând cu alţi membri, apoi
concentraţi-vă atenţia şi energia asupra unei fapte care nu va fi în beneficiul vostru, ci va ajuta pe
altcineva. Acest lucru deschide calea către voinţa lui Dumnezeu şi eliberează puterea Lui în
interiorul tău. Nu poţi da greş în scopul tău dacă porţi cu tine conştiinţa lui Dumnezeu.
Trebuie luate în considerare emoţiile în relaţie cu dorinţa noastră pentru puterea de a
duce la îndeplinire voinţa lui Dumnezeu.
În mod paradoxal, emoţiile unui alcoolic ori îl ajută, ori îl doboară. Pare necesar să
învăţăm cum să le folosim în mod constructiv.
Există o soluţie practică la problemele noastre emoţionale, un procedeu care răspunde
unei aplicaţii inteligente a datelor pe care le-a furnizat ştiinţa.
Cunoaştem din experienţă că frica şi supărarea au mult de-a face cu dobândirea şi
menţinerea unei stări alcoolice. Suntem de acord, în general, că sentimentul de ură, critică,
resentiment, autocompătimire, gelozie, intoleranţă şi alte astfel de manifestări ale emoţiilor sau
sentimentelor prelungesc şi agravează condiţia noastră alcoolică.
Psihologia ne învaţă că Emoţiile şi Sentimentele Sunt Surse de Energie. Exemple ale
acestei energii se regăsesc în emoţiile pricinuite de SEX, FRICĂ, FURIE şi DRAGOSTE. Am fost
învăţati apoi că Omul trebuie să posede această energie emoţională pentru a funcţiona din punct
de vedere mental şi fizic. Fără acestea el ar fi anormal.
Suntem informaţi, de asemenea, că fără imboldul energiei emoţionale, omul ar fi o
creatură neajutorată, ţintuită la pat. I-ar lipsi capacitatea de a se angaja în rutina zilnica a vieţii.
Nu s-ar gândi şi nu s-ar mişca. Ar fi practic imobil. Ar reţine doar propriile acţiuni reflexe, nimic
altceva.
Deducţiile simple din aceste date sunt acelea că alcoolicul a trecut cu vederea peste
valoarea fructificării propice a energiei emoţionale. El a folosit energia puterii negative pentru
risipirea puterii pozitive.
Evident, imboldul pentru sex, frică şi furie a fost angajat instictiv. În mod ironic, ne-am
concentrat asupra puterii acestor forţe în detrimentul propriei bunăstări. N-am găsit destul timp
ca sa vizualizăm incapacitatea noastră de a ne opune cerinţelor unei energii concentrate.
Am omis o sursă mai mare de energie, pe care suntem capabili să o generăm:
DRAGOSTEA.
Atunci când mintea şi trupul sunt activate de această emoţie deplină, energia umană se
află la limitele sale maxime şi este cea mai constructivă.
Este bine să credem, totuşi că Puterea de A Îndeplini Voinţa lui Dumnezeu Trebuie Să
Vină Din Inspiraţia şi Energia Care Se Găsesc În Emoţia numită DRAGOSTE. Dragostea faţă de
Dumnezeu. Dragostea Faţă De Semenii Noştri. Recunoaşterea şi Aprecierea Amândurora.

37
 SUMAR: Am pus la punct o anumită disciplină pentru 24 de ore pentru supravegherea
noastră emoţională. Începem în fiecare zi cu un moment matinal de rugăciune, rugându-ne
pentru eliberarea de egoism, teamă şi minciună. Plănuindu-ne ziua, ne rugăm pentru
cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu; pentru îndrumare Divină şi pentru luarea unor decizii potrivite.
Rugăciunile noastre ar trebui să fie neegoiste şi folositoare celorlalţi.
Acest pas recomandă să ne relaxăm şi să încetăm cu pierderea prostească de energie.
Să stabilim o perioada zilnică pentru citirea cărţii Alcoolicii Anonimi; să citim literatura spirituală;
să ne golim minţile de motive greşite; sa învăţăm să trăim şi să-i lăsăm şi pe ceilalţi să traiască.

În fiecare noapte ne inventariem activităţile zilei respective. Recunoaştem greşeala pe

care am comis-o. Cerem iertare Domnului şi Îl consultăm cu privire la corecţiile pe care trebuie
să le facem, încheind ziua cu o rugăciune de apreciere pentru ajutorul Său; pentru abstinenţa
noastră.

PASUL DOISPREZECE
După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi,
am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici
şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Pasul Doisprezece este în cea mai mare măsură informativ, subliniind în mod specific
faptul că trezirea spirituală este posibilă numai dacă am trăit fiecare dintre paşii anteriori şi
sugerând apoi că am învăţat din proprie experienţă şi cunoaştere un mesaj obiectiv pe care îl
transmitem altor alcoolici interesaţi. Ne sfătuieşte apoi să continuăm programul Alcoolicii Anonimi
ca pe un "Model de Existenţă", ca pe viitorul nostru "Mod de Viaţă".
La interpretarea şi aplicarea practică a Pasului Doisprezece s-a ajuns simplu, prin tratarea
separată a celor trei diviziuni în care este împărţit.

PRIMA DIVIZIUNE
" După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi "

Noul membru recunoaşte greu o experienţă spirituală în cadrul noului său "Mod de Viaţă";
de fapt, termenii "Experienţă Spirituală" sau "Trezire" îl derutează îndepărtându-i gândurile de la
înţelesul uzual intenţionat de programul A.A. înspre aură, apariţia aripilor, religie, fenomene
mistice sau căderi emoţionale drastice.
Referirile din paginile 569 şi 570 din Anexa II a cărţii Alcoolicii Anonimi, clarifică
înţelesurile acestor termeni spirituali, explicând că schimbările revoluţionare de caracter nu sunt
obişnuite, dar că pe măsură ce ne lărgim propriile concepte spirituale putem să dezvoltăm o
cunoaştere a lui Dumnezeu care ne va schimba în întregime reacţia faţă de viaţă şi atitudinea
faţă de semenii noştri.
Pentru a ajunge la imaginea adevărată a acestei metamorfoze A.A. este bine să reflectăm
la propria experienţă spirituală ca la o păşire peste stânci înspre Personalităţi Noi, pe care le
câştigăm prin practicarea zilnică a celor Doisprezece Paşi.
Majoritatea experienţelor noastre sunt ceea ce psihologul William James numeşte
"varietatea emoţională" din cauză că acestea se dezvoltă încet, după o perioadă de timp.
Adesea, prietenii nou venitului sunt conştienţi de diferenţă cu mult înaintea acestuia. El îşi dă
seama în final că a suferit o schimbare profundă în reacţia sa faţă de viaţă; că o asemenea
schimbare ar fi fost realizată cu greu sau niciodată de unul singur.
Simţim apoi lucrarea acestei Puteri Mai Mari decât Noi pentru că în câteva luni am
dobândit abstinenţă, pace sufletească şi comportament sănătos pe care ani de autodisciplină nu
le puteau aduce.
38
 Nu trebuie multă imaginaţie să atribuim sursa puterii care ne-a împins să renunţăm la
alcoolism; ar trebui să ne dea puţină bataie de cap recunoaşterea, în conştientizarea acestei
puteri, a "esenţei experienţei spirituale."
Dovada ajutorului pe care ni l-a acordat Dumnezeu poate fi descoperită în umilinţa pe
care am dobândit-o, în responsabilitatea pe care ne-o asumăm zilnic, în abstinenţa mulţumitoare
de care ne bucurăm şi în interesul lipsit de egoism pe care îl avem când îi ajutăm pe semenii
noştri alcoolici.
Reţinerea pe care o manifestăm cu privire la resentiment, supărare, critică; corecţiile pe
care le facem; sinceritatea noastră, onestitatea, toleranţa - toate acestea sunt posibile datorită
dorinţei noastre de a accepta conceptele spirituale ale programului nostru.
Însăşi abstinenţa este un miracol în cazul nostru. Privind înapoi înspre propriile vieţi din
urmă cu câteva luni recunoaştem o îmbunătăţire clară a punctelor noastre de vedere morale. Ne-
am dezvoltat personalităţile conştiente de Dumnezeu suficient de mult ca să putem realiza
recuperarea din alcoolism. Schimbările care au făcut posibilă recuperarea noastră pot fi
identificate ca experienţe spirituale. Au ameliorat situaţii din viaţa noastră ce păreau imposibile .
Rezultatul statutului nostru spiritual îmbunătăţit şi ajutorul adus celoralalţi nu rămâne
nerăsplătit. Dumnezeu îţi dăruieşte în cele din urmă un dividend, care nu se măsoară printr-un
etalon uman ci prin Plata Divină a Seninătăţii. Ni se permite accesul la o sursă nesfârşită de
armonie şi bună stare. Cădem la pace cu lumea.
Fragmente din "Prietenii noştri din sud" din cartea Alcoolicii Anonimi menţionează această
seninătate. Ele spun "Dumnezeu produce armonie în aceia care primesc Spiritul Lui şi urmează
poruncile Sale... Astăzi, când devin mai armonios în interior, mă pun în concordanţă cu creaţia
minunată a lui Dumnezeu....Există perioade de întuneric, dar stelele strălucesc, indiferent de cât
de neagră este noaptea. Există turbulenţe, dar am învăţat că dacă eu caut răbdare şi clarviziune,
va sosi şi înţelegerea. Şi o data cu aceasta, calea către Spiritul lui Dumnezeu. Apusul soseşte şi
odată cu el, mai multă înţelegere, pacea ce e mai presus de înţelegere şi bucuria de a trăi, care
nu este tulburată din cauza împrejurărilor sau a oamenilor din jurul meu."
Oricine care, fiind membru al Alcoolicilor Anonimi de suficient timp pentru a desăvârşi
unsprezece paşi, nu a avut o experienţă spirituală, este ori nesincer cu sine însuşi, ori a înţeles
complet greşit scopul acestui program. Ar trebui să-şi discute cazul cu un membru înţelegător
mai vechi care îl poate ajuta să-şi depăşească dificultăţile.

A DOUA DIVIZIUNE
" Am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici "
O mare parte din efortul bine intenţionat, dar direcţionat greşit, al unui membru sincer se
pierde atunci când nu reuşeşte să facă diferenţa între "A Purta Mesajul" şi "A Lucra cu Ceilalţi".
"A lucra cu Ceilalţi" se referă de obicei la o "Sponsorizare", este arta de a ajuta un alcoolic
să scape de boală.
Sponsorizarea constă într-un pact dintre doi alcoolici în care unul, recunoscând că este
neputincios în faţa alcoolului, cere ajutor şi control de la un altul, un membru A.A. care, în
schimb, este de acord să-şi dedice cele mai mari eforturi pentru ajutorarea celuilalt ca să facă din
filosofia A.A. "Modul său de Viaţă."
"Sponsorizarea” sau îndrumarea “naşului” are de-a face cu viaţa omenească şi cu
fericirea - este o afacere prea serioasă pentru a fi încredinţată în mâinile altuia decât a unui
membru calificat. Succesul ghidării unui membru nou este întotdeauna o problemă, chiar şi în
împrejurările cele mai bune. Totuşi, simţim că este imperativ ca noul membru să fie îndrumat de
un sponsor experimentat.
Membrul care sponsorizează poartă mesajul, dar membrul care poartă mesajul nu este
neaparat şi sponsor.
Prin acest lucru dorim să spunem că un membru care a fost în Alcoolicii Anonimi timp de
30 de zile poate purta mesajul către alţi alcoolici, dar, cu siguranţă, nu ar fi acceptat să ajute la
întărirea raţiunii unui alt om sau să îl sponsorizeze când încă nu îşi înţelege propriile probleme.
Întrebarea care se ridică în mod natural este "Ce înseamnă purtarea mesajului către
alcoolici, cât de departe mergem în aceasta privinţă?"
39
 Lista cu metodele sugerate nu este completă, dar va furniza exemple şi în acelaşi timp va
servi ca bază de comparaţie pentru alte metode pe care le aveţi în minte:
1. Cel mai convingator mesaj pe care îl puteti prezenta celor care au probleme de natură
alcoolica este chiar propria abstinenţă normală şi mulţumitoare.
Aceasta declaraţie elimină teoria potrivit căreia exhibiţionistul care îşi caută vechii prieteni
de băutură pentru a le arăta că îşi poate permite să bea băuturi răcoritoare toată noaptea, este o
metoda aprobată de purtare a mesajului.
Suntem de acord cu sfatul dat de fondatorii noştri în aceasta privinţă. Ei spun:
"Presupunând că suntem potriviţi din punct de vedere spiritual, putem face tot soiul de lucruri pe
care alcoolicii nu le pot face."
Veti observa că am făcut o precizare importantă, Totuşi, întrebaţi-vă cu fiecare ocazie:
"Am oare vreun motiv personal, de afaceri, social, pentru a merge în acest loc? Sau mă aştept
să fur puţină plăcere viciată din atmosfera unor astfel de locuri?... Dar să fiţi siguri că vă aflaţi pe
un teren solid din punct de vedere spiritual înainte de a începe şi că motivaţia de a merge acolo
este cu desăvârşire bună".
2. Recunoscând faţă de cineva că eşti alcoolic.
3. Povestind experienţa ta A.A. unui om profesionist, pe care îl cunoşti îndeaproape, de
exemplu: doctori, avocaţi, judecători sau preoţi.
4. Convorbirile cu membrii mai vechi care sunt naşi.
5. Exemplul unei participări regulate la întrunirele A.A. Acest lucru include întruniri în afara
oraşului atunci când călătoriţi.
6. Devenind parte a grupului şi asumându-ţi responsabilitatea.
7. Prin asumarea responsabilităţii de a discuta în faţa grupurilor A.A., dacă ţi se cere să ajuţi la
derularea unui program.
8. Prin credinţa ta evidentă în faptul că ai primit ajutor de la o Putere Mai Mare decât A Ta.
9. Convorbiri cu spitalul.
10. Telefonând noilor membri.
11. Convorbiri personale cu membrii după întruniri, în mod deosebit cu membrii noi.
12. Discuţiile cu soţiile sau rudele care sunt interesate şi vor să înţeleagă cum ar putea fi ajutaţi
unii membri ai familiei lor.
13. Prin practicarea toleranţei şi înţelegerii problemelor membrilor mai slabi pe care îi ajutaţi să
le depăşească prin cuvinte sau acţiuni constructive.
14. Prin observarea atentă şi studierea programului nostru în Doisprezece Paşi ca mijloc de
calificare pentru Sponsorizare.
15. Făcând o împărţire rezonabilă a timpului, a banilor şi a energiei tale.
16. Prin deţinerea uneia sau mai multor cărţi pe care să le citeşti şi să le împrumuţi celorlalţi
membri.
17. Distribuirea literaturii noastre oamenilor interesaţi.
18. Sfătuind toţi membrii noi să deţină Cartea cea mare - Alcoolicii Anonimi.

A TREIA DIVIZIUNE
" Să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre"
Principiile celor Doisprezece Paşi sunt însumate într-o filosofie logică, practică, care
garantează oricărui alcoolic recuperarea din boala sa, dacă sunt trăite în mod onest şi cu dorinţă.
Recuperarea reprezintă tot ceea ce putem aştepta sau cere pentru că ştim că un alcoolic
nu poate practica niciodată un control al băuturii, din cauză că sistemul său nervos nu este astfel
constituit încât să-i permita acest lucru.
Cerinţa rasei umane este comportamentul sănătos, efort util, securitate, pace a minţii şi
fericire. Aceasta este moştenirea noastră de drept, dar una care este negată de alcoolic atâta
timp cât nu recunoaşte în alcoolism o boală cu triple valenţe.
Moştenirea sa este restituită:
1. Când îşi cunoaşte boala sa.
40
 2. Când caută ajutor la o Putere Superioară lui pentru a scăpa de boală.
3. Când îşi studiază şi îşi izolează defectele morale de caracter.
4. Când îşi recunoaşte defectele faţă de sine însuşi, faţă de Dumnezeu şi faţă de o altă fiinţă
omenească.
5. Când realizează rănile spirituale, mentale şi fizice pe care aceste defecte le-au cauzat.
6. Când recunoaşte răul pe care viciul egoist al băuturii l-a răsfrânt asupra celorlalţi.
7. Când îi cere lui Dumnezeu iertare pentru aceste răni şi doreşte să facă compensaţii acelora
pe care i-a rănit.
8. Când, ajungând la fericire, comportament sănătos şi existenţă folositoare prin intermediul
abstinenţei, o menţine prin verificarea zilnică a progresului său şi continuă contactul conştient pe
care l-a stabilit cu Dumnezeu.
9. Când împărtăşeşte cunoaşterea şi experienţa recuperării sale din alcoolism cu alţi alcoolici
care cer ajutor.
10. Când continuă practicarea acestor principii în Toate Domeniile Vieţii Sale.

SERVICIILE EDUCAŢIONALE ŞI INFORMAŢIONALE HAZELDEN reprezintă o diviziune a

Fundaţiei Hazelden, o organizaţie non profit. Din 1949, Hazelden a fost lider în promovarea demnităţii şi
tratării oamenilor afectaţi de boli ale dependenţei chimice.
Misiunea fundaţiei este aceea de a îmbunătăţi calitatea vieţii indivizilor, familiilor şi comunităţilor,
furnizându-le servicii de recuperare, educare şi o informare naţională continuă care sunt larg accesibile;
de a lărgi domeniul prin intermediul cercetării şi antrenării; de a ne îmbunatăţi calitatea şi eficienţa printr-o
îmbunătăţire continuă şi prin inovaţie.
Pornind de la acest lucru, misiunea acestei diviziuni este de a furniza informaţie de calitate şi
ajutor oamenilor ori de câte ori s-ar afla în călătorii personale - de la educaţie şi intervenţie din timp, prin
tratament şi recuperare, la dezvoltarea spirituală şi personală.
Deşi programele noastre de tratament nu folosesc tot ceea ce publică Hazelden, materialele
bibliotecii noastre terapeute ajută misiunea noastră şi filosofia Celor Doisprezece Paşi pe care se
bazează. Noi încurajăm comentariile dvs. şi feed-back-ul.
Sediul Fundaţiei Hazelden este în Center City, Minnesota. Facilităţi adiţionale de tratament se află
în Chicago, Illinois; New York, New York; Plymouth, Minnesota; St.Paul, Minnesota şi West Palm Beach,
41
Florida. În aceste centre oferim îngrijire continuă pentru bărbaţi şi femei de toate vârstele. Centrul nostru
din Plymouth este destinat în mod special tinerilor şi familiilor.
Pentru informaţii suplimentare despre Hazelden, vă rugăm să sunaţi la 1-800-257-7800. Sau
puteţi accesa site-ul nostru World Wide Web de pe Internet la adresa: http://www.hazelden.org.

42