octombrie - noiembrie 2014

Revista Luminătorul la
100 de ani Revista Luminătorul la 100 de ani
Coborârea în iesle
Cu opt luni înainte de înființarea Asociației și-a luat ființă revista
Mulțumitori într-o lume Luminătorul, care pe atunci purta numele de „Creștinul.“ Primul
număr a apărut în 1 ianuarie 1913. Înființătorul acestei reviste a fost
nemulțumită
fratele L. A. Gredys. Prin urmare revista „Creștinul“ era proprietatea
Conferința baptiștilor dânsului, care îl servea în lucrul misionar în care era angajat.
Scopul principal acestei reviste a fost și este, după cum autorul ei îl
români din Diaspora
descrie pe pagina primă, „spre a da în știre ‘misterele evangheliei’.“
europeană Și conform acestei declarațiuni revista și-a îndeplinit cu credincioșie
serviciul ei.
Why One of Us?
Ca organ oficial al Asociației această revistă a fost o sursă de
Voi cânta doar despre informație pentru frățietatea noastră de aici și din România. În ea s-
a oglindit vieața și activitatea fiecărei biserici din Asociație. Pe lângă
Isus
mesagiile edificătoare, pe paginile ei am aflat rapoarte, date
Programarea Studiilor de statistice și dări de seamă cari în multe cazuri își au o însemnată
Școală duminicală, 2015 valoare istorică.

Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.baptisti.org
 Revista Luminătorul la
100 de ani
Ioan Știr (RBC Houston)
Eveniment

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de principal al acestei reviste a fost și este, după cum
când revista Luminătorul a devenit autorul îl descrie pe pagina prima spre a da în știre
revista Asociației Bisericilor Baptiste misteriile evangheliei.“
Române din SUA și Canada. Publicația
Alături de acest scop spiritual, revista a slujit
oficială a baptiștilor români de pe
interesele Asociației prin difuzarea de știri despre
continentul Nord American a apărut în
activitățile bisericilor, despre proiectele și misiunile
1913 ca o revistă particulară editată,
acestora, despre mersul lucrării baptiste în
administrată și distribuită de pastorul
România și în toate celelalte provincii românești.
L.A. Gredys. După înființarea Asociației,
în august 1913, s-a pus problema Un spațiu amplu al revistei a fost dedicat totdeauna
scoaterii unei reviste proprii care să slujească articolelor de învățătură teologică cu scopul de a
interesele publicistice ale baptiștilor români din lămuri unele teme biblice sau a arata fundamentul
America. Rev. Gredys a decis să cedeze revista sa scriptural
Asociației nou înființată. Așa se face că, începând p e n t r u
cu Ianuarie 1914, revista pastorului L. A. Gredys justificarea
devine revista Asociației și a apărut sub îndrumarea anumitor
comitetului Asociației Bisericilor Baptiste Române practici și
din America. acte de cult
a l e
Numele revistei înființate de L. A. Gredys a fost
baptiștilor în
Creștinul. Așa a aparut și ca revistă a Asociației
general și
până în anul 1927 când a fost schimbată în
a l e
Luminătorul, nume sub care apare și astăzi.
baptiștilor
Conținutul revistei a fost și este publicat în limba
români în
română.
p a r t i c u l a r.
În cartea lui V. W. Jones Istoria Baptiștilor Români Există multe
din America aparută în 1953 se afirmă că “scopul numere ale
 Luminătorul 10-11, 2014
revistei (din cele care s-au păstrat) în care se
comentează și se “învată poporul” potrivit
articolelor din mărturisirile de credință ale baptiștilor
americani, britanici precum și din mărturisirea de
credință tradusă din germană, editată de Johann
Gherhard Oncken și colaboratorii săi.
De asemenea, în primii ani de la apariție revista
publică articole, și comentarii despre școlile
duminicale, despre lucrarea “poporului tânăr,” știri
și rapoarte de la congresele Asociației, si multe
statistici si dări
de seamă
anuale ale
diferitelor
biserici și
organizații
misionare ale
acestora.
În perioada
interbelică
baptiștii români
din țară au fost
persecutați
foarte mult, iar revista a relatat prin multe articole
despre aceasta informând comunitatea baptistă
din afara granițelor țării, precum și organizațiile
seculare abilitate să promoveze drepturile religioase
ale diferitelor grupuri etnice sau denominaționale.
Pe langă genul de articole și informații prezentate
mai sus, revista a publicat multe știri despre
anumite evenimente specifice ale bisericilor precum
nunți, ordinări, proiecte de ajutorare a celor
nevoiași, sărbători, dar mai ales scurte articole
3
despre botezuri însțite de obicei de poze. Un
număr considerabil de ani, în special începând cu
anii ’60, revista a avut anumite rubrici sau pagini
permanente: pagina tineretului, pagina surorilor,
pagina copiilor, pagina știrilor externe de la Alianța
Mondială Baptistă sau Federația Baptistă
Europeană, precum și multe știri din România.
Analizând coținutul revistei, în general se observă
că aceasta a fost și este o revistă pacifistă. În afară
de unele articole critice la adresa diferiților clerici ai
bisericilor
istorice care
i n s t i g a u
autoritățile
române la
persecutarea
baptiștilor (mai
ales în perioada
interbelică)
revista nu a
intrat în
polemici cu alte
denominații. Pe
de altă parte, revista a publicat mereu articole prin
care respingea învățăturile eretice, propovăduitorii
falși precum si liberalismul teologic.
Citatele biblice din primi ani ai revistei au fost
preluate din traducerile existente la vremea
respectivă. Poate cele mai multe dintre acestea
fiind luate din versiunea Bibliei tipărite la Iași în
1874 de către Societatea Biblică pentru Britania.
După apariția traducerii lui Dumitru Cornilescu toate
4 Luminătorul 10-11, 2014

referințele biblice menționate în revistă sunt comunitățile baptiste române din SUA și Canada.
preluate din această versiune. Odată cu trecerea anilor, revista a ajuns să fie
răspândită în România, Basarabia, Bucovina,
Limbajul revistei, terminologia folosită poartă
Banatul Iugoslav, precum și în multe alte țări din
amprenta filologică a perioadelor în care s-a scris
Europa și în Australia. În prezent, revista
acompaniat de regionalismele folosite de autorii
Luminătorul se expediază la abonați individuali și la
articolelor sau de editori. Surprinde plăcut condiția
biserici, iar uneori și la diferite instituții politice (e.g
grafică a revistei încă de la începuturile apariției
ambasadele române din Washington și Ottawa,
acesteia. Până prin anii ’70 revista a apărut în ‘alb-
consulatele române din New York, Chicago, Los
negru’. Începând cu anii ’80 în unele numere ale
Angeles, Vancouver BC), precum și la unele școli
revistei titlurile și unele subtitluri au aparut în roșu.
teologice (seminarii, institute și universități) din
Începând cu anul 2002, editorul Iosif Serac a scos
America și din Europa.
revista ‘în culori.’ Tipăritul revistei s-a făcut în SUA
cu excepția a aproximativ trei ani începând cu anul Dumnezeu să binecuvinteze această revistă și pe
2000 când s-a tipărit în România. cei care lucrează sau vor lucra la apariția ei. Fie ca
niciodată să nu se devieze de la “a da în știre
Până în anii ’60 revista a apărut sub coordonarea
misteriile evangheliei” așa după cum a afirmat L. A.
unui editor ajutat de un editor asistent și de un
Gredys, primul editor acum 100 de ani. ▲
manager. Începând cu anii ’70 revista a apărut sub
coordonarea președintelui Asociației.
În unele perioade președintele era și
editorul revistei ajutat fiind de casierul
administrativ.

În timpul celor 100 de ani de apariție a

revistei au slujit ca editori următorii
pastori: L.A. Gredys, Ioan R. Socaciu,
Vasile Prodan, V. W. Jones, John
Churdar, P.J. Andrisan, Luca Sezonov,
Dr. Alexa Popovici, Pit Popovici,
Valentin Popovici, Dr. Teofil Cocian,
Cristian Cocian, Iosif Serac, Dr. Ioan
Stir, Daniel Branzei, Dr. Sorin Sabou.

La începutul apariției sale, revista

Luminătorul a fost distribuită în
Coborârea în iesle
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)
În ziua în care celebrăm Naşterea lui Isus, să
ne uităm la felul în care S-a gândit la Sine Cel care
S-a născut. Cum S-a gândit El, când a venit între
noi? Ce mentalitate a avut, de S-a coborât de acolo
şi a ajuns la noi? Ce anume L-a determinat să Se
coboare printre noi? Ce a însemnat pentru El acest
lucru?
Întotdeauna pentru Biserică este dificil să
facă relevant pentru cei din ziua de astăzi acel
eveniment de demult. Întrebarea pe care ţi-o poate
pune cineva imediat este: Ce-are a face asta cu
mine? S-a născut. Poate fi o ocazie să ne strângem
familia acasă, să mâncăm, dacă avem, să ne aflăm
bine cât mai multe zile, iar apoi fiecare mergem din
nou la ale noastre, pe unde locuim. Singurul înţeles,
singura semnificaţie a acestui eveniment devine o
reuniune de familie: mă văd cu cei dragi.
Apostolul Pavel ia acest
eveniment al venirii Fiului lui
Învățătură
Dumnezeu între oameni şi spune: are
legătură directă în viaţa Bisericii. Felul
în care El S-a gândit când S-a
coborât în iesle trebuie să vă
caracterizeze pe voi. Apostolul Pavel
lucrează în Epistola către filipeni la
schimbarea unei mentalităţi, la
schimbarea unui mod de gândire şi
înlocuirea lui cu altul. Dar trebuie
menţionat încă de la început un lucru
foarte important: nu schimbarea celor
din Filipi după cum vroia Pavel, după gândul lui, ci
după gândul lui Cristos, după mentalitatea lui
Cristos.
Ce s-a întâmplat în Betleem are mare, mare
însemnătate pentru mine astăzi. Apostolul Pavel mă
î n v a ţ ă s ă t r ă i e s c î n t re
oameni. Dacă reuşesc să
prind felul în care Cristos S-
a gândit la Sine, când S-a
coborât de la Tatăl, îmi iese.
Cum S-a gândit El – la El?
Ştim destul de puţine dintre
motivele care l-au
determinat pe apostolul
Pavel să scrie Epistola către
filipeni. În partea a doua
avem, la un moment dat, un
îndemn pentru Evodia şi
 6 Luminătorul 10-11, 2014
Sintichia să cadă de acord asupra unor lucruri. Aici,
în capitolul 2, la început, ni se mai deschide puţin
geamul: nimic din ambiţie, nimic din slavă deşartă,
nimic din mândrie. Poate astea au fost lucruri
adevărate în biserica din Filipi. Acestora apostolul
Pavel vine şi le vorbeşte despre Crăciun.
Şi noi nevoie de un asemenea îndemn.
Gândul care în mod natural sălăşuieşte în mintea
omului astăzi – ca şi atunci, şi ca întotdeauna – este:
„toate pentru mine“. Iar, pentru că suntem mai mulţi
pe pământ, acest lucru va însemna, în primul rând, o
depăşire a celorlalţi, o întrecere a celorlalţi – să
ajungi înaintea lor. Ai nevoie pentru acestea de un
climat de siguranţă, prin care să-i păstrezi pe alţii
mai departe, pe alţii mai aproape, şi pe cât mai
multe pentru tine. Un om a spus odată aşa: Aseară
am dat o mică petrecere. Am avut trei invitaţi: eu, eu
însumi şi cu mine. Eu însumi am mâncat toate
prăjiturile. Eu am băut tot ceaiul şi apoi mi-am dat
mie plăcinta pe care am pregătit-o. Aceasta arată
cât de mult poate fi omul orientat înspre el însuşi.
La Crăciun, Cristos ne învaţă exact opusul
acestei mentalităţi. El era egal cu Dumnezeu,
deopotrivă cu El, era dintotdeauna cu El. Era
îmbrăcat în slavă şi în cinste – şi spune: Această
poziţie nu este una la care eu trebuie să ţin, ci una
care mă califică în mod unic să mă duc între oameni,
să ascult de Tatăl, să mor pe cruce. Ce diferenţă! În
ce fel lucrează apostolul Pavel la a schimba o
mentalitate, pe care o vedem la începutul capitolului
2 şi în capitolul 4, cu această mentalitate a lui
Cristos, cu acest gând al lui Cristos? Cum reuseşti
să-ţi schimbi ţie mentalitatea? Iar apoi să-i ajuţi pe
alţii? Dar este foarte important, cum am mai spus,
că Pavel nu a făcut schimbarea după cum gândea
Pavel (să gândească toţi ca el). La fel, nu unul dintre
noi, care e mai mare, mai puternic, să-i facă pe toţi
să gândească la fel ca el – nu; ci toţi, după cum S-a
gândit Cristos, după mentalitatea Lui.
Citind Epistola către filipeni, de la început la
sfârşit, pe bucăţi, din nou şi din nou, găsim strategia
apostolului Pavel în a-i ajuta să aibă în ei gândul lui
Cristos, mentalitatea Lui.
Mai întâi, apostolul Pavel se dă exemplu pe
sine. Acea mentalitate se vede şi în viaţa mea. În al
doilea rând, dă exemplele altora, din apropierea lui,
care lucrau împreună cu el. Este vorba despre
Timotei şi despre Epafrodit. Iar în cele din urmă le
arată cheia pentru această schimbare de mentalităţi,
în viaţa lui şi în viaţa colaboratorilor lui – şi apoi
doreşte acest lucru în viaţa celor din Filipi. Cu toţii
ştim Filipeni, capitolul 1, pe dinafară – mai ales acel
text în care spune: „Nu ştiu ce să aleg. Sunt strâns
din două părţi: aş vrea să fiu acasă cu Domnul,
pentru că este mult mai bine. Dar vouă vă este de
folos să rămân cu voi.“ Ştiţi ce răspunde Pavel la
dilema aceasta? Rămân cu voi. În viaţa lui, în
discernerea foloaselor, el alege pentru alţii. Rămân
împreună cu alţii. Numai astfel se califică Pavel să le
dea sfaturi – mai întâi le aplică în viaţa lui şi astfel se
poate da exemplu pe sine. Lucrurile pe care vi le cer
sunt adevărate mai întâi în mine. Citim în capitolul 2,
în partea a doua, despre cei care lucrau
îndeaproape cu apostolul Pavel; este vorba de
Timotei şi Epafrodit. Despre Timotei spune în felul
următor: „N-am pe nimeni care să-mi împărtăşească
simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de
starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele
lor, şi nu după ale lui Isus Cristos. Cunoaşteţi râvna
lui încercată ...“ – şi textul merge mai departe. Este
vorba despre un om care a văzut în Pavel această
mentalitate şi o trăieşte şi el. Un om care spune:
foloasele altora, mai întâi. Despre Epafrodit urmează
în partea a doua, mai departe, în capitolul 2
 Luminătorul 10-11, 2014
(2:26-30), şi spune acelaşi lucru: acelaşi gând la
lucru, pentru cauza lui Cristos şi a aproapelui: până
aproape de moarte a mers Epafrodit.
Înainte de a putea ajuta pe cineva să-şi
schimbe un mod de gândire, acea persoană trebuie
mai întâi să vadă în viaţa altora dacă acel mod de
gândire chiar funcţionează. Şi care sunt implicaţiile?
Apostolul Pavel le trăieşte. El era în închisoare şi de
acolo îşi afirmă dorinţa de a fi mai departe în mijlocul
lor, pentru a-i ajuta mai departe. Iar apoi le vorbeşte
şi despre Timotei: acelaşi lucru. Despre Epafrodit:
acelaşi lucru.
Ce anume îi
determina pe
o a m e n i i
aceştia să
trăiască în
felul acesta?
Dacă
ne întoarcem
înapoi, la
capitolul 1
(este esenţial,
când citim o
scrisoare a
apostolului
Pavel, să privim cu atenţie la felul în care se roagă),
lucrul pe care Pavel îl doreşte pentru destinatarii lui îl
pune mai întâi înaintea lui Dumnezeu. Se roagă
pentru acel lucru: „Mă rog, ca să deosebiţi lucrurile
alese“ (1:9-11). Omul care ajunge – ca şi apostolul
Pavel, ca şi Timotei, ca şi Epafrodit – să aibă un
gând ca al lui Cristos este un om care are anumite
valori. Doar anumite lucruri le vede ca fiind alese, ca
fiind de preţ, ca fiind de valoare. Care sunt acelea?
În Epistola către filipeni se pot identifica trei
astfel de lucruri. Primul apare în capitolul 2, versetul
7
3. Lucrul de preţ înaintea mea, înaintea ochilor mei,
în mintea mea, trebuie să fie aproapele meu.
Aproapele este cel pe care trebuie să-l ajut, să-l
preţuiesc, să-l văd ca fiind mai de preţ, ca pe un
lucru ales. În al doilea rând, să vedem ce scrie Pavel
despre Timotei în capitolul 2, versetul 22:
„Cunoaşteţi râvna lui încercată“ – râvna lui care şi-a
dovedit caracterul ei veritabil, de valoare. „Cum, ca
un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu
mine pentru înaintarea Evangheliei“. Al doilea lucru
ales, de mare preţ, valoros în viaţa unui om care are
gândul lui
Cristos, este
râvna pentru
l u c r a re a
Evangheliei.
Evanghelia
este un mesaj
de viaţă, un
mesaj pentru
veşnicie,
pentru toată
l u m e a .
Aceasta naşte
în mine o
d o r i n ţ ă
puternică, o râvnă care întotdeauna îşi va dovedi
caracterul veritabil. Iar în al treilea rând, pe aceeaşi
pagină, în 3:8, apostolul Pavel vorbeşte astfel despre
sine: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca
o pierdere – faţă de preţul nespus de mare al
cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el
am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să
câştig pe Cristos“. Al treilea lucru ales, pentru care
se roagă apostolul Pavel pentru cei din Filipi, lucru
adevărat în viaţa lui, în viaţa lui Timotei şi în viaţa lui
Epafrodit, este cunoaşterea lui Cristos – o dorinţă tot
 8 Luminătorul 10-11, 2014
mai mare, mai mare, de a-L cunoaşte mai mult,
pentru a se asemăna cu El mai mult.
În ce context pot aduce rod aceste valori,
cum pot funcţiona lucrurile acestea, cum pot începe
să învârtă lucrurile? Contextul potrivit este prezentat
în 2:3: „îndemnare în Cristos, mângâiere în dragoste,
comuniune a Duhului, milostivire, îndurare“. Toate
acestea pot fi văzute doar în viaţa unui om care s-a
întors la Dumnezeu. Doar acolo locuieşte Cristos,
doar acolo Duhul aduce legături, doar acolo există
dragoste cu adevărat, există milostivire, există
îndurare. Toate acestea le putem pune pe perete,
dar, dacă încă n-am devenit ai lui Cristos, ele nu pot
lucra în viaţa noastră. Cel care S-a născut în iesle a
arătat aceste lucruri alese în viaţa Lui – o mare
dragoste pentru oameni. Iar apoi Îl vedem în
Evanghelii spunând despre Sine: „Tată, râvna pentru
Casa Ta Mă mistuie“ – mesajul pe care mi l-ai dat e
mâncarea mea, e băutura mea. Voia Ta este un lucru
care mă consumă. Acestea îmi sunt comorile, acolo
îmi este inima. „Mă rog, să aveţi şi voi gândul care
era în Cristos Isus“.
În ce fel ajută acest gând, în cele din urmă, la
a avea acea stare de siguranţă, de linişte, de
împlinire, de pace? Dacă citim mai departe în
Epistola către filipeni, apostolul Pavel se roagă:
„Pacea lui Cristos, care întrece orice pricepere, să vă
păzească inimile şi gândurile, în Cristos Isus.“ Când
începe capitolul 3, versetul 1 sună aşa (în traducerea
Cornilescu): „Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu
aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos“. O
traducere mai potrivită pentru ultimul cuvânt ar fi:
„dar vouă aceste lucruri vă dau siguranţă“. Omul
care îşi pune toată încrederea în Cristos şi aleargă
spre premiul chemării cereşti se bucură de
siguranţă.
Trebuie făcută aici o observaţie importantă.
Când vorbim despre alergare, ne gândim la un
concurs, la o competiţie – dar apostolul Pavel nu
spune deloc în capitolul 3: „Alerg să-l depăşesc pe
Petru; pe Iacov deja l-am lăsat în urmă.“ Nu.
Apostolul Pavel spune: „Alerg spre ceea ce m-a
chemat Cristos.“ Niciodată nu-mi voi pune
standardul într-un om. Pe Epafrodit l-am întrecut de
mult. Pe Timotei – e tânăr. Nu. Pavel spune: Cristos
este modelul. Să nu ne punem niciodată modele
dintre pământeni. Să ne alegem modele din cer.
Cele de pe pământ sunt slabe şi, mai devreme, mai
 Luminătorul 10-11, 2014
târziu, ne pot produce deziluzii. Cristos nu înşală pe
nimeni. Cristos nu lasă pe nimeni de ruşine. Ce
vedem în El să avem şi noi. Şi reuşim să avem, dacă
avem valorile Lui – o dragoste mare pentru cel de
lângă noi; o râvnă mistuitoare de a duce altora
mesajul mântuirii. În felul acesta, slava deşartă,
ambiţia şi orice alte lucruri pe care le găsim în 2:2-3
vor fi date la o parte.
Mai mult, dacă citim din nou rugăciunea din
capitolul 1, vedem cum reuşim să căpătăm lucrurile
pe care le dorim şi să nu ne poticnim până în ziua
venirii lui Cristos, vedem cum să mergem fără să ne
împiedicăm, iar acolo să sosim plini de rodul
neprihănirii, plini de roada dreptăţii, prin Isus Cristos.
Toate se pot realiza dacă ţinem seama de acea
precizare importantă: nu spre slava noastră, ci spre
slava lui Dumnezeu, Tatăl. În capitolul 2, despre
Mântitorul se spune acelaşi lucru. După ce L-a
ascultat până la moarte, Tatăl L-a înălţat în locul cel
9
mai înalt. Dar şi acolo „orice limbă va mărturisi spre
slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Cristos este
Domnul“. Şi acolo, Îi vezi pe Ei amândoi: Unul este
Domn, Celălalt primeşte toată slava. Orice
mentalitate nouă se implementează greu. Orice
schimbare de gândire se aşază greu, în fiecare dintre
noi.
Să lucrăm cu paşii aceştia: mai întâi, exemplul
personal; apoi te uiţi la alţii, care deja, într-o anumită
măsură, au început schimbarea aceea; şi, în cele din
urmă, sistemul de valori pe care-l vedem aici, şi
pentru care se roagă Pavel, să fie cu adevărat şi al
nostru, să ni-l însuşim şi noi. Să socotim aceste
lucruri ca fiind de preţ, şi nu altele. Despre Maria
Tereza odată s-a spus aşa: „Femeia aceasta este
gata să fie considerată nimic. Şi doar aşa Dumnezeu
o poate folosi pentru orice.“
Rugăciunea din ziua naşterii Domnului nostru
este aceasta: Doamne, gândul care era în Tine,
când Te-ai coborât în
iesle, să fie şi în noi,
pentru a nu ne poticni
până în ziua venirii
Tale. Să fim atunci plini
de roada dreptăţii, cu
ajutorul pe care ni-l dai
Tu, spre slava Tatălui
Tău. ▲
 Mulțumitori într-o lume
nemulțumită
Florin Filip
Trăim vremuri grele! Suntem pe ultima
sută de metri a maratonului pe care
omenirea fermecată de mirajul păcatului
Tr ă i r e
îl aleargă fără răsuflare înspre momentul
evaluării eter ne, la întâlnirea cu
Judecătorul cel Drept, Domnul Isus
În contextul acesta, unele biserici urmează cu
Hristos. Vedem cu ochii noștri cum se
împlinesc profețiile Scripturii în ceea ce
privește înmulțirea fărădelegii și
stricăciunea morală prăbușește omul
rebel în adâncimile satanei! Anunțul
paulin din scrisoarea pastorală către
Timotei nu a fost niciodată mai relevant decât acum,
la sfârșitul anului 2014: „Să știți că în zilele din urmă
vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de
sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori,
neascultători de părinți, nemulțumitori... șamd...” (2
Timotei 3:1-5)
Niciodată în istorie oamenii nu au fost atît de
Pentru a înțelege încă o dată importanța unei
nemulțumiți precum sunt astăzi, în contextul în care
nici o altă generație dinaintea noastră nu s-a bucurat
de atîtea posesiuni materiale și de atîta lux.
Nemulțumirea din inima omului modern este atît
surprinzătoare cît și contradictorie deoarece
cetățeanului sofisticat al generației post-moderne nu-
Textul biblic ne informează că Domnul Isus
i lipsește niciodată nimic! De la naștere se bucură de
tot ce are nevoie: părinți iubitori și bunici care-l
răsfață, o casă spațioasă super-dotată, acces la cel
mai avansat sistem medical, lecții de înot-muzică-
tenis, vacanțe exotice, garderobe extravagante,
educație înaltă, experiențe religioase, locuri de
muncă atractive, mașini nervoase și credit carduri
nenumărate... Cu toate acestea, nemulțumirea este
una din cele mai rar întâlnite virtuți în generația
noastră! Omul modern este adesea frustrat,
deprimat, supărat, plictisit și nemulțumit.
credincioșie paradigma lumii necreștine și unii dintre
cei care frecventează cu regularitate serviciile
adunărilor noastre sunt în ton cu lumea la capitolul
nemulțumirii. Cu toții cunoaștem membri care sunt
nemulțumiți de predicatori, de cântăreți, de ușieri, de
păstor, de alți membri, de buget, de băncile
incomode, de activitățile pentru copii, etc... Dar Biblia
ne învață că un creștin nemulțumit este o
contradicție în termeni și ne îndeamnă stăruitor:
„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci
aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu
privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)
inimi mulțumitoare și pentru a ne cerceta înaintea
Duhului Sfânt în vederea alinierii atitudinii noastre la
voia lui Dumnezeu, vom studia pe scurt istoria
întâlnirii Domnului Isus cu cei zece leproși (Luca
17:11-19).
era în drum spre Ierusalim și pe când trecea printre
Samaria și Galileia a fost întâmpinat de zece leproși
care i-au cerut să-i vindece de boala lor incurabilă
(17:11-13). Datorită leprei de care sufereau, trupurile
celor zece oameni erau desfigurate și purtau indiciile
unor dureri dezumanizante. Lepra în vremurile acelea
 Luminătorul 10-11, 2014
începea cu niște pete mici și roșii în anumite zone pe
pielea corpului. În scurt timp aceste pete roșii
creșteau și se făceau albe-lucioase, timp în care
începeau să se extindă pe tot corpul bolnavului.
Cei zece leproși au auzit de harul care-L
Următoarea fază de dezvoltare a bolii consemna
căderea părului, a unghiilor, apoi încheieturile
degetelor începeau să putrezească și bolnavilor le
cădeau degetele; gingiile se infectau și le cădeau
dinții, apoi nasul și ochii bolnavilor începeau să
putrezească... și astfel bolnavul de lepră murea încet,
desfigurat și în chinuri groaznice, cu trupul putrezind
de viu.
Respectând
cerința Scripturii
și normele
vremii, probabil
că cei zece
leproși umblau
cu hainele
sfâșiate și din
De data
pricina bolii
arătau ca niște
morți de curând
ieșiți din
morminte. Erau
undeva la
periferia unui
sat, alungați de societate și trăind din mila
trecătorilor. Când au auzit că Domnul Isus trece prin
ținutul lor s-au apopiat la distanța permisă de Lege și
i-au zis: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!” (7:13)
Faima lui Isus ca Învățător trimis de Dumnezeu a
ajuns și la urechile putrezite de boală ale acestor
oameni ajunși în pragul disperării. În plus de aceasta,
probabil că cei zece leproși auziseră de vindecarea
omului plin de lepră pe care Isus l-a atins și l-a curățit
de lepra lui (Luca 5:12-15). Încurajați în credința lor
de ceea ce știau despre Domnul Isus, au apelat la El
11
ca la ultima soluție pentru vindecare de boala
incurabilă care-i chinuia: „Isuse, Învățătorule, ai milă
de noi!” (7:13)
însoțea pe Domnul Isus atît în predicare cît și în
lucrarea pastorală și și-au dorit să experimenteze
lucrarea harului în viața lor. Credința nu le-a fost
înșelată, ci s-au bucurat să-l audă pe Isus că le
răspunde imediat, potrivit cu nevoia lor (7:14)! Chiar
dacă Mântuitorul era în călătorie înspre Ierusalim, și-a
făcut timp să se oprească din drumul Lui pentru a
interacționa cu
acești oameni
ignorați de
societate și
alungați de
familiile lor din
pricina inutilității
vieții lor afectate
de lepră.
aceasta Isus nu
s-a atins de
trupurile lor
bolnave și nici
nu a rostit un
cuvânt de
vindecare
asupra lor (cum a făcut în cazul leprosului din Luca
5), ci doar le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă
preoților!” (7:14a) Conform regulamentului Legii lui
Dumnezeu din Leviticul 14, această poruncă era
aplicabilă bolnavilor care deja au fost vindecați de
lepră și prin urmare îndrumarea Domnului Isus poate
părea cel puțin interesantă în contextul în care cei
zece leproși încă purtau în trupul lor desfigurat
semnele bolii. Este important să reținem că Domnul
Isus operează adesea în mod surprinzător, diferit de
așteptările noastre, în afara șabloanelor noastre de
 12
gândire! În calitatea Lui de Dumnezeu suveran,
În inima tuturor celor vindecați a fost multă
Domnul Isus Hristos își rezervă dreptul să intervină în
viața oamenilor la timpul pe care El îl consideră a fi
potrivit și prin metoda pe care El o alege pentru ca
slava Lui să strălucească în modul cel mai sublim!
În cazul celor zece leproși, Domnul Isus i-a
trimis să se arate preoților înainte de a-i vindeca
pentru a le testa credința din inimă și supunerea față
de Cuvântul Lui! Prin însuși faptul că toți cei zece
leproși au fost vindecați în timp ce se duceau să se
arate preoților s-a dovedit atît preștiința Domnului
Isus cît și puterea Lui absolută în calitate de Fiu al lui
Dumnezeu! „...pe
când se duceau,
au fost
curățiți.” (7:14b)
Au fost vindecați
toți zece și chiar
dacă nu au avut
oglinzi care să
r e fl e c t e
transformarea
dramatică a
trupurilor lor, au
văzut privind unii
la alții vindecarea
miraculoasă în
urma ascultării
de Domnul Isus!
Când s-a
Fețele lor de cadavru au primit din nou frumusețe
încântătoare atunci când unora le-a apărut nasul și
urechile, iar altora sprâncenele și părul bogat de
dinainte de boală. Alții și-au recăpătat degetele și
dinții. Pielea corpului le-a apărut tuturor sănătoasă...
din nou! Datorită milei pe care le-a arătat-o Domnul
Isus toți cei zece leproși au fost redați familiilor lor și
societății ca oameni noi! O lucrare măreață a
Mântuitorului, cu rezultate binecuvântate!
Luminătorul 10-11, 2014
bucurie, însă doar unul din ei a fost mulțumitor: „Unul
din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe
Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la
pământ la picioarele lui Isus, și i-a
mulțumit.” (7:15,16) Ceilalți nouă leproși s-au grăbit
să ajungă la preot pentru a fi examinați și declarați
vindecați, dar Samariteanul a înțeles prioritățile
momentului și s-a întors să-i mulțumească Domnului
Isus! Este foarte probabil că ceilalți nouă leproși au
urmat îndrumarea lui Isus și s-au dus la preoți
împlinind în felul acesta cerința Legii (Leviticul 14), dar
Samariteanul
a avut
înțelepciunea
să priceapă
că mai
important
decât să-și
prezinte
t r u p u l
vindecat
înaintea
preoților este
să-și prezinte
mulțumirea
inimii înaintea
lui Isus!
văzut curățit de lepră, Samariteanul s-a lăsat cuprins
de un sentiment irezistibil de recunoștință care i-a
biruit bucuria vindecării și prin urmare impulsul
spiritual care l-a împins înspre Isus a fost mai
puternic decât puterea logicii care-i spunea să
meargă la preoți! „...când s-a văzut vindecat, s-a
întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a
aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, și i-a
mulțumit.” Într-o atitudine de smerenie profundă s-a
întors la Domnul Isus pentru a-i mulțumi! Chiar dacă
 Luminătorul 8-9, 2014
nici unul din amicii lui de suferință nu s-au decis să
revină la Domnul Isus cu recunoștință, acest
Samariten a biruit presiunea anturajului și s-a întors în
grabă să-i mulțumească lui Isus! Ceilalți nouă leproși
Printr-o atitudine corectă față de Domnul Isus,
s-au grăbit să-și împărtășească cu familiile și prietenii
bucuria vindecării, dar Samariteanul mulțumitor s-a
grăbit să-l caute pe Isus pentru a-și împărtăși cu
Vindecătorul bucuria vindecării. Omul acesta a
înțeles că Isus l-a vindecat prin puterea lui Dumnezeu
și de aceea s-a simțit dator să-L slăvească pe
Dumnezeu și să-i mulțumească Domnului Isus.
Ca reacție la tot ceea ce se întâmplase,
Domnul Isus a adresat trei întrebări: „Oare n-au fost
curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt? Nu
s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să
dea slavă lui Dumnezeu?” (7:17,18) Înțelegem de aici
că Domnul Isus i-a așteptat pe toți cei zece leproși
să se întoarcă cu mulțumire pentru vindecarea pe
care au primit-o în dar. În al doilea rând, întrebările
Cu siguranță că o inimă mulțumitoare și plină
Domnului Isus subliniază faptul că uneori oamenii de
la care ne așteptăm cel mai puțin impresionează cel
mai mult prin viziunea lor spirituală. +i în al treilea
rând, este important să reținem că prin mulțumirea
inimii noastre îi dăm slavă lui Dumnezeu care ne-a
binecuvântat!
Ceilalți nouă leproși s-au bucurat de
vindecarea trupului, dar bucuria lor nu a fost deplină
pentru că au ales să se bucure fără Domnul Isus!
Datorită faptului că nu i-au mulțumit lui Isus pentru
darul vindecării divine au pierdut binecuvântarea cea
mai prețioasă pe care Mântuitorul o avea pregătită
pentru ei toți: mântuirea sufletului – curățirea de lepra
păcatului. Singur Samariteanul mulțumitor l-a auzit
pe Domnul Isus spunându-i: „credința ta te-a
mântuit.” (7:19) Această declarație dumnezeiască
consemnează faptul că doar omul acesta a avut în
inimă credința mântuitoare în Domnul Isus! Atunci
când i-a trimis să se ducă la preoți, ceilalți nouă
leproși l-au ascultat pe Isus pentru că își doreau cu
13
ardoare vindecarea, însă acest Samaritean l-a
ascultat pe Isus pentru că-l socotea trimisul lui
Dumnezeu!
Samariteanul mulțumitor a ajuns beneficiarul harului
mântuitor al lui Dumnezeu și dincolo de vindecarea
trupului a experimentat vindecarea inimii de lepra
păcatului! În contrast cu ceilalți nouă leproși care au
fost vindecați în omul dinafară dar care au rămas
bolnavi spiritual în omul dinăuntru, Samariteanul
mulțumitor a fost binecuvântat atît cu sănătate fizică
cît și cu viață spirituală! Ascultarea, credința și
recunoștința inimii i-au adus omului acestuia viața
veșnică, bucuria adevărată și cunoașterea personală
a lui Isus ca Domn și Mântuitor. Dintr-un străin față
de poporul Israel, Samariteanul mulțumitor a ajuns
cetățean împreună cu sfinții și om din casa lui
Dumnezeu!
de credință în Domnul Isus este și astăzi de mare
preț înaintea lui Dumnezeu. Într-o generație de
oameni nemulțumiți, noi care ne numim copii ai lui
Dumnezeu suntem chemați la o viață de mulțumire.
Într-o generație întunecată de oameni deprimați,
avem ocazia să luminăm printr-o viață caracterizată
de bucuria mântuirii. Să-i cerem astăzi Mântuitorului
să se îndure de noi toți și să ne mărească credința
pentru ca în toate zilele vieții noastre să putem împlini
îndemnul biblic care ne spune: „Mulțumiți lui
Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este
voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la
voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)
▲
 Conferința baptiștilor
români din Diaspora
europeană
Eveniment

Alexandru Vlașin (Uniunea Baptistă, București)

„Conducerea bisericii prin slujire” este titlul părtăşie împreună cu fraţii. 

celei de-a cincea conferinţă a baptiştilor
Atmosfera conferinţei a fost de părtăşie
români din diaspora europeană care a voluntară şi dorinţa de a învăţa unii de la alţii. Astfel
avut loc în data de 17-19 Octombrie 2014 de întâlniri sunt speciale deoarece ofera un cadru
şi a fost găzduită de Biserica baptistă benefic comunicării şi încurajării reciproce în slujire,
română “Speranţa” din Paris.  fără a avea tonul unei şedinţe de lucru. Datorită

Conferinţa a fost organizată de acestui lucru, participanţii au plecat îmbogăţiţi de
Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din bucuria timpului petrecut împreună, prin încurajare la
România, prin Departamentul de Misiune o slujire ce conduce biserica în ucenicizare,  închinare
al UBR. A fost prezent președintele şi implicit, glorificarea celui care este Domnul şi
cultului – Otniel Bunaciu, Sorin Bădrăgan – decanul Dumnezeul nostru. 
Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, Samuel Slujim împreună, 
Stan – reprezentant al Convenției Baptistilor Români Alexandru Vlașin 
din America de Nord și Alexandru Vlașin – Coordonator Departament de Misiune, Uniunea
coordonator al Departamentului de Misiune al UBR.  Bisericilor Crestine Baptiste din România ▲

Conferinţa a adunat peste 80 de
participanţi, dintre care, ca un element de
noutate, 27 au fost soţiile unora dintre
participanţi. Au fost astfel reprezentate 21
de biserici din 9 ţări diferite. 

Participanţii au avut ocazia să
interacţioneze între ei, să participe la
sesiunile în plen şi la discuţiile pe ateliere de
lucru. Mai mult, surorile au avut un seminar
destinat lor, iar mai apoi s-au organizat
pentru a discuta motive de rugăciune şi a
se încuraja la studiu biblic şi slujire în
bisericile de unde provin. De aceea, s-a
stabilit ca pe viitor conferinţa să fie deschisă
soţiilor lucrătorilor, dar şi altor persoane din
bisericile din diaspora ce doresc să vină la
Why One of Us?
Samuel Stan
Years ago as a young preacher my wife and I pack
some of our possession and became the first
Romanian missionary and pastor of the Native
American church in Warm Spring reservation in the
State of Oregon.
The commute was long and the work was
challenging but rewarding.
One of the barriers we faced was our speech.
Whenever I would open my mouth and began to
speak, my Romanian accent would betray me. The
statement would then come, " You aren't from
around here, are you ?"
In other words, "You aren't one of us."
Gradually they began to accept us, but with some
reluctance.
Why did Jesus became one of us?
2). Christ also came to
1). So that the devil's power
would be destroyed. Verse 14 says
Jesus has something in common
with God's children. His body was
Misiune
real. He experienced weariness,
hunger, thirst, pain, and even
death.
A l l t h i s w a s re a l , n o t
pretended. Jesus made his choice
of his own volition.
Philippians 2 says He emptied
Himself.
His coming in flesh had one
primary purpose and that was to destroy the devil's
power over death.
Everyone dies. That is a numerical factor as
well as a physical reality. If it weren't for sin perhaps
death would be a gentle,
harmonious passing from the
physical world into heavenly
realms. But sin brings the gloom,
doom, and horror of its finality. Sin
also often brings the physical pain
of dying.
For  the Christian death itself has
not change, but the evil of it has
been transformed into blessing.
deliver us from the fear of death
verse 15 tells us.   Without Christ
most people have either an
 16 Luminătorul 10-11, 2014

outward or suppressed fear of death. influenced to evil.

For them it is the great unknown. Will it be complete Satan and his angels generated   the first sinful
cessation? Will it be painful torture? Will it be a thought right as they were in place of holiness and
hollow, soulless, ghoulish existence waiting for worship . Man is born with a free will and inclination
reincarnation? to sin; therefore these angels are under greater
While pastoring the church in Oregon I had judgment.
the privilege to lead people to Christ, and one of the Christ, in absorbing God's wrath ,became our
most memorable moments was when an older lady great High Priest.
came to know Jesus. Latter on she confess that for Products for the consumer are tested before
the better part of the last several decades she lived they go on the market. If they fail they are keep off
in fear of dying and the thought of the body being the shelf.
lowered into the ground, but she was so happy now Christ was tested in every way possible. He
" since I have received Christ  those nightmares have was perfectly obedient. He patiently endured, and
stopped. I am so amazed and happy." triumphantly overcome.
Jesus freed   those who were in     " slavery " to the This is why He is merciful and faithful as our High
fear of death. Priest. Because of His victory when we are weak ,
3). Jesus became one of us in order to He can make us strong.
absorb God's wrath for sin. There are two possible We can trust Him entirely at all times.
interpretation for the mention of angels here.   One
says that angels are sinless; therefore, their nature
does not need redemption . Another thought would
be that this refers to
fallen angels.
Is the writer
answering the
question, " Why did
Christ come to help
lost man and not
the lost/fallen
angels?
Both are in a
state of sin and
misery. The answer
might be that the
greater   guilt is
attached to one
who has not been 
Samuel și Domnul
Isus
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)

Asemănări
Charles R. Swindoll a observat o stranie, dar ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa. 
foarte interesantă analogie între moartea lui Saul 9Au tăiat capul lui Saul, şi i-au
și moartea Domnului Isus Christos. luat armele. Apoi au trimes să
dea de veste prin toată ţara
„Filistenii s’au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel
Filistenilor în casele idolilor lor şi
au luat -o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut
în popor.   10Au pus armele lui
ucişi pe muntele Ghilboa.  2Filistenii au urmărit pe
Saul în casa Astarteelor, şi i-au
Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab
atîrnat trupul pe zidurile Bet-
şi Malchişua, fiii lui Saul.   3Saul a fost prins în
Şanului.  11Cînd au auzit locuitorii
toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu. 
Iabesului din Galaad ce au făcut
4Saul a zis atunci celui ce -i ducea
Filistenii lui Saul,  12toţi vitejii s’au
armele: ,,Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu
sculat, au mers toată noaptea şi
cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă
au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi
străpungă şi să-şi bată joc de mine.“ Cel ce -i
trupurile fiilor lui. Apoi s’au întors la Iabes, unde
ducea armele n’a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi
le-au ars;   13le-au luat oasele, şi le-au îngropat
-a luat sabia, şi s’a aruncat în ea.  5Cel ce ducea
subt stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile“ (1
armele lui Saul, văzîndu -l mort, s’a aruncat şi el
Sam 31:1-13).
în sabia lui, şi a murit împreună cu el.  6Astfel au
perit în acelaş timp şi în aceeaş zi, Saul şi cei trei „La prima vedere s-ar putea să te întrebi: „Ce
fii ei lui, cel ce -i purta armele, şi toţi oamenii lui.  ciudățenie! Cine ar putea găsi ceva asemănător
7Cei din Israel, cari erau între Saul și Christos?“ În
dincolo de vale şi dincolo de realitate, există șase astfel
Iordan, văzînd că oamenii lui de asemănări demne de luat
Israel fugeau şi să Saul şi fiii în seamă.
lui muriseră, şi-au părăsit
În primul rând, moartea lui
cetăţile şi au luat -o şi ei la
Saul părea că pune capăt
fugă. Şi Filistenii au venit şi
oricărei nădejdi pentru
s’au aşezat în ele.   8A doua
națiune. Când a murit Saul,
zi, Filistenii au venit să
mulți au gândit probabil cam
desbrace pe cei morţi, şi au
așa: „S-a terminat cu
găsit pe Saul şi pe cei trei fii
Israelul. Vor veni filisteni să
 18 Luminătorul 10-11, 2014

ne cucerească. Îm mod similar, moartea lui

Se-așterne noaptea-n Betleem
Christos părea că pune capăt tuturor nădejdilor
naționale și spirituale. Olivia Pocol

În al doilea rând, prin moartea lui Saul, dușmanul

Doar liniștea-i stăpână
părea că a câștigat bătălia finală. Când a murit
Și vântul parc-a 'ncremenit
Christos, părea deasemenea că Dușmaul Văzând cum s-au adăpostit
sufletelor noastre a biruit. El trebuie să se fi ridicat Doi tineri într-o stână.
 
deasupra porților locuinței morților, declarând: Că n-au avut loc de popas
„Am învins! Eu sunt biruitorul! L-am omorât pe în han ori în vre-o casă
Călătoreau din Nazaret
Mesia!“
și dup' al spuselor profet
Fecioara-avea să nască.
În al treilea rând, moartea lui Saul a pregătit  
drumul pentru un plan de lucrare cu totul diferit și Și l-a născut pe fiul ei
Și l-a culcat în paie
a adus în scenă linia regală a lui David, din care
Deși al Slavei Împărat
avea să se nască apoi și Mesia. Când a murit Isus N-avu copilu de'nfășat
Christos, a fost declanșat un întreg nou plan de decât umile straie.
 
lucru pentru desăvârșirea mântuirii noastre. El e Mesia cel promis
Scriptura se-mplinise
În al patrulea rând, dispariția lui Saul a făcut S-au bucurat păstorii-n câmp
posibilă apariția altuia, David, care altfel n-ar fi și-apoi cautară Pruncul Sfânt
cum îngerul vestise.
fost inclus în filiera prin care avea Dumnezeu să  
ne dea binecuvântarea. Moartea lui Christos a Și magii de la Răsărit
veniră să se-nchine
făcut posibilă mântuirea Neamurilor, care altfel n-
Dar nu-l găsiră la palat
ar fi îndrăznit să se apropie de tronul harului. ci-ntr-un sătuc neînsemnat
cu dealuri și coline.
În al cincilea rând, moartea lui Saul a pus capăt  
Acum când după veacuri lungi
unei perioade de rușine și înfrâmgeri. Moartea lui
vrea Pruncul să se nască
Christos a încheiat și ea epoca vinovăției aduse ce îi oferi: o iesle-n câmp?
de Lege, inaugurând o dispensație nouă, bazată un staul rece? un mormânt?
sau casa-mpărătească?
de har.  
Ți-ai pus în gând să-i dai un dar?
Într-al șaselea rând, moartea lui Saul a arătat Să-i faci o bucurie?
nebunia omului. În termenii umani,  moartea lui sau tu petreci fără habar?
nu vrei să-mparți cu cel sărman
Christos a arătat nebunia lui Dumnezeu. Prin deșarta-ți avuție ...
„nebunia“ acestui plan al lui Dumnezeu, El a  
Cum îl întâmpini tu pe Prunc?
realizat ceva incredibil, puterea declanșată de
întreabă-te creștine
a c e s t e v e n i m e n t f i i n d a p o i p ro p o v ă d u i t ă Ce îi oferi? doar vorbe-n vânt?
pretutindeni și arătată public prin schimbarea o viață cu stindardul frânt?
Dă-I ce-i mai bun din tine!
vieții oamenilor.
Voi cânta doar
despre Isus
Bebe Ciaușu (Biserica Harul, Ineu)

Închinare
Imnografia creştină s-a clădit, odată cu trecerea dintre cele mai apreciate imnuri
veacurilor, pe câteva considerente clare şi compuse de Nicolae
specifice. Moldoveanu, găsim un exemplu
1. Cântarea sacră trebuie să fie adresată în mod cât se poate de relevant în acest
direct lui Dumnezeu: „cântând lui sens:
Dumnezeu” (Coloseni 3:16). Versurile imnului nu ar “Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
trebui să fie ambivalente, lăsând loc pentru Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu
interpretări, cum că ar putea fi cântată şi lui Nu că eu aş şti să cânt sau că
Dumnezeu, şi prietenului sau iubitei. De exemplu: am vreo vrednicie,
„Te doresc… eşti al meu, eu sunt al Tău… Ce bine- Dar iubirea-mi dă avânt să Îţi
i lângă Tine… Vreau să fii cu mine” et.c. Într-unul cânt mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt, / Dar
iubirea-mi dă avânt să Îţi cânt
mărire Ţie!”
2. Cântarea sacră trebuie să
exprime sentimentele de
mulţumire pentru lucrarea harului
divin din viaţa noastră: „…
cântând lui Dumnezeu cu
mulţumire în inima voastră”. Un
exemplu frumos este cel al
pastorului german Johan
Mentzer (1658–1734), care
spune în cel mai cunoscut imn al
său:
 20 Luminătorul 10-11, 2014

“O, de-aş avea eu limbi o mie şi mii de buze să Acum şi totdeauna, precum vrei Tu,
cuvânt Că singur nu pot face măcar un pas;
Pe tonuri mii o armonie spre slava Celui pururi De Tine, Doamne mare, eu nu mă las.”
sfânt, 4. Cântarea sacră trebuie să aibă un bogat conţinut
I-aş mulţumi de ce-a făcut cu mine, fiul cel pierdut.” doctrinar. Pavel menţionează: „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-
3. Cântarea sacră trebuie să reflecte cunoaşterea vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu
personală a lui Dumnezeu. Când apostolul Pavel cântări duhovniceşti.” Observaţi accentul pus de
spune „cântând… în inima voastră”, ne lasă să apostol pe dimensiunea didactică a cântării sacre.
înţelegem că mulţumirea pe care trebuie s-o La vârsta de şaptesprezece ani, puternic influenţat
exprimăm în de părintele
cântare pietismului
trebuie să g e r m a n
izvorască P h i l i p p
din inimă şi J a k o b
trebuie să S p e n e r,
fie expresia contele
umblării Nikolaus
zilnice cu Ludwig von
Dumnezeu. Zinzendorf
În anul (1700–1760)
1862, Julie a început să
Katharina s e
Hausmann gândească
(1826–1901), a mers să-şi viziteze logodnicul, care serios la Dumnezeu. În urma unei experienţe
plecase misionar în estul Africii, pentru a pune la dramatice, zece ani mai târziu, în 1727, a
cale detaliile legate de căsătoria ce avea să demisionat din slujba de consilier al Electorului de
urmeze. Când a ajuns acolo însă, a aflat că Saxonia şi s-a stabilit pe domeniul personal din
logodnicul ei murise cu puţin timp în urmă din Barthelsdorf alături de câteva sute de urmaşi ai
cauza febrei tifoide. Cu sufletul sfâşiat de durere, s- reformatorului ceh Ian Hus, care se refugiaseră
a îmbarcat pe vapor şi, în lunga călătorie spre casă, acolo după ce liderul lor a fost ars pe rug, iar ei
a aşternut pe hârtie următoarele versuri: erau ameninţaţi de o prigoană foarte aspră. Mai
“O, Doamne, ia-mi Tu mâna şi mă condu târziu, pe moşia contelui Zinzendorf au venit şi
 Luminătorul 10-11, 2014 21

credincioşi luterani, reformaţi şi baptişti şi au format Iertarea Tu, Isus, mi-ai dat, de teama morţii sunt
Unitas Fratrum (Unitatea Frăţească). Mai târziu salvat.
aveau să fie cunoscuţi ca „fraţii moravieni”. Isus, măritul Salvator e azi în cer Mijlocitor,
Provenind din mai multe medii sociale, culturale şi Oferă încă al Său har prin sângele de pe Calvar.”
religioase, aceştia au început să aibă discuţii tot Deşi astăzi se cântă doar trei strofe ale acestui imn,
mai aprinse din pricina înţelegerii diferite pe care o iniţial a avut 33 de strofe. Acest lucru ar trebui să
aveau asupra doctrinelor Sfintei Scripturi. Subiecte dea de gândit multor creştini care preferă cântări
spinoase, precum predestinarea, botezul, cât mai scurte şi mai sărace în mesaj doctrinar.
mântuirea doar prin credinţă, importanţa naşterii Fără teama de a greşi, putem spune că, alături de
din nou sau sfinţirea, predicarea Evangheliei,
ameninţau să dezbine imnurile creştine au fost
comunitatea de la folosite cel mai mult de
Hernhut. Dumnezeu în istoria
Considerând că Bisericii, pentru a-Şi
imnurile sacre sunt un mântui şi sfinţi Biserica.
mijloc bun de a D e a c e e a , fi i n d u - I
prezenta adevărurile recunoscători lui
Bibliei într-un mod Dumnezeu pentru toţi
simplu şi uşor de credincioşii pe care i-a
reţinut, Zinzendorf a folosit de-a lungul
început să scrie imnuri. timpului în imnografia
Până la sfârşitul vieţii creştină, vă punem la
sale a scris peste două dispoziţie cel de-al
mii de cântece sacre, toate fiind pline de conţinut doilea volum de istorisiri despre compunerea
doctrinar şi foarte lungi. De exemplu, într-unul imnurilor sacre. Sperăm că şi acest volum, care
dintre cele mai cunoscute imnuri ale sale spune: conţine, asemenea celui dintâi, tot 101 istorisiri, să
“Dreptatea şi-al Lui sânge sfânt, haina de glorie îmi constituie o sursă de mare binecuvântare pentru
sunt; dumneavoastră.
Eram la moarte osândit, dar azi spre cer merg Fragment din introducerea cărţii Voi cânta doar
fericit. despre Isus, vol II.
În faţa Ta când voi sosi nimeni nu mă va osândi;
 Cristos, numai El!
Studii biblice pentru Școala duminicală, 2015 (www.baptisti.org)
Studii biblice

Preexistența și nașterea 4/12 Isus şi orbul din naştere, Ioan 9: 1-41

Domnului Isus Cristos 4/19 Pilda vierilor, Marcu 12:1-12

4/26 Proclamare, confruntare, rodire, Matei 13: 1-
1/4 Coborârea luminii, Ioan 1.9-13
1/11 Întruparea Cuvântului, Ioan 9; 18- 23

1.14-18
1/18 La împlinirea vremii, Galateni 4:1-7
1/25 Golirea de sine, Filipeni 2:1-11
2/1 Iosif la naşterea lui Isus, Matei 1:18-25
2/8 Împăratul de curând născut, Matei 2:1-12
5/3 Neghina şi grâul, Matei 13: 24-30; 36-43
5/10 Politeţea ca păcat, Matei 21:23-32
5/17 Gestionarea resurselor, Matei 25: 14-30
5/24 Coborârea Duhului Sfânt, Fapte 2.1-40
5/31 Arendaş nu proprietar, Marcu 12:1-9

2/15 Mântuitorul, Cristos Domnul, Luca 2:1- 20

2/22 Păstorii la naşterea lui Isus, Luca 2: 8-20 6/7 Definirea aproapelui, Luca 10: 25-37
6/14 Belşugul ca şi cursă, Luca 12:13-21
6/21 Când stăpânul lipseşte, Luca 12: 41-48
Din lucrarea și învățătura Domnului
6/28 Fariseul şi vameşul, Luca 18:9-14
Isus Cristos
3/1 Isus şi Natanael, Ioan 1:43-51
7/5 Naşterea din Duhul, Ioan 6:60-69
3/8 Isus la nunta din Cana Galileii, Ioan 2:1-12
7/12 Semnele unui creştin dedicat, Ioan 13: 31-38
3/15 Isus şi Nicodim, Ioan 3:1-12
3/22 Isus şi slăbănogul, Ioan 5: 1-16
3/29 Intrarea în Ierusalim, Matei 21.1-11 Persoana Domnului Isus Cristos
7/19 Descoperitorul adevărului, Ioan 1:18

4/5 Martori în dimineața învierii, Matei 28.1-15 7/26 Cristos, Fiul Tatălui, Matei 4:1-11
 Luminătorul 10-11, 2014 23

8/2 Cristos covârşitor, Ioan 1:14-17

8/9 Cine eşti? Ioan 10:22-30
8/16 Omul Isus, Ioan 19:1-16
8/23 Al doilea Adam, 1 Corinteni 15:45-50
8/30 L-a învins pe diavolul, 1 Ioan 3:4-10

Moartea și învierea Domnului Isus

Cristos
9/6 Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu, Marcu
15:33-41
9/13 Un semn care va stârni împotrivire, Luca
23:26-49
9/20 Dăruirea Fiului, Ioan 3:16-17
9/27 A murit pentru noi ca să trăim împreună cu El,
1 Tesaloniceni 5:1-11
În anul 2015 Studiile biblice
10/4 El s-a dat pe sine pentru noi, Galateni 1:4 pentru Școala duminicală
10/11 A împăcat totul cu Sine, Coloseni 1:21-23 sunt postate integral la
10/18 Mielul fără cusur - pilda de urmat, 1 Petru
adresa de internet:
1:15-21
www.baptisti.org
10/25 Răscumpărarea şi întemeirea unui nou
popor, Apocalipsa 5:6-14

11/1 Minciuni de Paști, Matei 27.62-66

11/8 Darurile învierii, 1 Corinteni 15:12-20
11/15 Cristos, Domn şi Mijlocitor, Fapte 1:3-11
11/22 Toată puterea în cer şi pe pământ, Matei
28:16-20
11/29 Stăpânul întregului univers, Efeseni 4:8-10

12/6 Lucrurile care-ţi dau siguranţă, Filipeni 3

12/13 Stăpân peste toţi, Romani 14:7-9
12/20 Profeții mesianice, Geneza 3.14-15, 49.10
12/27 La sfârșit de an - Psalmul 90
 Conducerea Asociației

Președinte - Eusebiu Rusu

Secretar general - Sorin Sabou

Vicepreședinte est - Matei Istudor

Secretar est - Florin Vancea

Vicepreședinte vest - Ovidiu Rauca

Secretar vest - Claudiu Vâlcu

Vicepreședinte Canada - Mircea

Toma
Președinte Comisia pastorală- Doru
Aninoiu
Președinte Comisia de misiune - Nelu
Pășcuț
Membri: John Bilți, Samuel Stan Ce grabnic trece timpul,
- abia am început
Comisia de Școală duminicală -
Ștefan Ghinescu
și iată suntem gata
de drumul nevăzut.
Casier misiune: Ion Cotârlă
Casier adm.: Cornel Ciba Ce repede trec anii
ca frunzele pe vânt
Editor „Luminătorul“ - ce vis si ce părere
sunt toate pe pământ!
Sorin Sabou
editorluminatorul@gmail.com Ca ieri părea că viața
Tipar și distribuție - Ioan Știr e-un drum pe veci deschis
iar astazi parcă totul
n-a fost decât un vis.

Nu uitați să vă abonați la Cu ce frământ începem

Luminătorul!
Abonamenul unei reviste costă $30
pe an.
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com
în zorii vieții tot,
iar la apus, cum toate
suspin amar ne scot.
De ce vedem la urmă
acest sfârșit amar
și nu vedem-nainte
cât zbucium e-n zadar?

Contribuțiile pentru fondul de misiune De ce nu știm de astăzi

se fac la Ion Cotârlă
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills,
MI 48306
ioncotarla@gmail.com
al vieții veșnic preț
de ce-l știm doar la moartea
cu-nfricoșat județ?
Traian Dorz