Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Leonardo di ser Piero da Vinci, pe numele său real, s-a născut pe data de
15 aprilie 1452 (în calendarul pe stil vechi, deoarece pe stil nou se mai adaugă
încă 9 zile, iar artistul s-a născut pe data de 23 aprilie) în orășelul Vinci din
Toscana, pe valea inferioară a râului Arno.
Pictor celebru, sculptor, arhitect, muzician, inventator, anatomist, geolog,
dar și inginer, Leonardo da Vinci este considerat unul dintre cei mai de seamă
genii din întreaga istorie a omenirii și este recunoscut în lumea întreagă datorită
lucrărilor de artă
Cina cea de Taina (1495-1498) si Mona Lisa (cca 1503-1506) sunt
printre cele mai cunoscute si totodata impozante picturi ale Renasterii. Caietele
sale ne dezvaluie spiritul stiintific, iscoditor, si ingeniozitatea lui mecanica,
situandu-l cu mult inaintea timpului sau.
În 1466, la doar 14 ani, Leonardo a devenit ucenicul artistului Andrea di
Cione, cunoscut și sub numele de Verrocchio, artistul care avea un atelier
renumit în toată Florența. Tot aici, în atelierul lui Verrocchio au fost și alți
ucenici care mai târziu au devenit celebri precum: Perugino, Botticelli; Lorenzo
di Credi, Domenico Ghirandaio.
În anul 1478, da Vinci a părăsit atelierul lui Verrocchio și casa
părintească. Conform zvonurilor, Gaddiano afirma că, în 1480 Leonardo da
Vinci locuia în palatul familiei Medici și lucra în grădina pieței San Marco, un
loc care găzduia un fel de academie de artiști, poeți și filozofi.
Prima comandă în calitate de artist independent a primit-o în ianuarie
1478 Leonardo da Vinci a primit prima comandă pentru pictura unei bucăți din
altarul Capelei Sf. Bernard din Palazzo Vecchio în ianuarie 1478.
A urmat a doua pictură în martie 1481, Adorația magilor, pentru călugării
de la San Donato a Scopeto. Nici una dintre aceste două lucrări nu a fost
finalizată, cea de-a doua a fost abandonată deoarece da Vinci a plecat la Milano.
Leonardo da Vinci talentat ca muzician Se spune că el ar fi realizat o liră
din argint cu corpul de forma unui cap de cap, iar Lorenzo de Medici l-ar fi
trimis la Milano pentru a-i dărui lira Ducelui de Milano, Ludovico Sforza.
Cu această ocazie, da Vinci a compus și o scrisoare pentru ducele Sforza,
prin care îl informa despre aptitudinile sale artistice, dar și inginerești.
Următorii 17 ani i-a petrecut la Milano, din 1482 până în 1499, iar aici i-
au fost comandat primele lucrări importante precum: Fecioara pe stânci, pentru
Confreria Imaculatei Concepții și fresca denumită Cina cea de Taină pentru
mănăstirea Santa Maria Delle Grazie.
Leonardo da Vinci s-a implicat în numeroase proiecte pentru ducele
Sforza, implicit pentru proiectul domului catedralei din Milano și modelul unei
statui uriașe ecvestre a lui Frnacesco Sforza, predecesorul ducelui Ludovico.
Pentru această statuie a fost nevoie de 70 de tone de bronz, însă monumentul a
rămas neterminat mulți ani la rând și a fost finalizat abia în 1492.
În 1503 Leonardo da Vinci a pictat portretul lui Mona Lisa Portretul Lisei
Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, portret ce este cunoscut și sub
numele de Mona Lisa, (numele real este, de fapt, Monna Lisa sau La Gioconda)
este cel mai cunoscut portret realizat vreodată și se află în colecția Muzeului
Lucru începând din anul 1797.
În anul 1593 da Vinci a primit comandă și pentru o frescă în sala de
consiliu de la Palazzo Vecchio din Florența, o lucrare de proporții monumentale,
de două ori dimensiunile Cinei. A pictat timp de trei ani la Bătălia de Anghiari,
o vastă pictură murală, dar nici aceasta nu a fost terminată.
În aprilie 1519, cu câteva zile înainte de moarte, Leonardo da Vinci și-a
redactat testamentul. A împărțit și a lăsat moștenire averea, dar și o mică
proprietate care aparținuse unchiului Francesco, fraților vitregi, fostului asistent
personal Salai i-a dăruit jumătate din via pe care o primise de la Francesco
Sforza și jumătate din taxa de canal pe care i-o acordase Ludovic al XII-lea.
El a lăsat bunuri moștenire și prietenilor și servitorilor, iar majoritatea
moștenirii i-a revenit lui Melzi, căruia i-au fost încredințate tablourile,
manuscrisele, obiecte personale, pensia, dar și proprietatea.