VII.

Construcţia democraţiei postdecembriste

A. Prăbuşirea regimului comunist din România

Contextul internaţional a fost favorizat de criza regimurilor comuniste din Europa. Mihail Gorbaciov a iniţiat unele
reforme care au dus practic la prăbuşirea comunismului. Pe cale paşnică regimul comunist s-a prăbuşit în: Polonia,
Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Albania. Uniunea Sovietică s-a dezmembrat în anul
1991.
Contextul intern. în România regimul a fost înlăturat prin violenţă deoarece:
- regimul a fost foarte represiv;
- nu s-a reuşit închegarea unei opoziţii în interior;
- opoziţia lui Nicolae Ceauşescu faţă de reformele din Uniunea Sovietică.
Inlăturarea regimului comunist
• împotriva regimului se declanşaseră mai multe mişcări între care cea a minerilor (1977)sau cea a muncitorilor din
Braşov (1987).
• La jumătatea lunii decembrie 1989 o mişcare populară izbucnea la Timişoara, iar la 2 decembrie Ceauşescu
organiza un miting la Bucureşti.
• Ulterior au loc mari manifestaţii în Bucureşti iar Ceauşescu abandonează puterea, fiind ulterior capturat şi judecat
sumar la Târgovişte, apoi executat.
• Noul organism de putere s-a numit Consiliul Frontului Salvării Naţionale în frunte cu Ion Iliescu, în care au intrat
şi reprezentanţi ai societăţii civile.
•S-a dat un „Comunicat" în care se anunţa că România revine la pluripartidism, la separaţia puterilor, reforme pentru a
se trece la economie de piaţă şi o orientare externă spre integrarea euro-atlantică. Ulterior s-a anunţat data alegerilor
libere din 1990.
B. Evoluţia spre democraţie
Primele măsuri şi confruntări
• Apariţia pe scena politică a vechilor partide istorice, PNL, PNŢ şi PSD, ca şi a unor partide etnice, ca UDMR, a
creat tensiuni (în martie 1990 la Târgu Mureş au loc incidente româno-maghiare). Constituirea ca partid a FSN, a cări
legitimitate fusese puternic contestată de celelalte forţe politice.
• în Piaţa Universităţii din Bucureşti au loc demonstraţii cu caracter contestatar la adresa noii puteri (în urma
alegerilor din mai 1990, FSN obţinuse victoria, iar Ion Iliescu fusese ales preşedinte). Fenomenul Piaţa Universităţii s-a
prelungit şi după alegerile generale.
• Elaborarea noii Constituţii a întâmpinat dificultăţi legate de conflictul putere-opoziţie, de lipsa exerciţiului
democratic.
• După dezbateri care au durat un an, noua Constituţie a fost supusă referendumului, în decembrie 1991.
• Au existat conflicte în 1990, 1991 legate de deplasarea minerilor la Bucureşti, unde au loc incidente cu populaţia
civilă. în special evenimentele din 13-15 iunie prilejuite de venirea minerilor în Bucureşti au creat imagine foarte
efavorabilă în străinătate.
S Viaţa politică
• Din anul 1990 s-au conturat în vata politică două forţe: - Fronul Salvării Naţionale, o formaţiune politică reunind
personalitţi de diverse orientări
care au luptat împotriva dictaturii. S-a scindat în 2 partide:
-Partidul Democraţiei Sociale din România (PDSR) condus de Ion Iliescu;
-FSN mai târziu Partidul Democrat condus de Petre Roman. - Opoziţia reprezentată de partidele istorice (PNL, PNŢ,
PSD) la care s-au alăturat şi alte forţe. în iunie 1992 s-a constituit Convenţia Democratică din România, o alianţă
formată din mai multe partide politice axată în jurul PNL şi PNŢ, devenit Creştin Democrat.
Alternativa la putere s-a materializat la alegerile din 1996, la care candidatul CDR, Emil Constantinescu a obţinut
victoria împotriva fostului preşedinte, Ion Iliescu. Alternanţa paşnică la putere, cât şi maturizarea electoratului
demonstrau că democraţia, deşi fragilă, începea să facă primii paşi spre consolidare.
• Un aspect important îl are, în acest context, societatea civilă ce cuprindea organizaţiile ce nu sunt afiliate politic
(fundaţii, asociaţii). Aceasta lupta pentru apărarea drepturilor cetăţeneşti, pentru corectitudinea alegerilor.
Alegerile din 2000 şi 2004 au demonstrat din nou voinţa de schimbare a electoratului. S Instituţiile statului democrat
• Noua Constituţie din 1991 stabileşte separaţia puterilor în stat, iar forma de guvernare este republica.
Prevederi
-Preşedintele este ales prin votul direct al cetăţenilor, are dreptul la două mandate de
patru ani (ulterior, în 2003, prin referendum, s-a aprobat amendamentul ce acordă două mandate de cinci ani). Este şeful
statului, garantul suveranităţii şi integrităţii, are rolul de a media între stat şi societate. Exercită, alături de guvern,
puterea executvă. Mediază între puterile statului. Desemnează candidatul la funcţia de prim-ministru, poate să dizolve,
în anumite condiţii Parlamentul, este comandantul armatei, emite decrete contrasemnate de primul ministru.
 -Parlamentul este unica autoritate legislativă a ţării; este bicameral, format din Camera Deputaţilor şi Senat. Exercită
controlul asupra guvernului, are dreptul de autoconducere, de interpelare şi de anchetă.
-Puterea judecătorească este deţinută de instanţe. Judecătorii sunt inamovibili.
- Potrivit Constituţiei România este stat naţional unitar. Proprietatea este garantată în condiţiile legii.
- Curtea Constituţionala are rol politic şi juridic şi este singura instituţie ce se poate pronunţa în privinţa concordanţei
dintre legi şi Constituţie.
■Avocatul Poporului se numeşte de Senat pe patru ani şi are rolul de a veghea la respectarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti.
-Administraţia Publică este alcătuită din instituţii centrale de pe lângă guvern şi instituţii şi autorităţi locale, la nivel
judeţean, orăşenesc şi comunal. / Politica externă
• Revenirea la democraţie a fost contextul unei orientări noi pe plan extern. Ţara noastră a fost printre primele ţări care şi-
au exprimat dorinţa de a se integra în NATO după desfiinţarea Pactului de la Varşovia:
- 1994, semnarea Parteneriatului pentru pace, iniţiat de NATO;
- 1997, la Reuniunea de la Madrid, România a fost nominalizaă drept candidat. Au fost primite în NATO
statele: Cehia, Polonia, Ungaria.
- 1997, Parteneriatul strategic dintre România şi SUA
- 2002, începutul tratativelor de aderare -2004, primirea oficială în NATO
- 2004-2007, modernizarea armatei (desfiinţarea serviciului militar obligatoriu, dotarea, partici-parea la
misiuni de menţinere a păcii).
• O altă orientare a fost spre Uniunea Europeană, cu care România a deschis încă din 1990 legăturile comerciale:
- Consiliul european de la Copenhaga (1993): au fost fixate criteriile de aderare:
- Criteriul politic: democraţie stabilă, respectarea drepturilor omului;
- Criteriul economic: economie de piaţă funcţională;
- Asumarea de obligaţii: să adapteze legislaţia la cea europeană.
- Declaraţia de la Snagov( 1995) a înseninat cererea oficială de aderare la U.E.
• Negocierile au începui în 1999, pentru ca în 2005 să fie semnat Tratatul de aderare. De la 1 ianuarie 2007,
România, împreună cu Bulgaria, au intrat efectiv în U.E.(27 de state).
• Principalele oportunităţi în contextul aderării:
- Europa Unită este o piaţă desfacere şi investiţii atractivă pentru europeni;
- România poate înregistra o creştere economică;
- Românii, devenind cetăţeni europeni, au libertatea de a munci, de a călători în statele UE.