TEHNOLOGIILE INFORMATICE ŞI PROCESUL COMUNICAŢIONAL ÎN COLEGIUL

TEHNIC „ANGHEL SALIGNY”

3.1. Prezentarea organizaţiei

În anul 1971, la 1 septembrie, se înfiinţa Şcoala Profesională I.M.M.R, Roşiorii de Vede ca

o necesitate de pregatire a forţei de muncă. În anul 1972 se înfiinţează Liceul Industrial C.F.
Roşiorii de Vede. În anul 1988 liceul se mută în local propriu la actuala adresă. În anul 1997
se înfiinţează prima clasă cu profil electromecanic. În anul 1991 se înfiinţează prima clasă cu
profil informatic. În anul 1992 se înfiinţează Şcoala Postliceală. La evaluarile din 1999 si
2000, şcoala a obţinut punctajul necesar pentru a intra în categoria unităţilor reprezentative,
numărându-se printre primele 5 unităţi de acest tip din judet. Începând cu 1 septembrie 2000,
şcoala poartă denumirea de Grup Şcolar ,,Anghel Saligny”. Din acelaşi an în şcoala
funcţionează un curs postuniversitar de reconversie profesională în colaborare cu
Universitatea Valahia Targoviste. Începand cu 1 septembrie 2001, denumirea şcolii s-a
schimbat în COLEGIUL TEHNIC „ANGHEL SALIGNY ”.

3.1.1. Prezentarea unităţii de învăţământ

Unitatea şcolară: Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”.

Adresa: Str. Renaşterii nr. 15, tel./fax 0247466690, cod poştal 145100, jud. Teleorman,
România.
Trăsături caracteristice:
Populaţia şcolară:
Număr de elevi:
Elevi-în învăţământul liceal zi-923.
Elevi-în invăţământul liceal seral-127.
Elevi-în învăţământul liceal frecvenţă redusă-146.
Elevi-în şcoala de arte şi meserii-389.
Număr de clase: 50.
Mediul de provenienţă: urban 40 %, rural 60 %
Personalul şcolii:
Didactic: 103.
 Nedidactic: 8.
 Auxiliar: 9.
Indicatori de evaluare a performanţei şcolare - cantitativ şi calitativ:
Rezultate şcolare:
 Rezultate slabe: 27%.
 Rezultate bune: 55%.
 Rezultate foarte bune: 18%.
Resursele materiale ale unităţii şcolare:
- Numărul sălilor de clasă: 50.
- Numărul laboratoarelor şi cabinetelor: 4.
- Numărul cabinetelor de informatică: 2.
- Conectare la Internet: da.
- Biblioteca şcolară.
- Sala de sport.
- Ateliere pentru instruire practică.
- Număr corpuri: 3 (şcoala, ateliere, sală de sport).

Calitatea managementului şcolar:

Managementul şcolar aplicat la Colegiul Tehnic „ Anghel Saligny” a acordat prioritate
strategiilor, politicilor de dezvoltare instituţională la nivelul sistemului şi al unităţii de
învăţământ, acest aspect fiind dovedit prin:
 Implicarea Consiliului de Administraţie în aplicarea strategiilor la nivelul şcolii,
colaborarea şi participarea şcolii la activităţi organizate pe plan local de către ONG –
uri.
  Colaborarea organizaţiei prin parteneriate cu Primăria Rosiori de Vede, Consiliul
Local Rosiori de Vede, Casa de Cultură, Clubul Copiilor, Poliţia, Jandarmeria etc.
 Lucrul în echipă la nivelul managementului.
 Colaborarea pe plan local cu ceilalţi manageri şi dezvoltarea competenţelor
profesionale.

3.1.2. Misiunea organizaţiei şcolare

Educaţia este percepută astăzi ca o funcţie vitală a societăţii contemporane deoarece prin
aceasta societatea îşi perpetuează existenţa, transmiţând din generaţie în generaţie tot ceea ce
umanitatea a învăţat despre ea însăşi şi despre realitate. De la şcoala contemporană societatea
aşteaptă astăzi totul: să transmită tinerilor o cunoaştere acumulată de-a lungul secolelor, să-i
ajute să se adapteze la o realitatea în continuă transformare şi să-i pregătească pentru un
viitor imprevizibil. Considerată un factor – cheie în dezvoltarea societăţii, ea asigură forţa de
muncă calificată pentru toate sectoarele de activitate, favorizează progresul, stimulează
curiozitatea intelectuală, capacitatea de adaptare, creativitatea şi inovaţia individului,
educaţia este unul dintre instrumentele cele mai puternice de care dispunem pentru a modela
viitorul. Soluţia tuturor problemelor grave şi cronice cu care se confruntă societatea
contemporană este căutată în educaţie şi şcoală.
Urmărind ca scop fundamental pregătirea tinerilor pentru integrarea în societate, pe de o
parte şi dezvoltarea maximă a potenţialului lor, pe de altă parte, şcoala trebuie să-i ajute pe
tineri să se cunoască şi să se accepte, să-şi proiecteze idealuri şi să le interiorizeze în
identitatea lor, să-i ajute să conştientizeze şi să-şi asume responsabilitatea pentru a se implica
în dezvoltarea societăţii. Educaţia şi şcoala contemporană suportă presiuni tot mai mari din
partea celorlalte subsisteme ale societăţii. Aceste presiuni vin dinspre toate sectoarele de
activitate, cărora şcoala le livrează forţa de muncă, dar vin şi din partea elevilor şi a
părinţilor; aceştia aşteaptă de la şcoală garanţia succesului social, ceea ce înseamnă
concomitent prosperitate materială, dezinvoltură în relaţiile sociale, contribuţia activă la
construirea societăţii.
Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului
şcolii: dintr-o instituţie autonomă, relativ izolată, specializată exclusiv în transmiterea ştiinţei
de carte, şcoala a devenit interfaţa în relaţia individ – societate, spaţiul social specific în care
se manifestă disfuncţiile şi tensiunile societăţii şi prin aceasta, prevenţia şi terapia acestora.
Şcoala este prima instituţie care îi confruntă pe elevi cu exigenţele integrării în societate şi
toate cercetările demonstrează că modul în care se adaptează un copil la şcoală reprezintă
principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult.
Toate marile teorii sociologice subliniază importanţa calităţii experienţelor şcolare în
integrarea socială a indivizilor, ceea ce argumentează interpretarea: şcoala şi problemele
sociale reprezintă cele două feţe ale aceleiaşi monede. Din punctul de vedere al politicilor
sociale, consecinţa acestei viziuni este una extrem de importantă: la ora actuală se preferă
investirea resurselor în şcoală, în scopul creşterii calităţii actului educativ, decât în sistemele
de control social sau în sistemele de susţinere socială. Această strategie corespunde
principiului intervenţiei timpurii, este mai bine să previi, decât să vindeci, şi principiului
intervenţiei eficiente: investiţia în şcoală se finalizează în calitatea intelectuală, morală,
profesională şi socială a absolvenţilor.
Absolvenţii care probează autonomie intelectuală şi morală, capacitate de adaptare la
schimbări, solidaritate şi atitudine deschisă, pozitivă faţă de învăţare sunt mai apţi să-şi
rezolve singuri şi corect problemele existenţiale şi vor da dovadă de o conduită dezirabilă
social, deci nu vor contribui la creşterea disfuncţionalităţilor sociale.

3.1.3. Analiza SWOT privind procesul de comunicare şi tehnologiile informatice

Pentru diagnosticarea procesului de comunicare a fost necesară prezenţa unei analize
SWOT (vezi tabelul urmator).

A. MEDIUL INTERN B. MEDIUL EXTERN

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
a. Elevii: a.Elevii:
 mediul de provenienţă: urban, rural;  provenienţă din medii socio-culturale
 rezultatele obţinute la testul naţional: deficitare;
81,81% promovaţi;  absenteism;
 rezultate obţinute la olimpiadele
 comportament social;
 şcolare;
 rezultatele obţinute la concursurile
şcolare;
 participări la manifestări cultural –
artistice;
 comportament social normal.
b. Cadre didactice:
 titulari: 58;
 calificaţi: toţi;
 perfecţionare şi formare continuă.
c.Şcoala:
 asigură numărul sălilor de clasă;
 cabinet de informatică;
 conectare la Internet;
 sală de sport;
 bibliotecă;
 spaţii sanitare;
 spaţiul pentru amenajarea
laboratorului;
 spaţiu net pentru cumparare;
 cadre didactice calificate, în
majoritate titulare, cu grade
didactice;
 rezultate bune la învăţătura ale elevilor
la examene şi concursuri şcolare;
 existenţa utilităţilor şi a
infrastructurii;
 acces Internet, telefon, transport;
 număr mare de elevi;
 interesul manifestat de elevi pentru
 abateri disciplinare;
 abandon şcolar.
b. Cadrele didactice:
 suplinitori: 45;
 detaşaţi: 4.
c. Şcoala:
 alocaţiile bugetare insuficiente;
 sponsorizări puţine;
 baza materială insuficientă;
 slaba dotare in echipamente moderne;
 ipsa proiectelor similare derulate
anterior;
 fluctuaţia cadrelor didactice
suplinitoare;
 inerţie din partea unor cadre în ceea ce
priveşte folosirea noilor tehnologii în
sistemul de predare – invăţare –
evaluare;
 insuficienţa resurselor financiare;
 nu există posibilitatea desfăşurării
tuturor orelor în laborator;
 există un singur laborator şi unul în
curs de amenajare.
 utilizarea noilor tehnologii;
 cunoştinţele elevilor privind
calculatorul;
 posibilitatea de a lucra cu o clasă de
elevi, având fiecare câte un post de
lucru;
 interesul manifestat de conducerea
liceului pentru dotarea laboratoarelor şi
achiziţionarea de softuri
educţionale în limitele bugetului;
 formare continuă a cadrelor didactice;
 colaborare bună cu parinţii şi
comunitatea, Biserica, Poliţia;
 surse extrabugetare de finanţare pentru
susţinerea laboratoarelor;
 management performant;
 existenţa materialelor opţionale.
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
Elevii: a. Elevii:
 provenienţă: mediul urban: 40%,  navetişti: mediul rural;
mediul rural: 60%;  medii socio-culturale deficitare.
 cadre didactice ; b. Cadrele didactice:
 cadrele didactice care nu fac naveta: 60;  nivelul salarizării.
 posibilităţi de perfecţionare şi formare c. Şcoala:
în judeţ.  natalitatea în scădere;
Şcoala:  nivelul economic slab al comunităţii
 cadre didactice; locale;
 cabinet de informatică;  insuficienţa fondurilor;
 conectare Internet;  medii socio-culturale deficitare;
 dorinţa elevilor pentru instruire;  restructurarea economică din regiune;
  existenţa de programe de finanţare;  lipsa locurilor de muncă pentru tineri;
 interes crescut al comunităţii pentru  scăderea natalităţii şi îmbătrânirea
şcoală şi manifestarea disponibilităţii populaţiei;
factorilor de decizie pentru sprijinirea
 scăderea demografică datorită migrării
activităţilor educative;
forţei de muncă;
 reforma din învăţământ;
 interes scăzut al tinerilor absolvenţi
 interesul cadrelor didactice pentru un
pentru educaţie;
proces didactic modern;
 dependenţa de calculator;
 existenţa infrastructurii şi a
distributorilor;  pierderea abilităţilor practice.
 posibilitatea aflării de informaţii
neaccesibile în orice moment.

3.1.4. Opţiunile strategice:

 Reconsiderarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei;

 Atragerea elevilor printr-o bună ofertă curriculară;
 Dotarea şcolii: cabinetele de fizică, chimie, geografie, informatică, istorie, limba şi
literatură română;
 Realizarea CD-ului;
 Asigurarea unui bun management al informaţiei;
 Participarea la activităţile comisiilor de catedră;
 Controlarea sectorului administrativ;
 Acordarea calificativelor anuale;
 Creşterea demersului instructiv-educativ;

3.2. Procesul de comunicare şi suportul comunicaţional existent

 3.2.1. Comunicarea în Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”

În ceea ce urmează se va încerca analizarea rolului pe care comunicarea pe verticală şi pe

orizontală îl are pentru o bună funcţionare a organizaţiei şcolare.
Comunicarea organizaţională este un proces de creare şi schimb de mesaje în interiorul
unei reţele de relaţii interdependente care să se conformeze incertitudinii mediului.
Alături de acest schimb de informaţii utile, în interiorul fiecărei organizaţii are loc un
trafic de informaţii fără utilitate directă sau imediată.
Pentru comunicarea organizaţională din liceul nostru este determinant modul de
functionare a procesului de comunicare: cine comunică, cui, care instanţe ocupă un loc central
şi care sunt marginale.
Se ştie că în cadrul oricarei organizaţii comunicarea are un rol foarte important pentru
buna organizare şi desfaşurare a activităţilor sale. Dacă această comunicare n-ar exista sau ar
fi deficitară ar aparea probleme la nivelul organizaţiei.
După cum se cunoaşte, comunicarea se poate realiza atât pe verticală cât şi pe orizontală.
În cazul nostru, fiind vorba de un colegiu tehnic, comunicarea în ambele sensuri este
foarte importantă pentru o bună desfăşurare a procesului instructiv – educativ.
Comunicarea internă include: comunicarea managerială şi comunicarea la nivelul
personalului.
În cadrul liceului nostru comunicarea internă îndeplineşte următoarele funcţii: informare,
socializare, motivaţie, dialog, educaţie, promovarea culturii, integrare.
Comunicarea managerială îndeplineşte următoarele funcţii ale comunicării :
o funcţia de comunicare;
o funcţia de comandă şi instrire;
o funcţia de influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire;
o funcţia de integrare şi menţinere a informaţiilor.

Comunicarea pe verticală se poate realiza „de sus în jos” şi „de jos în sus”.
Comunicarea de „sus în jos” este iniţiată de director / director adjunct şi este îndreptată
spre subordonaţi, cadre didactice şi personalul auxiliar. Este folosită de obicei pentru
transmiterea de dispoziţii, informaţii sau explicarea regulamentelor de funcţionare şi pentru
delimitarea responsabilitaţilor angajaţilor sau pentru motivarea acestora. Atunci când apar
informaţii noi ce vizează direct personalul aflat în subordine sau se iau decizii care-i privesc
direct, acest tip de comunicare are un rol foarte important deoarece sunt comunicate informaţii
uneori vitale pentru aceştia, ce nu se pot afla din alte surse sau aflarea lor este destul de
dificilă. De obicei în astfel de cazuri au loc şedinţe, consilii profesorale la care prezenţa este
obligatorie.
De asemenea, când se observă o disfuncţionalitate în cadrul procesului, acest tip de
comunicare este iniţiat pentru o bună rezolvare a situaţiei.
Uneori este folosită pentru motivarea angajaţilor fie prin aprecieri verbale / scrise sau
premieri sau pentru atragerea atenţiei cu privire la neregulile apărute datorate
comportamentului sau eficienţei scazută a acestora.
De exemplu, dacă se doreşte organizarea unor activiţati cu ocazia sărbatoririi „Zilei
Scolii” acest tip de comunicare este important deoarece se prezintă evenimentul şi informaţia
necesară şi se trasează responsabiliţatile pe care le are fiecare membru al şcolii pentru o bună
desfaşurare a evenimentului.
Comunicarea de „jos în sus” este initiată de angajaţi (cadre didactice si personal auxiliar)
şi are ca destinatar directorul / directorul adjunct. În acest mod se realizează şi o comunicare
inversă în care angajaţii comunică organului de conducere informaţii, nevoi, doleanţe, păreri
şi astfel se poate obţine un feed-back de către directori.
În acest mod se poate urmării modul în care informaţiile şi dispoziţiile date au fost
înţelese şi realizate de către corpul profesoral şi / sau personalul auxiliar, sau dacă la nivelul
acestuia există diferite probleme ce trebuie rezolvate.
Informaţiile primite trebuie să fie bine cântărite şi analizate deoarece există riscul unor
informaţii false sau intenţionat denaturate.
În cazul evenimentelor prilejuite de sărbatorirea „ Zilei Şcolii” acest tip de comunicare
are rolul de a realiza feed-back-ul, directorul putând afla dacă subordonaţii au înteles
imporţanta evenimentului şi rolul pe care-l are fiecare pentru ca totul să fie bine organizat.
Comunicarea pe orizontală se realizează între cadrele didactice din această şcoală, între
personalul auxiliar sau între director şi director adjunct.
 Are drept rol coordonarea activităţilor dintre catedre şi membrii acestora, o mai bună
colaborare între cei implicaţi în organizaţie şi care au acelaşi rol / funcţie în cadrul acesteia,
transmiterea rapidă a informaţiilor. Este foarte important ca acest tip de comunicare să
funcţioneze eficient deoarece, în caz contrar, organizaţia n-ar mai funcţiona aşa cum trebuie,
iar între membrii ei ar domni o stare de disconfort şi uneori chiar haos.
Dacă ne referim la organizarea festiviţătii, comunicarea pe orizontală are rolul de a
stabilii contacte între cei implicaţi în activitate şi o bună cooperare între ei pentru ca totul să
fie bine la final. Dacă cei implicaţi n-ar comunica între ei pentru a urmări ce s-a făcut şi ce
mai trebuie făcut, sau pentru a veni cu sugestii, atunci rezultatul final n-ar fi cel scontat.
În concluzie se poate spune că, indiferent de realizarea pe verticală sau pe orizontală, de
sus în jos sau de jos în sus, comunicarea are un rol important în buna funcţionare a acestei
organizaţii. Rolul sau poate fi observat dacă se urmareşte modul în care se desfasoară
activitaţile în cadrul acestei instituţii.