Proiect Proprietățile Lichidelor

Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău
Facultatea de Inginerie
Calea Mărăşeşti, nr. 157, Bacău, 600115
Tel./Fax +40234580170
http://inginerie.ub.ro
email: decaning@Ub.ro
PROPRIETĂȚILE LICHIDELOR
Proiect la disciplina:
„Mecanica fluidelor”
Coordonator: Assoc. Prof. Dr. Ing.Narcis Barsan
Student:
Sabău Gabriel Lucian
2022 – 2023
1
Tel./Fax +40234580170
CUPRINS
Introducere..............................................................................................................................................3
1.1. Parametri și proprietăți fizice comune lichidelor și gazelor...................................................4
1.2. Proprietățile fizice specifice lichidelor......................................................................................9
Concluzii................................................................................................................................................10
Bibliografie............................................................................................................................................11
2
Tel./Fax +40234580170
Introducere
Prin fluid se înţelege un mediu material continuu, care ia forma recipientului care îl
conţine. Prin urmare, fluidele se caracterizează printr-o slabă coeziune între molecule. În
categoria fluidelor intră lichidele şi gazele. Lichidele sunt mai dense decât gazele și ele
formează peliculǎ la contactul cu un gaz. [1]
Fluidele au proprietatea de a curge și de a prelua forma recipientului în care se află,
fără a opune rezistență mecanicǎ la viteze relativ mici. Acest lucru este datorat faptului ca
fluidele sunt incapabile să preia eforturi tangentiale cînd se aflǎ în echilibru static.[2]
Lichidele sunt acele corpuri fluide la care există forțe mici de coeziune între molecule.
Dacă sunt aşezate într-un vas, acestea iau forma vasului, prezentând suprafață liberă în raport
cu mediul înconjurător, dacă acesta este un gaz. În aplicațiile practice curente, la care
variațiile de presiune sunt reletiv mici, lichidele pot fi considerate ca fiind incompresibile.
Totuşi comparate cu corpurile solide, cum ar fi de exemplu o bară de oțel moale, lichidele
sunt de circa 100 de ori mai compresibile.[1,2]
Atît lichidele cât şi gazele sunt considerate medii continue, la care există o dependență
direct proporțională între volum şi masa conținută în acel volum. Astfel volume finite, conțin
mase fluide finite, iar volume infinit mici vor conține mase infinit mici. Ipoteza continuității
presupune că fluidul are o structură continuă la orice scară.[3]
Precum în studiul oricărei materii și în studiul fluidelor este esențială cunoașterea
proprietăților acestora. O proprietate este o caracteristică a unei materii care este invariantă
(constantă) atunci când respectiva materie se află intr-o anumită stare de echilibru. Condiţiile
care determină această stare sunt unice şi descrise (caracterizate) de proprietăţile materiei.[6,
7]
Priorietățile lichidelor pot fi fizice și comune cu cele a gazelor: presiunea, densitatea,
greutatea specifică, compresibilitatea izotermă şi elasticitatea. și vîscozitatea, dilataţia
termică., adeziunea. Principalele proprietăţi fizice specifice lichidelor sunt: tensiunea
superficială, capilaritatea, absorţia sau degajarea gazelor (desorbţia) şi cavitaţia. [3,4]
Propritățile care definesc starea unui fluid pot fi comune lichidelor și gazelor, sau
specifice pentru una dintre cele două categorii de fluide.[4]
3
Tel./Fax +40234580170
PROPRIETĂȚILE LICHIDELOR
1.1. Parametri și proprietăți fizice comune lichidelor și gazelor

1. Presiunea (p )
Este unul din cei mai importanţi parametri ce caracterizează starea unui fluid. Prin definiţie,
presiunea într-un fluid în repaus este raportul dintre forţa normală şi aria suprafeţei pe care se exercită
această forţă. Într-un punct dintr-un fluid în repaus, se defineşte ca fiind limita reportului dintre forţa
normală şi aria suprafeţei pe care se exercită această forţa, când aria tinde către zero, în jurul punctului
respectiv. [7]
Matematic se exprimă conform relaţiei:
(1.1.1)
în formă diferenţială, sau simplu:

(1.1.2)
Dacă forţa nu ar fi normală (perpendiculară) pe suprafaţa pe care acţionează, ar trebui

să admitem ipoteză existenţei unor eforturi tangenţiale în fluid, ceea ce ar contrazice faptul că
acesta este considerat în repaus. De asemenea, într-un fluid în echilibru, presiunea este funcţie
de punctul în care se determină, , cu alte cuvinte este o mărime scalară. M=M(x,y, z) cu alte
cuvinte este o mărime scalară p=p(x,y,z,t). [4,7]
(1.1.3)
Totodată, pentru un fluid, presiunea poate fi interpretată ca o măsură a energiei

acestuia pe unitatea de volum :
(1.1.
4)
4
Tel./Fax +40234580170
Deoarece presiunea atmosferică este în același loc o mărime variabilă în timp și variază, de
asemenea, de la un loc la altul în funcție și de valoarea accelerației gravitaționale locale (g ), se
definește presiunea fizică normală ( pAt) ca fiind presiunea exercitată de o coloană de mercur de 760
mm, la nivelul mării (fig.1.).[4]
Fig.1. Presiunea atmosferică
2. Densitatea ρ :
Densitatea ρ într-un punct din interiorul unui fluid se defineşte ca fiind limita raportului
dintre masa Δm a unui element de volum din jurul punctului considerat şi volumul
elementului Δv, când acesta tinde către zero: [7,8]
(1.1.5)
În cazul unui fluid omogen, densitatea este egală

raportul dintre masa unui volum determinat de fluid şi respectivul volum (masa unităţii de
volum) şi are aceeaşi valoare în orice punct al fluidului: [7,8]
(1.1.6)
Relaţia anterioară este utilizată şi în cazul definirii densităţii medii a unui fluid.
Termenii sinonimi ai densităţii sunt: masă specifică, sau masă volumică. Unitatea de măsură
în Sistemul Internaţional este:
(1.1.7)
Densitatea definită conform relaţiei (1.1.5) se

numeşte şi densitate absolută. În practică, pentru a
uşura măsurarea densităţii fluidelor se utilizează
uneori densitatea relativă, definită de raportul dintre
densitatea fluidului considerat şi densitatea unui fluid
de referinţă în condiţii standard: [7,8]
5
Tel./Fax +40234580170
(1.1.8) Fig.2. Densitatea unui fluid
3. Greutatea specifică (γ)

Într-un punct din interiorul unui fluid, greutatea specifică reprezintă limita raportului
dintre greutatea ΔG unui element de volum din jurul punctului considerat și volumul
elementului Δv, când acesta tinde către zero: [4]
(1.1.9)
În cazul unui fluid omogen, greutatea specifică este

egală raportul dintre greutatea unui volum determinat de fluid şi respectivul volum (masa
unităţii de volum) şi are aceeaşi valoare în orice punct al fluidului: [8]
(1.1.10)
Greutatea specifică este legată de densitate prin relaţia:

(1.1.11)
4. Compresibilitatea izotermă β:
Compresibilitatea izotermă este proprietatea unui fluid de a-şi modifica volumul sub
acţiunea variaţiei de presiune, la o temperatură constantă.[9]
După cum se observă in figura 3 variaţia de volum V a fluidului din cilindru este
proporţională cu variaţia p a presiunii acestuia. Relaţia care exprimă această dependenţă este:
Unde: v- volumul iniţial al fluidului;

Δv- variaţia relativă a volumului;
β - coeficientul de evaluare
cantitativă a compresibilităţii fluidului;
poartă denumirea de modul de
compresibilitate izotermă, notat şi cu k .
6
Tel./Fax +40234580170
Fig.3. Variaţia presiunii într-un cilindru

la modificarea volumului
5. Celeritatea, c
Celeritatea sau viteza de propagare a sunetului reprezintă unul dintre parametrii care descriu
propagarea perturbaţiilor printr-un mediu fluid. Această viteză depinde de proprietăţile mediului de
propagare, în particular de elasticitatea şi densitatea acestuia. Într-un mediu fluid este definită de
relaţia lui Newton:
(1.1.12)
În aer şi alte gaze viteza sunetului depinde în primul rând de temperatură. Presiunea are un
efect mic, iar umiditatea nu are aproape nici un efect asupra vitezei. De exemplu:la t 0 C c
331,5 m/s; la t 20 C c 343,4 m/s [10, 11]
6. Numărul Mach (M )
Numărul Mach, după numele fizicianului austriac Ernst Mach (1838 - 1916), este un
parametru definit de raportul dintre viteza relativă (v) a unui corp într-un fluid și viteza
sunetului (M ) în același fluid. [10]
(1.1.13)
7. Adeziunea la suprafețele solide:
Este un fenomen de aceeași natură cu coeziunea, care se manifestă prin apariția forțelor de
atracție dintre particulele vecine, ale unui fluid și ale unui solid aflate în contact. În general, forța de
adeziune depinde de natura suprafeței, de natura fluidului, de temperatură.
Tensiunea de aderenţă apare la suprafeţele de separaţie între lichide nemiscibile sau a

lichidelor cu pereţii solizi. În funcţie de mărimea forţelor de atracţie, respectiv de respingere,
apar diferite forme de udare a pereţilor solizi. [10, 11]
8. Vâscozitatea(µ,v):
7
Tel./Fax +40234580170
Vâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a se opune deformațiilor atunci când straturile

alăturate sunt supuse la lunecare relativă (de a opune rezistență la modificarea formei). Această
proprietate se manifestă doar la fluidele în mișcare prin apariția unor eforturi tangențiale datorită
frecării dintre straturile alăturate de fluid, care se deplasează unele față de altele. Stă la baza
mecanismului de transmitere a mișcării într-un fluid. [10]
Constatarea a fost făcută de Newton (1687) pornind de la modelarea curgerii unui fluid între
două plăci plane, paralele, dintre care una fixă și cealaltă în mișcare uniformă cu viteza , sub actiunea
forței , după cum este ilustrat în figura 4. Tot el a stabilit și expresia efortului tangențial unitar de
vâscozitate. [11]
Fig. 4.Modelul lui Newton pentru curgerea unui fluid între două plăci plane
9. Conductivitatea termică (k )
Conductivitatea termică reprezintă proprietatea fluidelor de a transmite căldura (Q ), după

cum este ilustrat în figura 5 în cazul unui fluid aflat între doi pereți plani având temperaturile
T1 respectiv T2(T1>T2 ) [12]
8
Tel./Fax +40234580170
Fig. 5. Transmiterea căldurii în interiorul unui fluid
1.2. Proprietățile fizice specifice lichidelor

1. Tensiunea superficială σ:
Tensiunea superficială σ a unui lichid este o mărime definită prin forţa care se exercită
tangenţial pe unitatea de lungime de pe suprafaţa lichidului, datorită interacţiunii dintre
moleculele de lichid din stratul superficial şi moleculele de lichid din interior.[5]
(1.2.1)
Tensiunea tangenţială intervine în calculul

diferenţei de presiune într-un punct al unei suprafeţe curbe
de contact dintre două lichide imiscibile (sau un lichid şi
un gaz).
Dacă se notează cu şi razele de curbură principale

ale suprafeţei de contact (figura 6), atunci diferenţa de
presiune dintre cele două părţi ale suprafeţei de contact este
dată de formula lui Laplace 1 R2 R.[6]
(1.2.2)
Fig.6 Tensiunea tangenţială
2. Capilaritatea :
Capilaritatea este proprietatea care rezultă ca o consecinţă a fenomenului de adeziune şi a
tensiunii superficiale şi care constă în apariţia unei denivelări a suprafeţei libere a lichidului în
tuburile capilare şi anume o ascensiune pentru un lichid care udă tubul şi o coborâre pentru un
lichid care nu udă tubul (figura 7). (1.2.3)
Denivelarea h este dată în primă

aproximaţie de legea lui Jurin:
9
Tel./Fax +40234580170
unde:
σ este tensiunea superficială a lichidului
p este densitatea lichidului
Fig.7. Capilaritatea
3. Absorţia (sau degajarea) gazelor:
Absorţia gazelor este fenomenul prin
care gazele şi vaporii, care alcătuiesc faza
absorbantă, pătrund prin difuziune în masa
unui lichid, prin suprafaţa de separaţie dintre
cele două faze. Se produce când concentraţia
componentelor în stare gazoasă este mai mare
ca cea corespunzătoare echilibrului fazelor.
Creşte odată cu presiunea. Degajarea gazelor
este procesul invers absorţiei. [6,7]
Fig.8. Variația conținutului de aer saturat în

apă
4. Cavitaţia :
Cavitaţia este un fenomen complex, foarte periculos pentru maşinile şi instalaţiile
hidraulice ce apare pe porţiunile în care presiunea scade sub cea de vaporizare, la temperatură
corespunzătoare funcţionării şi consta şi constă în formarea unor bule de vapori şi gaz care
ajungând în zone de presiuni mare se recondensează, respectiv se redizolvă.
Fenomenul e marcat prin apariţia unor zgomote puternice, temperaturi ridicate,
coroziune chimică, ce conduc la distrugerea rapidă a instalaţiilor.[1,8]
Concluzii
Corpurile, în funcție de condițiile de temperatură și presiune , pot fi sub formă lichidă,
gazoasă sau solidă (a se vedea diagrama de fază ). Forma lichidă corespunde unei forme de
energie mai mică decât gazul ( energia cinetică a moleculelor unui lichid este insuficientă
pentru a sparge forțele care se materializează prin tensiunea superficială ), dar cu energie mai
10
Tel./Fax +40234580170
mare decât forma solidă (spre deosebire de solid, energia cinetică a moleculelor este
suficientă pentru a le face să se miște spontan unul față de celălalt).[1]
În studiul oricărei materii și în studiul fluidelor este esențială cunoașterea

proprietăților acestora. O proprietate este o caracteristică a unei materii care este invariantă
(constantă) atunci când respectiva materie se află intr-o anumită stare de echilibru. Condiţiile
care determină această stare sunt unice şi descrise (caracterizate) de proprietăţile materiei.[6,
7]
Bibliografie
1. Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.

2. Radu Țârulescu și Ovidiu Mihaiă Crăciun. Elemente de mecanica fluidelor şi unele
aplicații practice, Editura Universității Transilvania din Braşov, 2009
3. Scurtu Dan și Ciobanu Bogdan, Mecanica fluidelor si probleme speciale de dinamica,
Editura Pim, 2008
4. Curs Mecanica Fluidelor,Simpetru Gabriela, Editura Universității Transilvania Din
Braşov, 2014
5. Ioan Pădurean-Mecanica Fluidelor, Maşini şi Acţionări Hidraulice, Fundamente
teoretice și aplicații , Editura Eurostampa, 2006
6. Ancuşa, V. – Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, vol. II, Reprografia Institutului
Politehnic „Traian Vuia”, Timişoara, 1980.
7. Florea, J., ş.a. – Mecanica fluidelor şi acţionări hidropneumatice. Probleme, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
8. Ionescu, D., ş.a. - – Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
9. Constantinescu V.N., Dănăilă S., Găletușe S., Dinamica Fluidelor în regim turbulent,
Editura Academiei - România, București, 2008, ISBN 978-973-27-1694-6
10. Florea J., Panaitescu V., Mecanica Fluidelor, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1979.
11
Tel./Fax +40234580170
11. Florea, J., Panaitescu, V. Mecanica fluidelor. Probleme. Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1979.
12

Proiect Proprietățile Lichidelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Proprietățile Lichidelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

Coordonator: Assoc. Prof. Dr. Ing.Narcis Barsan

1.1. Parametri și proprietăți fizice comune lichidelor și gazelor

în formă diferenţială, sau simplu:

Dacă forţa nu ar fi normală (perpendiculară) pe suprafaţa pe care acţionează, ar trebui

Totodată, pentru un fluid, presiunea poate fi interpretată ca o măsură a energiei

Fig.1. Presiunea atmosferică

În cazul unui fluid omogen, densitatea este egală

Densitatea definită conform relaţiei (1.1.5) se

(1.1.8) Fig.2. Densitatea unui fluid

3. Greutatea specifică (γ)

În cazul unui fluid omogen, greutatea specifică este

Greutatea specifică este legată de densitate prin relaţia:

Unde: v- volumul iniţial al fluidului;

Fig.3. Variaţia presiunii într-un cilindru

7. Adeziunea la suprafețele solide:

Tensiunea de aderenţă apare la suprafeţele de separaţie între lichide nemiscibile sau a

Vâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a se opune deformațiilor atunci când straturile

Conductivitatea termică reprezintă proprietatea fluidelor de a transmite căldura (Q ), după

Fig. 5. Transmiterea căldurii în interiorul unui fluid

1.2. Proprietățile fizice specifice lichidelor

Tensiunea tangenţială intervine în calculul

Dacă se notează cu şi razele de curbură principale

Fig.6 Tensiunea tangenţială

Denivelarea h este dată în primă

σ este tensiunea superficială a lichidului

p este densitatea lichidului

Fig.8. Variația conținutului de aer saturat în

În studiul oricărei materii și în studiul fluidelor este esențială cunoașterea

1. Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.

11. Florea, J., Panaitescu, V. Mecanica fluidelor. Probleme. Editura Didactică şi

S-ar putea să vă placă și