Organismul uman are în interior o rețea complexă de canale prin care

sunt transportate substanțe hrănitoare, oxigen, dioxid de carbon și alte

substanțe. Acestea circulă prin intermediul unor lichide
precum sângele, limfa și lichidul intercelular, care alcătuiesc împreună
mediul intern al organismului.

Sangele, limfa și lichidul intercelular (interstițial) sunt lichide care

pot fi considerate un adevărat mediu de viață pentru celulele
organismului, denumit mediul intern. Sângele și limfa circulă prin două
sisteme de vase închise, iar lichidul intercelular „scaldă” celulele.
Mediul intern cuprinde totalitatea lichidelor extracelulare (din afara
celulelor).
Lichidul intersti_ial reprezinta lichidul din jurul fiecarei celule cu care
aceasta realizeaza schimburi de substan_e.
Limfa provine din lichidul intersti_ial, are culoare alb-galbuie, este
preluata de vasele limfatice, circulând de la periferie catre centru.

Sângele și limfa circulă prin vase specializate, asigurând transportul

substanțelor între organe. Schimbul de substanțe și de gaze respiratorii
dintre sânge și celule se face prin intermediul lichidului interstițial.

Sângele reprezintă 6-8% din masa corpului și este un lichid de culoare

roșie care circulă prin vasele sangvine, îndeplinind numeroase funcții în
organism:
• transportă diferite substanțe (nutrimente, oxigen, dioxid de carbon, alte
substanțe rezultate din activitatea celulară etc.);
• contribuie la menținerea temperaturii corpului;
• intervine
în apărarea organismului împotriva agenților patogeni.
Componentele sângelui sunt: plasma (55%) și elemente figurate
(45%), reprezentate de: globule roșii (eritrocite, hematii), globule albe
(leucocite) și plachete sangvine (trombocite).

Pe lângă vasele prin care circulă sânge, în corpul uman mai există un
sistem de transport: o rețea de vase limfatice, prin care circulă limfă.
Limfa preia lichidul intercelular în exces, transportă proteine și grăsimi
preluate din sistemul digestiv și le introduce în sânge. De asemenea,
transportă celule cu rol imunitar. Sistemul de vase de sânge și sistemul
limfatic sunt legate între ele și, împreună, asigură circulația lichidelor în
corp și transportul de celule și substanțe prin întregul organism.

Lichidul intercelular (interstițial) umple spațiile dintre celule, provenind

din plasma sangvină care părăsește vasele de sânge. Prin intermediul
său se fac schimburile de substanțe dintre celule și sânge. O parte
din acesta se reîntoarce în vasele de sânge.

Limfa, lichidul alb-gălbui care provine din lichidul interstițial, circulă

doar prin vase limfatice și, în fi nal, se varsă în sânge. Aceasta drenează
(colectează și evacuează) lichidul din spațiile intercelulare, transportă
substanțe nutritive și participă la imunitatea organismului prin celulele
formate în organe afl ate pe traiectul vaselor limfatice.

Sângele este un lichid de culoare ro_ie, cu gust u_or sarat, care circula
prin vasele de sânge _i este pompat de inima. Acesta reprezinta 8% din
masa corpului, fiind alcatuit din plasma _i elemente figurate
(„celulele” sângelui).

Sângele este un lichid care circulă prin vasele sistemului

circulator sanguin. Sângele nostru este compus din plasmă (partea
lichidă) și celule sanguine, numite elemente figurate. Celulele din
sânge sunt globulele roșii, globulele albe și fragmente de celule
numite trombocite. Cea mai mare parte a sângelui este plasma.
Inima și vasele de sânge sunt componentele sistemului
circulator al tuturor animalelor vertebrate.

Putem observa proporția dintre componentele sângelui. Pentru

această observație sângele este colectat într-o eprubetă gradată
după ce s-a adăugat o substanță care să împiedice coagularea
(anticoagulantă).
Imediat după colectare, tot sângele din eprubetă este roșu dar,
după o oră, celulele, mai grele se depun, și deasupra rămâne vizibilă
plasma transparentă și ușor gălbuie.

… Lichidul intercelular (15% din lichidul corporal) scade odată cu vârsta.

… În corp există sânge circulant și sânge stagnant (în fi cat, în splină și
în piele).
… Durata de viață a elementelor fi gurate este variabilă: 120 de zile
hematiile, câteva zile–câțiva ani globulele albe, 8–10 zile trombocitele.
… Bolile hematologice maligne sunt forme de cancer ale sângelui și
măduvei osoase, caracterizate de înmulțirea necontrolată
a celulelor (leucemii, de exemplu), caz în care se recomandă transplantul
de măduvă osoasă.

Totalitatea lichidelor extracelulare formează mediul intern. Principalele

componente
 ale mediului intern sunt: sângele, limfa, lichidul interstițial.

Sângele este un lichid de culoare roșie și gust ușor sărat. Cantitatea de

sânge din corp
reprezintă 7% din masa corporală. Componentele sângelui sunt:
1. plasma (55%) – un lichid gălbui, ușor opac, format în mare parte din
apă (90%),
substanțe organice și anorganice;
2. elemente figurate (45%) – în principal, celule (fig. 1):

Sângele este un lichid roșu, cu gust ușor sărat, care reprezintă

aproximativ 7% din masa corpului.
Sângele îndeplinește următoarele funcții:
 transportă substanțe prin întregul organism;
 protejează organismul de boli;
 intervine în menținerea constantă a temperaturii corpului.

Sângele este alcătuit din plasmă și din elemente figurate.

Sangele este un lichid de culoare roșie, cu gust ușor sărat, metalic.

Este alcătuit din plasmă, care transportă diferite substanțe în corp, și din
elemente fi gurate: globule roșii, globule albe și trombocite.

Sangele, lichid de culoare roșie, reprezintă

aproximativ 8% din masa corporală.

Plasmă (55–60%) – lichid gălbui, vâscos, care conține:

– apă (90%)
– substanțe anorganice și organice (10%):
• substanțe anorganice (1%): săruri, gaze respiratorii
• substanțe organice (9%): nutrienți, hormoni, anticorpi

Plasma este un lichid gălbui, transparent care conține apă (90%),

substanțe anorganice (1%) și substanțe
organice (9%): proteine, lipide, glucide, vitamine, enzime etc

Elemente fi gurate (40–45%) – partea solidă

Plasma reprezintă mai mult de jumătate din compoziția sângelui.
În compoziția plasmei intră în mare parte apa. În apă se află
nutrimentele absorbite la nivelul intestinului subțire, dar și
substanțe nefolositoare rezultate din activitatea celulelor.
coagulare – proces complex prin care elementele figurate ale sângelui se
unesc și formează un cheag.
drenare – îndepărtarea apei sau a altor lichide dintr-un loc.
frotiu – strat subțire de sânge întins pe o lamă de sticlă pentru a fi
observat la microscop.
hematologie – ramură a biologiei și medicinii, care se ocupă cu studierea
sângelui.
hemoglobină – moleculă formată din proteine și un nucleu (numit hem),
care conține fier.
interstițiu – spațiul dintre celule.
fagocitoză – proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor
particule străine din organism de către leucocite (gr. fagein – a mânca).
pseudopode – prelungire temporară a citoplasmei unor protiste sau a
unor celule (precum leucocitele) care servește la locomoție și la
prinderea prăzii.
Agenți patogeni – virusuri și organisme parazite care determină apariția
unor boli

a. globule roșii (fig. 1, fig. 2) sau hematii – sunt cele mai numeroase, au
forma unor discuri biconcave. Sunt celule lipsite de nucleu cu rol în
transportul gazelor respiratorii datorită unui pigment de culoare roșie,
numit hemoglobină, prezent în citoplasma lor.

Globulele roșii (hematiile) (Fig. 2) sunt cele mai numeroase celule ale
sângelui, au forma de disc biconcav și transportă oxigenul și dioxidul de
carbon. În compoziția lor există o proteină numită hemoglobină. Care
este rolul acestei proteine? Hematiile adulte sunt lipsite de mitocondrii și
de nucleu. Ce avantaj conferă hematiilor lipsa nucleului și a
mitocondriilor? Durata de viață a hematiilor este de aproximativ 120 de
zile, după care sunt distruse în splină și în ficat.

Globule roșii = eritrocite = hematii (4,5–5 milioane/mm3 de sânge):

sunt celule anucleate (fără nucleu) în stadiul adult, de formă lenticulară
sau disc biconcav. Conțin hemoglobină (pigment roșu), o proteină cu rol
în transportul gazelor respiratorii.

Hematii (globule roșii)

Au rol în transportul oxigenului și al dioxidului de carbon. Sunt 4-5
milioane de hematii într-un milimetru cub (mm3) de sânge.

Hematiile sunt celule fără nucleu. Ele trăiesc circa 120 de zile, apoi sunt
distruse. Organismul fabrică permanent noi hematii. De aceea, oamenii
pot dona sânge fără să le fie afectată sănătatea.
Scăderea cantității de hemoglobină și a numărului de hematii sub valorile
normale se numește anemie. În multe cazuri, ea este determinată de
deficitul de fier din organism.

Globulele ro_ii (hematiile, eritrocitele) sunt celule de forma unor

discuri biconcave, cu diametru de aproximativ 7,5 _m, anucleate (fara
nucleu), în numar de 4-5 mil/mm3 de sânge. Con_in hemoglobina (o
proteina), de care se leaga oxigenul _i dioxidul de carbon. Astfel,
globulele ro_ii au rolul de a transporta oxigenul de la plamâni la diferite
_esuturi _i dioxidul de carbon de la _esuturi la plamâni, pentru a fi
eliminat. Traiesc aproximativ 120 de zile.

Globulele roșii sunt numite și eritrocite. Ele sunt celule fără

nucleu care conțin o proteină numită hemoglobină. Globulele roșii
au rolul de a transporta oxigen de la alveolele pulmonare la celule și
dioxid de carbon, de la celule la alveolele pulmonare. Acest
transport al gazelor este realizat de hemoglobină, care are
proprietatea de a lega gazele respiratorii.

Globulele roșii (eritrocitele) sunt, în mod normal, biconcave; marginile

lor sunt mai groase decât centrul, mărindu-le suprafața de transport
pentru gazele respiratorii.
Acest lucru face ca oxigenul și dioxidul de carbon să intre și să iasă
foarte ușor din hematii.
Eritrocitele se pot deforma în jurul centrului lor și pot trece mai ușor prin
capilare (vase de sânge de calibru foarte mic).

b. globule albe sau leucocite – sunt celule sferice, nucleate, mai mari
decât hematiile, dar mai puțin numeroase. Există mai multe tipuri de
leucocite (fig. 1, fig. 3).
Unele leucocite pot forma pseudopode. Au rol în imunitate.

Globule albe = leucocite

(4 000–8 000/mm3 de sânge): sunt celule nucleate, de forme diferite.
Au rol în apărarea organismului (imunitate) prin mecanisme diferite:
– înglobează și digeră agenții patogeni prin fagocitoză;
– produc anticorpi sau distrug celulele infectate sau anormale prin
mecanisme specifice.

Globulele albe (leucocitele) (Fig. 3) sunt celule nucleate (nucleul lor

prezintă diferite forme), cu dimensiuni
mai mari decât hematiile și mai puțin numeroase. Durata lor de viață
variază de la câteva zile la câțiva ani.
Leucocitele participă la reacția de apărare a organismului față de agenții
patogeni (virusuri, bacterii etc.) și de substanțele străine. Ele au
capacitatea de a trece din sânge în țesuturile infectate, unde se
deplasează cu ajutorul pseudopodelor, și înglobează și digeră „intrușii”
prin procesul de fagocitoză (Fig
Unele leucocite, numite limfocite, au capacitatea de a sintetiza
substanțe chimice specifice, numite anticorpi, care recunosc și distrug
agenții patogeni sau toxinele produse de aceștia. Capacitatea
organismului de a se apăra față de agenții patogeni prin producere de
anticorpi se numește imunitate specifică.

Globulele albe se mai numesc și leucocite. Ele sunt mai mari

decât globulele roșii și au nucleu. Există diferite tipuri de celule albe,
dar toate au un rol foarte important: ne apără de infecții și boli și de
alte elemente străine corpului.
Leucocitele recunosc substanțele și celulele străine corpului și
reacționează declanșând un răspuns imun. Numărul leucocitelor crește
în timpul răspunsului imun. Leucocitele pot părăsi vasele sanguine și se
pot deplasa la locul unde au pătruns celule străine corpului.
Există mai multe tipuri de globule albe. Fiecare tip de globulă
albă joacă un rol specific în imunitate. De exemplu, unele globule
albe din sânge sunt implicate în fagocitarea microorganismelor care
produc boli, în timp ce altele produc substanțe care recunosc
microorganismele și se fixează de membrana lor, împiedicându-le
hrănirea.
Capacitatea de apărare a organismului față de substanțe și celule
străine corpului se numește imunitate.

Leucocite (globule albe)

Au rol în apărarea organismului împotriva infecțiilor cu virusuri, bacterii,
paraziți etc. Sunt 4 000-8 000 de leucocite într-un mm3 de sânge.

Globulele albe (leucocitele) sunt celule cu nucleu, în numar de 4000-

10000/mm3 de sânge. Protejeaza organismul împotriva
microorganismelor, îndeparteaza celulele moarte _i resturile celulare din
organism (au rol în imunitate). Se pot deplasa ca o amiba, î_i pot
modifica forma, parasesc circula_ia _i patrund în _esuturi prin diapedeza
(strabat peretele capilar). Traiesc de la câteva zile la câ_iva ani.

c. trombocite (fig. 1) – sunt fragmente celulare de mici dimensiuni. Au

rol în coagularea sângelui.
Trombocite = plachete sangvine
(150 000–300 000/mm3 de sânge): sunt fragmente celulare; au rol în
oprirea sângerării, formând „dopuri” care astupă leziunile vasculare până
la oprirea defi nitivă a hemoragiei.

Trombocite
Sunt fragmente de celule cu rol în coagularea (închegarea) sângelui,
pentru oprirea sângerărilor. Sunt 150 000-300 000 de trombocite într-un
mm3 de sânge.

Trombocitele, denumite și plachete sanguine, sunt fragmente de

celule implicate în coagularea sângelui. Atunci când peretele unui
vas de sânge este lezat (de exemplu, dacă vă tăiați degetul destul de
adânc pentru a sângera), trombocitele sunt atrase la locul rănii,
unde formează un dop lipicios.
Tot trombocitele eliberează substanțe care, împreună cu alte
substanțe din plasmă, vor determina formarea unor firișoare fine de
proteine (fibrină) care țes o pânză peste ruptura din peretele vasului
de sânge. În această pânză se prind celule sanguine și se formează
cheagul, adică se produce coagularea sângelui. Cheagul format la
nivelul rupturii unui vas îngust va opri sângerarea.
Într-un mm3 de sânge se află 4,5-5 milioane de hematii, 5 000-8 000 de
leucocite și 150 000-300 000 de trombocite.

Trombocitele (plachetele sangvine) (Fig. 5) sunt cele mai mici elemente

figurate, fiind fragmente celulare, cu o durată medie în circulație de o
săptămână. Aderă la suprafața pereților vaselor lezate, formând un mic
dop, și eliberează factori ce intervin în coagularea (închegarea) sângelui,
fiind importante pentru oprirea hemoragiilor. La procesul de coagulare, în
afara trombocitelor, participă și niște proteine din plasmă care formează
rețele în ochiurile cărora se fixează elementele figurate. Astfel se
formează cheagul roșu, rezistent, care oprește sângerarea (Fig. 6).

Trombocitele (plachetele sangvine) sunt fragmente de celule, care

prezinta o citoplasma înconjurata de membrana plasmatica, în numar
de 150000-450000/mm3 de sânge.
Au rol în hemostaza (oprirea sângerarii la nivelul vaselor de calibru
mic _i mijlociu). Traiesc aproximativ 5-9_zile.
Trombocitele au un rol crucial în hemostază, ele fiind o sursă de
tromboplastină, substanță necesară
pentru coagularea sângelui. Împreună cu alte substanțe din plasmă,
tromboplastina formează un cheag la nivelul leziunii, oprind sângerarea.
Reține!
Sângele din corpul nostru se află permanent în circulație, fiind pompat de
inimă prin
vasele de sânge.

Leucocitele (globulele albe) sunt de cinci tipuri: bazofile, eozinofile,

neutrofile, monocite și limfocite?
 Cele mai numeroase dintre leucocite sunt neutrofilele, care ne apără
împotriva
bacteriilor?
 Valorile normale ale numărului de leucocite sunt diferite la adulți față de
copii? În mod normal, la adultul sănătos, în