Predică la Duminica a IV-a din Postul cel Mare

Dreptmăritori creștini,

Prăznuim astăzi Duminica a IV-a din Postul Mare, Duminică închinată Sfântului
Cuvios Ioan Scărarul. Acesta este prăznuit în Postul Mare pentru a ne aduce aminte că el a
trăit în post și rugăciune, nefăcând altceva decât să-și lucreze sufletul, închinându-și viața lui
Dumnezeu. În Evanghelia zilei (Mc. 9, 17-32), unde se vorbește despre vindecarea de
demonizare a unui tânăr, se scoate în evidență tocmai faptul că din pruncie (v. 21) trebuie să
luptăm cu demonii, pentru că altfel ei ne aruncă în foc și în apă (v. 22), adică în diverse patimi
și dureri. Iar sublinierea, cum că demonii nu ies din noi decât prin rugăciune și prin post (v.
29) ne arată că asceza ortodoxă e continuă, că ea nu ține numai cât ține Postul Mare, ci că
lupta cu patimile, crucificarea, care urcă pe scara virtuților e continuă.

Omul, care nu trăieşte sub puterea diavolului, are logica sa, logica dreptăţii, a justeţei. O
astfel de persoană apelează la valorile morale, aşa ca dragostea, patriotismul, onestitatea,
sacrificiul, puritatea trupească şi sufletească, adevărul, înfrânarea. Iar acela crea trăieşte
conform logicii diavolului, trăieşte în alt sistem, unde toate cele enumerate nu sunt nici un fel
de valori, dar unde valoare este minciuna, clevetirea, răutatea, invidia, ura, mânia. Şi când
aceste două realităţi se ciocnesc, atunci acel care apără cauza diavolului, acţionează în cadrul
logicii sale interioare şi deseori convinge pe oameni mai bine, decât acela care vieţuieşte şi
acţionează conform logicii lui Dumnezeu.

Iar aici trebuie să răspundem la principala întrebare ,,dar de ce?’’. Fiindcă diavolul, pe
lângă mintea omului, acaparează şi trupul lui, corpul lui, firea lui fizică. Nu este neapărat să
scrâşneşti din dinţi şi să faci spume la gură, fiind demonizat. Este suficient să te dai în mâinile
diavolului mincinos, rămânând un om obişnuit la exterior, poate chiar şi simpatic,
convingător, dar care trăieşte în corespundere cu acea logică distructivă.

Vorbind putin despre Sfântul Ioan Scărarul, acesta s-a născut pe la sfârșitul secolului
al VI-lea, între anii 570-580, în părțile Siriei. În afară de nevoințele ascetice pe care și le-a
impus, și de cartea sa, „Scara”, nu se cunosc prea multe amănunte despre viața lui.
Sfântul Ioan Scărarul făcea parte dintr-o familie de mare vază și a primit o educație
înaltă pentru acele vremuri, dar încă din tinerețea sa a lepădat toate, la vârsta de 16 ani
mergând în muntele Sinai, fapt pentru care se mai numește uneori și Sfântul Ioan Sinaitul.
Vreme de aproape 20 de ani, Sfântul Ioan a fost ucenic al Cuviosului Martirie. Acesta l-a luat
pe Ioan și l-a dus la un anumit stareț, pe nume Anastasie, care era egumenul mănăstirii
centrale. Anastasie a prezis că într-o zi Ioan va deveni egumen. După trecerea la cele veșnice
a duhovnicului său, Sfântul Ioan s-a retras într-o peșteră, în care a viețuit 40 de ani, unde toată
petrecerea lui era în rugăciune neîncetată și în nemăsurata dragoste de Dumnezeu. Sâmbăta și
duminica mergea la mănăstire la Sfânta Liturghie și se împărtășea. Adeverindu-se profeția
egumenului Anastasie, în anul 639 Ioan a fost chemat de obștea mănăstirii „Sfânta Ecaterina”
din Sinai, pentru a fi numit stareț. El a primit cu multă greutate această chemare. După câțiva
ani, Sfântul Ioan a înmânat altui monah cârma mănăstirii și s-a retras iarăși în peștera sa, unde
s-a îndeletnicit cu rugăciunea și nevoințele până la sfârșitul vieții sale, mai precis în anul 649.

Biserica fericește pomenirea lui, fiindcă el a scris o carte de mare însemnătate pentru
lumea creștină, care se cheamă „Scara”. Această carte este cea care l-a făcut cunoscut în
istoria vieții creștine iar numele de „Scărarul” este numele cu care a rămas în istorie.

Pentru neprețuitul ei folos duhovnicesc, „Scara Raiului” se citește la sfintele slujbe de-
a lungul Postului Mare și este o carte de căpătâi pentru ortodocși. În aceasta, Sfântul Ioan, ne
înfățișează învățătura despre toate virtuțile creștinești și mijloacele de a urca pe treptele lor
spre desăvârșire. El a ajuns să vadă scara de la pământ la Ceruri, scară care întinde din
adâncurile iadului omenesc și până în vârful Raiului, și cu dumnezeiască înțelepciune, ne-a
descris ce ajunge să trăiască omul, luptându-se cu fiecare diavol ascuns în spatele păcatului.
După ce el însuși a urcat mai întâi aceste minunate trepte ale scării, Sfântul Ioan Scărarul ne
îndeamnă și pe noi: „Suiți-vă, fraților, suiți-vă, punând suișuri în inimile voastre și luând
aminte la proorocul care zice: Veniți să ne suim în muntele Domnului, și în casa Dumnezeului
nostru” (Is. 2, 3).

Alcătuită din treizeci de capitole, care nu sunt altceva decât treizeci de trepte ale vieții
creștine, trepte spre desăvârșire, „Scara Dumnezeiescului Urcuș” ne urcă din treaptă în treaptă
de la cele pământești la cele cerești, la capătul căreia se află rezemat pe vârful ei Dumnezeul
iubirii. Și-a ales numărul de treizeci, după anii pe care i-a trăit Mântuitorul pe pământ, timpul
în care și-a propovăduit învățătura Sa.

Deși „Scara” Sfântului Ioan a fost scrisă pentru monahi, aceasta se adresează și celor
ce trăiesc în lume. Prima treaptă despre care ne vorbește Sfântul Ioan face referire la
retragerea din lume și la lepădarea de viața deșartă. Astfel începutul scării îl face smerenia,
care este întaia virtute sfântă, de la care începe totul. Fără ea nu se poate înainta pe scara
virtuților și împreună cu ea merg alte sfinte virtuți: virtutea dragostei, virtutea blândeții,
virtutea curăției inimii. Trebuie să începem în smerenie pentru a sfârși în iubire.

Sfântul Ioan ne vorbește foarte frumos și despre despătimire ca libertate de patimi care
ne permite să săvârșim binele, să ne apropiem de Dumnezeu și de semeni. El numește
despătimirea ca fiind „ieșirea din starea de robie a sufletului”. El aseamănă despătimirea cu
ieșirea din robia egipteană spunând că „toți cei ce voim să ieșim din Egipt și să fugim de
faraon, avem negreșit nevoie de un Moise oarecare, ca mijlocitor către Dumnezeu”. Tot așa și
noi pentru a ieși din robia sufleteasc ă, avem nevoie de un povățuitor. Sfântul Ioan Scărarul nu
privește treptele urcușului duhovnicesc ca pe niște trepte ce pot fi lăsate în urmă, ci ele trebuie
să fie stări permanente, adâncite continuu, pe tot parcursul existenței noastre.

Pentru urcușul nostru duhovnicesc pe scara virtuților, Sfântul Ioan ne atenționează să

avem grijă și la modul în care practicăm rugăciunea, pe care el o numește: „unirea omului cu
Dumnezeu”. El ne îndeamnă ca rugăciunea noastră să fie una cât mai simplă, zicându-ne: „Nu
face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al
copiilor a înduioșat pe Tatăl lor din ceruri”. Rugăciunea trebuie să fie însoțită de smerenie și
lacrimi. Acestea înaripează rugăcinea, iar fără ele, ea nu poate zbura spre cer. Trebuie să avem
în vedere și rugăciunea neîncetată care este uitarea de sine, răpirea la Dumnezeu, în
desăvârșita iubire de el.

Ajunși la capătul Scării, Sfântul Ioan subliniază că după toate virtuțile pe care le-a
enumerat, rămân acestea trei, legătura care le strâng și le țin pe toate: credința, nădejdea și
dragostea. Noi însă ne întrebăm: Oare creștinul trebuie să treacă prin toate aceste treizeci de
trepte pe rând? Sfântul Ioan Scărarul ne răspunde la această întrebare, spunându-ne că nu se
poate să fim pe o treaptă sau două, iar pe celelalte să le lăsăm la o parte. Trebuie să fim în
același timp pe toate cele treizeci de trepte ale virtuților creștine, care sunt tot atâtea trepte ale
luptei cu păcatul.

De aceea, dreptmăritori creștini, fie ca Sfântul Părinte Ioan Scărarul să ne fie călăuză
în acest Post Mare. Fie ca fiecare zi a vieții noastre, să ne fie zi în care vom urma Sfântului
Părinte duhovnicesc, ca el să ne călăuzească în luptele noastre împotriva tuturor păcatelor,
spre dobândirea virtuților, pentru ca prin el, să ne construim scara pentru a ajunge în Împărăția
Cerurilor, ca acolo împreună să-L slăvim pe Veșnicul Împărat, pe Domnul Hristos, Căruia să-
I fie cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Bibliografie:

1. https://basilica.ro/predica-preafericitului-parinte-patriarh-daniel-la-duminica-a-iv-a-
din-postul-mare/
2. Sinaxar (viata)
3. Biblia sau Sfanta Scriptura – Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă
București 2013
4. https://www.youtube.com/watch?v=BjLYY_oMpCs
5. https://www.youtube.com/watch?v=J88p2N2u4io
6. https://www.youtube.com/watch?v=O6rLXxj-KeE