Machine Translated by Google

Dialoguri în neuroștiința clinică

ISSN: (Tipărit) (Online) Pagina de pornire a jurnalului: https://www.tandfonline.com/loi/tdcn20

Epidemiologia tulburărilor de anxietate în

secolul XXI

Borwin Bandelow și Sophie Michaelis

Pentru a cita acest articol: Borwin Bandelow & Sophie Michaelis (2015) Epidemiology of anxiety disorders in the 21st century,
Dialogues in Clinical Neuroscience, 17:3, 327-335, DOI: 10.31887/ DCNS.2015.17.3/bbandelow

Pentru a face legătura către acest articol: https://doi.org/10.31887/DCNS.2015.17.3/bbandelow

Copyright: © 2015 Institut la Conférence

Hipocrate - Grupul de Cercetare Servier

Publicat online: 01 apr 2022.

Trimiteți articolul dvs. acestui jurnal

Vizualizări articol: 24227

Vezi articole similare

Vedeți datele Crossmark

Articole care citează: 301 Vezi articole care citează

Termenii și condițiile complete de acces și utilizare pot fi găsite la

https://www.tandfonline.com/action/journalInformation?journalCode=tdcn20
Machine Translated by Google
Cercetare clinica
Epidemiologia tulburărilor de anxietate
în secolul XXI
Borwin Bandelow, MD, PhD; Sophie Michaelis, MD
Tulburările de anxietate, inclusiv tulburarea de panică cu
sau fără agorafobie, tulburarea de anxietate generalizată,
tulburarea de anxietate socială, fobiile specifice și tulburarea
de anxietate de separare, sunt cele mai răspândite tulburări
mintale și sunt asociate cu costuri imense de îngrijire a
sănătății și o povară mare a bolii. Conform sondajelor
populației mari, până la 33,7% din populație este afectată
de o tulburare de anxietate în timpul vieții. Au fost
demonstrate subrecunoașterea substanțială și
subtratarea acestor tulburări. Nu există dovezi că ratele
de prevalență ale tulburărilor de anxietate s-au schimbat
în ultimii ani. În comparațiile interculturale, ratele de
prevalență sunt foarte variabile. Este mai probabil ca
această eterogenitate să se datoreze diferențelor de
metodologie decât influențelor culturale. Tulburările de
anxietate urmează un curs cronic; cu toate acestea, există
o scădere naturală a ratelor de prevalență odată cu Dintre toate bolile psihice, tulburările de anxietate, inclusiv
vârsta înaintată. Tulburările de anxietate sunt foarte tulburarea de panică cu sau fără agorafobie,
comorbide cu alte tulburări de anxietate și alte tulburări mentale.
© 2015, AICH – Servier Research Group Dialoguri Clin Neurosci. 2015;17:327-335.
Cuvinte cheie: tulburare de anxietate; tulburare de panica; agorafobie; tulburare de anxietate
generalizată; tulburare de anxietate sociala; fobie specifică; tulburare de anxietate de
separare; epidemiologie; comorbiditate
Copyright © 2015 AICH – Servier Research Group. Toate drepturile rezervate 327
Introducere
În 1621, Robert Burton a descris simptomele
atacuri de anxietate la persoanele anxioase din punct de vedere
social în cartea sa The Anatomy of Melancholy1 : „Multe efecte
lamentabile pe care această frică le provoacă în om, ca să fie
roșu, palid, tremurător, transpirat; face să treacă brusc frigul
și căldura peste tot corpul, palpitațiile inimii, sincopa etc. Îi
uimește pe mulți bărbați care urmează să vorbească sau
să se arate în public.” În aceeași carte, Burton a citat scrisul
lui Hipocrate despre unul dintre pacienții săi, care se pare că
suferea de ceea ce am numi astăzi „tulburare de anxietate
socială”: „Nu îndrăznește să vină în companie de teamă
că ar fi folosit abuziv, disgraziat, depășit. în gesturi sau
discursuri, sau să fie bolnav; el crede că fiecare om îl observă”.
Anxietatea patologică, cum ar fi fobia socială, a existat
dintotdeauna la oameni. Există vreun motiv să credem că ceva
s-a schimbat în secolul XXI ? Există o opinie larg răspândită
că anxietatea este o trăsătură caracteristică a timpurilor
noastre moderne și că prevalența tulburărilor de anxietate a
crescut din cauza anumitor schimbări politice, societale,
economice sau de mediu.
Afilieri de autori: Departamentul de Psihiatrie și Psihoterapie, Centrul Medical Universitar,
Göttingen, Germania
Adresă pentru corespondență: Prof Dr. Borwin Bandelow, von-Siebold-Str.
5, Departamentul de Psihiatrie și Psihoterapie, Centrul Medical Universitar, D-37075
Göttingen, Germania (e-mail: bbandel@gwdg.de)
www.dialogues-cns.org
Machine Translated by Google
Cercetare clinica
tulburarea de anxietate generalizată (TAG), tulburarea de
anxietate socială (TAS), fobiile specifice și tulburarea de anxietate
de separare sunt cele mai frecvente.2 Deoarece pacienții cu
tulburări de anxietate sunt tratați în cea mai mare parte ca
pacienți ambulatori, probabil că aceștia primesc mai puțină
atenție din partea psihiatrilor clinici decât pacienți cu alte
tulburări care necesită tratament la pacient, dar sunt mai puțin
frecvente, cum ar fi schizofrenia sau tulburările afective bipolare.
Metodologia studiilor epidemiologice
Studiile epidemiologice în psihiatrie pot ajuta la evaluarea
importanței unei anumite tulburări pentru a dezvolta strategii
de tratament și în planificarea programelor speciale de prevenire
a sănătății. Ele pot furniza informații utile cu privire la
utilizarea serviciilor de sănătate și impactul economic al
tulburărilor psihice asupra sistemului de sănătate. Cercetările
epidemiologice ne pot ajuta, de asemenea, să înțelegem mai
bine etiologia tulburărilor mintale.
Ratele de prevalență
În studiile epidemiologice, sunt evaluate diferite tipuri de rate de
prevalență. Prevalența pe parcursul vieții este proporția de
indivizi care au suferit o dată în viață de o anumită tulburare.
Prevalența anuală este procentul de probandi care au
experimentat tulburarea în cele 12 luni înainte de sondaj.
Tulburările de durată mai lungă sunt probabil suprareprezentate
în ratele anuale de prevalență în comparație cu cele de scurtă
durată. Cu cât o boală este mai cronică, cu atât ar trebui găsite
mai multe asemănări între ratele de prevalență pe parcursul
vieții și cele pe 12 luni. Prevalența punctuală este prevalența
unei tulburări într-o anumită zi efectivă.
Reprezentativitatea studiilor epidemiologice
Sondajele comunitare
O modalitate relativ simplă de a afla câți oameni suferă de
anumite tulburări psihice ar fi să revizuiți diagramele tuturor
pacienților care frecventează un serviciu mare de sănătate
mintală. Cu toate acestea, prin simpla numărare a persoanelor
care suferă de depresie majoră sau de tulburare de panică care
consultă un psihiatru în cabinet privat sau într-un spital de
psihiatrie, s-ar obține rate de prevalență care sunt semnificativ
părtinitoare, deoarece pot fi influențate de diverși factori, cum
ar fi specialitatea medicul sau
328
institu ie. Mai mult, reprezentativitatea acestor rate ar fi limitată
deoarece pacienții cu anumite tulburări psihiatrice, cum ar fi
pacienții cu tulburare de somatizare, tind să aibă o utilizare
ridicată a îngrijirilor medicale, în timp ce alții, cum ar fi pacienții
cu fobii specifice, pot solicita doar rar ajutor psihiatric. Din cauza
stigmatizării asociate cu tulburările mintale, multe persoane
afectate sunt reticente în a contacta profesioniștii din domeniul
sănătății mintale.
În cele din urmă, mulți pacienți din unele țări pur și simplu
nu își pot permite să consulte un medic, ceea ce ar duce la o
subestimare a prevalenței anumitor tulburări în această
populație.
Singura modalitate de a obține rate de prevalență sigure
este așa-numita anchetă „bătăi la ușă”, în care eșantioane
reprezentative sunt colectate prin utilizarea metodelor cunoscute
din sondajele populației. Dintr-o listă a tuturor adreselor
rezidențiale, sunt selectate mostre sistematice din diferite regiuni,
inclusiv situri urbane și rurale. Apoi, intervievatorii contactează
aceste gospodării și intervievează membrul selectat folosind un
chestionar structurat. Pentru a obține o imagine de ansamblu
completă, sondajele reprezentative ar trebui să includă și
pacienții spitalizați în prezent sau aflați în instituții pe
termen lung. Cu toate acestea, nu toate studiile publicate au inclus
populația de pacienți internați, poate din cauza poverii
administrative mari asociate cu astfel de anchete.
Dimensiunile eșantionului anchetelor epidemiologice ar
trebui să fie foarte mari, pentru a obține rezultate fiabile și
generalizabile nu numai pentru tulburările frecvente, ci și pentru
bolile rare. În special, analizele subgrupurilor care compară ratele
de prevalență în funcție de sex, vârstă, etnie și alți factori
necesită dimensiuni mari ale eșantionului.
Sondajele comunitare sunt asociate cu anumite puncte tari și
puncte slabe. Ele sunt reprezentative, nu sunt confundate de
factorul căutării tratamentului și oferă eșantion de dimensiuni
mari, care permit analize statistice cu suficientă putere. Cu toate
acestea, este un dezavantaj faptul că în sondajele comunitare
diagnosticele nu sunt puse de către psihiatri sau psihologi cu
experiență. Atunci când eșantioane mari sunt investigate în
anchetele populației, nu ar fi fezabilă angajarea psihiatrilor sau
psihologilor ca intervievatori, din cauza cheltuielilor mai mari și a
dificultății de a recruta un număr suficient de specialiști
pregătiți pentru evaluare. Prin urmare, aceste studii sunt de
obicei realizate de intervievatori profesioniști fără pregătire
medicală, care trec printr-un program specific de pregătire
pentru interviuri psihiatrice. Faptul că ratele de prevalență
pentru unele tulburări mintale obținute în serviciile comunitare
par a fi extrem de exagerate
Machine Translated by Google

Epidemiologia tulburărilor de anxietate - Bandelow și Michaelis Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 17 . Numarul 3 . 2015

a fost adesea criticat. De exemplu, conform studiului NCS3,
fiecare a treia femeie suferă de o tulburare de anxietate o dată
în viață. Chiar și pentru intervievatorii profesioniști bine
pregătiți, poate fi dificil să se diferențieze în mod fiabil
între cazurile sub prag și cazurile semnificative clinic, pe baza
sistemelor de clasificare a Manualului de Diagnostic și Statistic
pentru Tulburările Mintale (DSM) și Clasificarea Internațională
a Bolilor (ICD). . Unele dintre criteriile DSM și ICD au fost decise
de comitete mai degrabă decât să fie derivate empiric din studii
de teren și nu oferă scoruri limită clare pentru a identifica
cazurile clinice. Pentru tulburările de anxietate, în special, este
dificil să se tragă o linie clară între frica patologică și cea
bine întemeiată. Anxietatea aparține vieții noastre de zi cu
zi, iar indivizii fără teamă nu ar supraviețui mult timp.
De exemplu, chiar și pentru psihiatrii calificați poate fi o
provocare să facă diferența între forme ușoare de tulburare
de anxietate socială și timiditate sau modestie „normală”.
De asemenea, multe mame ar spune „da” la întrebarea dacă
se îngrijorează în mod constant că s-ar putea întâmpla un
accident copiilor lor, dar un interviu ar putea duce în mod fezabil
la un diagnostic de GAD la o mamă sănătoasă. Un psihiatru
care vede zilnic pacienți cu TAG ar ține cont de alte semne și
simptome atunci când face diferența între grijile normale și
frica patologică.
Unele sondaje reprezentative au fost efectuate în ultimii ani,
folosind metode complexe de eșantionare, criterii de diagnostic
bine definite, chestionare elaborate,
și metode statistice sofisticate. În Tabelul I, sunt prezentate
cele mai mari studii: Programul Epidemiologic Catchment Area
(ECA), National Comorbidity Survey–Replication (NCS) și
European Study of the Epidemiology of Mental Disorders
(ESEMeD)
Anchete în medii clinice
Cu toate acestea, studiile efectuate în ambulatoriile psihiatrice
sau în instituțiile de îngrijire primară pot oferi, de asemenea,
informații valoroase. Dacă interviurile sunt efectuate de
psihiatri (de exemplu, Wittchen și colab.4 ) sau studiul folosește
un eșantion general de ambulatoriu psihiatric (de exemplu,
Lépine și colab.5 ), cazurile clinice vor fi probabil identificate mai fiabil.
Un sondaj mondial realizat de Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) a explorat frecvența problemelor mentale
în asistența medicală primară sau în mediile generale de
sănătate.6 În acest studiu, persoanele care consultau serviciile
de asistență medicală au fost examinate pentru probleme
psihologice și tulburări psihiatrice, indiferent de De asemenea,
a fost inclus motivul pentru care au participat la acel serviciu,
adică persoanele care consultau medicul pentru o tulburare
non-psihiatrică, cum ar fi diabetul sau hipertensiune. Aceste
studii nu sunt adecvate pentru a obține rate reprezentative de
prevalență din motivele prezentate mai sus. Cu toate acestea,
ele pot oferi informații valoroase despre utilizarea serviciilor de
sănătate și povara socială și financiară a tulburărilor psihiatrice.
În investigațiile statistice efectuate la pacienții psihiatrici
spitalizați, tulburări psihice precum depres

Studiu de abreviere Descriere

ECA27 Captarea epidemiologică În acest proiect realizat la începutul anilor 1980, a fost selectat un eșantion probabil de
Program zonal gospodării și un membru adult a fost intervievat în 5 state din SUA (Connecticut, Maryland,
Missouri, Carolina de Nord și California). Au fost utilizate DSM -III și Programul de interviu de
diagnosticare. Acesta a inclus 24 371 de respondenți.38
NCS2 Comorbiditatea națională Un sondaj bazat pe un eșantion de probabilitate stratificat de persoane cu vârsta cuprinsă între 15
Studiu și 54 de ani din 48 de state din SUA care nu primesc tratament psihiatric pentru pacienți internați,
care a fost efectuat în perioada 1990-1992. Diagnosticele DSM-III-R au fost făcute cu Interviul
Diagnostic Internațional Compozit. Au fost intervievate un total de 8098 de persoane. Intervievatorii
nu au fost clinicieni, au avut o medie de 5 ani de experiență anterioară în interviu și au trecut printr-
un program de formare de 7 zile pentru acest sondaj.
NCS-R32 Sondaj național de Aproximativ un deceniu mai târziu, a fost efectuat Studiul NCS-Replicare. Interviurile personale cu
comorbiditate – Replicare 9282 de respondenți au fost realizate de intervievatori profesioniști între 2001 și 2003.

ESEMeD25 Studiul european al ESEMeD25 a colectat date privind prevalența, factorii de risc, dizabilitățile și utilizarea asistenței
Epidemiologia mentală medicale asociate cu starea de spirit, anxietatea și tulburările legate de alcool în întreaga Europă.
Tulburări Sa bazat pe 21 425 de adulți neinstituționalizați care au participat la interviuri personale asistate de
computer. A fost finalizat în 2003.

Tabelul I. Anchete epidemiologice mari în comunitate.

329
Machine Translated by Google

Cercetare clinica
tulburările de sion, schizofrenia sau personalitatea sunt de obicei și ICD, care a fost conceput pentru a fi un interviu psihiatric scurt,
suprareprezentate, deoarece anumite trăsături ale acestor tulburări dar precis pentru studii epidemiologice.
necesită tratament internat, inclusiv suicidalitatea, ostilitatea sau o
integrare socială redusă. În aceste anchete, pacienții cu tulburări de Ratele de prevalență

anxietate sunt, în general, subreprezentați, deoarece tulburările de

anxietate necesită rareori tratament internat. În Tabelul II sunt prezentate ratele de prevalență pentru cele trei
anchete mari comunitare. În plus, Wittchen și Jacobi14 au rezumat
rezultatele a 27 de studii europene (inclusiv studiul ESEMeD). Douăzeci
Tehnica de diagnostic și interviu și patru dintre acestea au fost studii naționale și trei au fost studii
transnaționale. Conform acestor sondaje, fobia specifică și SAD sunt

Pentru a obține diagnostice de încredere, interviurile se bazează de
obicei pe versiunea actuală a instrumentelor standard de diagnosticare
DSM7 sau ICD. 8 Pentru a structura procesul de diagnosticare și pentru
a obține rezultate obiective, au fost elaborate manuale speciale de
interviu. Acestea includ: • Interviul Structurat pentru DSM (SCID),9,10 un
interviu semistructurat pentru diagnosticele majore din Axa I DSM , care
este administrat de clinicieni • Programul Interviului de Diagnostic
(DIS),11 care a făcut posibil pentru prima dată pentru intervievatori
instruiți pentru a efectua evaluări ale tulburărilor mintale
semnificative din punct de vedere clinic. Înainte de dezvoltarea sa,
comparabilitatea comparațiilor transnaționale a fost îngreunată
de absența standardelor comune și a procedurilor operaționale
cele mai frecvente tulburări.
Chiar și anchetele reprezentative ale populației arată discrepanțe
substanțiale în ratele de prevalență. Acest lucru poate fi atribuit
diverșilor factori, inclusiv diferențelor metodologice care ar putea
distorsiona ratele reale de prevalență, de exemplu:
• Variație în utilizarea criteriilor de diagnostic (de exemplu, diferite
versiuni ale DSM) • Variație în utilizarea instrumentelor de interviu
de diagnostic • Metode de colectare a datelor • Tipul de intervievator •
Instrucțiuni pentru intervievator15 • Diferențe de limbă sau

pentru interviurile de diagnosticare • Interviul de diagnostic probleme de traducere • Stiluri culturale în transmiterea simptomelor
internațional compus (CIDI) 3.0 pentru DSM, 12 care combină psihiatrice • Populația țintă a eșantionului investigat (de exemplu,

întrebările din DIS cu examenul de stat prezent. întrebări și este diferențe în intervalul de vârstă, includerea pacienților spitalizați
administrat de intervievatori profesioniști • Mini -Interviul etc.)2 • Standardizarea ratelor de prevalență la populația de
Neuropsihiatric Internațional (MINI 6.0),13 un instrument de diagnostic recensământ din fiecare sit în loc de la o populație identică.16
structurat pentru DSM

Tulburări de anxietate ECA39 NCS-R3 ESEMeD25 Wittchen și colab.14

Vârste 18–64
Rata de prevalență 12 luni Durata de viață 12 luni Durata de viață 12 luni Durata de viață 12 luni

Tulburare de panica 0,9 1.6 3.1 5.2 0,7 1.6 0,7–3,1

GAD – – 2.9 6.2 0,9 2.8 0,2–4,3

– – 1.7 2.6 0,3 0,8 0,1–10,5
Agorafobie
TRIST – – 8.0 13.0 1.6 2.8 0,6–7,9

Fobie specifică 8.8 12.6 10.1 13.8 5.4 8.3 0,8–11,1

Toate tulburările de anxietate* 10.1 14.6 21.3 33.7 8.4 14.5 11,1-13,0

*Rețineți că, înainte de introducerea DSM-5, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea de stres post-traumatic au fost incluse în tulburările de
anxietate

Tabelul II. Ratele de prevalență a tulburărilor de anxietate în anchetele epidemiologice. ECA, Programul Bazinului Epidemiologic; NCS-R, National
Comorbidity Survey–Replication; ESEMeD, Studiul european al epidemiologiei tulburărilor mintale

330
Machine Translated by Google

Epidemiologia tulburărilor de anxietate - Bandelow și Michaelis Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 17 . Numarul 3 . 2015

Cu toate acestea, pot exista și diferențe reale între populațiile
investigate, care se pot datora:
• Diferențe biologice între rase și grupuri etnice • Diferențe
psihosociale determinate cultural (de exemplu, diferite roluri ale
femeilor în societate) • Stresori traumatici care influențează
națiuni întregi sau grupuri etnice (de exemplu, război, sărăcie,
dezastre naturale sau suprimarea minorităților).
Vârsta de debut și curs
Studiile prospective sugerează că tulburările de anxietate sunt
cronice, adică pacienții pot suferi de tulburarea lor de ani sau decenii.
Totuși, asta nu înseamnă că o tulburare de anxietate durează
permanent pentru tot restul vieții pacientului. Tulburările de anxietate
încep în copilărie, adolescență sau vârsta adultă timpurie până
când ating un apogeu la vârsta mijlocie, apoi tind să scadă din nou
odată cu înaintarea în vârstă.

Tulburare de anxietate de separare În NCS-R, tulburările mintale au fost studiate pe un eșantion

7
Înainte de dezvoltarea DSM-5, tulburarea anxietate de separare
putea fi diagnosticată doar la copii sau adolescenți. Prin urmare,
tulburarea de anxietate de separare a adulților nu a apărut în studiile
epidemiologice mai vechi. Conform unui sondaj mai nou, rata de
prevalență pe parcursul vieții pentru adolescenții cu vârsta cuprinsă
între 13 și 17 ani a fost de 7,7%, în timp ce a fost de 6,6% la adulții
cu vârsta cuprinsă între 18 și 64,3 ani.
Diferențele de sex
În Tabelul III sunt prezentate raporturile femei:bărbați pentru ratele
de prevalență a tulburărilor de anxietate. Deși aceste rate sunt
eterogene, este o constatare consistentă că prevalența tulburărilor
de anxietate la femei este de aproximativ de două ori mai mare decât
la bărbați. Contributorii psihosociali (de exemplu, abuzul sexual în
copilărie și factorii stresori cronici), dar și factorii genetici și
neurobiologici, au fost discutați ca posibile cauze ale prevalenței mai
mari la femei.17
mare de 10 148 de adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 17
ani.18 Ca și la adulți, tulburările de anxietate sunt cea mai frecventă
clasă de tulburări mintale, cu o rată de prevalență la 12 luni de
24,9% . Fobiile specifice și tulburările de anxietate socială au fost cele
mai frecvente tulburări. În comparație cu adulții cu vârsta cuprinsă
între 18 și 64 de ani, prevalența pe parcursul vieții a fost mai mică
pentru tulburarea de panică, GAD și SAD, în timp ce fobiile specifice,
tulburarea de anxietate de separare și agorafobia fără antecedente
de atacuri de panică au fost mai frecvente la adolescenții cu vârsta
cuprinsă între 13 și 17 ani.3 Vârsta medie de debut pentru tulburările
de anxietate este de 11 ani.19 Fobiile specifice și tulburarea de
anxietate de separare încep cel mai devreme, cu o vârstă medie de
debut de 7 ani, urmată de SAD (13), agorafobie fără panică (20) și
tulburare de panică (24). GAD are cea mai recentă vârstă medie la
debut (31 de ani). Potrivit unui studiu epidemiologic german20, ratele
de prevalență pe 12 luni pentru SAD, GAD și fobia specifică au fost
cele mai ridicate în grupul de vârstă de 18 până la 34 de ani, în timp
ce au fost cele mai ridicate pentru tulburarea de panică la vârsta de 35
până la 49 de ani. grup. În anii 50-

Studiu ECA40 NCS-R3 ESEMeD41 Wittchen și colab.14

Rata de prevalență 1 lună Durata de viață 12 luni Durata de viață 12 luni

Tulburare de panica 2.3 2.1 1.7 1.6 1.8

GAD 1.7 2.6 1.8 2.1

Agorafobie 1.6 3.0 1.8 3.1

TRIST 1.2 1.6 1.5 2.1

Fobie specifică 2.2 1.8 2.6 2.1 2.4

Toate tulburările de anxietate* 2.1 1.5 2.3 1.8 2.1

*Rețineți că, înainte de introducerea DSM-5, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea de stres post-traumatic au fost incluse în tulburările
de anxietate

Tabelul III. Raportul femei-bărbați a ratelor de prevalență pentru tulburările de anxietate (calculat din ratele de prevalență raportate în studiile
epidemiologice majore). ECA, Programul Bazinului Epidemiologic; NCS-R, National Comorbidity Survey–Replication; ESEMeD, Studiul european al
epidemiologiei tulburărilor mintale

331
Machine Translated by Google
Cercetare clinica
la grupa de vârstă de 64 de ani, ratele de prevalență au scăzut.
Acestea au fost și au fost cele mai scăzute la vârstnici (65 până la 79 de ani).Astfel, aceste persoane caută foarte rar ajutor profesional.
Aceasta înseamnă că, chiar și fără tratament, tulburările de anxietate
nu durează până la bătrânețe în majoritatea cazurilor.
Utilizarea asistenței medicale
Tulburările de anxietate pot fi tratate cu succes cu medicamente și
terapii psihologice, de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală
(TCC).21,22 Conform datelor meta-analitice mai noi, mărimile efectului
de îmbunătățire obținute cu medicamentele psihofarmacologice
sunt mai mari decât cele obținute cu CBT.23 Cu toate acestea, a fost
raportată o subrecunoaștere și un tratament insuficient al
tulburărilor de anxietate și depresiei. Conform unui studiu OMS, doar
aproximativ jumătate din cazurile de tulburări de anxietate au fost
recunoscute și doar unei treimi dintre pacienții afectați li sa oferit
tratament medicamentos.24 În studiul ESEMeD, doar o cincime (20,6%)
dintre participanții cu un tulburarea de anxietate a căutat ajutor de la
serviciile de sănătate. Dintre cei care au contactat serviciile de
sănătate, 23,2 % nu au primit nici un tratament. Dintre ceilalți, 30,8%
au primit doar tratament medicamentos, 19,6% au primit doar tratament
psihologic, iar 26,5 au fost tratați atât cu medicamente, cât și cu
psihoterapie.25 Pentru mulți pacienți poate dura ani până când sunt
trimiși la un specialist. Potrivit unui sondaj în rândul psihiatrilor care
au avut experiență în tratamentul tulburărilor de anxietate, 45%
dintre pacienți au suferit de simptome de GAD timp de 2 ani sau
mai mult înainte de a fi diagnosticați corect cu această tulburare.26
Diferitele tulburări de anxietate arată modele variate în utilizarea
asistenței medicale, explicând de ce ratele de prevalență găsite în
anchetele epidemiologice reprezentative diferă de studiile statistice
din medii clinice.
De exemplu, 54,4% dintre pacienții cu tulburare de panică, dar numai
27,3% dintre pacienții cu fobii, au contactat serviciile de asistență
medicală . -examinat în mod repetat în secțiile medicale interne sau
de urgență. În schimb, pacienții cu fobie socială tind să-și
ascundă problema. Deoarece timiditatea și rușinea sunt trăsături
tipice ale anxietății sociale, nu este surprinzător faptul că acești
pacienți ezită să consulte un medic și să vorbească despre
problema lor. Pacienții cu fobii specifice pot face față în mare parte
problemei lor. Ei pot evita contactul cu obiectele sau situațiile de care
se tem, cum ar fi câini, înălțimi,
332
sau insecte, fără restricții majore în calitatea vieții.
Aceste considerații pot explica de ce psihiatrii sau unitățile speciale
de tulburări de anxietate văd în cea mai mare parte pacienții cu
tulburare de panică. De exemplu, în unitatea noastră specială de
tulburări de anxietate de la Universitatea din Göttingen, Germania,
numărul de pacienți care căutau ajutor a diferit substanțial de
ratele reale de prevalență în populație ( Figura 1). Tulburarea de
panică cu sau fără agorafobie a fost de departe cel mai frecvent
motiv pentru a consulta unitatea.
Pacienții cu SAD și GAD au fost subreprezentați în acest cadru clinic
și niciun pacient nu a căutat ajutor pentru o anumită fobie.28
Tulburare de panica/
240
Agorafobie
PTSD/
74
Tulburare de stres acut
Tulburare obsesiv-
57
compulsive
Fobie sociala 48
Tulburare de anxietate
35
generalizată
Anxietate mixtă 12
și depresie
Figura 1. Numărul de pacienți care frecventează o unitate de tulburări de
anxietate de la Universitatea din Goettingen, Germania, timp de 6
luni (mai octombrie 1999, n=466). Diagnosticele primare conform
ICD-10. 28 PTSD, tulburare de stres post-traumatic
Povara bolii
S-a estimat că în 2004, tulburările de anxietate costau peste 41 de
miliarde de euro în Uniunea Europeană.29 Rezultatele unui sondaj
german au arătat că costurile în exces asociate cu tulburările de
anxietate variau între 500 și 1600 de euro pe caz în 2004.29 Pierderea
muncii zilele pentru unele tulburări de anxietate sunt mai mari decât
pentru tulburările somatice comune, cum ar fi diabetul.30 În Uniunea
Europeană, tulburările de anxietate sunt responsabile pentru o mare
parte din povara generală a bolii. Anii de viață pierduți ajustați în
funcție de dizabilități (DALY) este o măsură globală a poverii bolii,
exprimată ca numărul de ani pierduți din cauza bolii, dizabilității
sau decesului prematur. DALY care poate fi atribuită tulburării de
panică a fost estimată la 383
Machine Translated by Google
Epidemiologia tulburărilor de anxietate - Bandelow și Michaelis
783.14 Aceasta este mai mică decât DALY cauzată de cei mai
importanți contributori la povara bolii — depresie, demență și
abuzul de alcool, dar mai mult decât DALY pentru boala Parkinson,
epilepsie sau scleroza multiplă.
Este în creștere prevalența tulburărilor de anxietate?
Este o opinie larg răspândită în mass-media că „în fiecare an
tot mai mulți oameni suferă de tulburări de anxietate”, sugerând
că a existat o creștere relativă a tulburărilor de anxietate în
ultimii 10, 50 sau 100 de ani.
Cu toate acestea, este dificil să se găsească dovezi de încredere
pentru o schimbare a ratelor de prevalență pentru tulburările
de anxietate. Datele epidemiologice obținute înainte de
introducerea sistemelor de clasificare psihiatrică, cum ar fi DSM-
III31, sunt prea imprecise pentru a fi comparabile cu studiile
moderne. În 1980, tulburările de anxietate au fost reclasificate,
iar tulburarea de panică a fost încorporată ca o nouă entitate de diagnostic.
(inclusiv Canada, Germania, Italia, Coreea, Liban, Noua Zeelandă,
Pentru a verifica ipoteza că există o creștere sau o scădere
a anumitor tulburări psihice, ar trebui repetate anchete
epidemiologice mari după un anumit interval de timp în aceeași
populație folosind același cadru metodologic. Există un program
epidemiologic care poate furniza date comparabile pentru două
momente: Sondajul Național de Comorbiditate (NCS) a fost
realizat în anii 1990-19922 și replicat 11 ani mai târziu (NCS-R) în
anii 2001-2003.32 Pentru acest timp relativ scurt. Pentru tulburările
mintale în general, nu a putut fi demonstrată o creștere
semnificativă a ratelor de prevalență.2,33 Cu toate acestea, rata
indivizilor care solicită tratament a crescut, ceea ce poate fi
motivul pentru impresia generală că aceste tulburări sunt mai
frecvente. De asemenea, o comparație a datelor din Uniunea
Europeană nu a arătat o schimbare semnificativă a ratelor de
prevalență pentru tulburările de anxietate între 2005 și
2011.34 Există un motiv pentru care este puțin probabil ca ratele
de prevalență să se fi modificat substanțial de-a lungul anilor.
Pentru toate tulburările de anxietate, a fost raportată o
ereditabilitate de aproximativ 30% până la 50%35 – iar tulburările
ereditare nu și-ar schimba în mod substanțial tabloul clinic de-
a lungul deceniilor sau secolelor.
Diferențele interculturale
Când se constată că ratele de prevalență ale tulburărilor de
anxietate sunt mai mult sau mai puțin aceleași în multe țări
diferite, în ciuda mediului cultural și social diferit
333
Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 17 . Numarul 3 . 2015
menturilor, pare mai puțin probabil ca aceste tulburări să
poată fi atribuite în principal unor cauze culturale sau psihosociale.
Dacă acesta este cazul, determinanții genetici și neurobiologici
care sunt distribuiti statistic între toți oamenii, indiferent de
mediul lor sociocultural, trebuie de asemenea priviți ca un factor
etiologic relevant. Când, totuși, distribuția tulburărilor de
anxietate este diferită în diferite culturi și perioade de timp,
acest lucru ar sprijini influențele mediului în etiologia acestor
afecțiuni.
Într-o analiză a 27 de studii epidemiologice, Wittchen și
Jacobi au comparat ratele de prevalență din 16 țări europene.
Constatările au fost foarte eterogene.
De exemplu, ratele de prevalență pe 12 luni au fost găsite a fi
între 0,6 și 7,9% pentru SAD și între 0,2 și 4,3 pentru GAD în
diferite țări. De asemenea, alte articole care compară
prevalența tulburării de panică în diferite țări și culturi
Puerto Rico, SUA și Taiwan) au constatat o variabilitate ridicată a
ratelor de prevalență.36, 37 Ar fi prematur să atribuim aceste
diferențe influențelor culturale reale, deoarece aceeași
eterogenitate ridicată a ratelor de prevalență a fost găsită
atunci când diferite eșantioane din aceleași țări au fost
comparate între ele. Este mai probabil ca diferențele de
metodologie să explice aceste diferențe
ences.
Comorbiditate
Cele mai multe studii arată o suprapunere mare între tulburările
de anxietate și, respectiv, între tulburările de anxietate și alte
tulburări mintale. În NCS-R,32 cele mai mari corelații tetrachorice
dintre tulburările de anxietate au fost găsite între SAD și
agorafobie (r=0,68), între tulburarea de panică și agorafobie
(0,64) și între fobia specifică și agorafobie (0,57). În ceea ce
privește suprapunerea cu alte tulburări mintale, corelația dintre
GAD cu depresia majoră (r=0,62) a fost deosebit de mare. De
asemenea, s-au găsit corelații mari de 0,55 fiecare între distimie
și GAD sau SAD, respectiv.
În mediile clinice, proporția relativă a cazurilor comorbide este
de obicei mai mare decât cea găsită în anchetele populației
reprezentative, deoarece indivizii cu două tulburări concomitente,
care suferă de o povară generală mare, sunt mai susceptibili de
a căuta tratament decât indivizii cu o singură tulburare ( paradoxul
lui Berkson).
Machine Translated by Google
Cercetare clinica
Concluzii și
perspective de viitor
Tulburările de anxietate sunt cele mai răspândite tulburări
psihice. Potrivit anchetelor epidemiologice, o treime din populație
este afectată de o tulburare de anxietate în timpul vieții. Sunt
mai frecvente la femei. În timpul vârstei mijlocii, prevalența lor
este cea mai mare.
Aceste tulburări sunt asociate cu un grad considerabil de
afectare, utilizarea ridicată a asistenței medicale și o povară
economică enormă pentru societate. Deși există tratamente
psihologice și farmacologice eficiente pentru tulburările de
anxietate, mulți indivizi afectați nu
REFERINȚE
1. Burton R. The Anatomy of Melancholy. Londra, Marea Britanie: 1621.
2. Kessler RC, McGonagle KA, Zhao S, et al. Prevalența pe parcursul vieții și pe 12 luni
a tulburărilor psihiatrice DSM-III-R în Statele Unite. Rezultatele Anchetei Naționale de
Comorbiditate. Arch Gen Psihiatrie. 1994;51(1):8-19.
3. Kessler RC, Petukhova M, Sampson NA, Zaslavsky AM, Wittchen HU.
Prevalența la douăsprezece luni și pe parcursul vieții și riscul morbid pe viață de
anxietate și tulburări de dispoziție în Statele Unite. Int J Metode Psihiatrie Res.
2012;21(3):169-184.
4. Wittchen HU, Essau CA, von Zerssen D, Krieg JC, Zaudig M. Prevalența de viață și
de șase luni a tulburărilor mentale în studiul de urmărire de la Munchen. Eur Arch
Psihiatrie Clin Neurosci. 1992;241(4):247-258.
5. Lepine JP, Pariente P, Boulenger JP, et al. Tulburări de anxietate într-un eșantion de
ambulatoriu psihiatric general francez. Comparație între criteriile DSM-III și DSM-IIIR.
Soc Psihiatrie Psihiatrie Epidemiol. 1989;24(6):301-308.
6. Sartorius N, Ustun TB, Costa e Silva JA, et al. Un studiu internațional al problemelor
psihologice în îngrijirea primară. Raport preliminar al Proiectului de colaborare al
Organizației Mondiale a Sănătății privind „Problemele psihologice în asistența
medicală generală”. Arch Gen Psihiatrie. 1993;50(10):819-824.
7. Asociația Americană de Psihiatrie. Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor
mintale. a 5-a ed. Arlington, VA: Asociația Americană de Psihiatrie; 2013.
8. Organizația Mondială a Sănătății. Clasificarea ICD-10 a tulburărilor mentale și
comportamentale. Descrieri clinice și ghiduri de diagnostic. Geneva, Elveția:
Organizația Mondială a Sănătății; 1992.
9. Spitzer RL, Williams JB, Gibbon M, First MB. Interviul clinic structurat pentru DSM-III-R
(SCID). I: Istorie, raționament și descriere. Arch Gen Psihiatrie. 1992;49(8):624-629.
10. Williams JB, Gibbon M, First MB, et al. Interviul clinic structurat pentru DSM-III-R
(SCID). II. Fiabilitate test-retest multisite. Arch Gen Psihiatrie. 1992;49(8):630-636.
11. Robins LN, Helzer JE, Croughan J, Ratcliff KS. Programul interviului de diagnostic al
Institutului Național de Sănătate Mintală. Istoria, caracteristicile și valabilitatea sa.
Arch Gen Psihiatrie. 1981;38(4):381-389.
12. Kessler RC, Ustun TB. Versiunea inițiativă a sondajului World Mental Health (WMH)
a Interviului de diagnostic internațional compus (CIDI) al Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS). Int J Metode Psihiatrie Res. 2004;13(2):93-121.
13. Sheehan DV, Lecrubier Y, Sheehan KH, et al. Mini-Interviul Neuropsihiatric
Internațional (MINI): dezvoltarea și validarea unui interviu psihiatric de diagnostic
structurat pentru DSM-IV și ICD-10. J Clin Psihiatrie. 1998;59(suppl 20):22-33;quiz 34-57.
14. Wittchen HU, Jacobi F. Dimensiunea și sarcina tulburărilor mentale în Europa - o
revizuire critică și o evaluare a 27 de studii. Eur Neuropsychopharma col.
2005;15(4):357-376.
334
nu contactați serviciile de sănătate pentru tratament, iar dintre
cei care utilizează aceste servicii, un procent mare nu este
diagnosticat corect sau nu este oferit un tratament de ultimă
generație. Nu există dovezi că ratele de prevalență s-au
schimbat în ultimii ani. Diferențele în ratele de prevalență
găsite în diferite țări și culturi se pot datora diferențelor de
metodologie mai degrabă decât factorilor specifici culturii.
Comorbiditatea ridicată se găsește între tulburările de
anxietate și, respectiv, între tulburările de anxietate și alte
tulburări psihice. Studiile epidemiologice pot ajuta la planificarea
programelor de tratament și prevenire și, de asemenea, ne pot
ajuta să înțelegem mai bine etiologia acestor tulburări. o
15. Robins LN, Helzer JE, Weissman MM, et al. Prevalența pe parcursul vieții a unor
tulburări psihice specifice în trei locuri. Arch Gen Psihiatrie. 1984;41(10):949-958.
16. Bland RC, Orn H, Newman SC. Prevalența de-a lungul vieții a tulburărilor
psihiatrice în Edmonton. Acta Psychiatr Scand Suppl. 1988;338:24-32.
17. Bandelow B, Domschke K. Tulburare de panică. În: Stein D, Vythilingum B, eds.
Tulburări de anxietate și gen. Cham, Elveția: Springer; 2015.
18. Kessler RC, Avenevoli S, Costello EJ, et al. Prevalența, persistența și corelațiile
sociodemografice ale tulburărilor DSM-IV în suplimentul pentru adolescenți de
replicare a studiului național de comore biditate. Arch Gen Psihiatrie. 2012;69(4):372-380.
19. Kessler RC, Berglund P, Demler O, Jin R, Merikangas KR, Walters EE. Prevalența de-a
lungul vieții și distribuția în funcție de vârsta de debut a tulburărilor DSM-IV în
Replicarea Sondajului Național de Comorbiditate. Arch Gen Psihiatrie. 2005;62(6):593-602.
20. Jacobi F, Hofler M, Strehle J, et al. Tulburări mintale în populația generală: Studiu
privind sănătatea adulților din Germania și modulul suplimentar sănătate mintală
(DEGS1-MH)]. Nervenarzt. 2014;85(1):77-87.
21. Bandelow B, Zohar J, Hollander E, et al. Ghidurile Federației Mondiale a Societăților
de Psihiatrie Biologică (WFSBP) pentru tratamentul farmacologic al tulburărilor de
anxietate, obsesiv-compulsive și post-traumatice - prima revizuire. World J Biol Psihiatrie.
2008;9(4):248-312.
22. Baldwin DS, Anderson IM, Nutt DJ și colab. Tratamentul farmacologic bazat pe
dovezi pentru tulburările de anxietate, tulburarea de stres post-traumatic și tulburarea
obsesiv-compulsivă: o revizuire a ghidurilor din 2005 de la Asociația Britanică pentru
Psihofarmacologie. J Psihofarmacol. 2014;28(5):403-439.
23. Bandelow B, Reitt M, Rover C, Michaelis S, Gorlich Y, Wedekind D.
Eficacitatea tratamentelor pentru tulburările de anxietate: o meta-analiză. Int Clin Psy
chopharmacol. 2015;30(4):183-192.
24. Sartorius N, Ustun TB, Lecrubier Y, Wittchen HU. Depresia comorbidă cu anxietatea:
rezultate din studiul OMS privind tulburările psihologice în asistența medicală
primară. Br J Psihiatrie. 1996;30(30):38-43.
25. Alonso J, Lepine JP, Comitetul ESMS. Prezentare generală a datelor cheie din Studiul
european al epidemiologiei tulburărilor mintale (ESEMeD). J Clin Psihiatrie. 2007;68(suppl
2):3-9.
26. Baldwin DS, Allgulander C, Bandelow B, Ferre F, Pallanti S. Un studiu internațional
al practicii de prescripție raportate în tratamentul pacienților cu tulburare de anxietate
generalizată. World J Biol Psihiatrie. 2012;13(7):510-516.
27. Regier DA, Narrow WE, Rae DS, Manderscheid RW, Locke BZ, Good win FK. Sistemul
de serviciu de facto din SUA pentru tulburări mentale și dependență.
Ratele de prevalență prospective pe 1 an ale zonei de influență epidemiologice ale
tulburărilor și serviciilor. Arch Gen Psihiatrie. 1993;50(2):85-94.
28. Bandelow B. Epidemiologia depresiei și a anxietății. În: Kasper S, den Boer JA,
Sitsen AJM, eds. Manual despre depresie și anxietate. New York, NY: M. Dekker;
2003:49-68.
29. Andlin-Sobocki P, Wittchen HU. Costul tulburărilor de anxietate în Europa.
Eur J Neurol. 2005;12(suppl 1):39-44.
Machine Translated by Google
Epidemiologia tulburărilor de anxietate - Bandelow și Michaelis
Epidemiología de los trastornos de ansiedad en
el siglo XXI
Los trastornos de ansiedad, care includ el trastorno de panic
cu o sin agorafobia, el trastorno de ansiedad generalizada,
el trastorno de ansiedad social, las fobias specifices și el
trastorno de ansiedad prin separarea dintre tulburările
mentale mai prevalente și sunt asociate cu inmensos.
costuri de atenție de sănătate și o altă încărcătură
de boală. De acord cu investigaciones bazate pe marile
populații, până la un 33,7% din populație prezintă un
tulburare de ansietate în timpul vieții. Se a demonstrat că
el subdiagnóstico și el subtratamentul acestor tulburări
este semnificativ. Nu există nicio evidență despre
schimbarea în frecvențele de prevalență a tulburărilor
de ansietate în ultimii ani. În comparații interculturale,
frecvențele de prevalență sunt foarte variabile. Este mai
probabil că această heterogeneitate se dezvăluie în
diferențe în metodologie mai multe influențe culturale.
Los tras tornos de ansiedad siguen un curso crónico; sin
embar go, hay una disminución natural în las frecuencias de
prevalencia a mayor edad. Tulburările de ansietate sunt
puternic comórbidos cu alte tulburări ansioase și alte
tulburări mentale.
30. Alonso J, Angermeyer MC, Bernert S, et al. Utilizarea serviciilor de sănătate
mintală în Europa: rezultate din proiectul Studiul european al epidemiilor
tulburărilor mintale (ESEMeD). Acta Psychiatr Scand Suppl. 2004(420):47-54.
31. Asociația Americană de Psihiatrie. Asociația Americană de Psihiatrie.
Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale. a 3-a ed. Washington
DC: Asociația Americană de Psihiatrie; 1980.
32. Kessler RC, Chiu WT, Demler O, Merikangas KR, Walters EE. Prevalența,
severitatea și comorbiditatea tulburărilor DSM-IV la 12 luni în replicarea anchetei
naționale de comorbiditate. Arch Gen Psihiatrie. 2005;62(6):617-627.
33. Kessler RC, Demler O, Frank RG, et al. Prevalența și tratamentul tulburărilor
mintale, 1990 până în 2003. N Engl J Med. 2005;352(24):2515-2523.
34. Wittchen HU, Jacobi F, Rehm J, et al. Dimensiunea și povara tulburărilor
mentale și a altor tulburări ale creierului în Europa 2010. Eur Neuropsy
chopharmacol. 2011;21(9):655-679.
35. Shimada-Sugimoto M, Otowa T, Hettema JM. Genetica tulburărilor de anxietate:
studii genetice epidemiologice și moleculare la oameni. Psihiatrie Clin Neurosci.
2015;69(7):388-401.
335
Dialogs in Clinical Neuroscience - Vol 17 . Numarul 3 . 2015
Epidémiologie des troubles anxieux au XXIe siècle
Les troubles anxieux, dont le trouble panique avec ou sans
agoraphobie, le trouble anxieux généralisé, l'an xiété sociale,
les phobies specifics and the anxiété de sé paration, are les
troubles mentaux les plus prévalents avec des costs
immenses en termes de santé et une charge élevée. D'après
de grandes études basées sur la population, până la 33,7 %
din populația suffre d'un trouble anxieux au cours de la vie.
Ces patologies sont manifestement sous-diagnostiquées et
sous-trai tées. Leur prevalence n'a pas montré de modification
ces dernières années et este foarte variabilă în les compa
ratios interculturelles. Cette hétérogénéité este proba ble
plus due à des biais méthodologiques qu'à des influences
culturelles. L'évolution des troubles anxieux est chronique
mais leur prévalence diminue cependant naturellement avec
l'âge. Leur comorbidité avec les autres troubles anxieux et
les autres maladies mentales este foarte ridicat.
36. Amering M, Katschnig H. Atacurile de panică și tulburarea de panică în
perspectivă interculturală. Analele psihiatrice. 1990;20(9):511-516.
37. Weissman MM, Bland RC, Canino GJ, et al. Miologia epidemiologică
transnațională a tulburării de panică. Arch Gen Psihiatrie. 1997;54(4):305-309.
38. Fichter MM, Narrow WE, Roper MT, et al. Prevalența bolilor mintale în
Germania și Statele Unite. Comparație între Studiul Bavariei Superioare și
Programul Bazinului Epidemiologic. J Nerv Ment Dis. 1996;184(10):598-606.
39. Bourdon KH, Rae DS, Locke BZ, Narrow WE, Regier DA. Estimarea prevalenței
tulburărilor mintale la adulții din SUA din sondajul Epidemiologic Catchment
Area Survey. Public Health Rep. 1992;107(6):663-668.
40. Regier DA, Narrow WE, Rae DS. Epidemiologia tulburărilor de anxietate:
experiența Zonei de Captură Epidemiologică (ECA). J Psihiatru Res. 1990;24(suppl
2):3-14.
41. Alonso J, Angermeyer MC, Bernert S, et al. Prevalența tulburărilor mintale în
Europa: rezultate din proiectul European Study of the Epidemi logy of Mental
Disorders (ESEMeD). Acta Psychiatr Scand Suppl. 2004(420):21-27.