Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE BUSINESS
Lucrare de disertație
Coordonator științific,
Profesor dr. Cornelia Pop
Masterand,
Tihulcă Loredana-Elena
Cluj-Napoca
2024
1
UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE BUSINESS
SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR
Lucrare de disertație
INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE
Coordonator științific,
Profesor dr. Cornelia Pop
Masterand,
Tihulcă Loredana-Elena
Cluj-Napoca
2024
2
Cuprins
Concluzii
Capitolul 3. Studiu de caz. Comparație ISD între România și Estonia din anul
2007 până în anul 2017.
3
Introducere
4
În ultimul capitol, am elaborat un studiu de caz care privește o comparație a două țări
România și Estonia în cazul atragerii ISD.
Capitolul 1. Investițiile străine directe – aspecte generale
Investiţiile sunt motorul unei economii, unul din factorii cheie pentru dezvoltarea unei
economii, afirmaţie susţinută de faptul că investițiile influenţează structură patrimonială, au un
impact major asupra gradului de ocupare a forţei de muncă, generatoare de progres, duc la
creşterea competitivităţii entităţilor economice. Termenul de investiţie poate fi abordat din mai
multe perspective. în sens generic, prin investiţie se înţelege o sumă de bani alocată în scopul
obţinerii unor venituri viitoare superioare și incerte. Ea este concretizată în creşterea activelor
unei entităţi economice: construcții, utilaje, echipamente de producţie etc.
Această este însă doar o abordare generală a termenului de investiţie. Ea poate fi privită
din punct de vedere financiar, contabil sau economic.
În viziune financiară, investiţia se referă la sumele alocate într-o perioada de timp cu
scopul generării de venituri viitoare. Ea reflectă valoarea efortului realizat pentru realizarea sau
achiziționarea de noi active, modernizarea celor existente. În viziune financiară investiția include
toate elementele de imobilizări și de cheltuieli, la care se adaugă nevoie de fond de rulment
pentru exploatare, generat de creşterea volumului de activitate.
În viziunea contabilă – care este cea mai restrictivă, noțiunea de investiţie se rezumă la
noțiunea de active imobilizate, “toate bunurile mobile și imobile, corporale sau necorporale,
achiziţionate sau create de întreprindere, destinate de a rămâne constant sub aceeaşi formă”. Un
element de imobilizări corporale sau necorporale este contabilizat dacă este probabil ca entitatea
să beneficieze de avantaje economice viitoare asociate acestuia şi costul lui poate fi determinat în
mod fiabil.1
În viziune economică, noțiunea de investiţii privește toate consumurile de resurse care se
fac în prezent în speranța obţinerii în viitor a unor efecte economice eșalonate în timp și care în
sumă totală sunt superioare cheltuielilor inițiale de resurse. Din această definiție se observă că
scopul realizării unei investiții este eficienta ei, adică realizarea unui plus de venit fată de
resursele investite. Astfel sunt considerate investiții:
- achiziționarea de echipamente de producţie şi alte bunuri care inițial generează ieșiri de
numerar iar ulterior pe termen lung și eșalonat plusuri de încasări, economiile de consumuri,
5
superioare ieșirilor de numerar. - alte cheltuieli referitoare la cumpărarea bunurilor de mai sus
cum sunt: cheltuielile pentru publicitate, retehnologizarea, programele de cercetare dezvoltare.
6
externe, un concept interesant este acela de portofoliu de proiecte de investiții, care
reprezintă ansamblul investițiilor financiare ale unei entităţi economice. Pentru a firmă care
are astfel de investiții este foarte importantă gestionarea unui astfel de portofoliu, astfel încât
să menţină sau să crească investiţiile care sporesc valoarea întreprinderii și să renunţe la cele
care duc la scăderea acesteia.
➢ Din punct de vedere al naturii lor, investițiile sunt :
- tehnice: sunt cele mai des întâlnite și se referă la investițiile în echipamente, linii
tehnologice , utilaje etc.
- umane: se referă la alocarea de resurse pentru formarea şi perfecţionarea personalului; -
sociale: construirea de cantine restaurant, săli de sport etc;
- financiare: achiziţionarea de titluri financiare în alte entităţi economice;
- comerciale: sume alocate pentru reclamă și publicitate.
Investiţia de tip inovaţie se referă la a răspunde în mod eficient unei cereri solvabile.
Investiţiile de ruptură, aşa cum le zice și denumirea, se referă la renunţarea la anumite competenţe
anterioare și la crearea altora noi.
- de formă – Thevenot a fost primul care a definit prima dată în 1986 investițiile de formă. Ele se
referă la trei segmente: companie, sector sau domeniu concurenţial.
- de fond – priveşte capacităţile strategice, ale căror posibilităţi de utilizare sunt insuficiente în
momentul în care nu sunt dezvoltate. Investiţiile de fond sunt greu de estimat sub aspectul
resurselor pe care le implică deoarece, ele generează interacţiuni care determină modificarea
competenţelor şi conferă activelor mobilizate funcţionalităţi noi.
7
- investiții de înlocuire: sunt investiții cu risc scăzut deoarece nu implică modificări tehnologice majore,
schimbarea procesului productive. Acestea se referă fie la menţinerea afacerii curente, fie la reducerea
costului prin înlocuirea unui echipament uzat7 ;
- investiții de dezvoltare, de extindere: în acest caz creste riscul implicat, deoarece capacitatea de
producţie crescută presupune implicarea unui număr mai mare de personal, găsirea de noi pieţe de
desfacere etc
- investiții strategice cu cel mai mare grad de risc, deoarece implică efecte pe termen lung. Se referă la
crearea de noi filiale, dezvoltarea unui nou produs, fuziuni etc. Necunoscutele care apar în cazul acestui
tip de investiții sunt mai numeroase şi de aici gradul mai mare de risc.
- investiții caracterizate printr-o singură ieşire de capital la momentul realizării investiției și o singură
intrare de numerar. Pot fi întâlnite în construcții sau în cazul investițiilor financiare;
- investiții caracterizate printr-o singură ieşire de numerar la începutul perioadei și intrări succesive de
numerar, treptat pe durata investiției.
- investiții caracterizate prin ieşiri succesive de numerar, derulate pe perioada investiției cu o singură
intrare de numerar la sfârşitul duratei;
- cazul cel mai complex, este cel în care atât intrări cât și ieşirile de numerar sunt multiple, derulate pe
parcursul duratei de viaţă a investiţiei. În literatura de specialitate, cel mai des întâlnit caz este cel a
investițiilor care presupun o singură ieşire de numerar şi mai multe intrări de numerar. în restul
cazurilor, este necesară o adaptare a fluxurilor de trezorerie
Legea 241/1998 privind stimularea investițiilor directe definește două categorii de investiţii: investițiile
directe şi investițiile de portofoliu.
Investiţia directă este participarea la constituirea sau la extinderea unei întreprinderi în oricare dintre
formele juridice prevăzute de lege, dobândirea de acțiuni sau de părţi sociale ale unei societăţi
comerciale, cu excepţia investițiilor de portofoliu, sau înfiinţarea și extinderea în România a unei
sucursale de către o societate comercială străină, prin:
8
- aport în natură de bunuri imobile sau/și bunuri mobile, corporale şi necorporale;
- participarea la creşterea activelor unei întreprinderi, prin orice mod legal de finanțare;
În cadrul investițiilor directe, un loc aparte îl ocupă investițiile străine directe (ISD) care sunt definite ca
proprietatea directă sau indirectă a unei entităţi străine de a deţine cel puțin 10% din acţiunile cu drept
de vot ale unei entităţi economice.
Componentele investițiilor străine directe (ISD) sunt: participaţiile la capital ce revin investitorilor
nerezidenţi care deţin cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris al unor întreprinderi
rezidente, profitul reinvestit de către aceştia, precum şi instrumentele de natura datoriei
(împrumuturi, credite comerciale și avansuri, alte creanțe/angajamente externe) dintre investitori
sau grupul din care aceştia fac parte şi întreprinderile în care au investit.]
2.1 Factori care sporesc atractivitatea unei tari pentru atragrea ISD
9
10