ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA FINANȚE
DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

ROLUL INVESȚIILOR ÎN DEZVOLTAREA

ECONOMIEI

Elaborat:
studenta gr. FB 212,
învățământ cu frecvență la zi,
Adelina Caldare

Conducător:
dr. hab., prof. univ., Rodica Hîncu

CHIŞINĂU - 2022

0
 Cuprins

I.Conceptul de investiție...................................................................................................................................2

II.Clasificarea investițiilor................................................................................................................................3

III.Rolul investițiilor în dezvoltarea economică................................................................................................6

Concluzii..........................................................................................................................................................7

Referințe bibliografice......................................................................................................................................7

1
 I.Conceptul de investiție

Nici o economie, fie agrară, fie industrială, postindustrială sau informaţională, nu poate pretinde la
dezvoltare, dacă nu este susţinută financiar. Investiţiile, în modul cel mai direct, sînt tratate drept
reper şi promotor al dezvoltării economice contemporane.

Cuvântul „investire” este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperi) şi a apărut în limbajul
economic, cu sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor scopuri ulterioare. S-ar
părea ca însăşi etimologia cuvântului „investire” ne sugerează semnificaţia acestui fenomen. Însă,
analizând definiţiile existente în literatura clasică şi contemporană, am constatat
că „investiţiile” sunt tratate în mod diferit.

Deşi a devenit un termen uzual, prin care fiecare om înţelege că investiţia înseamnă, în fapt,
cheltuirea unor sume de bani pentru a crea ceva nou, sau a se îmbunătăţi ceva existent, fără îndoială,
că noţiunea de investiţii poate fi abordată, prin conţinutul său, din două puncte de vedere: în ”sens
larg” şi ”sens îngust”.

Într-o accepţiune mai îngustă, noţiunea de investiţie se identifică, de regulă, cu unele cheltuieli

făcute pentru crearea sau obţinerea unor bunuri (materiale sau intangibile), a căror valoare este, în
majoritatea cazurilor, destul de mare, iar durata lor de folosinţă - îndelungată.

În ”sens larg”, adică într-un cadru mai cuprinzător, investiţiile reprezintă nu neapărat o sumă de
bani anumită, ci, mai degrabă, o intenţie, o acţiune umană privind plasarea (direcţionarea) unui
anumit capital pentru a se realiza ceva nou, sau ceva care trebuie readus la un aspect îmbunătăţit
substanţial, în scopul producerii unor bunuri (materiale sau intangibile) de pe urma cărora să se
poată obţine unele venituri suplimentare.

Din acest punct de vedere, conceptul de investiţie constituie mobilul realizării unei intenţii de

dezvoltare, de mobilizare pentru îndeplinirea unui scop propus. Sub acest aspect, investiţia este, mai
de grabă, un factor de acţiune al societăţii, un îndemn pentru membrii săi de a da activităţii
economice şi vieţii, în general, un sens ascendent, de continuă dezvoltare. Noţiunea de investiţii a
fost privită diferit, în funcţie de politica economică a fiecărei ţări.

După cum se cunoaşte, în economia centralizată, sumele cheltuite pentru investiţii erau considerate
numai acelea care se refereau la crearea şi dezvoltarea bazei materiale de producţie şi a celei pentru
activităţile cu caracter social-cultural.

În economia de piaţă, însă, noţiunea de investiţii are o altă optică, legată, în mod normal, de unele
elemente specifice ale acesteia, cum ar fi: circulaţia capitalului pe piaţă, profitul scontat, nivelul
concurenţei etc.

Trebuie avut însă în vedere că investiţiile nu se referă numai la cheltuielile efectuate pentru
producţia de bunuri materiale. Ele au un rol determinant în laturile vieţii sociale ale oamenilor, în
procesul de instruire culturală şi profesională, în menţinerea capacităţii de muncă şi a stării de
sănătate, în dezvoltarea bazelor de cercetare ştiinţifică, de perfecţionare a forţei de muncă etc.
Teoria economică şi financiară este generoasă în acordarea libertăţii interpretării conceptului
”investiţie”.

La J.M.Keynes, investiţiile apar ca adaos curent la valoarea echipamentelor de producţie, adaos

rezultat din activitatea de producţie a perioadei respective.

2
Pentru F.Aftalion, a investi înseamnă a renunţa la sume băneşti lichide în favoarea speranţei
realizării unor venituri viitoare, distribuite în timp.

R.Heline şi O.Poupart-Lafarge apreciază că prin investiţii se afectează resursele pentru realizarea

de obiective industriale sau financiare în speranţa realizării unor beneficii pe o perioadă de mai
mulţi ani”.

Atît în literatura de specialitate autohtonă, cît şi în cea străină, fiecare autor a dorit să dea o noţiune,
o definiţie cît mai completă, cu privire la investiţii. In cele ce urmează, vom contura noţiunea de
investiţii aşa cum au sesizat-o autorii lucrării ”Investiţiile în economia de tranziţie” Florin
Buhociu şi Gheorghe Negoescu.

Investiţiile sînt o cheltuială efectuată în prezent, cu caracter cert, în scopul obţinerii unor efecte
viitoare, adesea incerte, ceea ce creează şi un risc, deoarece decalajul de timp dintre momentul
investirii şi cel al obţinerii rezultatelor scontate, poate crea situaţii imprevizibile.

Legislaţia Republicii Moldova defineşte investiţia ca „o totalitate de bunuri (active) depuse

în activitatea de întreprinzator pe teritoriul Republicii Moldova pentru a se obţine venit”,
iar activitatea investiţională - ca activitate de efectuare a investiţiei şi de desfăşurare a activităţii
de întreprinzător în legătură cu această investiţie pentru a se obţine venit.

Teoria economică actuală pune în evidenţă o serie de aspecte legate de definirea activităţii

investiţionale şi trăsăturile ei.

Investiţiile reprezintă inversul consumului imediat . Prin aceasta se explică faptul că orice

investiţie necesită existenţa unor resurse obţinute ca rezultat al unor procese predecesoare de
economisire şi acumulare, realizate de investitorul respectiv sau de alte persoane fizice sau juridice,
aceste resurse fiind atrase prin finanţări directe sau indirecte.

Investiţiilor le este caracteristică relaţia investiţie-timp . Investiţiile se angajează în efectuarea

de imobilizări de fonduri sau de elemente de cheltuieli pentru o perioadă, care este, de regulă, mai
mare decât durata unui ciclu de producţie. Aceasta defineşte investiţia ca fiind cheltuieli de sume
băneşti în momentul iniţial pentru a obţine efecte ulterioare, în timp.

Investiţiile au caracter dual . Adică investiţia nu trebuie privită doar ca o simplă cheltuială
bănească, ci trebuie să se aibă în vedere, simultan, două sensuri care se corelează permanent:

 sensul valoric , când investiţia este privită ca o cheltuială, şi nu reprezintă altceva decât o
resursă financiară avansată şi consumată în prezent, cu scopul obţinerii efectelor viitoare;
 sensul fizic , când investiţia este o acţiune în care sunt antrenate mijloacele materiale şi
tehnice, oamenii cu cunoştinţele şi abilităţile, precum şi cu interesele lor

3
 II.Clasificarea investițiilor

Pentru analiza mai profundă a investiţiilor este necesar de a le diviza după anumite caracteristici
specifice, adică de efectuat clasificarea lor. Investiţiile pot fi clasificate din mai multe puncta de
vedere, conditionate de o serie de factori (criterii) ca:

 destinaţia investiţiilor;
 modul de execuţie a lucrărilor;
 stadiul de realizare a lucrărilor;
 caracterul lucrărilor etc.

În funcţie de factorii enumeraţi mai sus, vom prezenta o clasificare adoptată, în principiu, de un
număr apreciabil de specialişti:

Conform destinaţiei se disting:

 investiţii productive ;
 investiţii neproductive .

Cele productive asigură realizarea de bunuri materiale, iar cele neproductive sînt effectuate în

scopuri social culturale, sau pentru perfecţionarea elementului uman etc.

Criteriul acesta de clasificare permite clasificarea investiţiilor şi pe sectoare de activităţi

economice, după cum urmează:

 investiţii în sectorul primar, cuprinzînd toate acele lucrări efectuate în ramurile extractive,
unde se efectuează activităţi de desprindere din mediul biologic a unor substanţe (cărbuni,
minereuri feroase şi neferoase, petrol, gaze naturale etc.);
 investiţii în sectorul secundar, înglobînd lucrările prevăzute în toate ramurile tehnologice
unde, prin supunerea materiilor prime şi a materialelor auxiliare anumitor transformări
tehnologice se obţine întreaga gamă de produse materiale din toate ramurile industriale;
 investiţii în sectorul terţiar, cuprinzînd toate investiţiile destinate sferei prestărilor de
servicii (comerţ, asistenţă socială, proiectare etc.)

După modul în care se execută lucrările, se disting:

 investiţii executate în antrepriză (cu posibilitatea extinderii executării lucrărilor şi sub

formă de subantrepriză), atunci cînd lucrarea este încredinţată de beneficiar (investitor) spre
execuţie unei întreprinderi specializate, ce poartă denumirea de antreprenor
(subantreprenor); asemenea lucrări se efectuează pe bază de contracte ferme, prin care
antreprenorul se angajează să execute lucrarea în parametrii proiectaţi, cu anumite termene
intermediare de execuţie şi cu termen final, iar beneficiarul se obliga să achite costul
execuţiei;
 investiţii executate în regie, cele pe care investitorul (beneficiarul) şi le execută prin forțe
propria , fără a apela la o unitate specializată;
 investiţii mixte (în system mixt), atunci cînd o parte a investiţiei o ropria investitorul, iar o
altă parte, antreprenorul.

4
După stadiul de executare investiţiile pot fi:

 investiţii în curs de realizare (neterminate);

 investiţii terminate (cele la care lucrările au fost încheiate);
 investiţii restante (cele care la termenele finale prevăzute n-au fost realizate, ci sunt realizate
ulterior, la alte date);

După caracterul lucrărilor, investiţiile se pot clasifica în:

 investiţii pentru construirea unor obiective noi;

 investiţii pentru refacerea (reconstituirea) acestora, dezvoltarea sau transformarea lor;
 investiţii pentru înnoirea unităţilor existente, atunci când progresul tehnic impune
retehnologizarea.

Conform aceluiaşi criteriu, investiţiile se pot clasifica în:

 investiţii de expansiune (dezvoltare, extindere): acestea presupun cheltuieli în vederea

măririi capacităţilor de producţie;
 investiţii de menţinere, ce ţin de reutilarea capacităţilor de producţie existente;
 investiţii de modernizare, care se efectuează cu scopul creşterii performanţelor tehnice,
îmbunătăţirii randamentelor utilajelor existente;
 investiţii de inovare, adică lansarea noilor activităţi;

După gradul de risc pe care îl implică:

 investiţii cu risc redus, care sunt cele mai frecvente. Această categorie include investiţiile
de menţinere şi de ameliorare, care necesită resurse puţine, dar au şi cele mai mici efecte;
 investiţii cu risc sporit, în categoria cărora intră investiţiile de dezvoltare, de expansiune,
de inovare, iar uneori şi cele de modernizare, acestea fiind valori mult mai mari, producând
însă şi efecte mai mari: creşterea capacităţilor tehnice, efectuarea unor restructurări de
producţie, implementarea noilor produse şi servicii.

După locul în care se fac:

 investiţii interne;
 investiţii externe (participarea cu fonduri la formare capitalurilor altor firme, pentru
diversificarea activităţii).

După sursa de finanţare investiţiile se clasifică în:

 investiţii finanţate din surse proprii;

 investiţii finanţate din surse atrase.

Din punctul de vedere al obiectului de investiţii, se disting:

 investiţii reale ;
 investiţii financiare .

5
Cele din urmă, la rîndul său, la fel pot fi divizate în baza unor criterii distincte. Spre ex., în
dependenţă de scopul investirii, investiţiile financiare se pot diviza în:

 investiţii directe (când agentul finanţator capătă şi posibilitatea de a lua decizii şi de a

efectua controlul proiectului pe linie managerială, tehnologică, de marketing etc.);
 investiţii de portofoliu (care reprezintă plasamente cu scopul de a obţine venit sau în scopul
diversificării riscurilor etc., fără alte implicaţii în viaţa proiectului).

Investiţiile mai pot fi clasificate în funcţie de:

 importanţa acestora (proprie, de ramură, naţională, mondială);

 modul de constituire (nete şi brute) etc.

III.Rolul investițiilor în dezvoltarea economică

Pentru a analiza impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice a oricărui stat este indicată
analiza abordărilor teoretice cu privire la rolul investiţiilor în asigurarea proporţiilor şi dinamicii
macroeconomice. Economiştii clasici au analizat corelaţiile dintre diverse fenomene economice,
inclusiv investiţiile, şi procesul dezvoltării economice.

Investiţiile, în teoriile acestor economişti deţin un rol opus economisirilor – ele joacă un rol
expansionist, deoarece prin investire se provoacă extinderea activităţilor agenţilor economici. Iar
aceasta, la rândul său, se reflectă în creşterea produsului intern brut. Rata dobânzii este
elementul principal care determină activitatea investiţională într-o economie. De aceea, în teoriile
clasicilor, investiţiile şi economiile sunt tratate ca două fenomene opuse.Tratarea investiţiilor ca
fenomen opus economiilor explică înţelegerea îngustă a factorilor ce condiţionează investiţiile.
Aşadar, aceşti economişti se limitează la concluzia că rata dobânzii este determinantul principal al
investiţiilor.

O abordare nouă o reprezintă concepţia keynesistă, conform căreia este posibilă restabilirea (sau
menţinerea) echilibrului economic de ansamblu prin creşterea volumului consumului şi/sau
investiţiilor, cererii globale în economie şi, deci, a ocupării forţei de muncă şi a mijloacelor de
producţie. Accentuând prioritatea investiţiilor, J.M. Keynes, autorul acestei teorii, le plasează în
lista categoriilor economice prioritare, alături de câteva alte categorii importante, şi le notează cu
litere mari: Venitul Naţional, Consumul, Investiţiile, Economiile.

J.M. Keynes şi urmaşii sistemului său de gândire au modificat abordarea problemei investiţiilor,
constatând că investiţiile reale sunt determinate, în primul rând, de perspectivele existente la un
moment dat în economie, şi doar în al doilea rând, de rata dobânzii. Din momentul în care cresc
perspectivele de profitabilitate, creşte şi nivelul activităţii investiţionale, producându-se
expansiunea economică. Investiţiile financiare, la rândul lor, sunt determinate de rata dobânzii. Cu
cât rata dobânzii este mai mare, cu atât creşte atractivitatea acestui tip de investire, şi invers.

J.M. Keynes apreciază investiţiile ca cel mai instabil element în economie. În cazul unui nivel
constant al consumului, cererea globală şi nivelul ocupării braţelor de muncă depinde de volumul
investiţiilor curente. La rândul său, acesta este condiţionat de dorinţa şi interesarea
întreprinzătorului pentru a investi.Această dorinţă este determinată de eficienţa marginală a
investiţiilor noi. J.M. Keynes denotă că întreprinzătorii nu sunt predispuşi să investească, sau să
transforme economiile în investiţii, decât în cazul în care se profilează perspectivele obţinerii unui
profit ce ar corespunde necesităţilor lor. Adică situaţia în care rata „sperată” a profitului e mult mai
înaltă decât rata dobânzii.
6
După J.M. Keynes, “investiţia constituie actul economic fundamental care determină o creştere atât
de mare a venitului global, încât poate să asigure o sporire a economisirii dorite corespunzătoare
injecţiei financiare iniţiale”.

Putem menţiona că, în teoria sa, J.M. Keynes ajunge la concluzia că în economia reală investiţiile
sunt egale cu economiile. El consideră economiile o reflectare a comportamentului colectiv al
consumatorului individual, iar investiţiile – un comportament colectiv al întreprinzătorului
individual. În cazul în care economiile sunt transformate în investiţii, este provocată expansiunea
capitalului fix şi circulant.În orice domeniu-economic, social-cultural, investiţiile sunt asociate ideii
de dezvoltare. Astfel investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a
ţării. Prin ele se asigură:

 sporirea capitalului fix,

 creşterea randamentului tehnic şi economic al fondurilor existente;
 crearea de noi locuri de muncă etc.

În acest context, investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice şi al promovării

factorilor intensivi, calitativi şi de certă eficienţă.

Investiţiile au un pronunţat caracter novator, căci prin ele se creează condiţiile materiale necesare
promovării progresului tehnic şi asigurării rezultatelor cercetării ştiinţifice în toate domeniile de
activitate, iar prin aceasta se asigură şi perfecţionarea mijloacelor de producţie, tehnologiilor,
formelor de organizare a producţiei, precum şi înnoirea produselor

Concluzii

În dezvoltarea economiei naţionale, investiţiile joacă un rol hotărâtor în asigurarea modernizării

întregii activităţi economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naţionale, precum şi a statului
depinde, în mare măsură, de orientarea şi planificarea judicioasă a investiţiilor. Prioritatea în
repartiţia lor trebuie să aparţină ramurilor de producţie ce vor asigura în modul cel mai efectiv
şi în cel mai scurt timp recuperarea lor.

Prin investiţii se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante şi perfecţionarea
proceselor tehnologice, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a
ţării.

În ţările cu o economie de piaţă, volumul investiţiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori ai

situaţiei economice, iar devierile alocărilor de investiţii – indicatorul modificării cererii agregate,
volumului producţiei naţionale şi ocupării forţei de muncă.

Pentru Republica Moldova, un interes esenţial prezintă metodele economice de stimulare a

investiţiilor în producţie ale ţărilor dezvoltate occidentale, în care a fost efectuată o schimbare
radicală a sistemelor de creditare şi impozitare în scopul liberalizării economiei, stimulării propriei
iniţiative şi susţinerii financiare a antreprenorilor de către stat.

7
 Referințe bibliografice

1. https://conspecte.com/bazele-activitatii-investitionale/conceptii-de-baza-privind-
investitiile.html
2. https://lib.ase.md/wpcontent/uploads/publicatii/Publicatii%20Asem_2010/
Hancu_Activitati%20informationale.pdf
3. https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/rolul-investitiilor-in-dezvoltarea-
economica-136051.html