CAPITOLUL IV: LUMEA TRACĂ

LECȚIA A: TRACII, REGATUL DAC

1. Tracii
Tracii sunt una din cele mai vechi și mai numeroase populații indo-europene, care s-a
stabilit, la începutul epocii bronzului, în sud-estul Europei și Asia Mică. Au venit din
estul Europei, aducând cu ei metalurgia bronzului și au asimilat populațiile cucerite. Se
întindeau din Cehia până în Turcia de astăzi și din Ucraina până în Grecia de astăzi.
Erau organizați în uniuni de triburi, ce se războiau între ele, precum: odrizii, moesii,
besii, crobizii, trizii, geții, dacii, carpii, costobocii, galații și alții.
Se ocupau cu creșterea vitelor, cailor, oilor, caprelor, porcilor, albinelor, cultivarea
cerealelor păioase, mineritul. Trăiau în sate și erau organizați în ginți sau neamuri unite
în triburi. Serveau ca mercenari pentru greci și macedoneni, cu care făceau și schimburi
comerciale și de idei. Fiind dezbinați între ei au fost cuceriți de macedoneni, apoi de
romani.
Nu li se cunoaște limba și credeau în mai mulți zei: zeul vinului, zeul războiului, zeița
vânătorii și un zeu suprem similar zeului grec Hermes. Venerau semizei sau eroi precum
războinicul neînfricat și Orfeu, cântărețul ce îmblânzea fiarele cu lyra sa. Își
împodobeau bijuteriile și armele cu figuri de zei, eroi și animale.

2.
Regatul dac
Una dintre uniunile tribale trace a fost regatul dac. Limitele sale corespund celor ale
Daciei romane care cuprindea Transilvania (fără colțul sud-estic), Banatul și Oltenia
până la Jiu. Capitala regatului era Sarmizegetusa Regia, situată în munții Orăștiei. Cel
mai cunoscut și ultimul său conducător a fost regele Decebal. Din timpul lui datează cele
mai bogate locuințe, cele mai multe unelte de fier și cele mai impunătoare construcții, se
folosea scrierea latină și moneda romană. Ca în orice stat antic existau trei categorii
sociale: preoții, nobili războinici (tarabostes/pileati) și poporul de rând (comati) și sclavi.
În 89 regatul dac a devenit client Romei, după un război cu împăratul Domitian, iar în
106 a fost cucerit de către împăratul Traian, la capătul a două războaie sângeroase.