LECȚIA D: Imperiul Romano-German

Sfântul Imperiu Roman (în latină Sacrum Romanum Imperium, în ger-

mană Heiliges Römisches Reich), numit din 1512 alternativ și Sfântul Im-
periu Roman de Națiune Germană (în lat. Sacrum Romanum Imperium Na-
tionis Germanicae, în germană Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation)
a fost un imperiu multietnic ce cuprindea teritorii din Europa Centrală. S-a
dezvoltat de-a lungul Evului Mediu. A inclus Germania actuală și teritorii
din Italia, Boemia și Burgundia. S-a menținut până la dizolvarea sa în anul
1806.
Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urma diviziu-
nii Imperiului Carolingian. În 2 februarie 962, Otto I a fost încoronat ca
împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare.
Imperiul Romano-German se dorea a fi continuarea străvechiului Im-
periu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat de la cel al îm-
păraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori, care îl
alegeau pe împărat, erau nobili de înalt rang ai imperiului. Imperiul nu a
avut centralizare și unificare, ca de exemplu Franța, fiind o monarhie de-
scentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate,
comune și altele.
 În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul
Roman și Sfântul Imperiu Roman, prin particula "sfânt" evidențiindu-se
faptul că acesta din urmă a fost unul creștin, spre deosebire de Imperiu Ro-
man (antic), care fusese creat și dezvoltat înainte de epoca creștinismului
consacrat.