LIMBAJUL POETIC ALECSANDRIAN -ELEMENT ESENȚIAL AL

SUFLETULUI ROMÂNESC
I. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI:
- M-am născut în satul Alecsandria; admirația față de Vasile Alecsandri;
- Abolirea robiei țiganilor;
- A trecut pe acolo cel mai mare poet al românilor de la vremea de atunci;
- Pe drumul de costișă..........
- Primul poet român care a primit un premiu internațional pentru literatură;
- Singurul intelectual băcăuan primit de împăratul Napoleon al- III-lea;
- Dincolo de pădurea Dealul Mare de lângă sat a trecut Eminescu spre Lipova;
- Mai înaintea lor a călcat cu piciorul lângă Pădurea Dealul Mare- Ștefan cel
Mare.

II.Obiecții asupra rădăcinilor culturii noastre. vezi Radu

Cinamar- Geneza uitată.
III.Elementele esnțíale ale sufletului românesc
A. Ce este sufletul românesc? O componentă spirituală cu un profund substrat dacic.
Acest suflet nu este o sumă a particularităților sufletelor individuale(definiția
sufletului individual). El cuprinde spiritul etnic, conștiința națională, sentimentul
de autohtonie, tradiții și obiceiuri, doine și balade, dansuri și cântece populare,
mitul faptelor utile, arta țăranului și cultura specifice, dimensiunea existenței
umane, apriorismul românesc, stilul nostru de viață, frumosul românesc, nuanțe
de vasalitate spirituală, minte și cuminte la români, noțiunile de bine și frumos,
înțelegere , pricepere și înțelepciune, drept și dreptate, zmei și ilene cosânzene,
conceptele de război și pace, de domni și de țară, termenul de țăran, limba ca
element al sufletului românesc, noțiunea de familie, conceptul de străin, atitudinea
față de moarte și multe altele.
B. Din această puzderie de elemente ale sufletului românesc mă voi referi doar la două:
sufletul românesc și înțelesul noțiunii de țăran; limba ca element al sufletului
românesc.

B.1 Țăranilor acestui neam le vine numele de la țară . Ei sunt locuitorii

țării. Cuvântul are înțeles de Rumân în Muntenia și Ardeal și de Român, în
Moldova(Iordan Chimet, Dreptul la memorie, vol.I, pag. 80.) Mai marii țării se numeau
boieri sau jupâni. Țăranul și nu numai el, fac parte din conceptul de suflet românesc. Din
acest concept nu face parte noțiunea de rasă. Poporul dac, devenit ulterior poporul
român, nu este o rasă. El este un neam, o etnie. În lume nu au existat decât două rase:
ENL și ENK. Rasa ENL descendentă din ADAM creat prin puterea lui Dumnezeu acum
268.000 de ani s-a grupat în Atlantida unde s-a creat o civilizație superioară care nu a mai
existat niciodată pe Pământ. Doar popoarele nordice, tracii și dacii provin din atlanți dar
s-au amestecat și diluat atât de mult că nu mai sunt o rasă. Deci sufletul românesc nu are
o rasă ci o etnie, o națiune evoluată din populație și din popor. Tracii și ui ulterior dacii ca
descendenți ai atlanților au vorbit limba rumună pe care cronicarii dar mai ales Eminescu
au transformat-o în limbă română literară. Pentru că tracii au locuit jumătate din Europa
și latina provine tot din rumună. O vedem mai clar pe timpul lui Burebista.
Dar nici trupul și nici țara noastră așa cum se prezintă astăzi nu este ceea ce ne-au dat
romanii. Iată de ce credem că mitul Romei este un mit al latinității transcontinentale și
transoceanice, dar nu poate fi un mit românesc, propriu nației și țării românești.
Țara, ce-o stăpânim astăzi, este țara cucerită (înapoi de la romani nr) stăpânită și
apărată de strămoșii noștri daci. Iar trupul masiv al nației se trage exclusiv din trupul
dac.
Istoria României așa dar, începe cu mii de ani înainte de Hristos și e bogată în victorii,
acte de curaj, realizări civilizatorii și apogeuri expansioniste, de care putem fi mândri
cât va dura în lume neamul românesc.

Aceste idei sunt adevăratele componente ale sufletului românesc.

Al nostru și numai al nostru este Dromihetes, Burebista, Scorilo și Decebal. Acești regi
prin „abstinență, răbdare, sobrietate și ascultare de poruncile lui Dumnezeu ”, cum
spunea Strabon, au făcut din vechea noastră patrie un mare imperiu, mai mare în
orice caz decât fostul imperiu habsburgic.( afirmație făcută în 1939).
Și rezistând organic tuturor năvălitorilor romani și neromani, neamul dacilor
autohtoni ne-a transmis ce avem noi astăzi în suflet și în modul de înțelegere a vieții,
drept specific românesc. A ajuns credem vremea ca să-i dăm istoriei noastreromânești
firescul fundamental care-i aparține, care nu este împrumutat de nicăieri și care ne
poate da întreaga mândrie a unui trecut milenar excepțional de tenace, viril și demn,
cum n-au parte de el prea multe popoare din cele care își dispută astăzi, cu o violență
necunoscută în istorie, întâietatea față de toți conlocuitorii globului pământesc.
Al nostru și numai al nostru este și Zamolxis și toți marii preoți proveniți din marea
civilizație a atlanților, știutori de carte și care au plecat sau fost chemați pentru a
fonda marile civilizații greacă și egipteană. Conștienți de toate aceste realizări mai
punem multe cărămizi la ceea ce se numește SUFLET ROMÂNESC. Specificul
românesc este diferit și de cel englez și de cel francez ca și de cel italian sau german.
SUFLETUL ROMÂNESC este rezultat al compoziției speciale a poporului românesc,
al istoriei sale atât de caracteristice, al condițiilor într-un cuvânt, în care a trăit și mai
trăiește încă astăzi.(Marin Simionescu- Râmniceanu, Sufletul românesc, Editura
Impres,1939.)
În firea sufletului românesc specificul național e de ordin instinctiv și nu rațional.
Rațiunea poate ajuta la trezirea conștiinței naționale atunci când ea lâncezește, nu
poate însă s-o creeze acolo unde identitatea componenților nu există de fapt.
În sufletul românesc este înrădăcinată credința într-o ordine spirituală. Românul
crede că există un Dumnezeu sus în cer care veghează ca aceea ce este rău pe Pământ
să se îndrepte și aceea ce este întunecat să se lumineze.
B.2 Limba la modul general și limbajul poetic alecsandrian în
special, ca elemente ale sufletului românesc.
Între elementele care formează comoara sufletească a poporului românesc, niciunul nu
cuprinde mai multe și nu oglindește mai adevărat decât însăși limba lui.
Graiul românesc s-a dovedit în stare, cu adăugirile cele firești, să îmbrace orice idei, cât
de înalte și orice sentimente cât de fine: